Astăzi 15 martie este ziua de naștere a actriței Lidia Șuleru, îi dorim la multe bucurii,

sănătate, ani frumoși și cât mai multe roluri! Îi mulțumim că a avut amabilitatea de
a-mi răspunde la câteva întrebări despre pasiunile ei „teatrul-artă”
O artistă modestă, cu o personalitate și voin ță puternica, mereu cu zâmbetul pe
buze, o încântare pentru oamenii ce o cunosc și o iubesc. S-a născut în zona
Bucovinei, colțul de rai unde muntele și pădurea, dealul și văile îngemănează
peisajele pline de culoare, mai exact din Localitatea Liteni, mai nou ora ș care se află
situat în sud-estul județului Suceava.

A absolvit Facultatea de Arte, specializarea Artele Spectacolului - Actorie din cadrul

Universității „Ovidius„ - Constanța.
Are la bază Psiho Pedagogia (DPP) de 3 ani în cadrul Facultății de Psihologie și
Științele Educației, Universitatea „Ovidius„ - Constanța.

Spuneți-ne despre dumneavoastră, despre progresul acestui drum greu, despre

etapele și lecțiile de viață.

Dacă e să vorbesc despre viața mea, despre progres vă pot spune că pentru mine nu a fost niciodată
nimic ușor. Fiecare zi mi-a adus câte ceva nou, alteori mi-a modificat perspectiva asupra vieții! Niciodată
nu mi-a plăcut să dezamăgesc! Viața și greutățile m-au învățat să iubesc și să prețuiesc mai mult
oamenii. Am lecții de viata despre pierderea mamei mele, despre neimpliniri, fericire, eșec și lupta
continuă de a-mi depăși condiția socială. Am avut foarte multe momente care m-au pus la zid și apoi m-
au îngenuncheat, care m-au învățat că viata este o luptă șii numai prin ambiție, răbdare și muncă poti să-
ți atingi țelurile! Prin tot ce voi face ca actriță vreau să aduc o rază de lumină pe chipurile triste și uitate
ale oamenilor. Eu nu am încetat nici măcar acum să ma opresc din planurile ce le am! Am fost și sunt
oglindirea propriilor mele vieții. Fiecare eveniment din viata mea s-a întâmplat pentru a mă forma, a mă
defini uman și profesional.

Mi-ați spus că visul de a deveni actriță l-ați avut de copilă. V-a fost greu să strabateti
acest drum?

O daa! Alegerea drumului meu în viață, nu a fost deloc ușor, a fost extrem de greu. De multe ori am luat-o
de la capăt cu încredere și optimism. Provin dintr-o familie de oameni simpli și muncitori.
Educația ce am primit-o de la tatăl meu m-a determinat să continui să visez la visele mele ce îmi păreau
imposibile la acel moment.
În afară de ambiție nu am avut nici un ajutor! De mică am avut această pasiune legată de artă, am fost
fascinată de frumos! Am crescut într-o zonă unde nu exista teatru. Trecerea anilor au adus transformări
majore și viața cu toate încercările ei mi-au infiripat dorința de a investi în dezvoltarea mea personală, iar
astăzi acest vis din copilaria mea s-a împlinit. Actoria mi-a oferit posibilitatea de a mă cunoaște mai bine,
de-a lungul anilor am cunoscut oameni deosebiți și minunați din domeniul Artei. Toate lecțiile mele primite
de la destin m-au trimis către muncă, corectitudine și respect! Nimic nu am realizat fără nopți nedormite,
fără daruire și aceea voință de fier. De multe ori munca cu mine însămi a fost ceea mai grea dar asta m-a
facut mereu sa vad ,,luminita de la capatul tunelului,,!

S-a întâmplat să aveţi vreodată emoţii în timpul desfăşurării unui spectacol?

Sigur ca da! Dacă nu ar fi emoţiile nu am mai da viaţă personajelor. Sunt nişte emoţii constructive. Actoria
te învață să-ți înfrangi toate emoțiile și temerile, cum să ții cu responsabilitate «hăţurile» în mâna, ca
spectatorul să primeasca cu bucurie și interes tot ce se transmite pe scenă.

Vorbiți-ne despre jocul pe scenă, despre libertatea de a creea un personaj. Există o

retată anume?

Libertatea de a mă juca eu cu mine, eu cu personajul îmi oferă de fiecare dată posibilitatea de a-mi duce
imaginaţia spre creaţie, imaginaţia mea să zburde, fără să schimb directia rolului meu. Nu știu să existe o
rețetă anume, dar știu că noi actorii trebuie să dăm valoare fiecărui cuvânt, să susținem pauzele, să
simțim absolut tot ce se întamplă pe scenă. Pentru a crea personajul trebuie să ne cunoaştem propria
individualitate creatoare ca artişti prin gânduri, imagini, simţiri, prin conştiinţa noastră puternică al altui
,,eu,,! Fiecare actor are un caracter definit ce îndeplineşte misiunile precis, folosindu-ne emoţiile, vocea,
trupul mobil, toate acestea alcătuind ,, materialul,, de construcţie al ,,eului,, nostru superior ce ne ajută să
creem personajul pentru scenă. De fiecare dată când fac cunoștință cu noul personaj sap adanc în toate
detaliile, în toate dimensiunile și îmi spun cu voce tare că trebuie să găsesc comori inestimabile în acel
personaj necunoscut. In actorie nu-i nici o şmecherie ci doar magie si mister. Arta este starea de graţie a
fiinţei umane.

Ați avut vreun personaj pe care l-ați construit cu dificultate?

Personajele mele au facut parte din viaţa mea. Prin muncă, exerciții adesea am apelelat la raţiune şi la
gând pentru a le da viață. Pentru toate am scormonit în fiinţa mea.
Experiența ceea mai grea simțită a fost cand am facut cunoștință cu personajul Cruella de Vill. Acest rol a
fost o mare provocare și o necunoscută pentru mine, îmi părea foarte greu, era ceva nou, nu știam cum
să mă construiesc, nu știam cum să fiu Cruella, eram opusul ei. Până să îmi intru în rol eram foarte
departe de adevar. Am început să pun suflet in personaj, să o studiez mai bine, interpretarea mea ca
Cruella de Vill a fost una foarte bună, a fost o parte din suflarea și sufletul meu. A fost o experiență de
unde am învățat că întreaga mea viață poate evolua cu ușurință într-un rol, că poate creea sau schimba
un personaj. Dacă zece actrițe o vor juca pe Cruella de Vill vom vedea zece Cruelle de Ville diferite, mai
bune sau mai rele. De fiecare dată când fac cunoștință cu noul personaj simt că totul este magie si mister.

Desenul este o parte din viața artistei. Ne atrage în lumea ei plină de frumos, cu
toate elementele unice ce le creaza cu atata diversitate. Totul este special și dă
curs imaginației noastre. De unde această vivacitate, pasiune?

Desenul este o relaxare pentru mine, este descoperirea creativităţii mele, este o activitate relaxantă şi
fascinantă. Am luat contact cu desenul de mică. Bunica mea maternă desena, picta foarte frumos, mama
la fel. Alcătuiesc culori din melodia vieții mele și sufletul meu le pictează. Consider că nu trebuie să te
naști cu talent, oricine îl poate dobândi prin multa muncă și pasiune. Până acum am continuat să combin
desenul tehnic cu cel artistic, am cateva tablouri pictate de mine. Îmi place pictura decorativă de accea m-
am apucat de pictat farfurii, vaze, pictez încălțămintea dandu-i o alta față. Am multe bijuterii create de
mine,sunt creatii făcute in timpul meu liber, creatii unice si speciale.De curănd pentru prima, oară am
pictat o icoană pe lemn, am simtit un sentiment de liniste sufleteasca. Cred că pictura m-a ales pe mine şi
nu eu pe ea. Mă inspira florile, abstractul. Până în acest moment m-am străduit să fac lucrurile foarte
bine, mi-am dat seama cât de inspirată sunt prin realizarea creațiilor mele de tot felul.

Care este ceea mai mare dorință a dumneavoastră?

Viața asta trece cât ai clipi din gene, dorința mea este să ajung într-o zi să pot să susțin oameni talentați
cu vise.

Un ultim gand pentru cititori, pentru publicul si oamenii care vă iubesc.

Tuturor le doresc o primăvară şi o viaţă însorite, să aibă grijă de sufletele lor, să vadă frumosul şi pe
Dumnezeu în orice, să nu uite să viseze, pentru că visul ţine vie speranţa, iar speranţa face viaţa
suportabilă!

Interviu realizat de Gabi Raica