Eseu

Cine sunt? Ce sens are viata mea pe pamant? Pentru ce m-am nascut?

Eu. Renata Cutitari, 15 ani. Cine sunt eu? Sunt un nimic, o particula de praf pe globul pamantesc, si nici o
parte minuscula din intregul univers, care oricum incearca sa se faca observat si auzit. E intradevar
extraordinar de greu sa te cunoaști pe tine. -Cine ești? – a intrebat o voce. Aș putea începe prin a spune că
sunt o ființă cu sentimente, trairi, ele mă definesc într-un fel cel mai mult. Sunt un om care iubește
oamenii, care le ințelege rătăcirile si mereu cauta sa le inteleaga, se pune in locul acestora astfel traindule
indoielile, ce nu mereu este un plus. Un om caruia ii este mereu rusine si greu gasesta limba comuna cu
oameni necunoscuti. Sunt o parte din experienta si amintirile de candva demult, toate acestea ma fac sa
fiu EU. Traiesc cu trecutul, iar mai precis, cred ca am ramas ratacit undeva prin 2020-2021. O fata
ambițioasă, insociabilă, foarte sensibilă, neserioasă, dornică să invețe în fiecare zi câte ceva, o fata care
cauta intrebari si solutii. Specific mie este că mereu pendulez între sentimente și rațiune. Sensibilitatea
mea am interpretat-o deseori drept o slăbiciune. Nu pot sa imi pun o eticheta asemeni unui produs de pe
raft, e si logic, nu e un singur lucru care sa ma defineasca. E mai mult o constelatie complexa de stele,
principii, calitati, tip de gandire s.a.m.d., ceea ce si raspunde la intrebarea „Cine sunt eu?”.

Urmatoarea intrebare dificila ar fi „Ce sens are viata mea pe pamant?”. In majoritatea cartilor, desenelor
animate, filmelor, etc., la intrebarea aceasta se raspunde scurt si cuprinzator: „Sensul vietii este o
cercetare neincetata a acestuia, fiecare isi poate gasi sensul vietii in ceea ce ii este drag lui.” Personal
punandu-mi aceasta intrebare, ma abat de la fluxul de ganduri cu ajutorul acestui raspuns. Viata mea
defapt nu schimba nimic pe pamant. Cu mine sau fara mine, soarele oricum ne lumineaza cerul, marile si
oceanele nu vor fugi nicaieri, si oamenii isi vor continua trebuintele regulat. Sensul vietii mele este: nu
stiu, socot ca sunt prea tanara ca sa ma gandesc la asa ceva. Cu timpul ma voi intoarce la intrebarea sacra,
si posibil, experienta imi va dezvalui intr-adevar sensul vietii mele pe pamant.

Pentru ce m-am nascut? Sigur ca nu stiu de ce oare m-am nascut. Luand in consideratie faptul ca notiunea
de viitor este o aluzie, si exista doar trecutul si prezentul, nu am de unde sa stiu daca voi fi un cantaret
celebru sau un savant ca albert einstein care va schimba lumea spre bine. Ma rog, poate voi fi eu ala care
va inventa masina timpului (ceea ce e putin credibil). M-am nascut pentru a ma dezvolta ca un individ in
societate si a fi de folos umanitatii. M-am nascut pentru a trai viata, cu momentele sale fericite si cu alea
mai putin, pentru a obtine amintiri, pentru a gasi singur raspunsuri si pursimplu pentru a fi.

In concluzie, mi-a luat toata ziua sa raspund la aceste 3 intrebari filozofice.