MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIE de Dyonysios Farasio tis Cuprins CUVANT CATRE CITITOR REFERINTA BIOGRAFICA RADACINILE

MELE ARIS HIPNOTIZATORUL ALEXANDRA CINEVA INVIZIBIL MA LOVESTE UN VIS CIUDAT DEMOSTENE MASONUL PRIMA VIZITA IN SFANTUL MUNTE INTALNIREA MEA CU BATRANUL PAISIE CU CE DREPT TE AMESTECI IN VIATA MEA? CRUCEA IZVORASTE MIREASMA VEDENIA PRIMELE MELE INCERCARI DUHOVNICESTI MICILE HARISME ALE BATRANULUI METODA INVATATURII BATRANULUI - DUHUL SFANT MAREA BINECUVANTARE

INGERUL PAZITOR INTALNIREA CU SWAMI YOGAMUKANANDA MIND CONTROL TRAS DE PAR CATRE SFANTUL MUNTE PORTARITA COIFUL DUHOVNICESC LAMURIRE INDIA INTALNIREA LA BENARES CALATORIA CATRE BABAJI - ZEUL INTRUPAT HIMALAYA: IN ASHRAMUL DASCALULUI DASCALILOR LA NEW DELHI, IN ASHRAMUL LUI SHRIAUROBINDO LA MONGYR: ASHRAMUL LUI SATYANANDA OAMENII ASHRAMULUI ALLAHABAD: A DOUA INTALNIRE CU BABAJI EVENIMENTELE SPIRITUALE MARTURIA MAICII GAVRILIA CE AM DESCOPERIT IN BIBLIOTECA LOR DIN NOU IN ASHRAMUL LUI SHRI AUROBINDO REVENIREA IN SFANTUL MUNTE LUMINA SAU INTUNERIC

DIAVOLUL, INGERUL SI MAICA DOMNULUI OPERATIA MOS ILIE SA NU-L ISPITESTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TAU TUFA DE DAFIN BATRANUL STRALUCESTE VINDECAREA CREIERULUI ARMATA BATRANUL PORFIRIE RUGACIUNEA SI MANTRA DUMNEZEIASCA IMPARTASANIE TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE EFECTE SOCIALE ALE INVATATURII DE CREDINTA IN HINDUISM SI CRESTINISM YOGA: RELIGIE SAU STIINTA? VIATA ARMONIOASA SAU TEHNICA INSELARII INVIERE SAU REINCARNARE? INFLUENTA PRACTICII YOGA ASUPRA TRUPULUI SI A MINTII DUMNEZEII HINDUISMULUI

IDOLII NEAMURILOR SUNT DEMONI MEDITATIE SI AUTOHIPNOZA EPILOG CUVANT CATRE CITITOR Ma socotesc pe mine insumi fericit pentru faptul de a fi cunoscut de-a lung ul vietii oameni de seama, precum batranul Paisie. Ei m-au ajutat foarte mu lt in drumul meu. Mi-au daruit experiente minunate si au raspuns in acest f el dificilelor intrebari cu care m-am luptat vreme de multi ani: De ce exis ta lumea? Exista Dumnezeu? Cum trebuie sa traiesc? Cine sunt? In ce consta firea mea? Voi inceta sa exist dupa moarte?... Traiam si ma miscam cufundat intr-o taina. Lumea, viata, mi se revelau ca o u riasa taina... Dar cea mai intima taina a mea eram eu insumi. Sinele meu... a cest necunoscut. imi era pur si simplu cu neputinta sa traiesc fara a dobandi raspunsuri la asemenea intrebari. in jurul meu, in societate, oamenii manife stau un acut dezinteres pentru acest tip de probleme. Viata societatii se con formeaza unui program avand la baza o serie de valori "economice". Viata indi vizilor se subordoneaza aceluiasi program. Viata mea era asadar inevitabil pr ogramata. Altii se gandisera pentru mine, inaintea mea. Voi obtine diploma de licenta, imi voi satisface stagiul militar, imi voi procura un serviciu bun, ma voi casatori, voi avea copii, voi pleca in cateva excursii si vacante, vo i iesi la pensie, voi muri... Proiectul era astfel finalizat... Dar care sa f ie rostul adevarat al tuturor acestor etape? in fond, care este sensul, scopu l vietii? Stereotipiile fiecarei zile sunt consternante: dis-de-dimineata pornim grabit spre locul de munca, unde petrecem opt ore de lucru - care de obicei nu ne f urnizeaza nici o satisfactie si ne absorb toata energia - apoi casa, mancare, putin somn de dupa-amiaza, lancezeala televizorului, fotbal, scenete umorist ice, nelipsitele stiri menite sa ne spuna ce ar trebui sa ne intereseze si ce parere ar trebui sa avem despre diverse chestiuni absolut secundare, apoi so mnul s i iarasi de la capat. Din cand in cand mai intalnim si cate un priete n, mergem impreuna la o taverna, spunem un banc... Cine are mintea sau cuteza nta de a pune macar in discutie si probleme serioase?... Trece si aceasta zi "fara nici o durere" si "in mod placut", 2

si astfel se scurge intreaga noastra viata. Acesta este tabloul activitatilor omului occidental contemporan. Asa ceva n-am putut tolera. Ma exaspera gandul ca intr-un chip asemanator se va consuma si viata mea, fara sa inteleg ce mi ce intampla. Sufeream cumpli t... intregul cancer al societatii, uriasa multime inerta si obedienta, ma o bligau sa ma conformez si sa-mi ignor intrebarile, sa renunt la stradania de a afla raspunsuri. Ma simteam precum Sisif, prizonier al unui efort zadarni c... incercam din rasputeri sa rezist, dar fara succes. Ma apropiam de prabu sire. Exact atunci l-am cunoscut pe batranul Paisie. Atunci au venit minunat ele experiente, darurile duhovnicesti. Se spulbera astfel nestiinta, si afla m raspunsurile indelung cautate. Am petrecut ani de zile bucuros si fericit in "singuratatea" mea. Purtam in suflet aceste daruri duhovnicesti. Din cand in cand le scoteam din "vistieri a" inimii, ma minunam si ma bucuram de ele... Ce-mi daruise Dumnezeu! incetincet am inceput sa ma gandesc si la ceilalti oameni... Ma framantam incercand sa-mi dau seama daca ar trebui scoase sau nu la iveal a toate acestea. Nu dati cele sfinte cainilor, nici nu aruncati margaritarel e voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si, intorca ndu-se, sa va sfasie pe voi, a spus Hristos (Matei 7, 6). Cunosc sensul aces tor cuvinte din experienta personala. Cunosc, de asemenea, si impotrivirea o amenilor, caci le-am vorbit unora dintre ei despre toate lucrurile acestea. E primejdios, dobandesti dusmani atunci cand vorbesti despre Adevar. Epoca n oastra iubeste mai curand minciuna... Trebuia sa scriu, sa vorbesc. Tacerea ar fi fost vinovata, egoista. De altfel, nu se cuvenea ca toate aceste intamplari minunate sa se piarda in adancul int unecat al uitarii. Ele sunt deosebit de pretioase. De vreme ce omenirea cheltuieste atata hartie si cerneala pentru a tipari mor mane de maculatura (ziare de scandal, reviste pornografice, periodice de moda , jurnale sportive etc.) care distrug mintile omenesti, apreciez ca tiparirea acestor randuri si oferirea lor oamenilor nu este lipsita de valoare. I-am spus-o batranului Paisie, intrucat intentiile mele il priveau si pe el in mod direct, si mi-a dat binecuvantare sa scriu o carte. Am discutat de cateva ori despre aceasta. O data m-a rugat chiar sa ma opresc din scris, iar dupa c

ateva luni mi-a ingaduit sa continui. Scriu de asemenea si pentru mine insumi; spre aducere aminte, spre a nu uita m ai tarziu, spre a intelege mai bine. Precum se pare, aceste intamplari imi sun t izvor nesecat de cunoastere. Pe de alta parte, exista oameni carora le pasa de mine, si as fi vrut sa le ofer prieteneste ceea ce am, caci comunicarea est e si o necesitate a mea; apoi, imi doresc ajutorul lor spre a fi evaluate aces te lucruri. Voiesc, in acelasi timp, sa am pe drumul vietii insotitori care sa ma cunoasca si pe care sa-i cunosc fiintial, in profunzime. Oare nu exista suflete surori, de care sa fiu atasat, desi nu le cunosc person al? Cine stie daca nu se vor naste oameni care sa aiba aceleasi intrebari si a celeasi nelinisti? Poate ca nu-i un ajutor substantial, dar este un indiciu, o marturie... "Priviti, este cineva care spune ca exista aceste minuni uriase, ca nu sunt mituri, basme, inchipuiri"... Le-am trait, le-am auzit, le-am vazut cu ochii mei, le-am simtit pe pielea mea. Nu este oare un semn de curaj a con tinua drumul? Cautati si veti afla (Luca 11, 9). Eu am cautat si am aflat cu a devarat. Nu am avut si nu am nici un fel de calitati deosebite. Am vrut numai sa afl u, sa stiu: Cine sunt? Unde ma gasesc? Ce se intampla cu aceasta lume? Unde voi merge? Ce se intampla dupa moarte? Cum trebuie sa traiesc? Ce este ese ntial si ce nu este esential? Am dobandit, sau mai precis mi-au fost daruite toate aceste raspunsuri ca un d ar nepretuit, si astfel pot trai astazi mai departe, plin de recunostinta pent ru cei care mi-au impartasit viata, cunoastere, iubire. 3

Este adevarat ca m-am gandit si la copiii mei. Socotesc ca aceasta carte va f i un insemnat dar adus lor. in sfarsit, mi-as dori ca acest infim obol al meu sa fie o pietricica adusa la temelia uriasei mele familii, Adamul lui Dumnezeu, omenirea intreaga. Sa prel ucreze aceasta pietricica in mintea si sufletul ei, apoi sa o iubeasca sau sa o uite. Ceea ce urmeaza sa fac este o dezgolire, o dezvelire de sine; sunt bucati foar

te scumpe din sufletul meu. Ma tem sa nu fiu ranit din neatentie sau nestiinta . imi voi lua masurile mele de precautie, voi pastra o anumita distanta, dar v oi duce lupta comunicarii pana la sfarsit. Voi face tot ceea ce depinde de min e. Pentru rezultat nu sunt raspunzator numai eu, ci si felul in care se proiec teaza intentia cititorului. Aceste intamplari, aceste experiente au adus in mine multe transformari. "Tu t e-ai schimbat cel mai mult dintre noi toti", mi-a spus o prietena dupa ce lips isem doi ani. intr-adevar, fusesem cu totul altfel in trecut. Mai tanar, cu un alt mod de viata, cu o alta minte, foarte diferit, de nerecunoscut in comport ament, in infatisare, in asumarea unor valori. Si totusi - ce taina! - raman a ceeasi persoana, pastrez acelasi caracter. Nu sunt scriitor profesionist, nici nu am veleitati si pretentii literare. Re latez pur si simplu istoria mea. Nu expun teorii, nu produc idei noi, nici nu sondez cuceritoare probabilitati. Nu emit reflectii, nu sustin anumite punct e de vedere. Ma limitez la a expune intamplarile pe care le-am trait. Niste i ntamplari care sunt de necrezut pentru omul contemporan obisnuit. imi propun sa realizez o simpla descriere; valorizarea ei va revine dumneavoa stra. Exista anumite parti scrise chiar atunci cand s-au petrecut faptele. Mam straduit sa le articulez intr-un intreg inteligibil, intamplarile sunt ulu itoare, de vreme ce eu insumi nu le pot patrunde cu mintea. Mai presus de fir e, uimitoare, stranii, izbitoare, aducatoare de cunoastere, ele produceau ade varate furtuni in fiinta mea. De aceea voi releva si sentimente personale, de vreme ce si ele sunt rezultatul acestor intamplari. Desigur, evenimentele experientei sunt caramizile cu care individul isi clade ste edificiul intelegerii, conform schitei preexistente - constand in caracte rul omului si viziunea sa asupra lumii - ce functioneaza in acest caz asemene a patului lui Procust. Omul obisnuit... Acest Procust care urmareste sa aduca totul la masurile lui, pentru a nu fi incomodat in "fericita" sa letargie. Va ironiza, va calomnia, v a denatura, va uri, va combate, va inlatura tot ceea ce il depaseste. Nu accep ta sa gandeasca, televizorul 1-a facut sa urasca ratiunea. Nu admite sa se pro blematizeze, e prea epuizant. Civilizatia contemporana l-a fragilizat consider abil, le vrea pe toate usor. in felul acesta ramane la suprafata vietii, incat usat numai in lucrurile materiale. Este mort duhovniceste. "Traieste" intr-un sens strict biologic, numai cu trupu l. Tot interesul lui este centrat doar in aria functiilor fiziologice. Astfel d

obandeste o tot mai pronuntata alipire de materie, de lucrurile materiale. El a dispretuit realitatea cea mai inalta a fiintei sale, sufletul sau vesnic, si s -a atasat exclusiv de trupul sau. Astfel a ajuns numai trup si s-a condamnat pe sine la o viata lipsita de demnitate. Omul fiind in cinste n-a priceput; alatu ratu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor, spune Scriptura (Ps. 48, 12). Exista insa cu adevarat oameni care isi pot elibera mintea si sufletul din at ractia hipnotica a modului contemporan - materialist - de viata, care pot com unica si primi mesaje duhovnicesti, care au puterea si taria de a schimba tot ceea ce trebuie schimbat spre mai bine, care au indrazneala de a face marele salt, care au smerita nazuinta de a ajunge la izvorul duhovnicesc al lumii, la izvorul vietii, la Duhul Cel Sfant, la Dumnezeu. Acestia salveaza maretia omului in epoca noastra -a trivialitatii si ignorantei . Ma plec in fata lor ca un 4

umil slujitor, si le cer dintru inceput iertare pentru lipsurile si neajunsurile m ele. Cartea este autobiografica. intamplarile care sunt descrise s-au petrecut pe durata a aproximativ zece ani si sunt expuse condensat. Este ca si cand as fo tografia evenimentele mai importante, le-as dispune intr-o oarecare ordine cr onologica si le-as prezenta apoi intr-o relatie de interconexiune. Se creeaza astfel posibilitatea formarii unei viziuni de ansamblu si a aprofundarii uno ra dintre intamplari. Este de domeniul evidentei faptul ca traim in epoca reclamei, si nu a calitat ii produselor. Eu incerc sa ma comport ca o fiinta cugetatoare in fata "produ selor" religioase; cuget insa in lumina experientelor pe care le-am trait. Aduc calde multumiri tuturor celor care au ajutat la realizarea acestei carti, fie cu propuneri, fie cu recomandari si sfaturi, fie indreptand greselile si neajunsurile mele, punandu-si la dispozitie talentul si cunostintele lor. In s piritul celei mai nobile modestii, au preferat anonimatul... Sa-i rasplateasca Dumnezeu.

REFERINTA BIOGRAFICA Batranul Paisie, pe numele de mirean Arsenie Eznepidis, se tragea dintr-o fam ilie din Farasa Capadociei. Dupa razboiul cu turcii din 1922, intocmai ca si celelalte doua milioane de greci care isi paraseau caminele stramosesti la ca patul a 2.500 de ani de prezenta continua, pentru a se salva de la un nou gen ocid, familia lui s-a stabilit in cele din urma in Konita Epirului, unde batr anul si-a petrecut anii copilariei. A fost botezat de Sfantul Arsenie Capadocianul, care a si profetit ca pruncul va deveni calugar. Familia sa pastra adanca traditie religioasa a Capadociei, care a dat atat de multi si de mari sfinti Bisericii Ortodoxe. In acest climat a crescut parintele Paisie. Si-a manifestat de mic dorinta pentru viata monahala. in cele din urma, la v arsta de 30 de ani, a ajuns monah. S-a nevoit in Sfanta Manastire Stomiu (Pi nd), in pustia Sinaiului (Egipt), dar mai ales in Sfantul Munte -unde a petr ecut cea mai indelungata perioada a vietii sale. Viata sa monahala este comp arabila cu cea a vechilor asceti. Traia singur intr-o chilie, in padure. Era foarte sarac in cele materiale, foart e simplu si bland in felul de a fi. Nimic nu era fals in el, dupa cum nimic stri dent. Din inima lui se revarsa iubire catre toti. Dobandise inca din timpul vietii o faima uriasa, fara ca vreun ziar, vreo emis iune radiofonica sau televizata sa se refere vreodata la el. Faima lui s-a tra nsmis din gura in gura. Sute de oameni marturisesc in scris cum au primit bine faceri prin puterea sa facatoare de minuni. S-au tiparit carti cu minunile pe care le-a savarsit. Avea renume de sfant inca din timpul vietii. intr-o zi obi snuita il vizitau la chilie o suta-doua de oameni, pentru a-i primi sfatul. Cand iesea din Sfantul Munte, veneau mii de oameni sa primeasca binecuvantar ea lui. Mii de persoane asteptau la rand, pana in zori, pentru a lua binecuv antare si a vorbi un minut-doua cu el. in acest foarte scurt rastimp, multi primeau dezlegare tuturor problemelor lor; alteori, acest lucru se petrecea

mai tarziu, 5

prin rugaciunile batranului. Le-a fost calauzitor multora, mari si mici, insemnati si neinsemnati. I-a ajut at pe foarte multi in sporirea lor duhovniceasca. A facut bine in felurite chi puri oamenilor timpului nostru. Prin viata lui sfanta si prin puterea sa facatoare de minuni, a descoperit i n ochii oamenilor lumina lui Hristos si puterea lui Dumnezeu. in felul acest a ii indemna spre sporirea duhovniceasca. S-a spus adesea despre acest mare Staret ca a fost un dar al lui Dumnezeu catre oamenii epocii noastre. A murit la 12 iulie 1994, fiind inmormantat la sihastria de maici a Sfantului Ioan Teologul, la Suroti. Mormantul sau a devenit loc de inchinaciune si izvor de tamaduiri, batranul continuand sa faca minuni si dupa adormirea sa. "Sufletul care s-a legat strans cu virtutea se aseamana izvorului care se reva rsa continuu; apa lui este curata, linistita, dulce, imbelsugata, buna, nevata matoare".(Epictet)

RADACINILE MELE Imi amintesc ca l-am intrebat odata plin de nedumerire pe batranul Paisie: Parinte, de ce mi s-au intamplat mie toate aceste minuni? Pentru ca de mic copil tu nu doar ca n-ai fost ajutat, ci ai mai fost si imbold it spre rau; erai indreptatit sa primesti un astfel de ajutor dumnezeiesc, iar Dumnezeu ti l-a dat pe tot dintr-o data, mi-a spus el si m-a mangaiat.

Am devenit cu atat mai contrariat. De unde cunostea batranul copilaria mea? Cum reusise sa-mi evalueze intreaga viata si sa traga concluzii atat de prec ise? Mai tarziu, dupa ce l-am cunoscut mai bine si m-am convins cine este parinte le Paisie, am inceput sa caut in trecutul meu intamplarile care mi-au croit drumul de mai tarziu. * Tata aducea mereu carti in casa, chiar daca nu le citea. Pe mine ma atrasese din frageda tinerete lectura. Eram in clasa a V-a, la gimnaziu, cand am desco perit acasa o carte cu paginile netaiate. Titlul sau era: "Raul Jackot, Puter ea autoconcentrarii - Metode pentru dezvoltarea memoriei si a ratiunii". "Ma va ajuta sa invat formulele la matematica", m-am gandit. in realitate nu m-a ajutat la nimic. Am luat-o si am inceput sa citesc. in casa nimeni nu era preocupat si n-a luat aminte la ce citeam. in afara de o anumita filosofie l egata de om si de puterile ascunse ale mintii, cartea propunea si niste exerc itii practice pentru dezvoltarea memoriei, pentru cresterea puterii de concen trare asupra unui singur subiect, pentru capacitatea de a ne controla ganduri le. Am fost intr-adevar impresionat si am inceput sa ma indeletnicesc cu exer citiile din carte.

Multi ani mai tarziu, abia in universitate, am ajuns la un contact mai profun d cu yoga. Mi-am dat seama ca acele exercitii din varsta copilariei erau exer citii yoghine "laicizate". "Acest scriitor, Raul Jackot, trebuie ca a fost yo ghin", mi-am spus atunci cu convingere. In adolescenta ma framantau deja multe intrebari si nedumeriri despre realit atea inconjuratoare si despre sine. imi amintesc ca la varsta de 12-13 ani a m petrecut o vara intreaga aproape singur, adanc preocupat de aceste lucruri , imi evitam prietenii, care jucau continuu fotbal. Cu unul-doi dintre ei di scutam cand si cand. isi puneau anumite probleme, dar nu la intensitatea cu care o faceam eu.intrebarea primordiala, de al carei raspuns depindeau toate raspunsurile din lantul intrebarilor mele, era: Exista sau nu exista Dumnezeu?

La aceasta intrebare de fond ajungeam intotdeauna atunci cand ma apucam sa cercetez oricare dintre diversele probleme care ma preocupau. Mi-am dat s eama repede ca raportarea mea la lume, maniera in care infruntam toate eve nimentele, intreaga mea viata - depindeau in chip absolut de raspunsul pe care l-as fi dat la aceasta intrebare fundamentala. Ma problematizam intens, citeam carti, discutam cu anumiti prieteni, dar nu aflam nici un liman. Prietenii mei, intalnindu-ma in plimbarile mele solitare pe vreun pod sau prin padure, la amiaza, ma tachinau cu intrebarea: "Ce s-a intamplat? Ai raspuns l a intrebare? Exista sau nu exista Dumnezeu?". Putini dintre ei imi intelegeau si respectau zbuciumul. Ceilalti erau pur si simplu dezinteresati si preferau totdeauna jocul cu mingea. Daca n-as fi fost eu cel care ii ajuta la lectii, s i daca n-as fi fost atat de inalt si de bine legat, n-as fi scos-o la capat us or cu intepaturile lor. Tata a remarcat framantarea si dragostea mea pentru lectura. Rascolisem toata biblioteca din casa. "Hai sa te duc la un prieten de-al meu, sa-ti dea niste carti. Are multe si bune", mi-a propus el. Intr-adevar, intr-o dupa-amiaza am vizitat impreuna casa acelei cunostinte si am luat cateva carti. Cartea care m-a influentat covarsitor a fost cea a lor dului Bertrand Russell, reputatul umanist social-democrat si totodata fondato rul organizatiei Amnesty International. Era intitulata "What I believe" ("Ce cred eu"). Primul ei capitol, avand in jur de saizeci de pagini, purta titlul "Pentru ce nu sunt crestin". Aceasta carte a schimbat cursul vietii mele. Din acea clip a nu m-am mai preocupat de crestinism. Bertrand Russell se declara ateu; cartea n-a reusit totusi sa ma convinga ca nu exista Dumnezeu, dupa cum nu ma incumetam nici sa postulez cu certit udine existenta Lui. Problema a ramas suspendata, fara raspuns. Dar Russell a izbutit sa ma distanteze de religia crestina si de preceptele ei , fata de care n-am mai aratat nici un interes. Adevarul este ca nu intalneam nici o replica serioasa venita din partea crestinilor. Revistele si cartile cr estine care mi-au cazut in maini aveau un nivel pueril in comparatie cu cartea lui Russell. Nu intrasem inca in contact cu adanca traditie patristica.

Lordul isi facuse datoria: mi-au trebuit alti zece ani pentru a decide sa ma infrunt iarasi cu intrebarea dintai - Exista sau nu exista Dumnezeu? intre ti mp trecusera multe peste sufletul meu. Tentatii ideologice, teorii politice s i filosofice, miscari sociale - precum cea din mai 1968, hippy, muzica rock, partide, sindicalism, night-cluburi si multe altele. Cautam cu patos odihna p e care o aduce adevarul. "Drama ta este ca ai o minte strasnica - Mercedes! - dar n-ai frana. Din prici na aceasta te-ai lovit rau. inceteaza sa mai faci experiente pe tine. Cat ai s a rezisti? Mintea rabda mult, dar nu trebuie sa o lovim, sa vedem cand va ceda ", mi-a spus dupa ani de zile parintele Paisie, la prima noastra intalnire. 7

ARIS HIPNOTIZATORUL (Cinci ani mai tarziu, pe cand eram student la universitate) Este o istorie ciudata, care a inceput si s-a terminat brusc. Eram un grup de studenti din anul II sau III, baieti si fete. Traiam mai degraba cu indiferent a si usuratate, mai ales ca ne intretineau parintii nostri. Ne umpleam timpul cu excursii ori cu nesfarsite discutii pe teme sociale si politice, avand in g eneral un mod provocator de comportament si de viata. Interesul nostru incepea acolo unde se termina universitatea. imi amintesc c a in acea vreme am citit multa psihologie: Wilhelm Reich, Erich Fromm, Karl Jung, Sigmund Freud, Ronald Leingh si Richard Cooper; diversi mistici, de pi lda Vivekananda, Krishnamurti, Sutrele lui Buddha si ale lui Patanjali, dar si poeti ca Allen Ginsberg, Rabindranath Tagore si Khalil Gibran; de asemene a, lucrari precum cele ale lui Herman Hesse, Jack Kerouak, Fritjof Capra, Th imoty Leary, Lyall Watson, Barous -care incercau sa stabileasca paralelisme si sinteze intre stiinta apuseana si mistica orientala. Pornind de la premiz a ca stiinta apartine prin excelenta Apusului iar mistica Rasaritului, ei se straduiau sa uneasca ratiunea cu intuitia. Se inscriau intr-un curent larg, intr-un demers care - asa cum vad ca merg lucrurile - continua pana astazi, la dimensiuni si intensitati mai mari, in miscarea New Age, ai carei precur

sori au fost. Disimulate sub o precara masca stiintifica, magia si misticismul cochetau dej a cu lumea occidentala care, in virtutea unui anumit reflex, tindea sa prefer e constructiile "stiintifice". Cei mai multi dintre occidentali nu aveau abso lut nici o tangenta cu gandirea stiintifica dar, cel putin in perioada aceea, fenomenul era la moda. Astazi, dupa douazeci de ani, lucrurile par sa se fi schimbat, deplasandu-se mai accentuat catre latura ocultismului si a magiei p ure. Universitatea ne interesa numai in perioada sesiunii, cu alte cuvinte numai trei luni pe an. Ne adunam asadar in cate o casa, pentru a citi si invata im preuna, iar in lungile pauze incingeam discutii, ascultam muzica, beam si fu mam. Cum si-a facut aparitia si cum s-a putut integra Aris, la cei 60 de ani ai sai, in mijlocul tinerilor de 22 de ani, este un lucru demn de uimire! Acest aspect nu s-a clarificat niciodata. Era perioada examenelor si ne-am strans acasa la unul dintre colegi, "Pisoiasu l", chipurile ca sa invatam. Acolo se afla Aris. inalt de aproximativ 1, 80 m, slab, cu par negru in jurul urechilor si o impresionanta chelie. Se tragea di ntr-o familie de oameni simpli si nu urmase nici o facultate - ceea ce era les ne de remarcat, de altfel. insa fusese si el acaparat din tinerete de interesu l pentru fenomenele spiritiste. Era extrem de informat si, dupa o discutie ind elungata pe aceasta tema, ne-a marturisit ca el sfarsise prin a se atasa cel m ai mult de practica hipnozei. Ne-a vorbit in detaliu despre lumea spiritelor, spunandu-ne insistent ca este foarte frumos acolo, ca se aude o muzica minunata (detectase negresit patima noastra, a tuturor, pentru muzica rock), ca dupa aceea te simti linistit si odihnit, ca dobandesti puteri neobisnuite (sa ajungi intr-o clipita, spre exe mplu, din Tesalonic in America de Nord), ca ti se largeste constiinta s.a.m.d . Tema acestor puteri "neobisnuite" m-a incitat, caci se mula perfect pe conv ingerea mea ca omul reprezinta infinit mai mult decat o simpla roata dintata in mecanismul social, ca dimensiunile si potentele lui sunt inimaginabile. Ne spunea: "Exista corpul material, dupa cum exista si corpul astral, mai subt il, simplu spus - sufletul, care prin hipnoza se desprinde de trup si poate ca latori in spatiu cu o viteza colosala, desi nu se sustrage 8

intru totul legilor materiale". Asadar, daca cineva dintre noi accepta sa fie hipn otizat de catre el, ar fi experimentat o astfel de calatorie si ar fi intrat in co ntact cu fiinte spirituale. Toate acestea nu sunt nimic altceva decat conceptii orientale servite cu alta "garnitura", adaptata de fiecare data in functie de "gusturile" posibililor cu mparatori. Imi inchipui ca Aris nici nu putea gasi un caz mai bun decat al nostru. Cartil e pe care le citeam ne inoculasera deja asemenea conceptii, si iata acum posib ilitatea de a le pune in practica. Ne-a facut diverse teste pentru a ne verifica receptivitatea si calitatile de medium. Am acceptat cu totii sa ne supunem acestor teste, in urma carora a s tabilit ca ne situam peste medie, iar eu si inca cineva aveam un nivel chiar si mai ridicat. Primul pas fusese facut. incepusem deja sa participam. Exista insa la acest om ceva care nu-mi placea. Un sentiment nedefinit. Ceva in gesturile lui, in comportamentul lui, care ma stanjenea si ma facea sa ezi t. Dupa ce a plecat, l-am bombardat pe colegul nostru cu intrebari, dar n-am prim it decat raspunsuri generale: ca fratele lui il cunostea, iar el il intalnise prin intermediul fratelui sau, ca era pensionar, fost functionar public sau ca m asa ceva. Ne-a spus insa un lucru care ne-a impresionat. Fratele sau acceptase sa fie hipnotizat si, in timp ce se afla sub hipnoza, a p utut sa "vada" cu ochii inchisi un numar pe care Aris i 1-a aratat cu degetul, si sa citeasca titlul unei carti! Apoi s-a hipnotizat el insusi, si s-a pomenit din Tesalonic in Asprovalta, la 100 de kilometri departare, putand vedea de su s traficul pe sosea! Ce se intamplase, in realitate? Facuse cu adevarat o calatorie astrala? Este aceasta singura explicatie? Precum am aflat mai tarziu, Biserica Ortodoxa are un alt punct de vedere. Din nefericire, pe vremea aceea nu cunosteam marile primejdii duhovnicesti asc unse in spatele unor astfel de practici, intrucat nimeni nu ne avertizase asup ra usurintei cu care demonii, ca entitati spirituale, intra pe calea hipnozei

in contact nemijlocit cu mintea omului, inselandu-1 si subjugandu-1 treptat, p ana la controlul total. Sunt implicate aici si capacitatile demonilor de a-i i nduce omului perceptii senzoriale (inclusiv reprezentari vizuale) artificiale, pe de o parte, si de a interveni direct asupra unor evenimente din sfera real itatii materiale, pe de alta parte. Noi insa ignoram cu desavarsire toate aces te aspecte, intrucat multe din mecanismele hipnozei ne erau prezentate intr-o maniera distorsionata, facila si apetisanta, imi doream deja, din curiozitate, sa incerc. Nu frecventam des casa "Pisoiasului"... insa dupa 20 de zile ne-am regasit a colo toti cei care ne adunaseram si prima data. Aceleasi persoane, fara sa n e dam intalnire sau sa ne intelegem in vreun fel, ci pur si simplu ne-am pom enit cu totii acolo printr-o stranie... coincidenta! Am pornit din nou discu tii in jurul acestor teme, nedumeriri si intrebari, iar Aris dadea raspunsur ile. M-am aratat de acord sa ma supun hipnozei. Am fost cu adevarat hipnotiz at, si am inceput sa simt deslusit o anumita prezenta. Un chip luminos, auri u, cu trasaturi nedefinite, se interpunea intre mine si Aris. Mi-a spus sa-1 alung. Am ascultat, dar chipul pleca si revenea. Apoi m-a trezit. insa prez enta acestui chip o simteam in anumite momente in camera. L-am intrebat ce era chipul acela. M-a linistit si am reinceput discutia: alte intamplari, alte exemple. De data aceasta a fost induplecat prietenul meu M. sa se lase hipnotizat. Urmaream toti cu interes cum se relaxa, cum se cufunda, cum asculta de hipn otizator. Asadar, dupa ce 1-a adus la starea pe care o dorea, Aris s-a stra duit sa-1 conduca undeva anume, dar acea prezenta si-a facut 9

din nou aparitia. Un chip auriu, luminos, intra si se misca in acel spatiu. M. a spus ca ochii a celui chip sunt ca si cei de pisica. Dupa ce s-a straduit fara succes sa-1 alu nge, M. a inceput sa ne spuna unde simte exact ca se afla acea entitate in cam era. Ciudat este ca simteam si eu acelasi lucru, iar perceptiile mele coincideau cu cele pe care le relata M. Aris 1-a trezit peste putin timp, iar interesul cre

scuse: ce era acea prezenta? Era un spirit? Ce fel de spirit, bun sau rau? in timpul acestei incercari de analiza, atat eu cat si M. (precum mi-a marturisit pe drum) am continuat sa simtim acea entitate printre noi. Devenise subiectul discutiei. Am inceput sa citim cu mai multa atentie carti care se refereau la aparitii a le spiritelor. Cautam cu predilectie asa-numitele carti de "magie alba", intr ucat traiam pe atunci cu impresia ca exista o diferenta de fond intre magia a lba si magia neagra. Simptomele In general nu sunt fricos. Nici noaptea nu mi se intampla sa am senzatii de frica. De multe ori hoinaream, in noptile cu luna, prin padurea Tesaloniculu i. Dormeam si afara, in natura. Tarziu in noapte, pe la orele 2-3, imi place a sa ma plimb singur pe stradute marginase, romantice. indrageam mai ales pl imbarile prin locuri care pastrau atmosfera unor alte epoci. Dupa hipnotizare, insa, am inceput sa dobandesc diferite perceptii ciudate. A uzeam zgomote, izbituri, iar parul mi se zburlea din pricina simtirii unei pr ezente stranii. Auzisem despre anumite case vechi din oras bantuite de stafii , si - avand curiozitatea incitata prin hipnoza si crezandu-1 pe Aris cum ca am o intuitie buna, peste medie - m-am dus sa descopar... misterele, plimband u-ma noaptea imprejurul acelor imobile. Zgomotele respective continuau sa ma inspaimante... in realitate, nu zgomotul este cel care te ingrozeste, ci nefi reasca lui provenienta, senzatia ca este produs de ceva cu totul neobisnuit. De pilda, atunci cand nici o frunza nu se misca, nu exista nici urma de curen t, iar o usa interioara se izbeste cu o putere infricosatoare, aproape sa ias a din toc. Alta data - ca si cand s-ar rupe ceva la zece centimetri in fata t a; alte ori - una, doua, trei lovituri consecutive in jurul tau si... constat i ca nu exista nimic. Nu se vede absolut nimic. Ma enervam pe mine insumi, spunandu-mi: "Ce tot dai importanta prostiilor a stora?". insa ele se succedau permanent si pretutindeni. Faceam eforturi sa le ignor. Dupa aproximativ o luna, in timp ce ma plimbam cu prietenul meu M., ni s-a nascut amandurora dorinta de a-1 vizita pe "Pisoias". Ne-am schimbat asadar planurile, si peste putina vreme ne-am aflat la el acasa. Aris era acolo, in curand ne-am adunat cu totii. Din nou, exact aceleasi persoane! Am acceptat iarasi sa fiu hipnotizat. De aceasta data m-am vazut pe mine ins

umi de undeva din afara trupului: ma plimbam prin camera si faceam diverse l ucruri pe care mi le dicta hipnotizatorul. Multe dintre acestea reuseau, pre cum m-au incredintat prietenii mei, prezenti in camera. Apoi au fost hipnoti zati si altii. La sfarsit, "Pisoiasul" ne-a povestit urmatoarea intamplare. Pentru a verifica daca aveau loc realmente aceste "calatorii astrale", adica d aca sufletul paraseste intr-adevar trupul, sau la mijloc erau simple fantasmag orii, s-a facut acest experiment: Aris 1-a hipnotizat pe "Pisoias" si 1-a "trimis" acasa la o prietena, sa vada ce face. Citea. L-a pus sa o ciupeasca tare de brat, mai jos de subsuoara, ata t de tare incat sa-i faca un semn. Este putin probabil sa se loveasca cineva i n acel loc. Hipnotizatul a facut intocmai. Apoi s-a trezit si au mers cu totii impreuna la 10

casa cunoscutei. Au gasit-o citind! I-au cerut sa le arate mana... intr-adevar , vanataia exista! Au vazut toti semnul. Au intrebat-o unde s-a lovit. Le-a ra spuns intrigata ca putin mai inainte, pe cand citea, a simtit o durere puterni ca, asemanatoare unei intepaturi, dar nu i-a dat importanta... Au cooptat-o ap oi si pe ea in grup. Bineinteles ca nu mi-am pus atunci serios problema identi tatii reale a celui care o ciupise pe fata: putea fi la fel de bine un spirit trimis de hipnotizator, si nicidecum "sufletul" sau "corpul astral" al "Pisoia sului". Nu era deloc exclus ca acest "hipnotizator" sa fie un mag avand niste demoni in slujba lui. De vreme ce acceptam existenta "corpului astral", a "suf letului", a "lumii spirituale", de ce n-as fi acceptat in consecinta si existe nta fiintelor spirituale malefice, a demonilor, despre care ne-a avertizat Hri stos insusi? De ce as fi admis explicatiile hipnotizatorului mai curand decat invatatura Bisericii? Dar cine credea pe atunci in Biserica si in invatatura e i? Nici macar nu cunosteam ceea ce invata Biserica Crestina despre aceste feno mene. Respingeam pur si simplu tot ce ar fi venit din partea ei, tot ce era cr estin... Aveam deja imense prejudecati! Eram cu totii atrasi de acest mister. Aproape mereu apareau acele chipuri ci udate care ne infricosau, insa incepuseram sa ne obisnuim. Ne-am intalnit si-n alte dati. M. a fost cel care a observat, a cincea oara ca

nd s-a intamplat, ca Aris ne "aduna" totdeauna laolalta, fara nici o instiinta re prealabila. Adica, intr-o dupa-amiaza anume ne rasarea tuturor in minte ide ea de a trece pe la acea casa, fara nici un motiv, iar acolo se afla Aris. Si nu aveam in acea perioada nici o legatura cu proprietarul casei, nu obisnuiam sa mergem acolo. Faci ceva, de reusesti sa ne aduni? l-am intrebat. Ei, uite, zic si eu: "Daca n-au ceva mai bun de facut, sa vina pe-aici!" a recu noscut el. Asta nu mi-a placut deloc. Era semnul ca dobandise deja o oarecare putere, o oarecare stapanire asupra noastra, iar aceasta fara ca cineva dintre noi sa i se incredinteze de buna voie. Ne putea influenta gandirea si dorinta? in ce masura? Dar daca i-am fi stat impotriva? insa, pentru a i ne impotrivi trebui a mai intai sa constientizam, iar apoi sa cunoastem in detaliu tehnicile aces tui... razboi. in vreme ce noi eram pe atunci cu totul neinstruiti. intre timp incepusera sa iasa treptat la iveala viclenia si duplicitatea in co mportamentul acestui om, astfel incat am devenit mai circumspect si mai precau t, insa fara a inceta sa merg la aceste adunari. Mi-a dat adresa casei sale, s punandu-mi ca-1 pot gasi acolo. Pretindea ca este crestin, ca are acasa icoane si candela, dar pe preotii Bisericii ii socotea inferiori, tratandu-i ca pe n iste "necunoscatori". Avea adica un fel de legatura cu Biserica, dar asa cum i i era lui pe plac. Si Evanghelia o talcuia intr-o maniera personala, conjunctu ral, dupa cum ii convenea, ignorand diferite pasaje care nu i se potriveau. * In acea vreme s-a petrecut urmatorul fapt: intr-o noapte ma intinsesem in c amera mea, avand usa inchisa, intreaga camera era bine luminata de neonul d e pe strada. Altfel spus, daca ma trezeam noaptea, puteam vedea chiar foart e bine. Au reinceput acele zgomote ciudate. Lovituri bruste in biblioteca, in geam. Inexplicabile... Orice mobila trosneste cateodata noaptea, dar acum era cu t otul altceva. Plesniturile erau atat de puternice incat ma miram ca nu aud p arintii sau ca nu se rupe mobila. Si, in acelasi timp, simtamantul unei prez ente in camera, care ma infricosa. M-am ridicat si am deschis usa, ca sa ma simt mai aproape de ai mei. M-am enervat pe mine insumi si am inchis-o la lo c. Cand era pe cale sa ma rapeasca somnul, iarasi izbituri; ma desteptam inf ricosat, deschideam din nou usa. Astfel s-a intamplat de trei ori la rand.

11

Catre sfarsit ma enervasem rau de tot. Am trantit usa, l-am injurat in gand pe cel care ma deranja si m-am hotarat sa-1 ignor pur si simplu. Am adormi t, si de data aceasta ma cuprinsese un somn adanc. Zgomotul pe care l-am auzit apoi a fost foarte puternic si salbatic. Am sarit din pat si mi-am dat seama ca un intuneric suprafiresc umpluse toata camera, in vreme ce lumina neonului, in chip straniu, nu mai lumina in interior: ace st intuneric o impiedica sa patrunda in camera. Nici macar nu parea a fi un i ntuneric propriu-zis, ci o anumita fiinta constienta. Aceasta, iar nu zgomotu l, a fost cea care m-a ingrozit, si atunci am scos un strigat: "Hristoase al meu!". Indata dupa strigat, a aparut intr-un colt al camerei silueta luminoasa a unu i om. O lumina "alba", transparenta, ciudata, care insa ma linistea; m-a umpl ut de dulceata, mi-a alungat orice frica, mi-a dat o siguranta de neclintit. Numai ce am vazut-o si m-am linistit, m-am culcat si am adormit. intreaga sce na nu trebuie sa fi durat mai mult de cateva secunde. Dimineata am fost descumpanit, reamintindu-mi evenimentele din cursul noptii. Desigur, nu puteam da nici o semnificatie precisa acestor intamplari. Orice explicatie parea admisibila. N-aveam nici un criteriu de judecata, nici un re per pentru a discerne. in orice maniera ar fi prezentat cineva lucrurile - ar fi constituit o probabilitate pe care n-o puteam exclude din calcul. Astazi cred ca a fost un ajutor de la Hristos. Cand l-am intalnit cu proxima ocazie pe hipnotizator, i-am descris cele intam plate. Iata ce mi-a spus: - Nu te teme! Am uitat sa te avertizez mai dinainte. Se straduiesc sa te infri coseze, acum ca patrunzi in lumea spirituala, ca sa te opreasca. Striga-ma, si voi veni sa te ajut. Nu te teme! "Am uitat"!? Ce voia sa insemne "am uitat"? Nu-1 credeam. Pur si simplu ne a scundea pericolele. Ne expunea unor riscuri. Ne folosea. El nu se hipnotiza niciodata pe sine insusi. Nici pe copiii sai nu-i amesteca vreodata in acest e lucruri. Cu astfel de fenomene inspaimantatoare s-au confruntat si alti pr

ieteni ai mei. Si apoi, ce voia sa spuna prin "Striga-ma, si te voi ajuta"? Adica vom avea si nevoie de el acum? Vom depinde de el? Si de ce sa-1 strig pe el? Nu se cuvine sa strig "Hristoase al meu"? Este rusinos?. Sau este Ari s mai bun? Dupa astfel de intamplari, multi dintre participantii la intalniri nu s-au ma i aratat dornici sa continue. Eu eram macinat de curiozitatea de a afla ce se ascunde in spatele tuturor acestora. Am continuat numai pentru a descoperi a devarul. Insa Bunul Dumnezeu a gasit modalitatea de a ma scapa din mainile lu i Aris. A facut ca lucrurile sa evolueze astfel incat el sa ajunga in situati a de a ma evita. Iata cum: O tanara domnisoara cunoscuta mie se intorsese din strainatate, unde studia. Acolo devenise dependenta de heroina. Era junkiel Priza fara nici o masura. isi periclitase de mai multe ori viata administrandu-si supradoze. Voiam sa o ajut. M-am gandit asadar sa fac apel la Aris, care sa o determine prin hi pnoza sa abandoneze drogurile. El pretindea ca tocmai acestea sunt cazurile in care se poate folosi pozitiv hipnoza. Am dus-o acasa la el si i-am explicat situatia. in cele din urma a hipnotizato, dar... n-a izbutit nimic. Hipnotizarea s-a dovedit ineficienta. Fata a cont inuat ani de zile dupa aceea sa foloseasca heroina. Rezultatul a fost ca Aris s-a temut ca nu cumva sa aiba de-a face cu politia, asa ca n-am mai avut nici o intrunire "intamplatoare". Cat despre aceasta ta nara, a scapat de patima atunci cand, dupa ani de zile, i-am cerut parintelui Paisie sa se roage pentru ea. A scapat din ghearele mortii, iar acum este un om normal. Nimeni dintre cunoscuti, inclusiv eu, nu credeam sa mai existe pe ntru ea vreo cale de salvare, caci starea de dependenta ii era atat de avansa ta incat isi pierduse absolut orice instinct de autoconservare, ba chiar isi facea rau cu fiece prilej. Acum, bineinteles, s-a schimbat cu desavarsire. 12

ALEXANDRA

In acele zile o cunoscusem pe Alexandra, in niste imprejurari cu totul ciuda te. Ne-am intalnit la Universitate si mi-a dat adresa. Dupa cateva zile m-am dus sa o caut. Am parcat masina pe o straduta ingusta, cu intentia de a cob ori sa caut strada. insa am parcat chiar la zece metri de poarta ei. inainte de a cobori bine din masina, am vazut-o deschizand poarta si cercetand drum ul cu privirea. S-a apropiat de mine unduindu-se. "Chiar acum te asteptam", mi-a spus. Eram amandoi uimiti si simteam ca ceva bizar se intampla. Mai tarziu, cand ne aflam impreuna, se petreceau lucruri stranii. Am incercat la un moment dat sa-i vad aura, prin tehnici pe care le cunosteam din cartil e de yoga. Ea mi se impotrivea. Au inceput apoi acele zgomote ciudate, dar nu s-a speriat. Pana cand, deodata, o usa din interior s-a trantit brusc, foart e tare. Toate geamurile erau inchise. Nici urma de curent. Un fapt cu totul s uprafiresc. Ne-am ingrozit. S-a apropiat si a cazut in bratele mele, aproape plangand. D e atunci nu mi s-a mai impotrivit. Care era secretul Alexandrei? Cand i-am vorbit despre hipnoza, yoga, magie, mi-a spus urmatoarele: - Una dintre bunicile mele obisnuia sa "descante". Cu putin timp inainte de a muri, mi-a dezvaluit mie "rugaciunea" pe care o rostea ca descant. O putea destainui unui singur om, si m-a ales pe mine. N-am dat multa importanta. O data, un verisor de-al meu a fost deocheat: il durea capul, avea o stare de somnolenta continua, ajunsese ca un natang. Atunci, pentru prima data in via ta mea, am "descantat". El si-a revenit imediat, dar eu am suferit timp de 2 4 de ore. Eram pe atunci singura in apartamentul parintilor, in Atena. Am in ceput sa simt prezente ciudate. Luminile se stingeau si se aprindeau. Numai in apartamentul meu. Am iesit pe balcon, socata. Am dat sa intru in casa si am vazut perdelele suspendand drepte, paralele cu tavanul. Cu totul supranat ural. Mi s-a taiat respiratia. Nu indrazneam sa intru in apartament. Am petr ecut toata noaptea pe balcon, stapanita de frica, fumand si ascultand muzica . indata ce s-a facut ziua am plecat, si m-am intors dupa cateva zile, cand au revenit ai mei din calatorie. Cu timpul i-a disparut frica, si din cand in cand mai "descanta". Iata, asadar, care era "harisma" Alexandrei. Eram, prin urmare, doi invatac ei. Ea insa se temea sa mearga mai departe, in vreme ce eu ardeam de nerabd are sa ajung pana la capat.

Ciudat este ca eram amandoi... materialisti. Citiseram marxism, materialism dialectic, iar fundamentul nostru filosofic era unul materialist. Nu crede am in Diavol, nici in maniera duhovniceasca de explicare a lumii sau a isto riei. Pe de alta parte, admiteam tot ceea ce provenea din domeniul magiei, in vreme ce orice provenea din domeniul religiei socoteam ca este amagire s au putinatate de minte. Era o contradictie flagranta, pe care nici macar nu o constientizam pe vremea aceea. Aveam 19 ani. Nu pastrasem, din varsta copilariei, nici o legatura cu religi a. Dimpotriva, eram mai degraba marxist. Discutand cu prietena mea, i-am spu s totusi un lucru pe care il simteam instinctiv. Asadar, pe planeta Pamant se desfasoara un infricosator, un urias razboi. Nu exista colt in care sa nu se 13

dezlantuie acest razboi. Campul acestui razboi sunt mintile si inimile oameni lor. Hotararile pe care le luam, alegerile pe care le facem, modul in care in fruntam evenimentele vietii, fie ne conduc pe drumul cel bun, fie ne abat cat re fundaturi dezastruoase. Fie castigam viata, cunoasterea, bucuria, fie esua m si ne indreptam spre moarte, necunoastere, durere si tristete. Avem vrajmasi care ne urasc cu salbaticie. Vor sa ne distruga cu desavarsire. Sa ne nimiceasca. Ei urla cu neasemanata ura impotriva noastra si uneltesc, cu perversa viclenie si vigilenta, planuri perfide, pentru a ne insela si a n e conduce, incetul cu incetul, la dezastru, la nenorocire, la moarte. Se straduiesc sa biruiasca mintea omului. Sa o obtureze, sa-i inchida orice fe reastra care poate primi lumina vreunei cunoasteri substantiale. Sa o impiedic e in a-si constientiza demnitatea si maretia. Sa o convinga sa se vanda foarte ieftin, pentru o piatra lucitoare, spre exemplu. Fac tot ce le sta in putere spre a o deturna catre un drum gresit. Vrajmasii nostri sunt persoane. Au nume. Sunt perfizi, zelosi, depun eforturi neintrerupte in acest scop. Conlucreaza perfect, apartin aceleiasi specii, aceleiasi rase. Lupta cu omenire a in ansamblul ei, dar si cu fiecare individ in parte. Mai ales daca vreunul di

ntre noi este pe cale sa le scape, sau daca cineva ii detecteaza. Astfel de ind ivizi se afla sub o speciala urmarire si presiune din partea lor. Destui oameni i-au descoperit de-a lungul veacurilor. Multi dintre ei au trecut de partea lor, fie dorindu-le intimitatea, fie atrasi si inselati de catre ei. U nii ca acestia se afla sub directa lor stapanire. Le slujesc, le sunt robi, le f aciliteaza planurile, si drept rasplata sunt ajutati de catre ei pe parcursul ac estei vieti. Spre exemplu, dobandesc cu usurinta pozitii privilegiate, stapanire peste alti oameni, bogatie, si orice altceva ar cere. Desigur, traiesc primejdi os si sub imperiul fricii. O adanca, permanenta si deznadajduita frica. "Stapani i" lor ii urasc si pe ei, pentru faptul ca sunt oameni. De altfel, ii socotesc d ispensabili. Asa se face ca de multe ori ura si furia "stapanilor" se descarca a supra lor. Sunt nefericiti si terorizati. Mai exista si ceilalti oameni, care i-au descoperit si i-au dat in vileag pe a cesti dusmani ascunsi ai nostri, care au inteles dimensiunea vicleniei, dar si a stapanirii lor asupra acestei lumi. Aproape ca ne-au biruit. Omenirea este supusa lor daca nu in intregime, atunci cel putin intr-o masura uriasa. Si tot usi, aceste persoane aleg sa li se impotriveasca. Nu se sperie de puterea lor. Nu se tem de osteneala, de primejdii. Aleg mai curand sa moara in aceasta inf ricosatoare confruntare, luptand cu hotarare impotriva lor, decat sa li se ala ture. Pentru mine, ei sunt ceea ce numim eroi. Ma minunez de ei. Sunt cei care indura presiunea din linia intai, pentru ca n oi, cei din spate, sa avem o oarecare usurare. Eu ma temeam (si poate ma tem si acum) sa intru in linia intai, preferam sa ma "bucur" de viata din spatele frontului. Insa multi dintre acesti eroi i-au nimicit pe vrajmasii nostri. I-au invins in confruntari directe. Dusmanii nostri se tem de ei. Si cel mai mult se tem ca nu cumva acest fapt sa ajunga cunoscut si de catre ceilalti oameni. Sa nu prin da curaj de pe urma biruintei lor si alti oameni, si sa voiasca a le urma exem plul. Sa nu se creeze un anumit curent, o miscare in masa a omenirii in aceast a directie. Sa nu-si piarda, adica, prada la nivel de mase. Pentru ca exista i ntotdeauna aceasta posibilitate, a desavarsitei transformari a oamenilor. Spre a evita o asemenea evolutie a lucrurilor, inamicii nostri se straduiesc sa oc ulteze faptul existentei unor astfel de persoane, fie prin calomnie, fie prin denaturare, fie prin tacere. Acesti vrajmasi nu numai ca ne urasc, dar in acelasi timp se si tem de noi. N u pentru ceea ce suntem, ci pentru ceea ce putem deveni. Pentru valentele noa stre potentiale, care le sunt cu mult superioare si pe care vor sa le zadarni

ceasca, in asa fel incat ele sa nu devina niciodata realitate, caci in acest caz i-am depasi cu mult. 14

In confruntarea aceasta se angajeaza fiecare in parte... Izbanda sau esecul s unt personale. Cel care a biruit si s-a sustras influentei vrajmasilor poate sfatui, poate calauzi, poate arata drumul. De noi depinde sa vrem sa ne mobil izam. Sa vrem sa luptam. Noi trebuie sa contribuim cu vointa noastra... Pentr u mai departe exista ajutor, mare ajutor. Un astfel de invingator asupra vrajmasilor era si parintele Paisie, pe care i nca nu-l cunoscusem.

CINEVA INVIZIBIL MA LOVESTE Intamplarea de mai jos s-a petrecut tot in acea perioada a studentiei. Ma dusesem la Alexandra acasa. Ne cunoscuseram cu cateva zile mai inainte. Er a si ea implicata in yoga. Fostul ei prieten practica yoga si vizitase India de cateva ori. A gatit si ne-am asezat la masa. Conversatia noastra se depana in jurul temelor legate de ocultism, yoga, magie, capacitati paranormale etc . Brusc, au inceput iarasi straniile izbituri. Ne-am privit. Crezi ca-i gelos prietenul meu? a intrebat ea razand. Prostii, am raspuns. Ne-am continuat masa si discutia. Dupa o jumatate de ora - "Bum!" - s-a auzit c a o lovitura deasupra usii. Aceasta s-a trantit atat de tare, incat am crezut c a s-a rupt. Era suprafiresc... Fata s-a speriat. Am sarit in picioare: - Cine esti? Nu mi-e frica de tine! Am apucat usa, am deschis-o, am inchis-o. Am ras ironic.

Daca esti vrajitor, vino sa ne socotim, am spus provocator. Nu s-a intamplat nimic. O fi prietenul meu, a zis ea. Hai, mai! N-avem si noi dreptul sa stam de vorba, adica? Oricine ar fi, n-are nici un drept. E un necioplit! am exclamat eu razand. Uita totul, hai sa ne vedem de treaba. A prins repede curaj. Am uitat de cele petrecute. Timpul trecea repede si a greabil. Aveam preocupari comune si discutiile ne ajutau sa intelegem mai p rofund unele lucruri. Trecusera destule ceasuri. Uitaseram amandoi cu desav arsire ce se intamplase. Eram absorbiti unul de celalalt. Deodata am simtit o lovitura in spate, ca si cand m-ar fi izbit cineva putern ic cu un lemn lung si gros. Am zbierat cumplit din cauza durerii. Am sarit ca un arc si m-am apucat cu mainile de sale. - Ce se intampla? m-a intrebat speriata, plina de nedumerire.

15

- Cineva m-a lovit in spate! M-a privit contrariata. Nu numai in camera, ci in tot apartamentul nu eram d ecat noi doi. Alta data sa nu-1 mai provoci, mi-a spus. Lasa-1 incolo de gelos, am raspuns si m-am asezat alaturi de ea. Spatele m-a durut doua-trei zile dupa aceea. Ma mir astazi de usuratatea cu c are priveam totul pe atunci. Cum de treceam cu atata superficialitate peste a stfel de intamplari? Eram prea tineri, sau prea frivoli? UN VIS CIUDAT

In perioada aceea nu ma implicasem inca in Mind Control, nici nu aveam mult e contacte cu yoghini din ashram, si trecuse destul timp de cand intrerupse sem legaturile cu hipnotizatorul. Asadar, intr-o seara am avut urmatorul vis. Mergeam pe un drum de tara. Pe m arginea drumului sedea o creatura ciudata cu aspect omenesc, de inaltime med ie, bine legat, cu brate groase si o coada lunga si viguroasa. Capul prezent a atat trasaturi umane cat si animale, era complet chel, avand urechi lungi, ascutite, si doua cornite mici in varf. intreaga suprafata a pielii ii era de culoarea bronzului. Sedea pe pamant, la marginea drumului, si ma privea. Imediat ce l-am vazut, m-am infiorat. Mi-a fost apoi rusine de frica mea - e ra la mijloc si trufia varstei -astfel incat am continuat sa inaintez temera r. "Ce treaba am eu cu asta?", mi-am zis. "Nici una! Nu-l cunosc! O sa-l ign or! Voi trece ca si cand n-ar exista". Indata ce am ajuns in dreptul lui, dintr-o saritura s-a napustit asupra mea, m-a trantit fara nici o dificultate la pamant, m-a muscat si m-a batut mar. Eram cuprins de tremur. M-am inspaimantat inca si mai tare, intelegand ca s inele meu nu avea nici o putere sa i se impotriveasca. Toate membrele imi pa ralizasera si devenisera inapte sa schiteze pana si cel mai mic efort. Nu-mi puteam misca nici macar degetul mic. Nici vorba de lupta. Eram cu totul lip sit de aparare, neputincios, cazut prada in mainile lui. Dupa ce m-a tot mus cat si lovit, s-a facut nevazut, si abia atunci am inceput sa ma misc putin cate putin, amortit. In dimineata urmatoare, ma durea trupul exact in punctele in care ma lovise. M-am sculat din somn si ma simteam ca si cand as fi mancat bataie in realitat e! Ma miram... "Bine, visu-i vis, dar ce-i cu durerea fizica?". Eram uimit, i nsa nu puteam gasi vreo explicatie, nici despre durerea din trup, nici despre ciudata creatura din vis. As fi uitat-o cu desavarsire, daca nu s-ar mai fi intamplat ceva straniu. Dup a cateva zile a venit prietena mea si mi-a zis: "Am avut un vis ciudat despre tine si m-am speriat. Ai grija sa nu ti se intample ceva rau! Un om-animal c iudat, cu o maciuca ce-i iesea de la brau, te trantise jos si te batea". I-am cerut amanunte, si am constatat ca vazusem amandoi aceeasi creatura. Am fost uluiti, dar am uitat totul foarte repede, preocupati cu aventurile noastre a moroase. Ce fusese acel vis? O prevestire? Declararea unui razboi nevazut sau adeveri rea existentei unei dominatii straine asupra propriei mele persoane?

in acea vreme imi facea curte o cunostinta a prietenei mele. Atat eu cat si p rietena mea o intalniseram de curand, dar ne legasem de ea foarte strans. Pri etena mea devenise intre timp geloasa si imi adresa chiar reprosuri. Tanara a ceasta nu-mi facuse niciodata vreun avans explicit, dar se creasera adesea si tuatii in care s-ar fi putut intampla ceva. Dormiseram de multe ori in casa e i impreuna, in acelasi pat. Ne 16

limitasem insa la atat, caci nu doream sa merg mai departe. Nu-mi placea ca femeie, o preferam ca prietena. La un moment dat am purtat amandoi o conversatie bizara, pe care a inceput-o ea. Ne-am vorbit uzand de toate insinuarile erotice posibile, fara sa spune m lucrurilor pe nume, dar atat de limpede incat m-am si mirat de inventivita tea noastra. Era o discutie foarte "subversiva", la capatul careia eu i-am s pus limpede ca nu sunt atras de ea, drept pentru care mi-a dezvaluit cat de ofensata se simte. N-am luat-o in seama, insa mi-a spus ceva ciudat, care se mana cu o amenintare mascata. A zis: "Bine, eu astept sa-mi vina randul in septembrie!". Ne aflam pe atunci in iunie. Dupa aceasta discutie, raporturile noastre au reintrat in normal. incetul cu i ncetul a devenit insa foarte lipicioasa fata de prietena mea, incat am inceput sa ma nelinistesc. Se uitau dupa diferiti tineri. Eram gelos, dar nu puteam f ace mare lucru, caci eram si eu prins in cele de zi cu zi. insa constatam cu u imire cat de profund ajunsese sa-si exercite influenta asupra prietenei mele. De altfel, era familiarizata cu ocultismul si cu toate derivatele lui. Citea a utori precum Omraam Aivanhov, Carlos Castaneda sau Gurdjieff, era la curent cu invataturile sufi ale lui Inayat Khan si cu tot felul de scrieri magico-misti ce. Avea insa si o indeletnicire practica: deseori ne "dadea in carti". Nu in cele obisnuite, ci intr-unele de tarot, pe care le cumparase dintr-o librarie masonica. Devenise specialista! Cunostea o femeie care era extraordinar de priceputa in a folosi astfel de cart i si ghicea multe lucruri din viitor. Cel putin asa pretindea. in afara de "dat ul in carti", aceasta doamna avea si alte "aptitudini". Cunostinta noastra o la uda deseori extaziata, si intretinea legaturi stranse cu ea. A inceput sa o ia

si pe prietena mea acolo. Nu stiu ce lucru necurat s-a facut! Nu cunosc exact, dar judecand dupa intam plari se pot extrage oarece indicii. Oricum, la sfarsitul lui septembrie miam amintit de amenintarea ei voalata: "Bine, eu astept randul meu in septemb rie!". Din luna septembrie, dupa un sir de uimitoare coincidente si de stupi de neintelegeri, m-am despartit de prietena mea. Dar n-a fost numai atat. in viata mea toate lucrurile au inceput sa mearga anapoda, si sufeream de o ad anca durere sufleteasca ce ma conducea spre nebunie si ma impingea catre sin ucidere. Ai fi zis ca se prabusise cerul peste mine. "Dar ce se intampla?" ma intrebam adesea. Ma simteam ca si cand cineva se lupta cu mine in ascuns . Ca si cand si-ar fi fixat drept scop al vietii sale sa ma distruga. Am aflat de la o cunostinta comuna ca aceasta fata, pe care o respinsesem ca partenera de dragoste, impreuna cu "indrumatoarea" ei care ghicea in cafea, d adea in carti si facea si altele asemanatoare, discutasera deseori pe seama m ea la intalnirile lor si ma aveau drept tinta a activitatilor lor de sorginte oculta. Acest neverosimil sir de coincidente, de neintelegeri, de nenorociri, de dur ere sufleteasca si confuzie, care mi s-au intamplat in acea perioada, s-ar f i putut oare datora practicilor magice ale acestor "doamne"? Ar mai fi avut oare aceste "doamne" vreo putere asupra mea daca eu as fi trait o viata cres tineasca? Cu siguranta ca nu. Viata mea inadecvata era cea care dadea dreptu ri Diavolului - caci el era "domnul" respectivelor "doamne". "Ti-au facut vraji", m-a prevenit un oarecare batran foarte versat care ma si mpatiza... Atunci am ras. Raul se facuse, dar Dumnezeu, Care a ingaduit acest lucru, avea sa scoata un infinit mai mare bine din aceasta intamplare mai tarziu. in scurt timp l-am c unoscut pe parintele Paisie, care m-a ajutat sa depasesc si acest razboi, aco perindu-ma ca pe un pui de gaina cu aripile sale duhovnicesti. Iar ceea ce i s-a intamplat apoi "prietenei" care mi-a provocat toate aceste neplaceri a fo st cu mult mai rau decat durerea 17

mea sufleteasca. insa Dumnezeu o va ajuta, asa cum m-a ajutat si pe mine.

Aveam in jur de 20 de ani pe atunci si eram deja implicat in astfel de "activi tati"! Ce s-ar mai fi putut adauga?! DEMOSTENE MASONUL Prietenul meu M. locuia impreuna cu cineva din Atena, pe nume Kostas, stud ent la stomatologie. La acesta venea in vizita de cateva ori pe an un var din Atena pe nume Demostene, si ramanea la ei cateva zile. Demostene era cu doi-trei ani mai mare decat noi. Lucra pe atunci la o firm a de turism. Era mason. Venea, asadar, si se incingeau discutii filosofice despre om, despre lume, despre Dumnezeu, despre tehnici magice s.a.m.d. Lui M. ii facea placere sa discute cu el, intrucat poseda multe cunostinte. S e marginea insa la atat. Nu avea incredere in el, socotindu-i pe masoni dubio si. Nu agrea "activitatea" lui, precum avea obiceiul sa spuna. Odata, pe cand discutau despre tehnici oculte, M. l-a luat peste picior, iar Demostene s-a enervat. Apropiindu-se de fereastra lui M., a suflat pana ce a aburit geamul, si a schitat cu degetul niste forme ciudate. Apoi a bolborosit ceva, fara sa inteleaga nimeni ce spune. Dupa ce a terminat, a continuat dis cutia. Foarte tarziu, pe la 2-3 dupa miezul noptii, au mers sa se culce, cei doi veri impreuna, iar M. singur in camera lui. Iata ce povesteste el insusi despre experienta sa: "Numai ce ma ia somnul si - dang! - aud o lovitura in geam si sar din pat. Po toleste-te, imi zic in sinea mea, dupa care ma culc la loc. Peste putin - poc ! - o lovitura si mai puternica. Sar iarasi, speriat si enervat. Am fumat cat eva tigari, am cazut pe ganduri si am concluzionat ca sunt inca sub influenta discutiei cu Demostene; m-am linistit si m-am culcat la loc, dupa ce mai int ai am deschis fereastra si m-am asigurat ca nu e vorba de vreo gluma. De data aceasta am adormit bine. Lovitura s-a auzit insa din nou, puternica si salba tica. Primul lucru pe care l-am zarit indata ce am deschis ochii a fost forma pe care o desenase Demostene si ciudatele litere-simboluri, care erau lumina te de neonul de pe strada. Geamul se sparsese exact in acel punct. M-am infricosat. Am sarit din pat, am alergat in cealalta camera si l-am trez it pe Demostene. A venit impreuna cu Kostas. Numai ce a vazut fereastra si s-

a ingalbenit de frica. A sters cat a putut de bine acea forma. Ceea ce m-a im presionat a fost faptul ca el se speriase mai rau decat toti. Restul noptii l-am petrecut cu luminile aprinse, fumand impreuna. Nimeni n -a indraznit sa mai doarma". In alta ordine de idei, Demostene isi schimba deseori serviciul, intr-o perio ada in care era greu sa gaseasca cineva de lucru. Apartinea lojei engleze, mi se pare, si mergea impreuna cu Kostas pe la diferiti studenti, starnindu-le entuziasmul. La unii mai naivi avea priza. Ne spunea cate ceva despre Masoner ie, si de la el am aflat pentru prima data ca, incepand cu anul 1980, la nive lul mai-marilor Masoneriei se luase hotararea de a se face cunoscuta publicul ui larg intreaga "gnoza". Si cand spunea "gnoza" intelegea - fireste - oculti smul si toate cele legate de magie. 18

Ne-am incredintat noi insine de acest fapt pentru ca, daca pana acum cativa a ni foarte putini indivizi erau initiati si se ocupau cu ocultismul, acum se i nmultesc continuu si se auto-popularizeaza impetuos, prin declaratii publice si dezbateri pe aceste teme. Cele relatate aici se petreceau pe vremea cand facusem cunostinta cu Aris hi pnotizatorul. Era cam in aceeasi perioada. Pentru rigoarea istorisirii, voi relata si alte cateva evenimente notabile. Dupa aproximativ un an de zile, am mers acasa la Kostas, care locuia cu prie tena lui, studenta la medicina. Studiau o carte de vrajitorie care continea si invocari demonice. Cuprindea numele si "specialitatea" demonilor, precum si modul in care ii poti chema. Erau putin speriati, dar pe de alta parte ni ci nu aruncau cartea. Dupa mai putin de un an, au inceput sa aiba probleme in relatia lor. Sufereau mult. Fata a ajuns pe la psihiatri. isi pierduse echilibrul mental, si cazus e totodata prada depravarii. O auzeam pe la petreceri spunand cuvinte murdare fata de cunoscuti si necunoscuti, innebunise, sau o stapanea un spirit, un d emon? Ultimele vesti pe care le-am avut au fost ca parintii ei alergau cu ea pe la manastiri, caci fusesera dezamagiti de doctori. Kostas suferea teribil!

Eu atribui acest rau preocuparii lor pentru vrajitorie, caci dintru inceput dia volul a fost ucigas de oameni si tatal minciunii, dupa cuvintele Scripturii. Nu este deloc exclus ca cei doi sa nu se fi marginit doar la a citi acea carte, c i sa fi si facut vreo invocare demonica. in felul acesta au dat drepturi Diavol ului si demonilor lui sa aiba stapanire asupra vietii lor. Fie si simpla existe nta in casa a acestei carti ii punea in pericol duhovnicesc, din pricina energi ei demonice care ii putea influenta; cu atat mai mult cu cat se apucasera sa si studieze. Bineinteles ca varul Demostene, care ne deschisese asemenea carari, n-a putut sa ajute, in ciuda tuturor tehnicilor pe care le cunostea: "Corb la corb nu scoate ochiul". De la Demostene am auzit pentru prima data de Noul Mesia, de "Noul Hristos ". Acesta va veni sa conduca omenirea catre Noua Era, anume Era Varsatorul ui. Ne-a spus chiar ca Noul Mesia se nascuse deja si avea sa-si inceapa ac tivitatea publica la varsta de 33 de ani. in vremea aceea nu se prea auzise despre astfel de lucruri. Astazi ele se bucu ra de o mare publicitate. in privinta cronologiei, insa, au dat gres. Sa fi fost oare planul amanat? intampin a dificultati? Cine stie?... II intalnesc din nou pe Demostene masonul Cu Demostene m-am reintalnit dupa ani de zile. Eram deja amandoi oameni m aturi. Fiecare inaintase mult pe drumul sau. Eu mersesem in Eghina sa ma inchin Sfantului Nectarie. Tocmai ce ma intorse sem din Egipt si, trecand prin Atena pentru cateva zile, am gasit astfel oc azia sa implinesc o dorinta mai veche de-a mea. Sfantul m-a "ospatat" pe saturate atunci cand m-am inchinat cinstitului sau c ap. Harul lui m-a invaluit imbatator. M-am intors in curte, in camera in care a trait, si m-am bucurat duhovniceste. Simteam o atingere sufleteasca, o fam iliaritate, o apropiere, ca si cand l-as fi cunoscut pe Sfant. Din acea zi sa intarit si s-a statornicit legatura noastra. Traiam impreuna o adevarata de sfatare, bucurie si pace duhovniceasca. Era simtirea harului si a lipsei de t eama pe care o naste siguranta prezentei Sfintilor. intr-o asemenea stare

19

ma aflam inca, atunci cand m-am urcat pe salupa ce urma sa ma duca inapoi in Atena. Ma minunam de acest dar duhovnicesc... Atunci l-am vazut pe Demo stene, retras pe un scaun, citind. Am socotit ca trebuie sa-i vorbesc. M-am apropiat si am inceput discutiile din punctul in care le abandonasem cu cinci ani in urma. Mi-au atras atentia de-a lungul convorbirii trei amanunt e, pe care ma voi stradui sa le redau. Fusese si el in Eghina, pentru a se "inchina" intr-un vechi templu pagan. I-a m povestit si eu despre calatoria mea in India, accentuand aceasta latura a v ietii mele. Ce se intampla, tot la lecturi ai ramas? Nu inaintezi catre nici o practica? l-a m intrebat. Ba fireste ca da, avem practici si ne ocupam regulat cu magia. Stiam acest lucru, desigur, dar o asemenea marturisire lipsita de echivoc m-a impresionat. Avea senzatia ca vorbeste cu cineva asemenea lui. isi abandonas e vechiul serviciu si isi procurase unul legat de slujirea intereselor Masone riei, careia i se dedicase cu tot sufletul sau. Eu am vizitat manastirea Sfantului Nectarie, am spus. Acest loc este plin de energie! Sa mergi sa te convingi singur. Nu ma duc. Nu se potriveste cu structura mea sufleteasca. Nu-mi place, locu l ma respinge. M-am intristat, am fost uimit, surprins. Cum este posibil sa existe astfel de oameni?! Este cu putinta sa nu le "placa" Dumnezeu? Si se exprima atat de cl ar si de categoric, in timp ce eu simteam inlauntrul meu atata bucurie si pac e de la Sfantul Nectarie... "Ei nu cunosc, m-am gandit, si de aceea vorbesc a sa". I-am zis: Eu am mers si am simtit asta si asta... Si i-am descris cele pe care inca le mai simteam. Ne-am luat cu vorba si i-am spus ca m-am schimbat si ca sunt cre stin.

Bine, crestinismul ca filosofie este foarte elevat, dar ca religie nu spune nimic , a zis el. Cunosteam, desigur, aceasta strategie de subminare indirecta a lui Hristos p e care o aplica ei, dar am socotit-o a fi produsul nestiintei. Am inceput o discutie indelungata in care am avut prilejul sa prezint credinta crestina. De multe ori am ajuns sa polemizam, dar nu-mi aduc aminte exact pe ce teme. imi amintesc numai o replica a sa, in urma careia mi-am pierdut orice dispozi tie de a-mi prelungi stradania. Mi-a spus cu o incapatanare stranie, chiar ne buneasca: "Daca accept ca lucrurile stau asa precum spui, atunci prefer sa fi u in iad cu Diavolul"... Ce s-ar mai putea adauga? Ce bucurie perversa poate afla cineva in viclenie, i n perfidie, in rautate, in prefacatorie, in ura, in autodistrugere? Pe buna dreptate se spune ca portile iadului sunt inchise pe dinauntru... PRIMA VIZITA IN SFANTUL MUNTE

20

Viata mea la facultate a fost o aventura. Petreceri, drumetii, iubiri, teorii si ideologii. Citeam mult, filosofam mult, discutam mult, cautam mult. Toate a cestea intr-o continua miscare si imprastiere. Se sfarsise vara si, impreuna cu ea, si banii nostri. Noi insa voiam sa ne co ntinuam vacanta, baile si calatoriile. Atunci, un oarecare prieten a propus s a mergem in Sfantul Munte. Ce sa facem acolo? am intrebat. Cutreieram din manastire in manastire: avem cazare si masa gratuite, ba intr e timp mai facem si cate o baie, a raspuns prietenul meu.

In regula, mergem. Daca n-ar fi staruit el atata, n-am fi putut sa ne trezim la 5 dimineata. Nu d ormiseram decat trei ceasuri. Autobuzul a facut trei ore de la Tesalonic pana la Uranupoli. Am urcat apoi pe vaporul care urma sa ne duca in Munte. Am plutit paralel cu coasta penins ulei vreme de un ceas si jumatate. Aveam un sentiment de bucurie launtrica. Manastirile erau impresionante, iar micile chilii, pierdute prin verdele ier burilor, langa mare, atestau un mod linistit de viata si o filosofie a indep artarii de desertaciunea lumii. Vedeam visul meu intrupat. Deseori discutam cu prietenii mei sa plecam undeva departe de societatea aceasta a masinariil or inumane, si sa traim simplu, la tara, dupa regulile noastre. Iata, asadar , ca anumiti oameni reusisera. Eram sincer bucuros! Itinerariul calatoriei noastre a fost Tesalonic -Uranupoli - Dafni (portul) - Karyes (capitala) -Manastirea Kutlumusi - Manastirea Iviron - Manastirea S tavronikita - Manastirea Grigoriu - Tesalonic. Am cunoscut monahi, am stat de vorba cu ei. Am fost uimit sa constat cat era u de inteligenti si de cultivati. Se dovedeau extrem de fini cunoscatori ai problemelor sociale, politice, ideologice, filosofice si existentiale care m a preocupau. Cuvintele lor erau adanci si pline de miez. Simteam o mare sati sfactie sa pot discuta cu ei. Nu acceptam punctele lor de vedere, caci nu av eam vreme sa reflectez eu insumi asupra lor. Oricum, insa, erau conceptii se rioase, pe care nu le putea cineva respinge prea usor. M-a impresionat si modul chinovial de organizare a vietii lor. Nu exista in ma nastire avere personala. Toate apartineau tuturor. Proprietate obsteasca. Manc au cu totii impreuna, laolalta cu oaspetii lor, aceeasi mancare, la aceeasi ma sa. Anual, in cadrul unei mari intruniri, schimbau intre ei diversele slujiri, astfel incat fiecare sa fie angrenat in toate activitatile: un an, gradinar; anul viitor, tamplar; urmatorul an, trapezar, s.a.m.d. Egumenul era ales prin vot de catre intreaga obste, pe viata, cu exceptia cazului in care si-ar fi ma nifestat el insusi dorinta de a demisiona din aceasta demnitate. Erau alesi si "responsabilii-sefi", care, impreuna cu egumenul, constituiau corpul administ rativ al manastirii. Existau intre ei alte valori si alte relatii decat cele cu care suntem noi obis nuiti. Fiecare cauta sa-1 slujeasca pe celalalt. O atmosfera de iubire frateasc a, un duh de jertfire de sine. Se bucurau atunci cand puteau ajuta. Cata difere nta fata de individualismul mizerabil si inuman al locuitorilor marilor orase!

Aici se pastra viu vechiul duh al crestinismului, cu cinele comune, cu "agapele ", cu bunurile obstesti. in primele biserici crestine nu exista nici un sarac, nimeni care sa fie lipsit, pentru ca toti crestinii, bogati si saraci, isi pune au averile la dispozitia Bisericii si astfel ele deveneau proprietatea tuturor membrilor Bisericii. Si toate acestea fara nici o constrangere, fara crime, ura , "dictaturi ale proletariatului" si alte grozavii. Proprietate obsteasca intem eiata nu pe constrangere, ci pe libertate, pe iubirea din inima pentru aproapele. 21

Asa a invatat Hristos. Aceasta este calea pe care a aratat-o. Calea iubirii. La un moment dat, am realizat ca imaginea care exista in mintea mea despre c restini si crestinism, pe de o parte, si ceea ce vedeam si traiam acum, pe d e alta - erau doua lucruri cu totul contradictorii. Eu credeam ca in general crestinii sunt oameni cu probleme psihologice, ingusti la minte, dar smeche ri si mizerabili. Credeam ca Biserica, crestinismul, sunt pe cale de dispari tie, apartinand unei traditii mumificate, adecvate preponderent oamenilor de joasa speta, sarlatanilor si gainarilor. Am fost uimit cand am cunoscut fap tele si oamenii de aproape. M-am intrebat curand: "Bine, dar cum s-a format si a prins contur in mintea mea aceasta imagine negativa, falsa, despre crestinism si despre Biserica? ". N-aveam nici un drept sa emit vreun punct de vedere asupra acestor teme, intrucat nu cunoscusem niciodata de aproape vreun calugar, vreun preot sau vreun crestin practicant. Toata aceasta imagine negativa se formase inlauntrul meu datorita ziarelor si televizorului. Adoptasem un punct de vedere strain de realitate... Deci, fus esem supus unei spalari a creierului! in aceasta si consta supunerea, robia s pirituala: controlul gandirii prin mijloacele de informare in masa. Oare in cate alte probleme fusesem supus aceleiasi spalari a creierului? Puti n cate putin, crampei cu crampei, o mica stire dupa alta - si astfel ne sunt induse cu premeditare in minte imagini deformate. Numai constientizarea si ob isnuinta de a discerne si a controla informatiile pe care le primim ne pot el ibera de aceasta sclavie spirituala.

In paralel cu aceste ganduri si evenimente, s-a derulat un alt set de intampl ari cu mult mai insemnate si mai... misterioase. in acele zile sufletul meu e ra cuprins de bucurie si de pace, ca si cand m-ar fi acoperit o binecuvantare , ca si cand cineva imi calauzea pasii, scotandu-i in calea mea pe oamenii po triviti pentru a-mi vorbi si a ma invata. Era dumnezeiasca purtare de grija? Plecand cu vaporul din Sfantul Munte, m-am straduit sa-mi astern experientele pe hartie, in textul de mai jos, pe care l-am scris atunci. Iata ce scriam: "Acum simt ca pot pleca din Munte. Simt ca s-a incheiat un c iclu. Un seminar. Acum inteleg existenta acestui ciclu, pe care nu-1 constie ntizasem ca atare in timp ce se derula. Am primit trei lectii, si n-as fi putut pleca inainte de a le sfarsi. Ceva lau ntric ma tinea in Munte atata vreme cat sufletul meu inca prelucra aceste lect ii. Erau dati cand ma simteam foarte incarcat. Angrenajele sufletului meu lucr au la temperaturi inalte. La Stavronikita, egumenul ne-a vorbit la cimitir. A fost prima discutie. intre aga manastire, cu atmosfera ei, cu miscarile, sunetele, icoanele ei, actiona a supra noastra. La inceput, egumenul se pierdea intr-un anume fel atunci cand v orbea: inchidea ochii pe jumatate, isi misca incet-incet capul, intra intr-o s tare anume. Cuvintele lui mi-au parut mai intai incurcate, dar apoi si-au afla t insiruirea logica. De la el am inteles misterul existentei Bisericii. Ce est e Biserica? Raul cel purtator de viata care curge neincetat prin veacuri. Pe Dumnezeu L-a definit ca Cel ce a dat timp netimpului si loc nelocului. Nu -mi puteam lua ochii de la egumen. Ceva facea ca toate cuvinte lui sa rasune adanc inlauntrul meu si sa-si dezvaluie tainica incarcatura dinaintea const iintei mele. Simteam ca ceva se intampla aici. Ceva care depasea hotarele unei simple co nvorbiri. Altcineva, mai inalt, nevazut, era invatatorul. Nu egumenul. 22

La Kutlumusi - alta stare de lucruri. Simteam o presiune interioara, un impu ls de a pleca. O teama datorata faptului ca monahii de aici se apropiau de c ugetele mele cele mai adanci. Erau familiarizati cu problemele existentiale

care ma framantau pe atunci. Parintele A., un ieromonah de aceeasi varsta cu mine, imi vorbeste despre viata sa si despre atacurile demonice. Aud pentru prima data despre Satana ca despre o fiinta care se afla langa noi si care exista tot asa precum exista cerul, pamantul, omul. Asadar aceste lucruri se confirmau: nu numai ca ma gandisem la ele, ci in adancul sufletului dobandi sem simtamantul existentei lor. M-am infricosat. Sentimentul ca pusesem capat unui intreg mod de raportare la realitatea inco njuratoare nu era insa atat de limpede. Seara am discutat cu Tasos: Ce fel nou de a privi lucrurile este acesta? E iluzie sau realitate? Prietenul meu a raspuns: Ceea ce-mi da fiori nu este iluzia lor, ci faptul ca simt ca nu este iluzie, ci realitate. Intr-adevar, ne simteam amandoi tulburati in fata dimensiunilor ace stei noi experiente. La Grigoriu am ajuns dupa-amiaza, singur. inca de pe drum presimtisem ca voi avea o intalnire seara, iar dimineata voi pleca. Lucrurile au curs firesc dar , in chip misterios, faptele si evenimentele s-au dovedit strans legate, fara sincope, avand continuitatea verigilor unui lant. in toata aceasta multime a vizitatorilor si a calugarilor, care imi erau cu totii absolut necunoscuti, l-am intalnit pe acest om fara ca macar sa-1 caut sau sa-i spun pe cine si pe ntru ce il caut. Exact la momentul potrivit a trecut prin fata mea parintele S., si astfel ne-am cunoscut. Am simtit ca-i pot vorbi unui monah pe limba me a, liber. Era un vechi calator. Un fost... vantura-lume! Am discutat deschis. M-am simtit foarte liber. Prin aceasta discutie mi-am redobandit sentimentul propriei responsabilitati pentru drumul meu in viata. Lucrurile nu ni se petrec la intamplare. Ceea ce are importanta este maniera personala pe care o alegem spre a le infrunta". Aceasta prima vizita a durat trei sau patru zile. Simteam ca ma sparg. Ma ump lusem pana la refuz cu impresii noi. Erau atatea lucruri inedite la care treb uia sa reflectez, sa mi le pun in ordine... Trebuia sa plec pentru a "digera" noile si intensele mele impresii. INTALNIREA MEA CU BATRANUL PAISIE Vizita in Sfantul Munte ma problematizase. Raspunsurile pe care monahii le dadusera tuturor nedumeririlor mele ma provocau. Peste putin timp m-am re

intors, pentru a cerceta totul mai profund. Am mers la manastirea Kutlumusi. Voiam sa discut cu parintele A. Dupa-amiezil e,. cand isi termina obligatiile, sedeam intr-un balcon si discutam. Era inte ligent, cordial si instruit in materie de ocultism. il pretuiam. Parinte A., sa-mi vorbesti despre rau ca dispozitie a sufletului omenesc, ac cept! Dar sa-mi vorbesti despre Diavol ca persoana, mi se pare prea exagerat . Daca asta-i realitatea, ce altceva sa-ti spun? 23

Si tu de unde stii? L-ai vazut tu insuti? A ras. Parca numai o data?! Dar numai eu crezi ca l-am vazut? Sunt si alti parinti ca re s-au razboit cu el. Cum l-ati vazut, adica? Uite, odata a venit si ne-a stricat toate gradinile manastirii. Cum adica le-a stricat? Le-a stricat. A rupt lemnele, a smuls plantele din radacina, le-a intors pe toat e cu susu'n jos. L-am privit cu neincredere. S-a uitat la mine, a zambit si a continuat. Ti se pare de necrezut, dar chiar asa este. Tu ai vreo experienta personala? l-am intrebat. A venit mai demult in chilia mea si m-a lovit, iar a doua zi aveam dureri. Mi-am amintit inexplicabila lovitura in spate pe care o primisem in trecut, at unci cand eram cu fata aceea, si l-am intrebat cu interes:

L-ai vazut cu ochii tai? Uneori il vezi, alteori nu. Odata au venit trei draci si ii vedeam, faceau glume . Si tu cum ai reactionat? Radeam, ce sa fac? De vreme ce erau comici... Il priveam neincrezator, dar cu interes. imi aduceam aminte de experientele mele. Nu cumva aceasta era explicatia zgomotelor, a usilor care se tranteau, a bataii pe care o incasasem? Fac si galagie? am intrebat. Oho! Crezi ca doar galagie? Anul trecut, cam pe vremea aceasta, aveam o calug arie in manastire. Un frate incepator urma sa devina monah. Trebuia sa ne adu nam la ora 3, inainte de zori, la biserica. in acea noapte, un demon a trecut pe la toate chiliile: trantea usi, ferestre, urla, latra... A fost un adevar at prapad. Ne-am adunat cu totii jos la biserica inca de la 12, spre a fi imp reuna. Noi, cei tineri, eram inspaimantati. Continuam sa fiu neincrezator si uimit de ceea ce auzeam. - Uite cum stau lucrurile: Diavolul nu vrea sa-si deconspire existenta in fata oamenilor, pentru ca in felul acesta ii poate lupta mai usor. Pe ascuns. Nu te feresti de un inamic a carui existenta o ignori. insa o data ce l-ai descoperit , nu mai are sens sa se ascunda, asa incat se lupta cu tine la aratare. Mi-a relatat si alte intamplari. Am discutat despre yoga, despre puterile asc unse ale omului. Oare nu se 24

pot ele explica avand ca baza autosugestia sau psihanaliza? Nu sunt iluzii? Nu cumva "subconstientul", asa cum spune Jung, ne joaca feste? Nu cumva to ate acestea nu sunt altceva decat manifestari ale mintii noastre? Am dezbat ut in detaliu toate aceste aspecte. In dupa-amiaza urmatoare, discutand, mi-a sugerat sa incerc sa-i vad "aura",

in timp ce el se ruga cu siragul de matanii. ii spusesem ca am avut candva capacitatea de a vedea aura oamenilor. intr-adevar, m-am straduit, dar fara succes. Atunci mi-a vorbit despre parintele Paisie. - Aici, ceva mai sus, este un calugar care face minuni - parintele Paisie! N-am fost deloc impresionat. Aproape ca nici nu l-am luat in seama. "Si cei cu asta? ma gandeam. Si yoghinii au astfel de puteri. Am si eu o mica exp erienta". Mi-a cerut sa-i arat cate ceva din exercitiile yoghine pe care le faceam. Pri n urmare, am incercat sa meditez si sa ma concentrez, asa incat sa-i vad limp ede aura. Brusc am simtit o schimbare in rau. - Ti-ai dat seama? l-am intrebat. Ai simtit? Incetasem sa mai incerc, caci ma nelinistisem din pricina intensei schimbari mentale si sufletesti ce mi se intamplase. Parintele A. se ingrijora. Ma simt eam ciudat. Am luat inconstient un creion ca sa desenez. Atunci s-a intamplat ceva foarte... straniu. Am inceput sa desenez foarte usor, cu trasaturi sigure de creion, niste chipur i. Mana mergea singura. Erau niste chipuri urate, scabroase: nasuri, urechi, d inti mari -expresii potentate si sugestive ale rautatii si dezgustului. L-am p rivit cu nedumerire pe parintele A. - Priveste, i-am zis, si i-am aratat fetele. Erau intocmai precum chipurile demonilor din picturile despre iad. Eram si eu uimit de ceea ce facusem. Stiam ca n-am o asemenea indemanare la desen . imi simtisem mana mergand singura. Nu stiam ce va iesi pe hartie. Adica nu avusesem in mintea mea nici o idee pe care sa incerc sa o trec pe harti e, ci s-a intamplat ceva independent de vointa mea. Vazand schitele, parintele A. a inteles imediat lucrarea demonica si a simtit n evoia sa se roage in liniste. S-a ridicat si mi-a spus: - Te las acum... Mai stam de vorba maine. Si a plecat alergand pe scari. Am ramas singur. Eram iritat din pricina celor ce mi se intamplasera. Ma si

mteam ca si cum altcineva ma folosea fara voia mea. M-am straduit sa neutra lizez aceasta influenta care se exercita asupra mea. Am incercat sa-mi cont rolez mana. "Acum voi desena o bisericuta", m-am gandit. in ciuda tuturor e forturilor, a fost imposibil sa o schitez. Mi-au iesit din nou acele chipur i oribile! "O sa fac ceva mai usor. Voi desena o turla, si am sa-i pun deas upra o cruce". in loc de aceasta, pe hartie ieseau sani de femeie dezgoliti ! Nu-mi puteam controla mana. M-am pierdut cu firea si am aruncat hartia. E ram speriat, confuz, nelinistit. "Ce mi se intampla?". Simteam inca asupra mea acea transformare. M-am retras si m-am intins pe pat enervat, sperand s a ma linistesc dormind. In dimineata zilei urmatoare, parintele A. a venit la mine si mi-a propus sa merg sa-1 intalnesc pe parintele Paisie. Mi s-a parut o idee buna. Mi-a dat d etalii despre drum si am pornit. 25

Am ajuns langa chilia batranului si am tras de sarma clopotelului de la intrar e. Peste cateva clipe, cineva a strigat de la fereastra: Ei, copile, ce doresti? Am lasat sarma din mana. Parinte, nu-mi deschizi? am intrebat. Atunci a dat drumul la chei pe sarma. Incuie la loc, mi-a strigat. Am intrat in curte, am incuiat in urma mea si am urcat spre casa. Cand am aju ns in fata casei, sub balcon, batranul mi-a cerut sa-i dau o jacheta care caz use pe jos. Am apucat jacheta si am ridicat capul, intinzand mana ca sa i-o dau. Batranul s-a aplecat peste balcon sa o apuce. Ochii nostri s-au intalnit pentru prima data. Ce privire era aceea!... Ochii lui mari, negri asemenea carbunelui sle fuit, straluceau ca niste scantei. Ce putere era aceea?! Era ceva sfant in ac ea privire. Ceva care covarsea firea omeneasca, atat cat o cunoscusem eu pana atunci!

Fulgerator mi-am plecat capul. N-am rezistat acelei maretii duhovnicesti pe care am intalnit-o inaintea mea. Eram prea mic... Ma umplusem de teama sfa nta. Inaintea de a apuca sa fac inconjurul casei, cale de aproape 30 de met ri, ma simteam de parca mi se descoperise o taina adanca despre potentele f irii omenesti. Cand ne-am reintalnit dupa cateva minute, am vazut in fata mea un batranel minunat. Ochii erau normali, nu se mai vadea nimic din maretia duhovnicea sca de mai inainte. Era un om obisnuit. Am sezut intr-un coltisor si ne-am luat cu vorba. Parinte, eu nu sarut mana preotilor, caci nu cred. De vreme ce nu crezi... bine faci, a raspuns el. Am discutat vrute si nevrute. Era atat de bun, de bland... in cateva minute n e apropiasem mult sufleteste. Am simtit o mare bucurie, apropiere si increder e. Desigur, la aceasta au contribuit virtutile si discernamantul batranului. La un moment dat, razand bucuros, batranul mi-a cerut voie sa ma ajute duh ovniceste. Sa pasesc inlauntrul tau? a intrebat. Da, parinte, am raspuns plin de incredere. Pana si picioarele imi miros urat, a spus el, insinuand prin aceasta ca ar a vea neajunsuri duhovnicesti. Am zambit! Omul acesta era curat precum cristal ul, si bun precum Hristos. Nu conteaza, parinte, eu vreau, am raspuns. 26

Atunci a patruns in sufletul meu. Am simtit ceva delicat, grijuliu si gingas, ceva tamaduitor, luminos, ceva puternic pogorandu-se asupra mea. Am simtit ca o transfuzie de lumina i n suflet. O lumina lina...

Mi-a adus o pace bucuroasa, adanca. O asemenea pace, ca si cand m-as fi into rs la mine acasa dupa un indelungat si crancen exil. O pace egala cu o naste re din nou; eram ca si cand m-as fi aflat in bratele lui Dumnezeu. Am avut a sadar revelatia aceasta: ca exista asa ceva in lume! Ca-i este cu putinta om ului sa devina astfel! Cata uimire, cata nedumerire, cata bucurie... Batranul se bucura impreuna cu mine. Ma mangaia. L-am imbratisat fericit. M-am rusinat apoi de acest gest. Eram descumpanit. Ce fusese mai mare, ner usinarea sau dorul meu arzator? Insa batranul mi-o ingaduise. Ma mangaia p e par, in vreme ce acel ceva care ne unea devenea tot mai luminos, tot mai intens. Iesisem din sine-mi. Ma "imbatasem". Dar comportamentul meu era c uviincios, linistit, cumpatat. Aceasta era prima oara cand experimentam "betia cea cumpatata". Am pornit spre manastire complet schimbat sufleteste, mental, emotional. M -am intors alt om. Monahii pe care i-am intalnit ma intrebau zambind cu su bstrat: - De la parintele Paisie vii? Erau evidente darurile batranului care se revarsasera asupra mea. Le vedeau si ei. De altfel, imi simteam sinele cufundat intr-un fel de lumina mentala. - Da, raspundeam cu bucurie ca un... novice printre veterani. Da, cu adevarat se petrecuse si cu mine acel lucru minunat, tainic, dumnezei esc. Apoi m-am intors in oras. Acolo am continuat sa traiesc la fel ca inainte. T otusi ma problematizasem, si chiar am cumparat o carte foarte buna - "Staret ul Siluan" - pe care mi-o recomandase parintele A. Practic, insa, viata mea nu se schimbase cu nimic. CU CE DREPT TE AMESTECI IN VIATA MEA? Dupa vizitele mele in Sfantul Munte am simtit o oarecare putere nevazuta, ned eslusita, actionand asupra evenimentelor vietii mele. Trebuie spus ca revenis em foarte rapid la vechiul meu stil de viata. in acelasi fel traiau pe atunci si toti prietenii mei.

Dar, mai nou, am observat o... nereusita, sa zicem, in relatiile mele cu femei le si in general in toate preocuparile mele cu implicatii sexuale. Ori de cate ori mergeam sa fac un lucru pe care invatatura crestina il considera "pacat", intampinam - in chip cu totul inedit -dificultati nemaiintalnite. Aceasta mi s-a intamplat de foarte multe ori si pentru o lunga perioada de timp. Desi cel mai logic ar fi fost sa atribui acest fapt interventiei parintelui Pa isie, eu simteam inlauntrul sufletului meu ca responsabil era si parintele A., ieromonahul cu care discutasem. M-am apucat deci si i-am scris o scrisoare. " Nu stiu ce faci anume, dar indiferent ce tot faci - inceteaza. N-ai dreptul sa te amesteci in viata mea!". Acestea si altele asemenea i-am scris. Ce se intamplase? Mi-a explicat insusi parintele A. mai tarziu: "In acea vre me eram proaspat hirotonit 27

preot. Harul preotiei se pogorase asupra mea. Te pomeneam la rugaciunile fiec arei liturghii pe care o slujeam". Radea! "Sunt oameni care ne cer insistent sa ne rugam pentru ei, sa-i pomenim la liturghii, iar tu mai aveai putin si n e bateai", mi-a zis. Atunci am inceput sa banuiesc ca in spatele acestora se afla insusi Hristos. T ot atunci am inceput sa constientizez si faptul ca parintele Paisie era lumina t de Dumnezeu, iar puterea pe care o avea era de la Hristos, si nu de la sine insusi. Mai tarziu, cand l-am intrebat despre toate acestea, mi-a spus: "Eu, fiul me u, sunt un om simplu. Eu ma rog lui Hristos, si El lucreaza. Daca m-ar paras i Harul Lui, poate ca as ajunge cine stie ce vagabond prin Omonia". De altfel, insusi Hristos spune in Evanghelie: Adevarat, adevarat zic voua: ce l ce crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, si mai mari deca t acestea va face (Ioan 14, 12), si fara Mine nu puteti face nimic (Ioan 15, 5 ).

CRUCEA IZVORASTE MIREASMA

Intr-o dupa-amiaza de vara a venit la mine acasa prietenul cu care fusesem p rima data in Sfantul Munte. El pastrase fata de toate o distanta mai mare de cat mine, dar era impresionat si chiar influentat pozitiv de monahismul orto dox. In acea dupa-amiaza era framantat si cufundat in ganduri. Se confrunta cu o di lema arzatoare. Am stat de vorba si mi-a propus o colaborare. imi solicita par ticiparea si sfatul. Existau doua moduri de a actiona. Printr-unul am fi casti gat destui bani, dar ne-am fi vatamat sufleteste atat pe noi insine, cat si pe altii. Prin celalalt mod n-am fi castigat bani, dar nici n-am fi produs vreo vatamare cuiva. Ne aflam intr-adevar la intersectia dintre rau si virtute, si ne intrebam ce cale sa alegem. La un moment dat, pe cand discutam, m-am gandit la parintele Paisie si i-am cerut in minte ajutorul. - Mai, nu citim si noi vreo rugaciune inainte sa hotaram? ii propun prietenulu i. M-a privit nedumerit, cu uimire! Pentru o clipa m-am gandit: "O sa ma ia pest e picior acum". Uluit, l-am auzit insa zicand: "in regula, citim". La Sfantul Munte se citesc in fiecare dupa-amiaza rugaciunile unei anumite s lujbe, cunoscuta sub numele de "Pavecernita". S-a intamplat sa o am intr-o b rosura. Nu o mai citisem niciodata. intrucat nu exista nici o icoana a vreun ui sfant la mine in casa, am scos de la piept o cruce de lemn, sculptata. O facuse cu mainile sale si mi-o daruise parintele Paisie. Am atarnat-o pe per ete si am inceput sa citim, cu multe poticneli si greseli, rugaciunea. Dupa un sfert de ora terminaseram. M-am inchinat si m-am aplecat sa sarut crucea. O minunata mireasma mi-a invaluit atunci narile. O aroma foarte placuta, pute rnica si totodata delicata izvora din cruce. Plin de bucurie, i-am zis priete nului meu: "inchina-te si tu". Se apleca sa se inchine, apoi incremeni uimit, se inchina din nou si incepu sa inspire cu putere. Se intoarse spre mine pli n de mirare: "Mai, frate, ... miroase!", imi zise. A luat apoi crucea in main i si a inceput sa o miroasa incontinuu. 28

Ei bine, din acea clipa am tabarat amandoi pe cruce. O sarutam si o mirosea m o data unul, o data celalalt. Mireasma umpluse toata camera. Ne priveam u luiti si bucurosi. Aceasta mireasma cereasca producea o influenta ciudata asupra noastra. Ne p rovoca o transformare sufleteasca si mentala. Sufletele noastre devenisera usoare si bucuroase. O euforie spirituala ne cuprinsese. O "betie cumpatata " - cum spun vechii asceti crestini. Am luat amandoi hotararea pe data, fara sa mai fie nevoie de vreo discutie. Cunosteam acum cu claritate drumul corect. Nu ne mai interesau banii pe ca re i-am fi pierdut. Eram bucurosi ca urma sa facem ceea ce este corect, chi ar daca aceasta decizie avea sa ne afecteze financiar. Ne-am ridicat indata, impreuna, am mers si am pus in ordine chestiunea resp ectiva, dand o solutie definitiva problemei. Eram bucurosi pentru aceasta a legere a noastra. Mai tarziu am realizat ca imensul ajutor pe care ni-1 daduse in aceasta situat ie scurta invocare pe care i-o adresasem parintelui Paisie nu a fost atat fapt ul ca ne-a scapat de tot felul de incurcaturi urate, cat acela ca ne-a dat sig uranta duhovniceasca si incredere ca Dumnezeu lucreaza in viata noastra de fie care zi. Aveam astfel o dovada practica despre interesul, participarea si puterea sfint ilor de a-i ajuta pe oameni in problemele lor zilnice. De atunci vizitele mele la Sfantul Munte au dobandit un caracter regulat. Cat eodata stateam chiar si cate o luna-doua. imi placea modul de viata de acolo: simplu, linistit, profund si contemplativ. *** Evenimentele pe care le voi descrie mai jos s-au petrecut la diverse interva le de timp in care nimic "suprafiresc" nu s-a intamplat. Eu am "comprimat" t impul, astfel incat ma refer doar la evenimentele neobisnuite. Textul care u rmeaza l-am scris tocmai in acea perioada si l-am intitulat "Vedenia". Nu mi se nascuse inca ideea de a scrie o carte. Il redau intact.

VEDENIA Tesalonic, 6 decembrie 1987 "Dumnezeu S-a facut om ca sa-i faca pe oameni dumnezei". - Sfantul Grigo rie Teologul Cu rugaciunile batranului Paisie si cu harul lui Dumnezeu, s-au intamplat c u mine nevrednicul urmatoarele: Era in toamna lui 1982. Abia ce ma cunoscusem cu batranul. Aveam in jur de 25 de ani si, fiind inca student, eram impresurat de atmosfer a studenteasca a vremii, teribil de ignorant in aproape toate problemele lega te de crestinism, cat si in cele legate de persoana batranului. Nu stiam cu c ine am de-a face. Hotarat lucru, nu eram crestin pe vremea aceea. Doar un tan ar ideologizat, care traise la Universitatea din Tesalonic in climatul schimb arilor de regim politic, care mostenise atmosfera anilor '68 si traia in usur atatea zilnica a barurilor acelei epoci. 29

Era firesc sa-1 intreb la un moment dat pe parintele Paisie despre dragoste. E ra unul dintre putinele lucruri frumoase din lumea noastra, din viata omului, si ma intrebam de ce aceasta tema este atat de supusa constrangerilor din part ea Bisericii. Dupa ce mi-a spus destule lucruri, batranul a incheiat: "Dupa cu m ciorchinele, daca il tai din vita, se strica, putrezeste si nu se mai coace, tot astfel si dragostea, daca o desparti de taina nuntii, prin care se hranes te din harul lui Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu se va strica, se va dena tura intr-un fel sau altul". Apoi am plecat. M-am intors la manastirea care ma gazduia. Eram plin de ned umeriri. Aveam un trecut extrem de incarcat legat de aceasta tema, o intrea ga viata care isi scotea la iveala acum impotrivirile. - Bre, ma gandeam, hai sa luam lucrurile de la inceput, sa vedem ce rau put

em descoperi. Si m-am apucat sa-mi imaginez in secvente doi oameni cum porn esc, cum se privesc, cum se simpatizeaza, cum se apropie, apoi cuvintele lo r, gesturile, simtamintele, felul cum se mangaie, cum ajung in pat si incep sa faca dragoste. in toata aceasta "reconstituire vizuala" pe care o faceam prin intermediul imag inatiei, ajutat de experienta, cautam sa localizez... raul. Eram asezat pe pat si ma gandeam. Deodata s-a intamplat ceva. Mintea mi-a fos t rapita brusc, dar foarte delicat, si inaintea ochilor mei a inceput sa se d esfasoare o pelicula ciudata. Vedeam trupurile celor doi oameni ca pe doua sfere albe, despartite. Diafane , pline de o energie anume, fiind constituite dintr-o anumita substanta. Can d faceau dragoste, li se pierdea invelisul si se uneau. Deveneau o singura s fera mare. A rezultat o fiinta noua. Cele doua au devenit una. Dupa toate ce lelalte elemente - compozitie, substanta, energie - nu exista nici o diferen ta intre sfera mare si cele doua mici care o compuneau. Elementul nou era un irea. Cele doua devenisera una. Dupa aceasta am vazut si trupul culcat al unui oarecare ascet, care traise nei nsurat. Ceva ca niste sfinte moaste. Exista ceva deosebit in aspectul lor. Com pozitia lor, calitatea suferise o transformare radicala. Era mai densa, mai ta re, extrem de consistenta... inalterabila, as zice. Trupul isi schimbase calit atea. Se petrecuse o transformare a substantei. A rezultat ceva cu totul nou, inalterabil, nestricacios, care depasea sfera existentei omenesti obisnuite. Incet-incet, pe nesimtite, m-am regasit intors la starea mea normala. Ceva af lasem. in adanc, sufletul meu se linistise, deslusind raspunsul. Creierul ale rga intarziat, gafaind din urma, straduindu-se sa inteleaga. Sa afle cuvinte pentru a exprima sensurile tainelor. Desi sufletul a inteles dintru inceput, creierul isi cerea si el partea cuvenita in procesul de cunoastere. In cele din urma, aveam sa-i dau si lui satisfactie. Ani de zile dupa aceea, cand incepusem sa studiez Evanghelia, am descoperit cuvintele, sensurile care luminau aceasta taina. Pentru prima parte a vedeniei: si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup (Matei 19, 5). in unirea cuplului, celor doi nu li se schimba firea. Omu l se uneste cu om. Pur si simplu, cele doua entitati distincte se aduna intr-u

na. Elementul nou este unirea. O unire ce poate fi explicata prin apel la crit erii de ordin corporal, sentimental si psihologic. Nimic duhovnicesc, nimic du mnezeiesc nu exista in ea. Altfel spus, actul erotic este un eveniment pur tru pesc, care nu-1 sfinteste pe om. Si, ca fapt strict trupesc, contine prin natu ra sa elementele alterabilitatii si ale descompunerii. Nu poseda caracteristic ile inalterabile ale vietii vesnice pe care le confera unirea cu Duhul Sfant. 30

Pentru cea de-a doua parte: cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). in cazul ascetului, se unesc doua firi. Trupul, pe de-o parte, si harul lui Dumnezeu de cealalta; omul cu Dumnezeu. Se preschimba firea omen easca, primeste ceva nou, inalterabil; dobandeste si ea calitatile Duhului. S e savarseste astfel indumnezeirea prin har a omului, in Duhul Sfant: partasi dumnezeiestii firi, dumnezei prin har, ...veti fi ca Dumnezeu. Iata cateva di n expresiile Sfintei Scripturi care descriu aceasta realitate. Asa incat potentialitatea firii omenesti este indumnezeirea. Nimic mai putin ! Orice altceva este nedemn de om. Ce cutremuratoare revelatie... Si cuplul poate dobandi aceasta indumnezeire, poate accede la acest nivel al fiintarii, la aceasta inalterabilitate, si astfel unirea, reprezentata prin n oua sfera mare, se poate si ea induhovnici. Aceasta se intampla insa atunci c and cuplul se conecteaza la "canalele" harului dumnezeiesc, anume atunci cand , deplin constient si de buna voie, incepe sa participe nemijlocit la Tainele Bisericii (Cununia, Spovedania, Dumnezeiasca impartasanie) si sa se straduia sca a se lipi de Domnul, pentru a deveni un duh cu El. PRIMELE MELE INCERCARI DUHOVNICESTI "Zgomotele" Imi amintesc ca, impresionat de persoana batranului Paisie, m-am apucat sa c itesc cu ardoare si entuziasm "Viata Parintelui Arsenie" (cel din Farasa Cap adociei), imediat ce am aflat ca fusese scrisa de batranul.

M-am inchis singur intr-o chilie a manastirii Kutlumusi - cea mai apropiata m anastire de chilia parintelui, si m-am lasat absorbit de carte. Citeam si eram impresionat. "Mai, omule, n-au numai yoghinii puteri. Si pari ntele acesta de aici trebuie ca a fost un mare yoghin", ma gandeam. Parcurse sem de-a lungul timpului diverse carti hinduse despre yoghini celebri; era a cum pentru prima data cand citeam despre un sfant crestin. imi spuneam cu mi rare: "Va sa zica, exista si in Grecia, si in crestinism, oameni atat de evo luati spiritual!" (Pe atunci nu eram apt sa operez distinctiile fundamentale dintre un sfant ortodox si un guru hindus; imi parea cam acelasi lucru). Am continuat lectura si eram tot mai impresionat de viata sfanta a parintelu i Arsenie. Deodata am inceput sa aud zgomote in camera. Era ca si cand ar fi bubuit mici petarde. Am sarit uimit in picioare si am inceput sa ma uit cu neliniste si mirare in jurul meu. Nu puteam localiza nimic. Au continuat sa bubuie in aer in fata mea, langa urechea mea, sus, jos, in stanga, in dreapt a. Ziua in amiaza mare. Priveam ca un buimac imprejurul meu. Ma cuprinsesera ingrijorarea si teama. Am parasit camera si am pornit pe cararea catre chilia batranului. Parinte, asta si asta mi s-a intamplat, i-am spus nelinistit. A ras. Nu te teme, dracul te ispiteste! A vazut folosul pe care il dobandea sufletul ta u citind cartea si a incercat sa te opreasca. Nu te speria, nu-i nimic. M-a luat in bratele sale si m-a binecuvantat cu semnul crucii, dupa care am pl ecat linistit.

31

"Sa existe intr-adevar Diavolul, precum imi zice batranul?", ma intrebam p e drum. Desigur, n-am admis pana la urma explicatia batranului. "Diavolul? ! In secolul XX?". Mintea mea nu putea accepta; cultura, educatia, ideolog ia, viziunea mea asupra lumii nu-mi permiteau o asemenea concluzie. Mi se parea prea fortata. Pe de alta parte, ce fusese ceea ce mi se intamplase? Nu puteam ignora tocmai propria-mi experienta... Impas, nedumerire... "Las a, sa vedem mai departe. Lucrul acesta are nevoie de cercetare", m-am gandit.

"Urletele" Altadata, aflandu-ma tot la Kutlumusi, stateam singur in camera si citeam o carte crestina. Deodata mi s-a nascut dorinta de a ma ruga. "Sa incerc, m-am gandit, si modelul crestin, sa vedem ce diferenta este intre rugaciune si m editatie. Sa o simt in practica". Bineinteles, nu stiam cum se face rugaciun ea. Cunosteam destule despre meditatie, dar nimic despre rugaciune. "Am sa i ngenunchez", ma gandeam, "si am sa-I vorbesc lui Hristos. De altminteri, Hri stos este bun! Fie ca a fost un mare yoghin, fie ca a fost orice altceva, si gur a fost bun. N-am de ce sa ma tem". M-am ridicat din pat si am ingenuncheat. indata ce am atins cu genunchii pode aua, am auzit niste urlete salbatice de dincolo de fereastra. Am sarit inspai mantat. M-am uitat imediat afara pe fereastra. Era miezul zilei, cald, nu tre cea nimeni si nu circula nimic pe o distanta mare. Doar ca urletele se auzeau in continuare. in prima instanta, am fost terifiat... "Lasa... ce ma incurc eu cu rugaciunile astea?". M-am oprit; se spulberase o rice dispozitie spre rugaciune. Fusese suficient sa primesc o amenintare vig uroasa din partea unui "ceva" salbatic si necunoscut. "Ce se intampla?". Orbecaiam, luptandu-ma haotic cu cineva necunoscut. Ceda sem. Am simtit ca incercasem sa fac un pas mic, sa intru intr-un taram spir itual, si cineva mi-a inchis salbatic usa in nas. Nu eram deloc bine primit . Faptul ma rodea pe dinauntru. "Ce-a fost asta?". Nu puteam sa o ignor. Se i ntamplase. Dupa cateva zile am mers din nou la batranul. - Parinte, mi s-a intamplat cutare si cutare. M-a privit cu multa dragoste. M-a luat de mana si ma privea in ochi. Desi ma rusinam, il priveam si eu, bucurandu-ma mult. Simteam marea sa dragoste si imensa lui grija pentru mine. - Nu te teme, demonii sunt! Vor sa te sperie ca sa n-o apuci pe drumul cel bun. Dar nu ingaduie Dumnezeu sa faca vreun rau. Sunt legati. Numai sa urle precum cainii mai pot. Nu-ti fie teama!

Langa batranul nu ma temeam. De altfel, in general nu ma temeam. Poate din necunoasterea primejdiei, poate din usuratate. Intamplarea a trecut, dar la capat n-am scos-o. Pe batran il simpatizam mult , insa cuvintele lui nu le credeam. Nu gaseau ecou inlauntrul meu... Pendula m suspendat, nu paseam in nici o directie. Nu stiam ce sa cred, cum sa-mi ex plic evenimentele... Vizitatorul nocturn Ma aflam gazduit pentru cateva zile la manastirea Stavronikita, pe malul ma rii. intr-o dupa-amiaza, am 32

aflat ocazia sa stau de vorba cu un monah venerabil. Eram singuri in bibliot eca din arhondaricul manastirii. Parinte, vreau sa ma invatati sa ma rog, i-am spus la un moment dat. Sa te rogi? m-a intrebat cu uimire. Influentat de "orientalisme", imi inchipuiam ca va fi existand vreo metoda sp eciala, vreo tehnica, ceva de genul meditatiei. Da, parinte, ce trebuie sa fac pentru a ma ruga? Ce sa spun? Cum trebuie sa sed? A inteles atunci marea mea ignoranta, si mi-a raspuns cu multa delicate te: Da, e simplu... Uite! Trebuie sa fii simplu. Sezi linistit intr-un colt si vorbeste -I lui Hristos ca si cand ar fi in fata ta si te-ar auzi. Este inaintea ta si te as culta... ii vorbesti ca si unui prieten. Continuand sa-mi vorbeasca, am simtit ceva ciudat coborand asupra mea si transformandu-ma sufleteste. L-am intrerupt. - Parinte, chiar acum, in timp ce-mi vorbiti, ceva ciudat mi se intampla, cev

a imi pune piedici. Mi s-a schimbat mintea. Va vad cumva... diferit. A ridicat ochii nedumerit si m-a privit cu neliniste. - Nu-i nimic, copilul meu, o sa discutam maine. Mergem acum, sa te odihnesti... S-a ridicat si a plecat repede, nelinistit. Se inserase deja. Am mers la mine in camera. Eram singur, de aceasta data, in camaruta. M-a rapit somnul. Nu apucasem sa dorm prea multe ceasuri, cand m-am trezit nelinistit. Ceva m a apasa pe piept. Cineva intrase in camera mea si ma presa pe piept. Am rid icat ochii infricosat, dar nu vedeam nimic in afara de mobilier. Simteam in sa acea puternica prezenta care ma presa insuportabil. "Hristoase al meu, nu mai rezist, scoate-1 afara de aici", am spus in gand, si indata am simtit golindu-se camera de acea prezenta strivitoare. S-a inde partat si s-a asezat la intrarea in camera, amenintator. Nu mai indrazneam s a dorm. Am petrecut multe ceasuri nelinistit, cu atentia incordata. Cineva e ra afara, la usa mea, permanent! Am putut adormi putin abia dupa ce s-a lumi nat de ziua. Imediat ce m-am trezit am coborat in curtea manastirii. M-am intalnit chiar cu monahul cu care discutasem in seara din ajun despre rugaciune. Parea foar te epuizat, ca si cand n-ar fi dormit deloc. Cum esti azi? Esti bine? m-a intrebat, plin de grija si de iubire. Da, parinte, mi-a trecut! Nu am nimic astazi. Ma simt minunat. Multumesc, i-am raspuns. 33

Am simtit ca acest om se ostenise rugandu-se pentru mine toata noaptea, si d e aceea nu ma putuse necaji "vizitatorul" nocturn. Pana astazi ma simt indat orat acestui om. Dumnezeu sa-1 ocroteasca si sa-i rasplateasca binele pe car e mi l-a facut, caci eu, datorita lenevirii mele, sunt sarac in virtuti si n -am cu ce-mi rascumpara multele datorii duhovnicesti.

In ziua urmatoare am plecat sa-1 vad pe parintele Paisie. Dupa doua ore si ju matate de mers pe jos, l-am intalnit si i-am povestit ce se intamplase. - Sezi sa-ti aduc un pistol, mi-a spus razand. Intra in chilie si imi aduse un sirag mic de metanii, cu 33 de boabe, dupa num arul anilor lui Hristos, si o cruce. - Stii, mi-a spus, acesta lanseaza gloante duhovnicesti. De fiecare data cand zici rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma", este ca si cand ai trage asupra Diavo lului, si el nu se apropie de tine. Ia-1, sa-1 ai pentru "aparare". Bucuros ca aveam ceva de la el, l-am luat. Am mai vorbit si despre alte lucru ri. De fiecare data plecam de la batranul mult mai bine decat eram la dus. Re facut, cu problemele rezolvate, fara nedumeriri, optimist, fortificat chiar, cu mai multe puteri, nu numai sufletesti ci si trupesti. Ma alinta cu cate o scatoalca dupa ceafa, si simteam inlauntrul meu o pace si o bucurie paradisia ca, ce se prelungeau vreme de mai multe ceasuri. O data imi amintesc ca aceas ta stare a durat cateva zile in sir. Nu exista nici o problema, nici o frica, nici o dificultate. Doar o senzatie de siguranta si o bucurie dumnezeiasca. M-am intors la Stavronikita, manastirea care ma gazduia. Apoi, intr-o seara , a reaparut oaspetele nocturn. De aceasta data insa aveam "pistolul" parin telui Paisie. Chiar ametit de somn fiind, indata ce i-am simtit prezenta, a m inceput sa "trag": "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma". S-a indeparta t instantaneu. Am continuat rugaciunea. Am prins curaj si am inceput sa-1 v anez. Am inaintat spre locul unde se afla, insa imediat ce m-am apropiat de el, am simtit puterea sa de gheata si m-am oprit brusc. Era cu mult mai pu ternic decat mine. S-a napustit asupra mea. Acum "trageam" necontenit: "Doa mne Iisuse Hristoase, miluieste-ma". Rosteam fara incetare rugaciunea. S-a intors sa fuga. Ai fi zis ca-1 ardeau cuvintele rugaciunii. Nu eu, ci rugac iunea, numele lui Hristos avea putere. Pe mine m-ar fi putut zdrobi ca pe un tantar. Brusc si-a schimbat infatisarea . A devenit glumet. Era acum mic, corpolent, ca un pitic, cu un turban pe cap ; a inceput sa faca glume si sa se apropie incet-incet de mine. Ca pentru joa ca. Am fost surprins, aproape ca radeam. Dar indata ce s-a apropiat destul, s ufletul meu i-a simtit amenintarea si rautatea, asa incat am reinceput rugaci unea. A fugit imediat de langa mine. in felul acesta, rugaciunea lui Iisus a

instituit o distanta, o zona de siguranta intre noi. N-a mai putut sa-mi faca nimic din cele ce-mi facea in trecut, pe vremea can d ma batea si eram ca paralizat, incapabil sa ma apar. In acea seara am pus pe fuga demonii si i-am tinut departe de mine. Castigasem o batalie. Razboiul nu se terminase. El continua inca. Dar Hristos este atotputernic. L -a zdrobit pe cruce pe Diavol pentru noi. E de-ajuns sa nu fim nerecunoscato ri si sa nu ne purtam necugetat. O "prajiturica" din cofetaria Lui Hristos Intr-o alta zi, la Sfanta Manastire Stavronikita, citeam din Evanghelie. imi amintesc si ce fragment: capitolul 10, versetele 17-21 din Evanghelia dupa Luca. 34

Spune Evanghelia: Si s-au intors cei saptezeci cu bucurie, zicand: Doamne, si demonii ni se supun in numele Tau. Si le-a zis: Am vazut pe satana, ca un fu lger cazand din cer. Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi, si peste s corpii, si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va vatama. Dar nu va bucurati de aceasta, ca duhurile vi se pleaca, ci va bucurati ca numele vo astre sunt scrise in ceruri. Dupa toate cele intamplate, acest fragment semana cu un mesaj personal pentru mine. L-am simtit pe Hristos adresandu-mi-se peste veacuri. Ma intrebam totu si cu nedumerire: "Oare asa sa stea lucrurile? Si toti acesti initiati si mar i filosofi, pe care i-am citit si de care m-am entuziasmat, sa nu aiba habar de nimic?". Nume rasunatoare, care au schimbat fata lumii: Marx, Mao, Bakunin , Freud, Adler, Eric Fromm, Khalil Gibran, Kazantzakis, Wilhelm Reich, Nietzs che, reflectiile lui Buddha, Sutrele lui Patanjali, apoi Gurdjieff, Dr. Suzuk i cu filosofia Zen, Lao-Tse si taoismul, acestia si altii asemenea mi s-au in sirat prin minte. "Bine, dar este cu putinta ca toti acesti intelepti cunosca tori ai lumii si ai societatii sa fi gresit, iar eu sa descopar acum adevarul pe care acestia l-au ignorat?". M-am oprit brusc... Eram mirat, ezitam. Pe oamenii acestia ii studiasem, ii si mpatizam, ma sedusesera. Mi se parea ciudat ca eu, un om totusi fraged atat di

n punct de vedere biologic cat si spiritual, sa fi ajuns la adevar, sa fi triu mfat acolo unde ei ratasera! Eram descumpanit. Atunci s-a petrecut ceva straniu si minunat. Am simtit pogorandu-se lin asup ra mea ceva foarte pur, asemenea diamantului, limpede, delicat, simplu, pasn ic, patrunzator, atotputernic. M-a umplut de bucurie. Mintea mi s-a deschis intr-un adanc fara margini, care m-ar fi infricosat daca nu mi-ar fi adus o liniste profunda si desavarsita acel ceva care devenise una cu sufletul meu. O lumina mentala. Aceasta s-a petrecut in timp ce citeam versetul imediat urmator textului de ma i sus al Evangheliei: in acest ceas Iisus S-a bucurat in Duhul Sfant si a zis: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului si al pamantului, ca ai ascuns aceasta de cei intelepti si de cei priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. Asa, Parinte, caci asa a fost inaintea Ta, bunavointa Ta. Mi-am dat seama ca prunc sunt si eu, si am avut deodata revelatia acestei legi duhovnicesti care guverneaza intreg pamantul. Nu cei puternici, nu cei vicleni, nu diplomatii, nu descurcaretii, nu cei bogati, nu cei cultivati, ci cei simpl i, cei sinceri, cei smeriti, cei curati cu inima, cei plini de bunatate, cei bi ne intentionati, cei ce se aseamana pruncilor, cei cu suflet de copil, cei fara de rautate, acestia vor intelege, acestia vor trai taina cea mai profunda, vor patrunde pana la esenta ultima a acestei lumi. Acestia se vor impartasi din viata cea adevarata, din izvorul vietii intregii lumi. Acestia vor face experienta adevaratei realitati a existentei. Ceilalti vor atinge doar materia, invelisul. Nu vor putea sa strapunga niciodata acest invelis, sa patrunda dincolo de materie, sa-si cufunde fiinta in apele vietii adevarate. Vanitatea ii impiedica sa acceada dincolo de himericele lor constru ctii mentale. Astfel raman rupti de adevarul lui Hristos. De vreme ce cred in ei insisi, nu pot crede in Dumnezeu, in Hristos. Se straduiesc sa traiasca cev a ce nu exista, urmand teoriilor lor, cufundati in nestiinta. Traiesc in obscu ritatea unui cerc vicios de ipoteze si probabilitati. Un egocentrism feroce si o intunecata trufie ii izoleaza de adevar, de izvorul vietii. Secatuiti, apro ape dezgoliti de orice vlaga, orbecaiesc departe de Duhul lui Dumnezeu Care, d impotriva, lumineaza si da viata. Prin viclenie, prin constrangeri, chiar prin forta, se straduiesc sa dobandeasc a infinite bunuri materiale. Plini de lacomie, le rapesc de la cei carora le su nt realmente necesare. Si toate acestea doar ca sa-si alimenteze senzatia ca le

-ar fi cu ceva superiori celorlalti. Se simt lipsiti de adevar si se silesc sa umple golul cu materie. Sa se consoleze prin apel la placerile simturilor... Ni ste bieti nebuni si nefericiti care au 35

nevoie de ajutorul lui Hristos. Priveam acum lumea si viata prin "ochii duhovnicesti" pe care mi-i daruise, pentru o clipa, Hristos. Eram cuprins de o bucurie adanca si tihnita. Saruta m Sfanta Scriptura necontenit. Ii iubeam pe totii oamenii. II rugam pe Dumne zeu sa-i ajute pe cei nedrepti, care au practic mai multa nevoie de ajutor d ecat cei nedreptatiti. Fireste, dupa putine zile am mers din nou la parintele Paisie si i-am istorisit despre cele intamplate. S-a bucurat. A ras! Te-a tratat Hristos cu o "prajiturica" din cofetaria Lui, mi-a zis. Apoi m-a pri vit in ochi: Exista si placinte, mi-a spus si a zambit bucuros. Eu simteam insa ca toate aceste lucruri minunate mi se intamplasera prin rug aciunile sale. El se ruga pentru mine. Rugaciunea sa era pricina pentru care se revarsau asupra mea aceste daruri duhovnicesti.

MICILE HARISME ALE BATRANULUI Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi D omn. Si lucrarile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu Care lucreaza toate i n toti. (I Cor. 12,4-6)

Parintele Paisie avea multe harisme duhovnicesti. Cele mai inalte dintre ele e rau greu de priceput pentru oamenii obisnuiti. De obicei, ele erau intelese si pretuite duhovniceste de catre monahii ortodocsi inaintati pe calea lui Hrist os. Pentru noi, restul, se aflau atat de sus fata de posibilitatile noastre pe rsonale, incat nu le puteam percepe, si ne ramaneau astfel necunoscute. Avea insa si unele harisme duhovnicesti pe care multi le percepeau. De pilda , batranul cunostea cine erau oamenii care veneau sa-1 viziteze, ce gandeau, ce problema ii preocupa si care era solutia ei. La inceput eram impresionat de aceste harisme. Mai tarziu, intrucat se manifes tau atat de des, zilnic, le acceptam ca pe un element firesc al vietii noastre . Candva, simtindu-ma stanjenit intrucat mi se parea ca il obosesc, s-a intors s i mi-a zis: - Nu te necaji, eu stiu cine vine, cum ii cheama, ce serviciu au, ce probleme, c e gandesc, si toate celelalte... Insa ii las sa vorbeasca, sa le spuna, ca sa se usureze putin. Catre sfarsit imi devenise aproape obisnuinta sa nu-i mai fac cunoscuta delo c problema, ci sa merg sa ascult direct raspunsul. Intamplarile de acest gen sunt foarte multe. Voi evoca doar trei dintre ele. 36

Cataiful Era in Postul Mare, inainte de Pasti. Ma instalasem singur intr-o chilie din padure, la doua ore departare de chilia batranului. incercam sa ma indeletnic esc cu rugaciunea. Dupa patru saptamani de post si asceza, in timpul rugaciunii am primit un at ac, o ispita mult mai intensa decat celelalte; m-am temut sa nu patesc vreun rau.

"Oare batranul sa-si fi dat seama?", ma intrebam. "Ei, sigur stie", imi raspu ndeam tot eu. insa frica, pe de-o parte, si dorinta mea de a-1 vedea, pe de alta parte, m-au facut sa hotarasc: "Ma duc sa-1 vad, asa... pentru siguranta". Am pornit deci, pe jos, pe cararile Sfantului Munte, pentru a-1 intalni. La c apatul acestui rastimp de post aspru, mi se ivise de cateva zile dorinta sa m ananc un cataif. "Unde sa gasesti prajituri in Sfantul Munte?!", ma gandeam. "Daca eram la manastire, si daca nu era Postul Mare, poate s-ar fi aflat ceva . Dar aici, in padure... poti sa-ti iei gandul!", imi spuneam in sine. Aceasta dorinta a devenit insa ardenta inlauntrul meu. Nu ma puteam gandi la nimic altceva. Mintea imi era parca focalizata pe aceasta idee. "Ah, de-as fi avut un cataif...", si iar de la capat. Ma straduiam sa-mi concentrez min tea la cuvintele rugaciunii ("Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma"), dar n u reuseam mai mult de un minut, doua. Situatia era absolut rizibila, dar lup ta se dovedea dificila. in felul acesta am mers pe jos cele doua ore. Deodat a am zarit chiliuta batranului. Am redevenit serios. "Ia sa pun ordine in ceea ce am sa-1 intreb, ca sa nu-1 obosesc peste masura", mi-am spus in sinea mea. intr-adevar, am uitat de ca taif si m-am umplut de bucurie in asteptarea intalnirii. M-am bucurat si mai mult cand am ajuns la poarta din spate a curtii si am va zut ca nu mai era nimeni. il voi avea pe parintele Paisie numai pentru mine. intreg al meu! Ce noroc! Am tras clopotelul si am asteptat alaturi, ca sa ma recunoasca. Batranul a fac ut un zgomot inauntru, ca sa-mi dau seama ca este in casa. A intarziat putin. Brusc, a deschis putin usa, a scos capul incet-incet, strengareste, si m-a pri vit cateva clipe; a inceput sa rada si a inchis usa la loc. il asteptam, deci, sa iasa. De aceasta data a iesit serios. Cu un aer oficial. Aveam destule zile de cand nu-1 vazusem. ii sorbeam chipul cu nesat. Tinea am andoua mainile intinse inainte. A inceput sa le miste in sus si in jos. Deodat a l-a apucat rasul si s-a oprit. Apoi a redevenit serios si a continuat sa pas easca incet-incet, cu ifos protocolar. isi tot misca mainile in sus si in jos, ca sa-mi atraga atentia. Tinea ceva in ele. Eu eram mai jos si nu puteam vedea. A ajuns langa mine. Cu greu isi stapanea rasul. isi cobora putin cate putin ma inile si, de indata ce incercam sa ma uit la ce tinea, le ridica repede mai su

s de capul meu. Radeam. Am inceput sa ne jucam, eu straduindu-ma sa vad ce tine, iar el co borand si ridicand mainile. Eram bucurosi. Le-a coborat brusc si... ce sa vad? Pe o farfurioara de cafea - mult ravnitul cataif insiropat! M-am pierdut... - Hai, mananca-l repede, sa nu vada cineva si sa se sminteasca, mi-a spus ra zand. 37

Am intrat in curte, am luat cataiful si, impreuna cu el, mi-am primit si lectia. "Mai, prostule", imi ziceam in gand, "batranul cunoaste pana si cea mai nein semnata dorinta a ta, si daca ti se intampla ceva duhovnicesc, daca ar exist a vreo primejdie duhovniceasca, tocmai el sa nu stie? A cunoscut pana si pof ta ta dupa prajitura, si sa nu simta lupta ta duhovniceasca?", ma intrebam r usinat. "De altfel, cum ai scapat de atacurile demonilor? Esti ridicol daca socotesti ca de tine s-au temut si au luat-o la fuga asa de repede. Si-a pus batranul umarul, intr-un chip duhovnicesc, si te-a acoperit cu rugaciunea s a, prostule, chiar daca tu nu ti-ai dat seama". Acestea si altele asemenea c ugetam, in vreme ce maneam cataiful. Parintele ma privea cu dragoste. Mi-a dat si o mica scatoalca peste cap, din acelea "duhovnicesti", care imi faceau mare placere. M-am rusinat, desigur, sa-1 intreb cum ajunsese cataiful la chilia sa, intr-o asemenea perioada... M-am temut de raspunsul pe care as fi putut sa-1 aud. Astfel, cu aceasta gluma, batranul mi-a dat o foarte serioasa lectie duhovnice asca. inlauntrul sufletului meu s-a inradacinat si s-a adancit increderea in p ersoana lui. Era un povatuitor duhovnicesc neinselat. Marea sa iubire se manif esta si printr-o imensa grija fata de fiii sai duhovnicesti. Prin harul lui Du mnezeu, distantele geografice se anulau si batranul cunostea ce se petrece in sufletul fiecarui fiu al sau.

Jeep-ul si bicicleta Alta data, cuprins de lenevie, am inceput sa ma gandesc ca ar fi bine sa plec din Munte si sa ma intorc in lume, la tot confortul material de rigoare. "im i voi lua o bicicleta sa fac plimbari pe tarm, si un Jeep, ca sa plec in excu rsii la munte", ma gandeam. Fiindca aceste ganduri incepeau sa ma preseze, si fiindca se adaugasera si alte probleme, mi-am zis ca ar fi oportun sa-1 inta lnesc pe batran. Am mers la chilia sa, dar nu era acolo. M-am gandit sa trec si pe la o chilie vecina, unde avea obiceiul sa se mai duca uneori. I-am vazut de departe. Parintele Paisie, sezand pe o buturuga afara, in curte, citea, iar ceilalti - in picioare -ascultau cu atentie. Erau absorbiti. Am inai ntat si m-am oprit la vreo trei-patru metri departare, ca sa nu-i deranjez. La un moment dat, batranul s-a oprit din lectura, a ridicat capul, m-a privit si m i-a spus: - Bun venit! Cu ce ai sosit? Cu Jeep-ul sau cu bicicleta? Ceilalti monahi au ras, socotind ca glumeste. Eu insa am inteles ca imi cu nostea gandurile. M-am rusinat si ma gandeam: "De ce n-am mai avut eu un p ic de rabdare?". Apoi a continuat lectura si mi-a facut semn sa ma apropii ca sa ascult. Erau insemnarile cuiva care fusese mai inainte adventist si care dezvaluia vicleni ile organizatiei "Turnul de veghe". S-a intors zambind si mi-a spus cu subinteles: De ce n-ai mai avut un pic de rabdare? A ras, m-a privit si a continuat: Ca sa ajungi inainte de a se termina lectura, ai venit repede-repede cu Jeepul si cu bicicleta? Am inteles ca imi urmarea gandurile. M-am rusinat. 38

Am inceput cu totii sa radem... Bineinteles, pentru motive diferite. Ceilalti n-au banuit nimic din ceea ce se intamplase intre mine si batranul.

Scrisoarea Un prieten din America avea de infruntat niste probleme foarte serioase. Era cunoscut parintelui Paisie de multi ani. A trimis o scrisoare urgenta unui monah din Sfantul Munte, cu rugamintea de a merge la parintele Paisie sa-1 i ntrebe despre doua-trei probleme concrete, si sa-i raspunda apoi telefonic. intr-adevar, acest monah s-a dus fara intarziere la chilia parintelui. Batranul i-a deschis indata si, fara sa piarda timpul, i-a spus: - Ia si scrie, ca nu cumva sa uiti. Si a inceput sa-i raspunda la scrisoare, inainte ca celalalt sa apuce sa-i spun a vreo vorba despre ceva: nici din ce motiv a venit, nici cine l-a trimis, nici ce continea scrisoarea. Batranul era chiar nelinistit si, inainte de a raspunde la intrebarile prietenului , a zis: - Spune-i sa se intoarca repede, cu primul avion. Masonii i-au hotarat moartea. Hotararea a fost deja luata, acum cauta doar pri lejul potrivit. Povestiri ale unor cunoscuti de-ai mei Batranul primea scrisori din toata lumea. Saculete intregi. Fireste, se afla in imposibilitatea de a raspunde. Erau atat de multe! Cunostea insa ce cuprin deau scrisorile, si le raspundea tuturor in chip miraculos, solutionand probl emele prin rugaciune. Un cunoscut ajunsese in mari incurcaturi prin implicarea sa in Miscarea Scient ologica. il intalnisem la parintele Paisie. Mai tarziu, pe cand se confrunta c u o mare dificultate, a trimis o scrisoare batranului si i-a cerut ajutorul. P roblema s-a rezolvat absolut miraculos. O marturisea, mai tarziu, amicul insus i: "...acesta a fost un mare dar de la parintele Paisie". O cunostinta de la Universitate, feminista convinsa, cu totul instrainata de Hristos si de Biserica Sa, avea de infruntat, impreuna cu familia, serioase p robleme sociale si economice. Hotarase chiar sa se sinucida.

"Am auzit undeva despre batranul; m-am apucat atunci si i-am expediat o sc risoare. Nu cunosteam adresa. Am scris atat: P. Paisie, Sfantul Munte. Dac a e sa mearga - merge..., m-am gandit. N-a trecut mult timp si au incetat certurile in familie, ne-am linistit intre noi. Cand mi-am dat seama, am fost uimita. De atunci am inceput sa ma interese z si sa-L caut pe Hristos", a marturisit ea. - Era un om a carui meserie consta in comercializarea filmelor pornografice. Castiga multi bani. Mi-a spus el insusi povestea lui: "Auzisem despre parintele Paisie si mi-am zis: O sa merg sa-i spun eu vreo d oua calugarului, sa ma tina minte!. M-am dus, asadar, impreuna cu alti doi a mici, pentru prima data acolo. Batranul ne-a primit pe toti trei in curte. 39

- Sedeti, ne-a spus, sa aduc ceva sa va tratez. Eu cautam prilejul sa-1 iau peste picior. I-a tratat mai intai pe ceilalti doi si, indata ce a ajuns in fata mea, a intors farfuriuta si a azvarlit prajitura in nor oi. Mi-a cazut, a zis. Nu conteaza, ia-o si mananc-o. M-am simtit jignit. Cum, sa o mananc .cu noroi? Dar ce, tu nu-i servesti pe oameni cu noroi? mi-a raspuns aspru. M-am pierdut, eram naucit. M-am ridicat si am plecat! A doua zi m-am dus din nou. Mi le-a spus pe toate mult mai detailat de data asta. Mi-a fugit paman tul de sub picioare. Ce sa fac?, l-am intrebat. Mai intai de toate sa termin i definitiv cu aceasta... treaba, apoi vino sa stam de vorba. M-am intors in Tesalonic. Am inchis magazinul si am inceput sa caut un serv iciu nou. Dupa o luna m-am intors la parintele si l-am gasit. Mi-a spus ca trebuie sa ma spovedesc, si m-a pus intr-o randuiala duhovniceasca".

Omul era deja foarte schimbat. Era acum un crestin fericit si constiincios. Sunt nenumarate astfel de intamplari. Multi oameni le-au trait. Deseori, can d mergeam la batranul si asteptam sa ne vina randul pentru a ne primi, se ga sea cate cineva sa relateze o asemenea experienta personala. Daca le-am adun a pe toate laolalta, ar rezulta o carte uriasa.

METODA INVATATURII BATRANULUI - DUHUL SFANT La inceputul relatiei noastre duhovnicesti, parintele Paisie imi vorbea foarte putin. Cuvintele sale nu aflau in sufletul meu loc prielnic pentru a rodi. De aceea, la inceput a cautat sa creeze un astfel de loc in sufletul meu. Cu m a facut-o? Prin rugaciunea sa. Rugaciunea care izvora din inima sa nepriha nita producea minuni. Prin rugaciunea lui, asadar, dobandeam eu trairi si experiente duhovnicesti. Oriunde m-as fi aflat - in Sfantul Munte, in Tesalonic sau in India - simteam rugaciunea lui rasfrangandu-se asupra mea si acoperindu-ma cu o negraita dul ceata si bucurie. Cateodata mi se intampla chiar si in vis, iar prezenta ruga ciunii sale era atat de intensa incat ma trezea. Alteori semana cu o adiere suava, inmiresmata. Cateodata de scurta durata, ca teodata mai indelungata. Era o infinita diversitate. intotdeauna insa partea rationala ramanea in planul secund. Mai intai se petreceau "evenimentele duho vnicesti". Sufletul invata, cunostea in profunzime, iar apoi ratiunea, ca o b una slujitoare a lui, se straduia sa ordoneze, sa explice, sa exprime in gand uri si cuvinte aceste taine pe care sufletul le traia. Dar ce inteleg cand spun ca rugaciunea batranului ma invata? Ce inseamna " rugaciunea lui"? 40

Era gandul lui care se indrepta spre mine? Era sufletul sau care venea si se atingea de al meu? Nu cumva exista inca ceva, o alta prezenta, o alta persoan

a, o alta putere? Ce se intampla, exact, in aceste clipe minunate? Cine poate cu adevarat sa raspunda la aceste intrebari in toata adancimea si largimea lor? Doar cineva care s-ar afla la masurile duhovnicesti ale batra nului. Eu voi vorbi numai pana acolo unde am trait, pana acolo unde evenimen tele mi-au ingaduit sa inteleg. Calitatile sufletului parintelui Paisie depaseau firea umana in sensul ei obi snuit. Sufletul sau era unit in chip desavarsit cu Duhul Sfant, cu Hristos, c u Dumnezeu. Isi curatise deplin sufletul de mizeria spirituala, de intunericul duhovnices c, de mocirla patimilor (adica mandria, egoismul, iubirea de stapanire, iubir ea de argint, iubirea de placere, slava desarta, lenevia, lacomia pantecelui s.a.m.d.). Prin efortul acesta, legat nemijlocit de participarea permanenta l a Tainele Bisericii Ortodoxe, si mai ales la Sfanta impartasanie, parintele P aisie il purta inlauntrul sau pe Hristos, pe Duhul Sfant, pe Dumnezeu. Era pu rtator-de-Dumnezeu: unde se afla parintele Paisie, acolo Se manifesta Duhul S fant, Dumnezeu. Astfel, fagaduinta pe care Iisus Hristos le-a facut-o tuturor ucenicilor Sai d in toate veacurile (Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el - Ioan 6, 56) era o realitate zilnica pentru el. Aceasta potenta, pe care o au toti crestinii ortodocsi, parintele Paisie o aduse se la stadiul ultim, acela de act. Cu alte cuvinte, o transformase, la capatul u nor mari osteneli, din posibilitate in realitate. Ceea ce parintele Paisie nazuia in sufletul sau, Duhul Sfant implinea. Ceea c e sufletul sau atingea, primea atingerea Duhului Sfant. Cunostinta batranului era cunostinta Duhului Sfant, aflat din belsug in sufle tul sau. Cand stateai alaturi de el, simteai stralucirea Duhului Sfant revars andu-se peste tine, transfigurandu-te. Atunci cand ma aflam departe de el, vo inta batranului, exprimata in rugaciunea sa, devenea un canal prin care se tr ansmiteau in sufletul meu energii dumnezeiesti. Puterea batranului era Hristo s, Care locuia inlauntrul sau. Batranul lucra cu Dumnezeu, si Dumnezeu locuia inlauntrul sau. De aceea cred ca insusi harul lui Hristos, Duhul Adevarului, Duhul Sfant m-a invatat, prin rugaciunile parintelui Paisie.

De altminteri, aceasta propovaduieste si Evanghelia. Era profetit de catre prorocii Vechiului Testament, cu secole inainte de a S e arata Domnul Iisus Hristos, ca Dumnezeu va trimite Duhul Sau oamenilor in vremea intruparii lui Hristos. Domnul le-a amintit aceste profetii iudeilor, zicand: Scris este in proroci: Si vor fi toti invatati de Dumnezeu (Ioan 6, 45). Mai tarziu, adresandu-Se ucenicilor, Hristos le-a zis: inca multe am a va spu ne, dar acum nu puteti sa le purtati. Iar cand va veni Acela, Duhul Adevarulu i, va va calauzi la tot adevarul (Ioan 16, 12-13). Si, inainte de jertfa Sa pe cruce din iubire pentru intreaga omenire, vorbind u-le ucenicilor Sai intristati, a spus: Si Eu voi ruga pe Tatal Meu, si alt M angaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac, Duhul Adevarului, pe Care l umea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste; voi il 41

cunoasteti, ca ramane la voi si in voi va fi! (Ioan 14, 16-17). Dupa ani de zile, infatisandu-le activitatea sa celorlalti crestini, Apostol ul Petru povestea: Si cand am inceput eu sa vorbesc, Duhul Sfant a cazut pes te ei, ca si peste noi la inceput. Si mi-am adus aminte de cuvantul Domnului , cand zicea: Ioan a botezat cu apa; voi insa va veti boteza cu Duh Sfant. D eci, daca Dumnezeu a dat lor acelasi dar ca si noua, acelora care au crezut in Domnul Iisus Hristos, cine eram eu ca sa-L pot opri pe Dumnezeu? (Fapte 1 1, 15-17). In cele din urma, daca Dumnezeu nu-Si pune mana Sa, in chipul stiut de El, m ai mult sau mai putin vadit, atunci ii este cu neputinta omului sa descopere adevarul, sa ajunga si sa ramana credincios pana la sfarsit lui Iisus Hrist os, unicul mantuitor al omenirii. Noi trebuie sa cerem tocmai ajutorul lui D umnezeu. Lucrurile pe care le invata intr-o clipa harul dumnezeiesc, Duhul Sfant, sunt adanci si necuprinse, astfel incat ele nu incap in cuvinte omenesti, si nici macar in ratiunea omeneasca limitata care a creat aceste cuvinte.

Cea dintai lectie importanta este ca exista Duhul Sfant. Aceasta o traiesti, e ste de domeniul evidentei. Exact asa precum stii ca exista lumina soarelui, pe ntru ca o vezi, precum stii ca focul incalzeste, pentru ca o simti pe pielea t a. Diferenta consta in faptul ca evidenta Duhului Sfant, atunci cand il traiesti p e viu, este de mii de ori mai izbitoare. Tot asa precum atunci cand cineva, vazand obiectele lumii materiale cu ajutor ul - sau mai degraba din pricina - luminii soarelui, dobandeste in acelasi ti mp si o cunoastere si o experienta a luminii insasi, exact in acelasi fel, at unci cand cineva cunoaste taina lumii duhovnicesti prin Duhul Sfant, dobandes te totodata si o cunoastere si o experienta a Duhului Sfant insusi. Este dificil sa-i explice cineva unuia care s-a nascut orb ce inseamna "lumin a", ce inseamna "a vedea". De oricata elocinta ar dispune, el ii va putea tra nsmite extrem de putine date individului orb. insa, daca printr-o operatie re usita va izbuti sa-1 faca sa vada, atunci nu mai trebuie sa-i explice nimic. Cel care mai inainte fusese orb, cunoaste acum el insusi. Are o traire si o e xperienta personala. Acum cunoaste fara explicatii rationale, care se dovedes c de prisos si chiar obositoare. In chip asemanator se intampla si cu Duhul Sfant. Cel ce trupeste este orb isi cunoaste orbirea sa, caci ii aude pe ceilalti oame ni vorbind despre lumina, culori, soare, zi, noapte. Din toate acestea isi da s eama ca se petrece in aceasta viata ceva foarte important, pe care insa el nu e ste in stare sa-1 cunoasca. Noi, cei orbi duhovniceste, ne aflam intr-o situatie mai dificila. Nu cunoa stem ca suntem orbi duhovniceste, astfel incat sa ne cautam cu ardoare tama duirea. Este tocmai motivul pentru care cei mai multi dintre noi ne astupam urechile, ne inchidem sufletul fata de Hristos, Care ne vorbeste despre lu mea duhovniceasca si despre viata vesnica. Traim si murim in intunericul no stru duhovnicesc, fara a cunoaste vreodata Lumina lumii, pe Duhul Sfant, pe Dumnezeu.Desigur, exista trepte diferite ale participarii noastre la aceasta Lumina a lumii. Contemplarea luminii necreate este considerata a fi cea mai inalta cul me duhovniceasca. Odata, intrebat de mine despre acest subiect, parintele Pai sie mi-a relatat o experienta de-a sa:

"Eram la chilie (este vorba despre Chilia lui Ipatie, mai sus de Katunakia n.a.). Ma rugam, cand am 42

vazut lumina necreata. La un moment dat, cand ea s-a retras, am privit in jurul meu si mi s-a parut ca e semiintuneric. O fi apus soarele, imi zic. Ridic ochi i si... ce sa vad? Soarele se afla pe mijlocul boltii. Era luna iulie, toiul ve rii, si mie mi se parea semiintuneric. Mi se adaptasera ochii la cealalta lumin a. Ca sa-ti dai seama cat de intensa a fost...". Reaua mea intentie mi-a creat o multime de pacate personale, care deschise sera un adevarat abis intre mine si Dumnezeu. Rugaciunea batranului, avand ca "material" mila lui Dumnezeu, "cladea" podul peste abisul pacatelor, p rin care primeam darurile iubirii lui Dumnezeu. MAREA BINECUVANTARE Cu cat un eveniment are o mai mare incarcatura duhovniceasca, cu atat este ma i dificil sa vorbesti despre el. Nu exista cuvinte, nu exista sensuri lingvis tice care sa-l poata exprima. De asemenea, nu exista experiente sau imagini a naloge din lumea materiala in care traim, astfel incat sa poata face cineva a pel la o cat de slaba comparatie. Apostolul Pavel spune despre aceasta: ...a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca (II Cor. 12, 4). Adica a auzit, a trait, a inte les -cu puterea lui Hristos - lucruri pe care nu-i sta in puteri omului sa le e xprime prin cuvant. Intr-o dupa-amiaza ma dusesem in curtea din spate a batranului, si am simtit in aer o mireasma deosebita. Parinte, ai ars tamaie? l-am intrebat. Mi-am rotit privirile in stanga si in d reapta, incercand sa localizez sursa miresmei. Nu era nimic. Ma aflam intr-un spatiu deschis. Miroase frumos? m-a intrebat linistit batranul.

Da, parinte, minunat! am raspuns in timp ce ma asezam langa el. Ma obisnuisem deja cu aceste intamplari neobisnuite, inexplicabile, care se pe treceau in jurul chiliei si persoanei batranului, asa incat am renuntat si de data aceasta la alte comentarii si intrebari. Mi-am amintit de sfatul pe care mi-1 daduse in trecut: "Nu trebuie sa dai importanta acestor intamplari, nici sa te preocupi mult de ele, caci exista primejdia sa te amageasca Diavolul. Daca o intamplare e ste de la Dumnezeu si tu o treci cu vederea din precautie duhovniceasca, at unci Bunul Dumnezeu va gasi o modalitate mai evidenta pentru a-ti vorbi". Asadar, am uitat repede evenimentul, fiind captivat de interesantele discutii cu parintele Paisie. Intr-un sfarsit, m-am ridicat sa plec. M-am aplecat sa-i sarut mana, nadajdu ind sa-mi dea vreo scatoalca "duhovniceasca" si astfel sa-mi umple de bucuri e si pace mintea si inima. intr-adevar, asa s-a intamplat. Ajungand la usa din spate si fiind singuri, cuprins de o dorinta brusca, i-a m luat mana si i-am sarutat-o. Batranul radea. Era bucuros. Eu ma aflam deja in acea "betie cumpatata". A inchis. El era pe dinauntru, eu afara, ceva mai jos. imi spunea glume des pre "cofetaria" lui Dumnezeu. Eu ma bucuram, si in acelasi timp ma sfiiam m ult. Nu voiam sa plec, sa ma dezlipesc de langa el. Unde sa ma duc? Mi-era atat de bine in apropierea lui!

43

Si-a pus amandoua mainile pe capul meu si si-a ridicat o clipa ochii spre ce r. Un rau duhovnicesc s-a revarsat atunci inlauntrul meu. Ramasesem fara gra i. Eram atat de plin de viata! Cata pace! Cata lumina! Cata bucurie! - iar a cestea sunt cuvinte foarte sarace. Rusinat, mi-am ridicat ochii si l-am priv it. Avea o bucurie sobra. Si-a intins mana si a rupt o crenguta din tufa ala turata. Ma lovea alintator peste cap. Valuri-valuri se revarsa peste mine ha rul. Asa il simteam, ca pe un rau dezlantuit. Desi eram eu insumi, deplin co nstient de ceea ce ma inconjura, in acelasi timp ma "imbatasem" de Duh.

Aceste lucruri s-au intamplat dintotdeauna in Biserica lui Hristos, dupa cum s e intampla si in zilele noastre. Iata ce spune in Evanghelie Sfantul Ioan inaintemergatorul, Botezatorul lui Hristos: Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa mine este mai puternic decat mine; Lui nu sunt vrednic sa-I duc incaltamintea; A cesta va va boteza cu Duh Sfant si cu foc (Matei 3, 11). In multe randuri Hristos fagaduise sa il dea pe Duhul Sfant, Mangaietorul, ce lor ce vor crede in El, ca sa-i calauzeasca la tot adevarul. intr-adevar, in ziua Cincizecimii Dumnezeu Se uneste cu oamenii in Duhul Sfant: Si li s-au ar atat, impartite, limbi ca de foc, si au sezut pe fiecare dintre ei. Si s-au u mplut toti de Duhul Sfant (Fapte 2, 3-4). Mai tarziu, iata ce se intampla prin Apostoli: inca pe cand Petru graia aceste cuvinte, Duhul Sfant a cazut peste toti cei care ascultau cuvantul (Fapte 10, 44). Iata si alt exemplu: Iar apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan, care, coborand, s -au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant. Caci nu Se pogorase inca pe ste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati in numele Domnului Iisus. Atu nci isi puneau mainile peste ei, si ei luau Duhul Sfant (Fapte 8, 14-17). Sunt astazi incredintat ca un dar asemanator am trait si eu atunci, cu rugaciu nile batranului Paisie. Nu-mi amintesc cum am plecat de la usa batranului. imi aduc aminte insa ca am urcat intr-un suflet cararea catre Sfanta Manastire Kutlumusi. Pe drum i mi scosesem puloverul, astfel incat am intrat in manastire numai intr-o fla neluta. Monahii erau rigurosi in ceea ce priveste vestimentatia. Nimeni ins a nu mi-a spus nimic. Ma priveau cu intelegere si uimire. Si-au dat seama ce mi se intampla. Parintele A. a suspinat si mi-a zis: "Ah! Unii se ostenesc, iar altii primesc binecuvantari!". Am ras, bucuros de gluma sa plina de bunatate. Acest har a ramas asupra mea multe zile si era foarte intens. Am experiat ace asta stare vreme de aproximativ o luna. Aveam in adanc pace si liniste, bucur ie si satisfactie. Mi se transfigurasera pana si trasaturile fetei, miscarile

, cuvintele. Dupa zece zile m-am dus la alta manastire. indata ce m-a vazut, un ieromonah a exclamat: "Iata un vizitator plin de har". INGERUL PAZITOR Dupa mult timp mi-am amintit un alt eveniment, pe care il uitasem de indata ce se consumase. Mi se intamplase in chiar ziua aceea in care am plecat de l a usa batranului, in locul unde cararea trece printre chiparosi, aproape de curte. 44

Imi amintesc ca m-am aflat deodata in fata unui tanar frumos de 16-17 ani, imbracat intr-un vesmant de pret, asemanator cu cel de diacon. Stateam la o distanta de un metru unul fata de celalalt. Era foarte frumos. De o frumus ete imaculata. Ca o floare de camp. Fara nimic trupesc, provocator - asa cu m de multe ori se arata a fi frumusetea oamenilor. Nu mai tin minte nici cat timp, nici despre ce am vorbit, insa pe tot parcursu l conversatiei am stiut in sufletul meu cu claritate ca era inger. ingerul meu pazitor, indata dupa aceea am uitat cu desavarsire intamplarea. Mai tarziu, cand mi-am amintit, am mers la parintele Paisie si i-am povestit. A ras! "Pe atunci erai inca prunc duhovnicesc, dar acum, ca te-ai copt nitel , a ingaduit Dumnezeu sa ti-o amintesti", mi-a spus el. Din nefericire insa, ma purtam tare necugetat. Aceste bogate daruri imi erau repede furate. Aveam buzunarele gaurite... De cate ori ieseam in lume, ma l asam tarat in multe pacate, risipind uriasele daruri si ajungand chiar mai s arac decat la inceput. Batranul nu s-a indignat din pricina mea, si nici nu s-a descurajat. De fiec are data cand ma intorceam cu cainta, ma apuca, ma ridica, ma curata, ma tam aduia, ma "imbraca" iarasi boiereste in pietre scumpe (v. Luca 15, 22), si a stfel ma trimitea inapoi in lume. De cate ori nu s-a intamplat aceeasi trista istorie? De cate ori! Ma purtam at at de des ca un lipsit de minte si nemultumitor... Dar niciodata batranul nu s

i-a imputinat sau marginit darurile duhovnicesti... Aceasta era darnicia sa! ...pentru ca Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8) ...pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul S fant, Cel daruit noua (Rom.5,5) Iubirea desavarsita alunga frica (I Ioan 4, 18) Sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta (Efes. 3, 19) Inainte vreme, nimeni nu ma iubise cu adevarat pentru ceea ce sunt. Toti ma "iubeau" pentru un motiv. Domnisoarele ma "iubeau" in masura in care socot eau ca am un chip sau un corp frumos. Dar daca in urma unui accident m-as f i ales cu vreo invaliditate, oare n-as fi ramas aceeasi persoana? Totusi, n ici una dintre ele n-ar fi ramas langa mine. Nici una nu ma iubea adevarat. Nici una nu iubea acel miez adanc al fiintei mele, cu alte cuvinte - pe mi ne insumi. Nici una dintre ele nu cultiva o relatie cu mine, ci numai cu tr upul meu. Prietenii de ce ma iubeau? Pentru minte, pentru idei, pentru sarm, pentru cu nostinte? Daca nu eram la Universitate, n-as fi ramas aceeasi persoana? Daca ma loveam la cap si mi se ingreuia mintea, n-as fi fost acelasi? Cine m-ar fi iubit atunci? Nimeni. Nici chiar dragostea parintilor mei nu se arata a fi una cu totul curata. Era umbrita de niste asteptari, de anumite dorinte de rasplata in viitor. Dincol o de dragostea fireasca, ma iubeau si pentru o seama de motive precise. Pentr u ca eram inteligent, pentru ca eram un elev bun, pentru ca urma sa-i ingrije sc la batranete. Dar nu exista nimeni care sa ma iubeasca pentru ceea ce eram? Curat, fara nic i un interes, fara sa astepte 45

vreo oarecare rasplata? Nu avea importanta daca eram destept sau prost, frum os sau urat, bun sau rau. in spatele tuturor acestor lucruri superficiale ex istam eu, sinele meu adevarat. Voiam ca cineva sa ma iubeasca pur si simplu, numai pentru ca existam. Sa iubeasca miezul adanc al fiintei mele, nu fardu

rile sociale. Am inceput asadar sa ma dispensez de toate aceste "podoabe". Mai intai haine le. Am inceput sa ma imbrac urat, fara gust. Prietenii au fost repede dezama giti, nu putini dintre ei s-au maniat chiar de aceasta schimbare si s-au ind epartat de mine. Am realizat cu uimire cat de false si de superficiale erau relatiile mele cu cei din jur. Chiar si cei mai apropiati prieteni ai mei incepusera sa se poti cneasca. Eram insa hotarat sa merg pana la capat. Sa arunc de pe mine, sa ma eliberez de orice lucru superficial, mincinos. Sa ma dezgolesc cu desavarsire pe mine insumi, pana la a ramane fiinta curata, pura. Doar atunci as fi cunoscut cine sunt aceia care ma percep real si profund: ce i care ar fi continuat sa ramana alaturi de mine numai si numai pentru ceea c e sunt. Ei bine, n-a ramas nimeni... M-am aflat absolut singur. Intr-o solitudine fii ntiala. Nimeni nu m-a urmat in profunzime. Detectasem centrul fiintei mele, m iezul sinelui meu, dar... ramasesem singur. Mi-ar fi fost usor sa ma intorc l a o viata superficiala. Stiam sa joc aceste roluri de mic copil. Puteam juca din nou rolul indragostitului, al prietenului, al fiului. Dar nu voiam. O dat a ce descoperisem centrul fiintei mele, intentionam sa ma ocup de mine insumi . Voiam sa imi cunosc sinele. Calamitatea falsei constiinte de sine imi produ sese suferinta. Aceasta suferinta a distrus falsul idol frumos pe care il fau risem inlauntrul meu. Suferinta se dovedea un bisturiu ascutit. Taia adanc si imi despartea carnea de oase. Falsul de adevar. Exista in interiorul meu multa minciuna care trebu ia expulzata. Chirurgul era hotarat. Operatia trebuia sa aiba loc. In caz con trar, nu exista nici o sansa de salvare. Durerea era focul care mistuia minci unile. In acea vreme am trecut printr-o mare durere. Sufeream mult si profund. Simt eam oasele zdrobindu-mi-se. Sufletul imi ramasese incremenit si terifiat. im i simteam mintea gata sa se sparga in mii de bucatele. intampinam mari dific ultati in a-mi pastra facultatea de a rationa. Nu puteam dormi... Mi-era tea ma sa ma culc. indata ce ma rapea putin somnul si imi slabea controlul ratiu nii asupra simtirii, atunci din sufletul meu, ca dintr-o imensa rana insange rata, se revarsa deodata un rau de cumplita durere, amenintand sa-mi dizolve intreaga fiinta. Ma trezeam speriat, silindu-ma sa-mi stapanesc grozava dur ere. Ma temeam ca, neputand rezista suferintei, innebunirea va fi un proces

inevitabil. Faceam eforturi intense si perseverente de a-mi explica aceasta durere. Ma straduiam sa aflu cauza ei. Era oare lipsa iubirii, a adevarului? Viata mea desarta? Cautam cu zbucium arzator raspunsul. Sa existe oare iubire adevar ata in lume? Nu cumva cautam imposibilul? Am mers la parintele Paisie si mi-am deschis inaintea lui adancurile inimii . Asteptam cu agonie raspunsul. Atunci mi-a spus: "Omul merita sa fie iubit numai pentru ca este chipul lui Dumnezeu. Nu are im portanta nici daca este bun sau rau, virtuos sau pacatos. -Omul merita sa fie iubit pentru ceea ce este. Hristos a iubit si S-a jertfit pentru oameni paca tosi, destrabalati: N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la p ocainta (Marcu 2, 17). in acest fel trebuie sa-i iubim pe toti, fara deosebire. Asa prec um soarele rasare pentru toti, inteligenti si prosti, buni si rai, frumosi si ur ati, astfel si iubirea noastra trebuie sa fie ca si iubirea lui Dumnezeu, care s eamana cu soarele si se indreapta fara deosebire catre toate fapturile Sale". Am gasit alinare. Cel putin era cineva de acord cu mine. Cineva ma intelege a... Ce mangaiere! Acest 46

cineva era parintele Paisie. M-am intors acasa. Durerea... durerea, insa! Cateodata nu rezistam si ma t rezeam noaptea plangand. "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu!". Un strigat mut i esea din launtrul meu. Numai atat: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu!". Ma izb eam cu capul de perna, cufundat intr-o cainta adanca. Pe toate le facusem atat de gresit, atat de stramb... in aceste nopti infricosatoare luptam de znadajduit pentru intreaga mea viata. S-a intamplat intr-o seara. Eram singur in apartament. Ma rugam, cand am sim tit ca Se apropie de mine. Nevazut, dar atat de prezent. Imaterial, dar atot puternic. De neajuns, dar atat de aproape.

S-a atins de mine, dar nu la suprafata, ci in adancul meu. Pana la marginea fiintei mele. M-a umplut, S-a revarsat in mine. S-a unit cu mine atat de str ans, incat am devenit una. Nimic nu se poate uni atat de mult cu altceva. Ma imbatat. Ardeam ca focul. Trupul imi era o adevarata vapaie. Voiam sa ma d eschid cu desavarsire. Nici un colt al sufletului sa nu-mi ramana ascuns. Or icat de urat si de murdar ar fi fost. Voiam ca toate sa fie cunoscute si vad ite. Marturiseam si imi dezveleam toate cele strambe si murdare, toate rauta tile mele... Doream cu ardoare sa viziteze fiecare colt al sufletului meu. P e de alta parte, ma simteam atat de nevrednic, atat de nepotrivit sa coexist cu El. Am cazut cu fata la pamant. Voiam sa ma mistui in beton... Era o Iubire uriasa, necuprinsa. Venea de pretutindeni. Din nemarginit. Ea le t inea pe toate. Era puterea care tine totul. Toate isi luau puterea existentei d in aceasta Iubire. Toate isi perpetuau existenta datorita ei. Voiam sa incetez sa mai traiesc. Voiam sa ma pierd, sa ma dizolv. Nu indraz neam sa exist si sa ma unesc cu ea. Eram nemiscat. Ea se apropia de mine. I zvorand din Cel ce exista dintotdeauna, aceasta Iubire se raspandea catre t oti, strabatand toate. La aceasta Iubire se raspunde numai cu o iubire identica. Nimic mai putin. T rebuie sa vrem, sa indraznim sa iubim in acelasi mod. Numai acest lucru este vrednic de El, de Izvorul Iubirii, de Hristos. Tocmai pentru ca ma iubea, ma lasa sa ma apropii de El, si ma curata, ma tam aduia desavarsit de toate durerile si ranile. Ma tragea lin, statornic, sigur, din intuneric la lumina, din mizerie la curati e, din nefiinta la fiinta. imi daruia o existenta mai intensa, mai adevarata, m ai vie. Nu pentru ca avea nevoie de mine, ci pentru ca era Iubire. Nu numai ca ma iubea... Era insasi Iubirea. Ma cuprinde acelasi sentiment al neputintei de a exprima cele inexprimabile. Cat timp a durat? Nu stiu. Noaptea a inceput, tot noaptea s-a terminat. Ce in fluenta a avut asupra mea? Mi-a vindecat durerea, mi-a intarit mintea, a facu t sa dispara primejdia, a raspuns tuturor framantarilor si cautarilor mele. A m aflat chiar infinit mai mult. Mi-a daruit o cunoastere traita, sigura, inal ienabila. Influenta ei continua pana astazi. Am cunoscut asadar ca firea omeneasca, fiecare dintre noi, are prin conlucra rea lui Dumnezeu putinta de a naste in inima sa o astfel de iubire. Daca o f

ace, se preschimba ontologic, se indumnezeieste! Putini o fac intr-adevar. Dar tuturor le sta in putere. Noi, cei multi, ne l enevim, ne temem, ne preocupam de lucruri neinsemnate. Suntem deplin vinovat i pentru o asemenea atitudine. 47

Aceasta este dragostea duhovniceasca pe care o naste Duhul Sfant in sufletul omului. Aceasta il face pe om partas dumnezeiestii firi (II Petru 1, 4). Aceasta Iubire este nesfarsit mai inalta decat oricare iubire omeneasca. Iubir ea materna este neinsemnata in fata ei. Aceasta Iubire este atotputernica. Nim ic nu-i poate sta impotriva. Aceasta Iubire infrange moartea, biruieste legile firii. Aceasta Iubire este cea care a pus lege tuturor lucrurilor, este taina totului: ...pentru ca Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8). Parintele Paisie avea inlauntrul sau o astfel de iubire pentru toti oamenii, p entru toate fapturile, pentru intreaga creatie. In acest fel ma iubea si pe mi ne. Aceasta iubire a sa a devenit suportul vietii mele. Pe aceasta iubire ma v oi sprijini pana la moarte. Pe ea m-am putut sprijini cand eram in India. Atat a vreme cat exista cineva care il iubeste in acest chip, de ce sa se teama omu l? Numai de sine insusi, poate. Cateodata batranul obisnuia sa "blesteme" razand: "Sa va arda Dumnezeu cu iubirea Lui!". Multi o intelegeau metaforic. Eu cunosteam ca se exprima cu maxima rigoare. Rugaciunea sa mi-a daruit si aceasta experienta. Si, daca eu am smuls aceasta experienta din mila lui Dumnezeu, pentru rugaci unile batranului Paisie, deoarece aveam nevoie de ea ca sa raman in viata, a u existat, insa, exista si vor exista oameni care au dobandit aceasta culme a culmilor prin lupte personale, prin vrednicia lor personala. Un astfel de om este Sfantul Simeon Noul Teolog, monah din Constantinopol (9 49-1022 d.H.). Rareori sfintii vorbesc atat de evident, atat de deschis desp re experientele lor "in Hristos". Iata cum descrie Sfantul una dintre experi entele sale de acest fel:

"[Iubirea] se afla deodata iarasi in mine, cunoscuta, intreaga. Si o vazui in mijlocul inimii mele ca un luminator, ca un disc al soarelui. ... Fiind in afara de toate fapturile, este totodata impreuna cu toate. Este foc, est e si stralucire, se face si nor al luminii, dar este si soare. ... Mi-a dezgolit mintea de simtirea lumii si m-a imbracat in vesmantul simtirii spirituale. Astfel, m-a despartit de cele vazute si m-a unit cu cele nevazute. Si mi-a daruit sa vad pe Cel necreat si sa ma bucur de El. ... Si am fost unit cu Cel necreat, cu Cel nestricacios si fara de inceput, cu Cel de toti nevazut. Caci aceasta o face iubirea".

48

INTALNIREA CU SWAMI YOGAMUKANANDA In acea perioada viata mea era influentata de multi factori. O puternica inr aurire avea rugaciunea batranului, pe care o simteam in diverse momente ale

zilei sau ale noptii revarsandu-se pasnic peste sufletul meu tulburat, darui ndu-mi o oaza de bucurie in adanca mea durere si o anumita limpezime si lini ste in torentul gandurilor. Simteam mangaierea unei puteri care ma intarea, si dobandeam incetul cu incetul o nadejde care ma tinea departe de impas si de autodistrugere. De cealalta parte, nu contenisem cu vechile mele obiceiuri rele, care cu anii devenisera patimi ce-si intinsesera in sufletul meu radacini adanci si vigur oase. Ma duceau de nas. incercam sa umplu golul din viata mea cu lucruri materiale si cu filosofii, dar acest gol se marea, iar agonia se intetea... Creierul depunea eforturi febrile p entru a afla raspunsuri si solutii. Carti, multe carti... Multa lectura, multa reflectie. Filosofii, doctrine, muzica, tehnica... dar nici un rezultat, nici o dezlegare, nici o iesire. Batranul imi arata nenumarate lucruri. Lucruri mari si minunate. Lucruri esent iale si inaltatoare. Nu-mi vorbea prin cuvinte, ci imi daruia trairi. Atingea sufletul meu cu sufletul lui, ne lega iubirea sa dulce, arzatoare, si imi daru ia ochii sai duhovnicesti ca sa-i vad inima, ca sa vad in general. Astfel a inceput sa se destrame treptat norul dens care ma invaluia. Lumea mi se descoperea intr-o tainica adancime si bogatie. Viata dobandea sens, iar c unoasterea existentei acestor lucruri era un alt fel de placere. O placere ad evarata care nu se sfarsea, care devenea tot mai adanca si mai intensa, care, atunci cand se retragea, lasa in urma bucurie, iar nu tristete. Aceasta era placerea duhovniceasca. De atunci si pana astazi, am pastrat aceasta inclinatie catre contemplarea ta inei. Norii, pasarile, soarele, copacii, stancile, animalele, marea, oamenii, intreaga lume mi se descoperea ca o taina necuprinsa. Iar cea mai mare si ma i intima taina era sinele meu insusi. Mi se parea atat de minunat si atat de necunoscut... Ce ascundea lumea? Ce ascundea sufletul? Intuiam ca acestea sun t lucrurile esentiale si voiam sa le cunosc. Simteam ca toate se afla sub un control anume. O putere ascunsa, nevazuta, l e stapanea. Rebel si anarhist in conceptii cum eram pe atunci, voiam sa scap de acest control, de aceasta putere. Sufeream si multe alte influente in afara de cele ale batranului. Viata mea destrabalata ma expunea acestor influente. Interesul meu pentru ocultism, ez

oterism, magie "alba", yoga, zen, buddhism, s.a.m.d., nu se diminuase. N-ave am deloc un punct de vedere clar asupra tuturor acestora. Mi se pareau impor tante, datatoare de speranta, capabile la randul lor sa reveleze posibilitat ile vietii adevarate. Fagaduintele erau multe si mari... Le dadeam crezare. Desigur, batranul ma avertizase: "Uite, copilul meu, exista doua puteri in lume: Dumnezeu si Diavolul. Depin de cu cine se inrudeste cineva. Eu sunt cu Dumnezeu, cu Hristos. Acestia cu cine sunt? Are si Satana oarecare putere. Face si el oarece minuni. Era ar hanghel, si isi pastreaza puterea de arhanghel, tocmai pentru ca Darurile l ui Dumnezeu sunt neclintite. Dumnezeu l-a plasmuit pe arhanghelul Lucifer si l-a impodobit cu toate virtut ile si cu multe puteri. Acesta s-a pervertit insa pe sine. Datorita mandriei, a dat o rea intrebuintare libertatii pe care i-a daruit-o Dumnezeu, si a caz ut astfel din starea sa ontologica si din locul sau din cer: Am vazut pe sata na ca un fulger cazand din cer (Luca 10, 18). A cazut si a devenit Diavol. A cazut, si din lumina a devenit intuneric. A plasmuit pentru prima data rautat ea si minciuna. De aceea Hristos il numeste tatal minciunii 49

(Ioan 8, 44). inainte de caderea lui Lucifer nu exista nicaieri in cosmos raut ate: Dumnezeu le-a creat pe toate bune foarte (Fac. 1,31). Diavolul ii uraste pe oameni pentru ca sunt meniti comuniunii cu Dumnezeu in vesnicie. Acum el se lupta ca sa-1 desparta pe om de Dumnezeu cu orice chip , prin minciuna, ratacire, viclenie, cugete, fapte; sa-1 indeparteze de lumi na si sa-1 aduca la intuneric, anume in stapanirea lui. Exista oameni care a u intrat in slujba Diavolului. Prin ei savarseste Satana diferite false minu ni". Mai auzisem toate aceste lucruri, dar nu le crezusem. Nici nu le respingeam, nici nu le acceptam. De aceasta data ele veneau din partea unui om atat de bu n si de bland, incat mi-era greu sa le pun la indoiala. Fusesem martorul atat or lucruri minunate savarsite de el, vazusem la el atatea puteri, atatea cuno stinte, atata sfintenie, incat nu puteam sa-i ignor parerea. Ezitam. Exista, de cealalta parte, punctul de vedere conform caruia toti suntem una.

Toate religiile conduc la acelasi Dumnezeu. Toate drumurile duc la aceeasi de stinatie. Bineinteles, fiecare se straduieste sa faca o reclama mai mare prop riului sau "magazin". Yoghinii pretindeau ca cea mai inalta cale este yoga si le gaseau neajunsuri celorlalti. Masonii aveau ceva de obiectat despre restu l, recomandandu-se in fmal pe ei insisi ca fiind mai intelepti si mai buni. M agii "albi" sustineau ca ei se muleaza mai bine pe structura sufleteasca a om ului apusean si ca yoga este pentru orientali. Punctul asupra caruia pareau t oti sa ajunga la consens era acela ca Biserica este o institutie moarta, stup ida, o fosila vrednica de mila care nu poseda cunoastere, putere, viata. in g eneral, insa, isi adaptau punctul de vedere in functie de discutie si de circ umstanta. Urmareau cu atentie ce camasa ideologica este la moda si o imbracau pe aceea. Desigur, n-am depistat din prima instanta aceste tertipuri prozeli tiste, desi s-ar fi cuvenit sa fiu mai vigilent. Eram insa lipsit de orice vi clenie in tot acest tavalug. Surprinzator, dar asa s-a intamplat. Plimbandu-ma odata prin padure, ca sa-mi alin durerea si sa pun ordine in ga ndurile mele, sa trag o concluzie dupa toate cele intamplate, m-am intins pu tin la radacina unui pin. Atunci ceva m-a invaluit brusc si m-a cuprins in intregime. Am pierdut cu desavarsire contactul cu lumea exterioara. Nu vedeam, nu auzeam, nu mai si mteam nimic din cele ce se petreceau in padure. Nu stiu daca aveam ochii i nchisi sau deschisi. Vedeam o singura imagine... o femeie frumoasa cu par lung si negru, imbracat a intr-o haina lunga, cafenie. In locul ochilor avea doi pesti de argint, de marimea ochelarilor. Era impresionant de frumoasa. In cateva clipe a dispar ut la fel de brusc. Am continuat sa raman intins si sa ma gandesc. Nu ma nelinistisem. Am inte les ca era un mesaj din ashram. Zilele precedente, spre exemplu, simtisem in timp ce paseam pe bulevardul T simiski cum cineva incerca sa inoculeze de la distanta in sufletul meu dori nta de a merge la ashram. Am atribuit faptul lui Shivamurti, femeia care in temeiase in Grecia ashramul yoghin. Nu ma supusesem insa acestei provocari, intelegand foarte bine ca dorinta imi fusese "implantata" din afara, ceea ce imi provocase chiar o criza de furie. De data aceasta era totusi ceva intens, astfel incat m-am hotarat sa merg. Din curiozitate? Stiu si eu?...

Mi-am zis pur si simplu sa merg. N-am stat pe ganduri prea mult. Socoteam ca o voi scoate la capat cumva. Intr-una din zilele urmatoare m-am dus. Am urcat cu automobilul pana la vil a din Panorama, acolo unde era adapostit pe atunci ashramul. Ziua era scald ata in soare si gazonul uscat. in curtea din spate sedea Shivamurti impreun a cu o swami (calugarita yoghina) indianca. Vizitatoarea straina era brunet a, 50

frumoasa, cu par scurt. Ceilalti locatari ai ashramului se preumblau in jurul lor, la o oarecare distanta. Cautau prilejul de a o cunoaste si de a convorbi cu acea swami indianca, pe care o considerau foarte inaintata spiritual. Datorita multelor mele relatii cu oamenii, stiam sa fiu oricand agreabil si plin de umor. Asa se face ca m-am pomenit glumind: - Te-am cautat in cer si te-am gasit pe pamant. Indianca s-a aplecat si a intrebat-o pe Shivamurti, in engleza: - Ce a spus? I-a explicat... Pe Shivamurti cautam sa o aflu cand am urcat. Fata de Shivamurti nu incercam nici simpatii, nici antipatii. O demitizasem din prima clipa cand o vazusem. Descinsesem pe atunci in acelasi ashram, dor nic sa o intalnesc. Toata multimea astepta cu nerabdare iesirea ei din camer a. Mi se parea putin prostesc comportamentul lor. Cei mai multi erau tineri. A iesit brusc din camera, cu un aer extrem de impozant. Ca o imparateasa ca re iesea sa fie slavita de supusi, in vreme ce le impartea darurile si bunav ointa ei. Doar ca ea era cea care avea mai multa nevoie de admiratia lor. Mi -a parut un teatru jucat prost. Ea mi-a aruncat o privire piezisa. N-am rasp uns cu rolul admiratorului, precum astepta atat asistenta, cat si ea insasi. Am schitat o privire fugara si am continuat sa ma ocup cu ciornele mele. Alta data mi-au facut "cinstea" de a-mi propune sa o conduc pe Shivamurti la aeroport cu autoturismul meu, avand astfel "marea ocazie de a fi ajutat de au ra marii yoghine". Am gasit un pretext si am refuzat. Se juca de-a stapana. E

ra insa urat, ca orice astfel de joc. Eu nu voiam sa o incurajez prin coparti ciparea mea. As fi devenit si eu responsabil in felul acesta. Trecusem cu o oarecare frecventa pe la ashram, intrucat ma interesau anumit e cunostinte si opinii de-ale lor. La aceasta se rezuma legatura mea cu ash ramul si cu conducatoarea lui. M-am asezat asadar alaturi de cele doua femei cu destula degajare, de vreme c e nu eram angrenat - precum ceilalti - in vreo relatie de tip superior-subalt ern, dascal-ucenic. Am inceput discutia, insa in chip ciudat, conversand nu c u Shivamurti, ci cu indianca. Shivamurti s-a marginit sa traduca atunci cand intampinam dificultati cu engleza. Am discutat mult timp, fapt care a starnit invidia si curiozitatea celor din jur. Evident ca indianca socotise semnificativ salutul meu. Ne-am spus multe. I-a m destainuit cateva din lucrurile care mi se intamplasera, nedumeririle mele despre cine sunt, despre ce se intampla in lume, despre vedenii si despre a lte evenimente neobisnuite legate de batranul Paisie. A sosit ceasul sa-ti afli gurul tau, mi-a raspuns. Eu aveam astfel de nedumerir i inca de la 5 ani. Cum este cu putinta ca un copil sa incerce asemenea nedumeriri? m-am mirat eu. Din vietile mele anterioare, a venit raspunsul. Aici ne-am poticnit. M-am gandit la batranul, la monahi... Ei socoteau aceas ta conceptie o mare eroare. 51

Nu exista vieti anterioare. Potrivit invataturii ortodoxe, omul are numai inc eput, nu si sfarsit. Este nemuritor, dar are un inceput. Din chiar momentul c onceperii sale, se creeaza o persoana noua care va exista vesnic. Dupa moarte se distruge trupul, iar sufletul ramane constient ca persoana, si asteapta i nvierea mortilor, cand noi toti ne vom redobandi inapoi trupurile. Aceste tru puri vor semana cu trupul lui Iisus cel inviat. Trupuri proslavite, vesnice, nestricacioase, neatinse de boala, foame, sete, somn. Trupuri care stapanesc

materia si legile ei. Trupuri duhovnicesti. Precum trupul lui Hristos, care t recea prin usile incuiate, care s-a inaltat la ceruri, care a primit viata pr in inviere. Cel intai nascut din morti S-a facut Hristos, si Lui ii va urma i ntreaga omenire, de la primul om, Adam, pana la ultimul. Vom deveni dumnezei prin har, prin puterea lui Dumnezeu si prin buna noastra intentie. Nu putem d obandi indumnezeirea prin trufasele eforturi care se sprijina pe puterile ome nesti. indumnezeirea este darul iubirii lui Dumnezeu, Cel ce nu S-a rusinat s a Se faca asemenea noua, pentru a redeschide calea pe care omul o inchisese. Este darul lui Hristos, Dumnezeu-Omul, Care ne numeste frati ai Sai: Oricine va face voia Tatalui Meu Celui din ceruri, acela imi este frate si sora si ma ma (Matei 12, 50). Si Lucifer a ravnit indumnezeirea. S-a straduit sa ajunga Dumnezeu prin furt si a devenit... Diavol. Asemenea si Adam in Rai, tot catre indumnezeire nazui a. Dar a voit sa o dobandeasca fara Dumnezeu, calcand legile lui Dumnezeu, si s-a distrus pe sine. Din nemuritor a devenit muritor, si a tras in caderea l ui insasi firea omeneasca. Astfel, firea umana si-a pierdut slava si puterea, si a ajuns sa fie stapanita de Diavol, de sfatul caruia a ascultat. M-am gan dit la toate acestea intr-o fractiune de secunda. De ce monahii sustin ca voi sunteti cu Diavolul? am intrebat. Acestia nu cunosc, se afla intr-un plan inferior. Nu! Nu! am raspuns. Nu se afla intr-un plan inferior. Ei cunosc foarte multe lucruri. Il aveam in minte pe batranul Paisie. El luase de mana un paralitic din naste re si il facuse sa mearga imprejurul chiliei. Pecetluise cu semnul crucii un bolnav de cancer la piept (caruia i se extirpasera trei sferturi din plamani si doctorii spuneau ca va muri in doua saptamani) si il facuse sanatos. Imi d ezvaluise amanunte din viata mea pe care eu insumi le uitasem. Ma instiintase fara gres despre nenumarate lucruri ce urmau sa se intample in viitor. Hrane a ursi din mana. intreaga natura il asculta. Se intalnea si convorbea cu sfin ti, cu ingeri, cu Preasfanta Fecioara. Ajungea in locuri extrem de indepartat e fara sa calatoreasca, iar in clipa urmatoare se afla iarasi la coliba lui. Dar nici macar toate acestea la un loc nu ma faceau sa strig "Nu!"... Era alt ceva, mai adanc, mai ascuns: batranul era teofor. il purta pe Dumnezeu inlaun trul sau. in inima sa, in sufletul sau. in jurul sau se revarsa harul lui Dum nezeu, pe care fiecare dintre noi il percepea la diverse intensitati si adanc imi. Lui i se aplicau cuvintele lui Hristos: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la

el (Ioan 14, 23). Dumnezeu isi facuse "locas" in inima batranului. Cel ce ra mane in Mine si Eu in el, acela aduce roada multa (Ioan 15, 5). Roadele batra nului se revarsau asupra miilor de oameni care il vizitau. Fiecare povestea a poi, cu recunostinta, propria sa experienta. Toate aceste lucruri existau inlauntrul meu, dar nu le aveam limpezi in mint e, nici nu le constientizam ca acum. Ele m-au determinat sa strig "Nu!". Nu exista Dumnezeu si Diavolul. Ne aflam dincolo de bine si de rau. Ce este r aul? Ce este pacatul? a staruit ea. Cand ranesti, indurerezi, constrangi, ucizi pe vreun om sau pe tine insuti, ac esta este pacat, am raspuns. 52

Discutia s-a oprit la acest dezacord. Ne-am ridicat si ne-am despartit. Eu am intrat in vorba cu niste cunoscuti de-ai mei. Ramasesem la un moment d at singur, cand s-a apropiat de mine iarasi indianca, pe numele sau Yogamu kananda. Tu cu cine esti? m-a intrebat direct. Eu sunt dincolo de bine si de rau, i-am raspuns ironic. A devenit foarte serio asa. Daca ar exista numai Dumnezeu si Diavolul, tu cu cine ai merge? m-a intreba t, privindu-ma intens. Calugarii spun ca voi sunteti cu Diavolul! am zis. So, what? (Si, ce?) a raspuns ea. Raportat la context, raspunsul este echivoc. Poate insemna "Si ce daca zic as ta calugarii?", sau "Si ce daca suntem cu Diavolul?". Insa modul de adresare nu sugera o simpla intrebare, ci se voia o invitatie si o provocare in acelas i timp. O recunoastere si un indemn la intovarasire. Exista de altfel si o at ractie erotica intre noi (sa o pun oare pe seama Tantreil).

"Uite, suntem cu Diavolul si petrecem bine! Smecheria noastra! Vino si tu! C e este, ce s-a intamplat? De ce ti-e frica?" Acesta a fost mesajul de ansamblu pe care l-am primit eu prin canale non-verba le. Din pozitia trupului, din privire, din timbrul vocii, din simtirea sufletu lui. Nu stiu in ce mod anume, dar lucra deja asupra sufletului meu. Un val de do rinta a navalit pustiitor asupra mea si ma provoca, ma impingea sa raspund: "Sunt cu Diavolul". Am fost socat, m-am pierdut cu firea din pricina acestei navaliri neasteptate . incercam cu disperare sa-mi pastrez echilibrul ratiunii sub acest val al do rintei care era aproape sa ma inghita. in acelasi timp, traiam o experienta a bsolut inedita pe care ma straduiam sa o inteleg, sa aflu ce mi se intampla d e fapt. Exista si o imensa uimire fata de manifestarea acestei puteri a ei. " Deci, are ceva puteri!", m-am gandit. "Trebuie sa fiu atent cu ea". Se intamp lau multe lucruri simultan, brusc. Sedea in fata mea si ma privea cu maxima c oncentrare. Devenise toata o privire. Am reusit sa-mi stapanesc aceasta pornire irationala a sufletului, sa nu cede z si sa spun ceea ce aveam cu adevarat in minte. - Sunt cu Dumnezeu, am raspuns. Voiam sa continui, dar fata i s-a intunecat instantaneu. Era manie? Amenin tare? Ura? N-am apucat sa disting, caci s-a schimbat brusc si a plecat fara sa spuna un cuvant. De atun ci n-am mai vazut-o... Ceea ce as fi spus in continuare, daca n-ar fi plecat atat de intempestiv, era " But I like rebels, all my life I was a rebel" ("Dar imi plac rebelii, toata viat a am fost un rebel"). Socotesc ca aceasta fraza descrie intru totul starea mea din acea vreme, si ai ci se afla explicatia faptului ca am continuat sa ma preocup de aceste lucruri si am facut calatoria in India. 53

Mai tarziu am aflat si alte detalii despre Yogamukananda. Fusese de la o var sta foarte frageda discipola a unui mare guru. A calatorit in intreaga lume, cutreierand din ashram in ashram, tinand conferinte si lectii despre yoga. O socoteau foarte inaintata. Era dintre discipolii apropiati ai lui Satyanan da. Se bucura de aceeasi faima si in ashramul central al miscarii, din Mongy r (India), dupa cum aveam sa ma conving personal cateva luni mai tarziu, can d am mers acolo. A sustinut conferinte si diverse cursuri si in Grecia. MIND CONTROL "Nu tot ce straluceste este aur..." Cu ani de zile inainte de a-1 cunoaste pe parintele Paisie, luasem contact c u Mind Control prin intermediul unei carti cu acelasi nume, pe care mi-o dad use o verisoara de-a mea. Jose Silva, un mexican sarac si destept, descoperi se o metoda prin care se puteau valorifica puterile ascunse ale mintii. Apli cand asupra sa aceasta metoda, el a devenit super-bogat, fondator si conduca tor al unei organizatii mondiale avand drept scop popularizarea acestei meto de in intreaga lume. Astazi aceasta organizatie are filiale si in Grecia. Me mbrii platesc o cotizatie pentru conferintele regulate, se organizeaza in as ociatii si se straduiesc sa atraga un cat mai mare numar de noi membri la co nferinte. Din punct de vedere stiintific, metoda se bazeaza pe emisia de unde electroma gnetice a creierului. Mai precis, creierul emite un anumit tip de unde atunci cand individul se afla in stare de veghe, alt tip atunci cand doarme adanc, alt tip atunci cand doarme usor, cand se afla intre somn si veghe. Acest ulti m tip de unde au fost botezate "unde alfa", considerandu-se asadar ca in acea sta stare, intre somn si veghe, creierul se afla pe "nivelul alfa". Initiatorii metodei sustin ca in momentul in care creierul se afla pe nivelul a lfa, atunci are mai multe "puteri", sau poate valorifica mai bine potentele sal e. Astfel au elaborat o tehnica, numarand in sens invers de la 10 la^ 1, prin c are, constient, individul poate cobori la nivelul alfa oricand doreste, fara a fi nevoie sa doarma. Cand cineva se afla la acest nivel, isi poate folosi puter ile ascunse ale mintii. Toate aceste enunturi au fost ambalate intr-o terminologie stiintifica si sunt prezentate ca "stiinta". in cadrul cursurilor adresate incepatorilor, nu se f

ace nici cea mai mica aluzie la yoga sau misticismul oriental. Dimpotriva, est e exploatata ilicit perceptia occidentala asupra stiintei, psihologiei s.a.m.d . Numai penetrand cineva organizatia poate depista treptat tainicele intercone xiuni. Cand un individ ajunge sa prezinte incredere, cand devine unul dintre e i, "de-al lor", atunci ii vor indica aceste vase comunicante. Atunci va recunoaste ca aceasta "noua descoperire" a lui Jose Silva nu este nimic altceva decat vechea metoda de autohipnoza pe care o foloseau vechii e gipteni, dar o folosesc si actualii hindusi, buddhisti si toata gama de prop ovaduitori ai misticismului oriental. Difera numai vitrina, modul de servire, paravanul, invesmantarea intregului d emers cu hainele stiintei apusene. Tinta o constituie atragerea celor care ad mira si crediteaza stiinta. Se intelege ca in perioada aceea nu cunosteam toate aceste lucruri. Este si motivul pentru care, atunci cand am aflat ca se organizeaza o conferinta int roductiva despre "Metoda Jose Silva" la Societatea de Studii Macedonene, am mers plin de interes. Am audiat toata prezentarea. Existau, desigur, element e care imi aminteau de yoga, insa destul de vag, iar aceasta intrucat poseda m totusi anumite cunostinte despre yoga. Cineva care nu avea nici o astfel d e tangenta n-ar fi putut nici macar sa banuiasca ceva. Mi se ivise o nedumerire, fapt pentru care i-am adresat la sfarsit urmatoarea intrebare profesoarei care 54

vorbise: Mintea omeneasca, prin natura si constructia ei, are un mod firesc de a func tiona. Astfel, ea se afla la nivelul alfa numai atunci cand omul doarme, dec i pentru o perioada limitata de timp in decursul celor 24 de ore. Dumneavoas tra ne propuneti sa intervenim in acest proces spontan, natural, si sa intre prindem o schimbare, o inlocuire. Ne propuneti efortul de a ramane pe nivelu l alfa cat mai mult timp posibil. Cum putem sti daca acest lucru nu este per iculos? Cum putem fi siguri ca aceasta constrangere a firii nu va da nastere unui dezechilibru, unei vatamari trupesti sau sufletesti? Cum ne edificam a supra impactului pe care il va avea asupra sistemului nostru nervos, spre ex emplu? Vatamarea poate sa nu se manifeste imediat. Creierul are niste parame

tri de rezistenta, dar atunci cand se opereaza o fortare sistematica, de ani de zile, a functionarii lui firesti, ce se va intampla in asemenea conditii ? De unde putem sti ca va rezista? Nu te teme, noi stim! a raspuns. Doar atat!... Trebuia adica sa cred in ei si in cunostintele lor. N-am primit un raspuns stiintific concret. Un cercetator, un fizician, un medi c, ar fi adus o dovada experimentala, rezultate statistice. Spre exemplu, cuta re medicament sau cutare metoda a fost aplicata pentru atata timp unui grup, i ar apoi au fost examinati membrii grupului si s-a constatat asta si asta. Au f ost depistate cutare efecte pozitive, respectiv cutare influente negative, etc . etc. Acesti oameni nu numai ca nu vehiculau elemente stiintifice, validate prin ex perienta, dar nu practicau nici macar un mod de gandire stiintific. Totul se rezuma la cateva "incredintari" linistitoare: "Nu te teme, stim noi ce facem, ai incredere in noi". Cata incredere poate investi cineva intr-un om neinstruit? De pilda, ii poti in credinta motocicleta, automobilul, casa sau - fie! - chiar si contul tau din ba nca. Dar este oare intelept sa-i incredintezi "in alb" creierul tau, activitate a mentala, echilibrul tau sufletesc? Eu n-am urmat atunci seminariile, ci abia doi ani mai tarzju. impins de uriasu l meu egoism, voiam sa ma disting de oameni, sa-i depasesc cu orice risc. Mi s e promitea ca voi fi ajutat sa dobandesc puteri "ascunse", sa-mi valorific int regul potential al mintii si, in felul acesta, sa-i surclasez pe cei din jur, sa-mi pot rezolva cu usurinta problemele zilnice, sa-i pot "ajuta" pe ceilalti oameni, adica sa ma aflu intr-o pozitie superioara lor. Toate aceste patimi, mizeria sufleteasca, erau inconstiente, inspirat mascate de lozinci frumoase precum "progres spiritual", "cautarea adevarului", "ajutor area omenirii", "redescoperirea gnozei mistice" s.a.m.d. Daca se adauga in cal cul plictisul si golul vietii zilnice lipsite de Hristos, singuratatea si dori nta de a intalni oameni, in special de sex opus, atunci pot fi intelese cateva dintre mobilurile care ii imping pe oameni, inconstient de cele mai multe ori , sa ia parte la astfel de miscari. Asadar, la doi ani de zile dupa primul contact cu ei, si la cateva luni dup a intalnirea cu Yogamukananda, ma aflam la Majestic - o cafenea pe malul ma

rii unde obisnuiau sa se adune studentii - cand m-a intalnit un oarecare cu noscut si mi-a spus ca merge sa participe la prima lectie a seminarului des pre Mind Control. Am hotarat sa-1 insotesc. Seminarul se desfasura intr-o sala de conferinte de la Electra Palace, unul d intre cele mai luxoase hoteluri din Tesalonic, in piata Aristotel. Urma sa du reze patru-cinci zile, iar participarea costa jumatate din bursa lunara a unu i student. M-am intalnit cu profesorul si i-am spus ca nu dispun de banii nec esari. M-a primit gratuit. 55

in acea vreme citeam cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov, un fel de mag "alb". Prima zi a seminarului a decurs linistit si toti erau satisfacuti. La sfarsit am cautat prilejul sa ma intalnesc in particular cu profesorul. Era un om la vreo 40-45 de ani, suplu, cu o constitutie atletica. Numele sau era Paul Grivas. Era cipriot de origine, eleno-american la a doua generatie , si locuia in New York. Ne-am simpatizat reciproc. Vorbea foarte bine grece ste. Apartii Fratiei Albe Universale? l-am intrebat. Sper ca da, a raspuns. Am continuat discutia. Cand a constatat ca citisem si cunosteam destule luc ruri legate de yoga, mi-a spus ca si el este yoghin. M-am mirat putin, caci nu-mi imaginasem niciodata un yoghin imbracat in costum. - Eu practic Kriya Yoga si l-am avut maestru pe Paramahamsa Yogananda. Ai ci lucrez ca sa scot ceva bani. Pe mentorul lui il cunosteam dintr-o carte a sa. O citisem pe vremea cand er am student in anul I. imi dorisem si eu sa-1 intalnesc candva. Am continuat discutia si am descoperit ca Paul era un yoghin avansat. I-am marturisit: Simt ca tot ceea ce fac ma schimba; faptele mele, cuvintele, gandurile ma infl uenteaza profund in interior, imi transforma sufletul. Nu stiu cum trebuie sa

traiesc. Nu stiu catre ce trebuie sa ma indrept. imi cizelez sinele in fiecare zi, dar fara un plan, fara un model, ci in virtutea hazardului. Nu-i indicat sa continui asa, dar nu stiu cum. Data viitoare cand am sa vin in Grecia, in primavara, peste sase luni, vom p etrece o zi impreuna. De data asta nu am timp. In primavara eu voi fi in India, am raspuns. M-am mirat atat de raspunsul pe care i l-am dat, cat si de rapiditatea cu car e evoluase relatia noastra. Am inteles ca, intr-o maniera necunoscuta mie, Pa ul ma influentase. Astazi pot conchide ca ma supusese unei usoare hipnotizari. In rastimpul celor doi ani care trecusera de la prima conferinta desfasurata la Societatea de Studii Macedonene, il cunoscusem pe parintele Paisie. inma gazinasem inlauntrul meu, asadar, cateva experiente ortodoxe, crestine. In ziua a doua a seminarului ma aflam in salonul hotelului, asteptand reluare a discutiilor. Din aceasta zi urma sa inceapa adevarata instruire-initiere. " Oare e bine ce fac?", m-am intrebat, gandindu-ma la toate cele pe care mi le spusese parintele Paisie. "Parinte, daca ceea ce fac e un lucru rau, impiedica-1! Nu ingadui sa se inta mple", l-am rugat launtric. Au sosit apoi cunoscutii, cateva domnisoare, si am uitat cu desavarsire de r ugaciunea pe care o facusem. Seminarul a demarat. Am inceput rostind cu putere OM, sunetul "sfant", confo rm invataturii hinduse, pentru a se "purifica" atmosfera de influente spirit uale nedorite. 56

Seminarul continua, dar elevii mai vechi au inceput sa devina indispusi. in pauze, murmurele si agitatia cresteau. Eu nu puteam intelege ce se petrecea. Il simpatizasem pe Paul si imi displacea sa aud cuvinte impotriva sa.

Paul insa, precum s-a dovedit mai tarziu, incepuse sa ma suspecteze a fi cau za dificultatilor. Dupa pauza, a redeschis seminarul cu cateva anecdote, pen tru a destinde atmosfera. In timp ce spunea anecdotele, plimbandu-se prin mu ltime, ma supunea diferitor teste psihosomatice. Spre exemplu, imi intindea brusc mana, ca sa vada cum voi reactiona. Absolut spontan, fara sa ma gandes c, am raspuns pozitiv; l-am prins strans de mana. Mi-a facut trei-patru astf el de teste si, in final, mi-a facut unul despre care citisem intr-o carte d e psihologie. Atunci mi-am dat seama ca se indoieste de mine, ca verifica ra portarea mea emotionala fata de seminar si fata de persoana sa. M-am mirat, caci eram realmente intr-o stare pozitiva. De altfel, am reactionat la toate testele pozitiv. S-a hotarat sa continue initierea. Atmosfera devenise calda si amicala. Era u n bun profesor. Procesul de instructie progresa gradat, cu exercitii tot mai complexe. Dupa o jumatate de ora de exercitii, elevii mai vechi au inceput di n nou sa se agite. Murmurau intre ei. Aceasta tensiune n-a intarziat sa erupa. S-au ridicat doi-trei dintre ei si au i nceput sa protesteze deschis: - Exista sau nu exista protectie spirituala la acest seminar? intrebau ei provo cator. Pentru elevii mai noi, sensul acestei intrebari era greu de reperat. Ce sa in semne "protectie spirituala"? Sa ne protejeze de ce anume? Exista vreun peric ol de care trebuie sa ne protejam? Cine ne ameninta si cine ne protejeaza? La toate aceste intrebari, veteranii raspundeau cu jumatati de cuvinte. Sublini au insa faptul ca de aceasta data existau intruziuni de ordin spiritual si ca situatia devenise astfel critica, spre deosebire de sedintele precedente. Seminariile s-au intrerupt pentru o zi. Paul a anuntat ca vom continua semina riile cu Maria, o veche eleva a sa, intrucat el personal nu mai poate continu a. Atunci mi-a strafulgerat in minte acest gand: "Ce am cerut eu de la parintele Paisie? Nu l-am rugat sa impiedice initierea, daca este un lucru rau? Sa fi intervenit batranul?...". Nu eram sigur. La mijloc puteau fi nenumarate alte cauze. Am hotarat sa continui, rugandu-ma in acelasi timp lui Hristos si cerandu-i b

atranului ca, daca acest seminar este un lucru rau, sa mi-o arate inca si mai limpede. Dupa intreruperea de o zi, Maria, care urma sa continue seminariile in locul lui Paul, a sosit din Atena. Era o tanara in jur de 30 de ani, simpatica, blo nd-castanie. Initierea s-a derulat fara impedimente pentru ceilalti. Mie, ins a, au continuat sa mi se intample evenimente neasteptate. Spre exemplu, la un oarecare exercitiu, in timp ce tineam cu totii ochii inchi si si ne aflam cufundati in nivelul alfa, sau, mai exact, in stare de autohipn oza, schitam in mintea noastra imaginile pe care ni le sugera Maria. Ea alesese dinainte aceste imagini si le prezenta una dupa alta, fara intrerup ere, exact ca la cinematograf. Astfel, fiecare dintre noi avea in minte o succesiune permanenta de imagini controlate. 57

Brusc, in timp ce executam linistit indicatiile, s-a petrecut ceva asemanator u nei intreruperi a "filmului", ca o interventie din exterior. In loc sa vad ceea ce dicta Maria, am vazut un demon. Avea un chip urat si v iclean, codita si coarne. Afisa un aer glumet. Inspira mai curand o dispozit ie prietenoasa fata de mine. Nu era amenintator, nici dusmanos. Am fost surprins de intamplare. Ce putea fi creatura aceea? Ce voia de la mi ne? Imaginea a durat cateva secunde, dupa care am continuat exercitiul. Nime ni n-a banuit nimic. Pe parcursul exercitiilor, demonul mi-a reaparut in mai multe randuri, de fiecare data in alt chip. La sfarsit am hotarat sa-i cer lamuriri Mariei. Dupa terminarea cursului, neam asezat amandoi intr-un capat al salonului si i-am descris cele intamplate. - Despre ce poate fi vorba, care este parerea ta? am intrebat. M-a ascultat cu atentie, fara nedumeriri sau obiectii. A admis intocmai evenim

entele, spunandu-mi ca asemenea lucruri se intampla frecvent in plan spiritual . A inceput apoi sa-mi vorbeasca despre maestrul ei care traia in Franta. Mi-a spus ca o ajutase mult, dar ca-1 plateste atat de scump incat este nevoita sa munceasca 12 ore pe zi, fara a mai socoti si seminariile de Mind Control. isi intalneste maestrul de patru-cinci ori pe an, si ii da aproape toti banii pe care-i are. Atat de costisitoare ii este relatia cu el... Din cate mi-am dat seama, maestrul ei urma asa-numita "cale a omului siret", era discipol al lui Gurdjieff. Tanara se arata a fi inteligenta, terminase Dreptul, calatorise mult. N-am putu t intelege relatia ei cu profesorul francez. Practic, ea ii daruia toti banii p e care-i castiga intr-un an. Foarte comercial vedea lucrurile acest maestru! Pa rintele Paisie era exact contrariul. Cauta mereu sa dea, nu sa primeasca. impar tea toate darurile sale duhovnicesti copiilor sai. In dar ati luat, in dar sa d ati, le-a spus Hristos ucenicilor Lui (Matei 10, 8). Maria socotea yoga ca fiind o cale inferioara fata de a sa. ii gasea chiar si erori. O folosea insa conjunctural. Cat despre seminariile de Mind Control, ele erau adresate incepatorilor, avand un caracter introductiv. Daca cineva d orea sa progreseze, trebuia sa-si gaseasca un maestru propriu. Cam acestea er au conceptiile ei. I-am pus din nou aceeasi intrebare: - De ce mi-a aparut demonul? A zambit cu simpatie si mi-a spus: - Se pare ca celulele tale au o astfel de polarizare incat il atrag. Cu alte cuvinte, sustinea ca eu as avea o oarecare "inrudire organica" cu Di avolul. Am deschis gura plin de uimire: Bine, zic, atunci lui Hristos de ce I s-a aratat? A ramas incremenita. Pui intrebari dificile, mi-a spus si s-a indepartat. 58

Am simtit ca urmarise doua lucruri: primul, sa ma puna in contact cu maestru l ei; al doilea, sa-mi induca ideea ca as avea o oarecare rezonanta cu demon ii, si sa ma determine sa privesc pozitiv acest lucru. Seminariile eraii foarte aproape de sfarsit, incepusem sa ma framant. Poziti a Mariei, aparitia demonului, nu erau oare tocmai implinirea rugamintii pe c are i-o adresasem parintelui Paisie? Nu-i cerusem ca "daca acest seminar est e un lucru rau, sa mi-o arate inca si mai limpede"? Dupa un timp, l-am intrebat pe batran daca auzise rugaciunea mea si daca imi daduse "mana de ajutor". A zambit si m-a mangaiat cu multa dragoste: - Te-a s fi lasat fara ajutor, bre? a raspuns. Se presupunea ca dupa aceste seminarii dobandiseram anumite aptitudini. Spr e exemplu, puteam diagnostica de la distanta bolile de care sufera un om. S e presupunea ca aveam puterea de a vindeca boli. Utilizam inclusiv celebra sfera de cristal, asemanatoare celei pe care o folosea vrajitoarea Magica d e Spel in "Micky Mouse" al lui Walt Disney. invatasem si noi sa prevedem vi itorul cu ajutorul cristalului... cel putin asa se presupunea... Se mai presupunea ca aveam capacitatea de a ne "programa" viitorul. Astfel, atrageam spre noi evenimente care doream sa ni se intample (de pilda, sa g asim un serviciu bun, sa devenim bogati - asa precum facuse, de altfel, si Jose Silva, inventatorul metodei) sau evitam evenimente neplacute (vreun ac cident, vreo nenorocire s.a.). Cata vreme eram impreuna cu profesorii, incercarile noastre se soldau cu succe se. Dar aceste lucruri nu pot fi stabilite cu exactitate, astfel incat ramane intotdeauna loc de indoiala. Se pot oferi o multitudine de explicatii. Am decis asadar sa pun la incercare metoda. M-am gandit sa-mi fixez drept sc op implinirea unor evenimente improbabile. Mi le-am "programat", deci, pe ur matoarele doua: sa obtin, in viitor, livretul militar fara sa execut stagiul ; si, ca totul sa fie inca si mai improbabil, m-am "vizualizat" pe mine insu mi, cu barba lunga si plete, imbracat civil, ridicandu-mi livretul de la Mar ele Stat Major al Armatei. Scenariul unor asemenea evenimente era neverosimi l in conditii normale. Dupa patru-cinci ani de zile, mi-am ridicat livretul de la Marele Stat Major al Armatei; eram imbracat civil, cu barba lunga si plete, si "executasem" cea mai mare parte a stagiului undeva in strainatate, absolut legal.

Am ales apoi un nou test, pe termen scurt. Cu un an de zile in urma, cunoscus em o tanara. Era atat de ostila fata de mine, incat evita sistematic sa ma in talneasca. Toate eforturile mele de a-i smulge o intalnire erau mereu zadarnicite. Ma respingea cu maxima intransigenta. N-o vazusem de un an de zile. Am "prog ramat" sa se petreaca improbabilul. Am folosit "metoda" si am cerut sa cau te ea sa ma gaseasca, fara ca eu sa misc macar un deget. Am "lucrat" la ac este doua "programe" aproximativ o saptamana. Dupa zece zile, domnisoara respectiva, care mai inainte nu-mi putea suporta n ici simpla prezenta, cauta acum - prin intermediul cunoscutilor - prilejuri s i pretexte de a se apropia de mine. Nu m-am aratat catusi de putin interesat, ci chiar am incercat ostentativ sa ma tin departe de ea. In final, printr-o cunostinta comuna, m-a invitat la ea acasa. N-am raspuns. La scurta vreme, mi-a adresat aceeasi invitatie. Nu i-am dat curs nici de dat a aceasta. Apoi m-a contactat telefonic ea insasi, rugandu-ma sa merg pentru ca ar avea - chipurile! - sa-mi dea ceva. 59

M-am umplut de uimire! Ce sunt oare lucrurile acestea? Tin de domeniul mag iei? Cine "pregateste" evenimentele de dragul meu? Nu cumva demonii? Nu cu mva au dreptate calugarii cand spun ca astfel de oameni lucreaza cu Diavol ul? De ce mi-au dat aceste puteri? Ma iubesc? N-o cred! Care sa fie pretul ce trebuie platit in schimb? Nu cred ca asemenea puteri se dau fara un pr et. Cine slujeste pe cine? In urma unei concentrari cu scop "tamaduitor", am depistat o boala a tatalui meu. intrebandu-1 despre ea, mi-a confirmat toate predictiile. Astfel de even imente aveau sa devina atat de frecvente, incat mi-ar fi aproape imposibil sa le relatez pe toate. Cert este ca am sfarsit prin a ma speria si, in cele di n urma, am renuntat definitiv sa mai utilizez metoda. Astazi ma feresc de orice legatura cu astfel de "puteri". Cu cat mai intens r ecurge cineva la aceste "metode", la aceste "tehnici", cu atat mai mult se in

datoreaza si se inrobeste pe sine celui care se ascunde in spatele lor. Se au tocondamna la o incalculabila nenorocire. Sfarseste prin a ajunge o victima e terna a Satanei. Cat timp traieste, omul are permanent la indemana posibilitatea de a se elibe ra din aceasta abominabila tiranie, daca cere ajutorul lui Hristos. Mie imi lipseau insa pe atunci cunostinte elementare despre aceste chestiuni . Se ingramadeau in mintea mea o sumedenie de mituri, rataciri, fantezii, as tfel incat paseam pe calea vietii ca un pui de gaina ametit.

TRAS DE PAR CATRE SFANTUL MUNTE Asadar, in ciuda experientelor mele din Sfantul Munte, in ciuda legaturilor mele cu parintele Paisie, o data revenit in lume m-am readaptat vertiginos v echiului mod de viata. in afara de yoga, isi facusera acum loc in viata mea si tehnicile de Mind Control. La un moment dat am inceput sa constientizez, destul de vag, ca nu merg bine . Traiam intr-un soi de zapaceala. Am hotarat sa fac o noua vizita in Sfantu l Munte, sa-1 intalnesc pe batranul Paisie. In ajunul plecarii am pus ceasul desteptator sa sune, ca sa prind autobuzul di s-de-dimineata. M-am trezit tarziu. Desteptatorul se stricase!... Dupa cateva zile am hotarat sa plec intr-o marti. Luni seara a venit un prieten din Atena, si planurile s-au contramandat din nou... Am decis ca plec joi. Miercuri sear a s-a intamplat sa fiu insa nevoit sa dorm in alta parte... Toate aceste "coin cidente" incepusera sa ma irite. "Punct", mi-am zis, "Duminica dimineata voi pleca negresit. Sambata nu ies n icaieri, tocmai ca sa previn orice complicatie". Ei bine, in chiar acea sear a de sambata a venit la mine acasa o prietena care a insistat sa mergem la p limbare, caci se simtea rau si avea nevoie de companie si mangaiere... Intr-o dupa-amiaza ma aflam la un prieten care incepuse si el sa mearga reg ulat in Munte. I-am povestit cele intamplate si am conchis: "Daca nu da bat ranul o mana de ajutor, nu ma vad mergand". indata, in chiar acea clipa, am simtit o pace plina de prospetime pogorandu-se asupra mea, in vreme ce pri

etenul incepuse deja sa-mi spuna: - Dormi aici in noaptea asta! Te trezesc eu dimineata, cand plec la serviciu.

60

N-am bani, nici haine, i-am raspuns. O sa-ti dau eu, ba chiar iti dau si rucsacul meu, a zis. Intr-adevar, am dormit acasa la el, iar in dimineata urmatoare am luat autob uzul spre Munte. In tot acest rastimp, inclusiv de-a lungul somnului, acea pace atat de reconf ortanta stapanea inlauntrul meu. Era ca si cand as fi avut in suflet un tovar as intim. Abia dupa plecarea autobuzului a inceput sa se destrame acest simta mant. Stiam ca parintele Paisie daduse inca o data o mana de ajutor. M-a "tra s de par" si m-a descurcat din hatisurile lumii. In sfarsit, am ajuns si l-am gasit. M-a prins in brate cu multa grija si delic atete, propunandu-mi sa gazduiesc la un ascet cunoscut de-al sau. "Pana te vei linisti putin. Vei veni sa ma vezi oricand voiesti. Vei invata si pictura aco lo", a adaugat. M-am invoit, asadar, si am mers. PORTARITA Pasii mei catre crestinism erau nesiguri. Batranul ma trimisese sa stau temp orar la un ascet. Acesta traia singur intr-o casuta, in padure. Era necesara o ora de mers pe jos, pe carari deseori blocate de crengi, pentru a ajunge in locul de unde s-ar fi putut cumpara ceva. Exista o mica gradina pe care o ingrijeam in fiecare dupa-amiaza. Era multa liniste! Aproape nici un om. O data pe saptamana venea un parinte "vecin" pentru Dumnezeiasca Liturghie. Al teori ascetul slujea singur, si astfel petreceam cate 15 zile fara sa intaln im vreun om. Intre noi ne vedeam foarte putin peste zi. O ora dimineata, cand citeam cu vo ce tare din cate o carte patristica in timp ce ascetul picta, si vreo doua or

e dupa-amiaza, in gradina; urma apoi indata masa si slujba pavecernitei. Imi petreceam timpul citind despre ortodoxie. Texte scrise in adancul veacuri lor, avand o vechime de pana la o mie sapte sute de ani; texte mai recente, d atand de acum trei-patru sute de ani; in fine, texte ale unor oameni care mur isera in urma cu cativa ani. Toate despre ortodoxie. Scrise de asceti, de oam eni incercati in nesfarsite osteneli si lupte duhovnicesti, care la capatul u nei vaste si nemijlocite experiente personale, dobandisera cunoastere duhovni ceasca. Si tocmai in virtutea acestei cunoasteri extrem de inalte, vorbeau de spre om, despre ce se ascunde in sufletul si in mintea lui, despre taina si m aretia lui, dar si despre caderea lui. Vorbeau despre Dumnezeu, despre cum il cunosteau, cum il simteau, cum il v edeau, cum traiau impreuna cu El, cum il pierdeau, cum il aflau din nou tot mai aproape, tot mai limpede, tot mai intim. M-a impresionat identitatea punctelor de vedere si a trairilor unor oameni pe care ii desparteau chiar si o mie cinci sute de ani, spre exemplu. Eram foar te uimit. - Aceasta este traditia ortodoxa, imi spunea ascetul - el insusi un veritabil i sihast. Deseori ii ceream sa-mi clarifice diverse nedumeriri. imi limpezea nenumarate lucruri, caci era purtatorul viu al unei traditii vii: t raia in acelasi mod si avea aceleasi experiente ca si ascetii secolelor anterioa re, de la Acelasi Hristos. Iisus Hristos, ieri si azi si in veci Acelasi este (E vrei 13,8).

61

Traiam in rugaciune, in studiu patristic si in lupta duhovniceasca. Le mai am estecam din cand in cand, si incepeam sa practic diferite exercitii yoghine, meditatii si celelalte. Exista in sufletul meu o ferventa inclinatie catre ma gie, si ea se manifesta sporadic in aceste practici. Dincolo de aceasta, exis ta insa o intensa viata launtrica. Pe cat de linistita si de rutinata era via ta noastra exterioara, rje atat de prodigioasa era cea sufleteasca, cea launt rica. In exterior nu se intampla nimic, dar inlauntrul sufletului se petrecea u nenumarate evenimente de maxima intensitate. Ciocniri, razboaie, lupte, ang

oase, rascoliri, tulburari, dupa cum si daruri dumnezeiesti: experiente ale h arului dumnezeiesc, simtirea in trup a lui Dumnezeu, deschiderea mintii si in telegerea adanca a scrierilor patristice, sete arzatoare de cuvant dumnezeies c, desavarsita dispozitie pentru rugaciune, cunoastere de sine insuflata de s us, dulceata sufleteasca si trupeasca, dor dupa Dumnezeu, lacrimi dulci si zd robire de pocainta. Scriam poezii de slava, de cantare si de dragoste catre Dumnezeu si catre batr anul Paisie care, prin rugaciunea sa, mi-a daruit putinta de a trai toate aces te lucruri. Prin ajutorul sfintilor, traversam frecvent asemenea experiente care ne aduceau liniste, bucurie, putere, curaj si vointa de a continua acest fel de vietuire istovitor, dar atat de roditor. Sufletul se adancea, coborand pana in abis. Apo i se inalta, atingand si cerul. Cunostea lucruri pe care nu le percep cele cinc i simturi si traia intr-o realitate pe care numai el o poate atinge. Printre nenumaratele experiente coplesitoare pe care le-am trait in aceasta stare sufleteasca, memoria mea distinge una inca si mai aparte. Se apropia z iua de 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului. Intreg Sfantul Munte se afla in sarbatoare, de la un capat la celalalt. "Gradina Maicii Domnului" (cum mai este numit Athosul) o cinstea si o slavea cu nespusa bucurie pe oc rotitoarea sa, Preacurata Fecioara. La toate manastirile se faceau privegheri in cinstea Maicii Domnului. Nu exi sta monah, nu exista om care sa nu ia parte la acest praznic. Ne-am pregatit si noi sa coboram la manastirea de care apartinea chilia noastra, pentru a participa la priveghere. Inca din data de 13, ma cuprinsese un razboi infricosator pentru micimea masu rilor mele duhovnicesti. Pentru parintii sporiti, el s-ar fi dovedit probabil o gluma. Pentru mine insa, era ceva peste puteri. Brusc, mintea mi s-a umplu t de ganduri. Altfel spus, daca intr-o zi obisnuita mi se derulau prin minte doua-trei ganduri pe minut, spre exemplu, deodata s-au cumulat o suta - doua sute de ganduri! Se succedau cu o viteza formidabila, exercitand o presiune i nsuportabila asupra mintii. Am cazut astfel prada unei foarte grave stari de confuzie. Mai mult, toate aceste ganduri erau rele, urate, cu un accentuat su bstrat negativ, si toate imi propuneau sa nu merg la priveghere. M-am pierdut , nepricepand ce se intampla cu mine. Situatia putea fi asemanata cu aceea in care un oarecare guraliv, viclean, rautacios si perfid, iti vorbeste inconti nuu la ureche, comentand cu mare patos toate cele din jurul tau - oameni si s ituatii, fara sa-ti lase nici cel mai mic ragaz pentru a-1 contra si a ordona

lucrurile intr-un cadru logic. Te bombardeaza fara intrerupere, pricinuinduti dureri de cap si secatuire sufleteasca. Iar daca acest calomniator ar fi un om in carne si oase, atunci fara indoiala ca te-ai indeparta de el si te-ai linisti dupa un oarecare timp. Ce poate fa ce insa cineva cand nu poate scapa de aceasta gura rea, urata, flecaritoare? Cand aceasta stare te urmareste pana si in pat, fara incetare, uneori vreme d e trei-patru zile incontinuu? La aceasta se adauga si faptul ca ma confruntam pentru prima data cu astfel de stari. Era un razboi mental. Un razboi al gan durilor, precum il numesc monahii ortodocsi. Imi dadeam seama ca nu mai sunt eu insumi. Am incercat sa ma impotrivesc. Mam straduit sa alung tot acest noian de ganduri. Nici un rezultat. Mai mult, ele sporeau in intensitate. Ai fi zis ca le iritasem. Am perseverat in ruga ciune. Aveam sa intampin insa o si mai acerba rezistenta, astfel incat foart e repede am cedat neputincios si, incovoiat, m-am oprit. 62

Eram dezarmat. Nu ma puteam impotrivi! Aproape ca nu credeam ca ceea ce m i se intampla poate fi real. Batranul a inteles totul dintr-o simpla privire. - S-au adunat albinele, mi-a spus el zambind. Ia sa vedem, vei putea dovedi rabdare? Intr-adevar, aceste ganduri erau precum albinele, caci "intepau" si... durea. In noaptea din ajunul privegherii n-am putut dormi, caci raul continua si rug aciunea mea se derula mecanic, fara participare launtrica. Dimineata mi-a adus o cumplita migrena, datorata lipsei de somn care-mi imput inase puterile. Mi se parea ca intreg creierul este pe cale sa mi se dezinteg reze din pricina succesiunii rapide si a presiunii gandurilor. Dupa-amiaza am coborat la manastire, unde ni s-a cedat o camera pentru a ne odihni cateva ore inainte de marea slujba. M-am intins, asadar, insa n-am putut sa-mi linistesc mintea.

La priveghere, am intrat in biserica deja epuizat; iar pe masura ce oboseala crestea, starea mi se inrautatea. Un parinte vecin, care venea deseori la c hilia noastra pentru liturghie, monah venerabil, experimentat si inaintat in cele duhovnicesti - precum imi spusese batranul - s-a apropiat zambind de s trana in care ma prabusisem. Ne indrageam reciproc, astfel incat m-am bucura t sa-1 vad. Ce e, cum merge lupta? a intrebat. Greu, parinte, i-am raspuns. M-am aplecat sa-i sarut mana, dar si-a tras-o inapoi si mi-a dat o scatoalca de alint peste cap. A fost de-ajuns pentru ca toata starea mea launtrica sa se schimbe. Ce s-a intamplat? Cum s-a spulberat furtuna? Cum s-au imprastia t norii? Cum s-a facut o astfel de liniste? Ce bucurie si usurare erau acest ea? Cum s-au mistuit toate gandurile intunecate intr-o clipita? Ce scatoalca sa fi fost aceea? Ce putere dumnezeiasca salasluia in acea mana? Am ridicat capul, bucuros, si l-am privit plin de fericire. Hai, sa mergem sa cantam putin, mi-a spus, si l-am urmat bucuros la strana. Am sezut unul langa altul si am cantat Maicii Domnului. Ma simteam atat de u surat, atat de minunat, atat de dulce alaturi de el... Am fost adapostit pen tru un scurt rastimp sub aripile sale duhovnicesti. Intre cantari mi-a spus: Nu te teme, te ispiteste Diavolul. Nu are putere. Ce mi-a facut mie astazi!. .. Dimineata ziceam rugaciunea pe siragul de matanii, asezat. Mi-a adus un s omn atat de domol... dar mi-am venit repede in fire, dandu-mi seama ca incea rca sa ma insele, batandu-si joc de mine. Am navalit asupra lui sa-1 alung s i a fugit. in timp ce fugea l-am intrebat de unde este. "Din Iconio, din Ico nio", a strigat si s-a facut nevazut. Era asadar din Asia Mica. Aveau multe temple idolatre acolo. M-am ridicat apoi si l-am auzit cum urla di n padure: ba ca o fiara, ba ca un porc, ba ca tot felul de alte salbaticiuni. O face doar ca sa ne infricoseze si sa incetam rugaciunea. Insa nu are putere, ne sperie doar in chip mincinos, de departe. Dumnezeu il tine legat. Nu-1 las a liber, caci altfel ne-ar omori, ne-ar sfasia de vii. Nu te teme, ne ocrotesc Preasfanta Fecioara si Sfintii. Cum as fi putut sa ma mai tem? inotam intr-un adanc de bucurie! Nu-mi dov edise putin mai inainte batranul puterea sa duhovniceasca? Nu ma scapase

de aceasta urgie? Nu-1 alungase departe de mine pe 63

Diavol? Eram bucuros pentru ca Dumnezeu imi descoperise inca un monah adev arat. inaintand privegherea, s-au asezat si alti oameni intre noi, astfel ca m-am despartit de batranul calugar. Am dus privegherea pana la capat fa ra probleme. Dupa slujba ne-am odihnit, iar dimineata, cand m-am trezit, am aflat ca batr anul Sava - acesta ii era numele - plecase din manastire catre chilia sa isi hasta. Noi urma sa stam si la masa, iar apoi sa mergem pentru vecernie la ma nastirea Iviron, ca sa ne inchinam icoanei Maicii Domnului Portarita, potriv it dorintei mele. Indata ce m-am trezit, nenorocirea a revenit, mai salbatica, mai agresiva. A cum insa stiam ce mi se intampla si il dispretuiam oarecum pe Diavol, dupa r usinea pe care o patise de la batranul Sava. Pe masura ce inaintam pe drumul catre Portarita, razboiul crestea. Ce furtun a neasteptata era aceasta? Ganduri salbatice, blasfemiatoare, viclene, porun citoare, navalind unul dupa altul cu putere si repeziciune: "Scoala-te! Plea ca! Acum! indata! Nu te duce la Portarita\ intoarce-te inapoi!". Nu-mi mai p uteam stapani mintea. Singurul lucru pe care il doream era sa se mai potolea sca intensitatea acestui iures, sa-mi reziste mintea care era deja pe punctu l de a se dezintegra. Sufeream ingrozitor. Eram extrem de posomorat. Daca nu s-ar fi intamplat cele cu batranul Sava, as fi cedat gandurilor si as fi pl ecat departe de Portarita, departe de batranul care ma gazduia, departe de S fantul Munte. Am ales insa solutia rabdarii si am continuat drumul invaluit in aceasta intunecare. Cu mare greutate puteam gandi coerent, fie si vreun l ucru simplu, de pilda: "Unde mi-am pus lanterna?" sau "Hai sa-mi iau pulovar ul". in mintea mea era o aglomerare asfixianta. Cand am ajuns la manastire, majoritatea oamenilor veniti pentru praznic plec asera. Putinii vizitatori ramasi se aflau impreuna cu monahii in biserica pe ntru slujba vecerniei. Paseam prin biserica afundat in bezna unei chinuitoar e confuzii si dureri. M-am oprit in fata icoanei Portarita. Era o icoana mar e, de aproximativ 1,5 metri inaltime, ferecata in aur, impodobita cu multe p ietre scumpe si alte ofrande de pret. Era cea mai vestita icoana facatoare d

e minuni din Sfantul Munte. Ma aflam la cativa metri in fata ei. Nici nu-i auzeam pe cantareti, nici nui percepeam pe cei de langa mine. Mintea imi era cotropita, incapabila de a reactiona. In zapaceala aceea launtrica, ochii mi-au cazut pe icoana. "Maicu ta mea, ajuta-ma!", am ingaimat cu un urias efort. intr-o fractiune de secunda, exact asa cum apasa cineva intrerupatorul si ap rinde lumina, s-a petrecut o schimbare inlauntrul meu. Mintea mi s-a curatit cu desavarsire. Nu numai ca s-a oprit tot potopul de ganduri urate, dar au disparut pana si gandurile normale. Mintea mea nu mai functiona. Facultatea cugetatoare se volatilizase. Exista insa altceva, un alt tip de facultate, u n nou mod de a percepe, de a simti, de a exista. Un mod de cunoastere non-me ntal. O liniste si o pace adanca imi stapaneau mintea, intr-o adevarata si d esavarsita isihie. Am vazut deasupra capetelor noastre un nor stralucitor, alb, diafan. Vedere a lui imi metamorfozase intreaga minte. Aceasta lumina era nespus de curata , de sfanta, de plina de bunatate si putere, cu totul opusa starii mele duh ovnicesti. Eu imi vedeam toata mizeria morala. Izvora din mine un miros ins uportabil. Eram exact contrariul a ceea ce era acel nor. Cum se indupleca o are sa se apropie de mine? Mi se parea de neinteles. Cum putea ingadui cu a tata bunavointa mizeria mea? Dragostea si gingasia pe care mi le arata ma c opleseau pana la extaz. Aproape ca imi doream sa se indeparteze, caci mi se parea cu totul nepotrivit si chiar urat sa ne aflam impreuna. Revarsa asup ra noastra din belsug negraite daruri duhovnicesti. Miruri frumos mirositoa re, duhovnicesti, se pogorau peste mocirla sufletului meu in care clocotea rautatea. Un fir de par ma mai despartea de moartea duhovniceasca si, iata, mi-a fost daruita viata...

64

Privelistea acestui lucru minunat nastea dintr-o data in sufletul meu cunoaster e, intelegere, tamaduire, putere, cainta, recunostinta, iubire, respect, bucuri e, intristare pentru pacate, nadejdea vietii vesnice. Gasesc zadarnica orice stradanie de a schita oricat de vag aceasta nespusa bogatie de viata. Aproape deznadajduit de neputinta mea, ma opresc aici.

Cat timp a durat aceasta stare, nu stiu. Era ca si cand as fi patruns deodata in taramul existentei vesniciei, trupul meu aflandu-se totusi sub influenta ti mpului. imi amintesc ca, atunci cand am iesit din biserica la terminarea slujb ei, traiam inca efectele acestei extraordinare schimbari. L-am intalnit pe ascet si am inceput sa urcam spre chilie. Starea precedenta v enirii la slujba, acea ispita teribila, m-a cuprins din nou, astfel incat mi-a m pierdut coerenta gandurilor si a cuvintelor. Uitasem ce mi se intamplase in biserica. imi aminteam numai ca se petrecu se ceva important, dar nu mai retineam ce anume. - Ceva s-a intamplat in biserica, parinte, dar nu pot sa-ti spun pentru ca numi amintesc. M-a privit nedumerit si a atribuit straniile mele cuvinte ispitei prin care tre ceam - "albinelor" care se adunasera, asa incat nu s-a mai preocupat de acest l ucru . Incet-incet lucrurile au reintrat in matca lor fireasca. M-am intors la star ea pe care o numim "normala", dar am uitat cu desavarsire acea intamplare. E a avea sa-mi revina in minte putin cate putin, dupa multe luni de zile. Abia dupa mai bine de un an mi-am putut-o reaminti limpede. Se pare ca Dumnezeu, pentru pricini numai de El stiute, a adus uitarea, si a ingaduit sa-mi amin tesc despre toate atunci cand am avut cu adevarat nevoie. Dupa mai multi ani, l-am intrebat pe un batran pustnic atunci cand l-am vizita t la chilia sa: - Ce a fost, parinte, norul acela? Dupa ce m-a ascultat cu atentie, mi-a raspuns: - A fost harul Maicii Domnului. COIFUL DUHOVNICESC Deci iara le-a vorbit Iisus zicand: Eu sunt Lumina lumii; cel ce imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric...

(Ioan 8, 12) Experienta acestui razboi mental - razboiul gandurilor, o mai facusem deseori , dar nu atat de intens. A doua oara cand am avut de infruntat un razboi fulminant, identic celui di n intamplarea cu Portarita, a fost atunci cand mi-am propus sa optez decisi v intre ortodoxie si yoga. Hotarasem sa fac un efort sistematic de a studia comparativ texte si puncte de vedere avizate, atat ortodoxe cat si yoghine . Am adunat carti si reviste din amandoua partile, mi-am cumparat un caiet gros si am inceput transcrierea metodica si compararea celor doua puncte de vedere. Dispuneam deja si de un bagaj de experiente personale pe care le a cumulasem din amandoua partile. 65

Exista Dumnezeu? Cine este Adevaratul Dumnezeu? Care este adevarata religi e? Toate religiile, toate "caile" duc la Acelasi Dumnezeu Adevarat, sau ex ista numai o singura religie, o singura cale ce conduce la adevar, la Dumn ezeu? Acestea erau intrebarile carora incercam sa le raspund printr-un asemenea dem ers. Nu exista pe intreg cuprinsul vietii omenesti intrebari mai serioase dec at acestea. Calitatea vietii unei persoane depinde de raspunsul ei practic la aceste intrebari. Pozitia sa, punctele sale de vedere asupra acestor teme ii vor influenta profund atat personalitatea, cat si evenimentele vietii. Este suficient sa remarcam cat de diferita este viata unui ortodox de cea a unui a teu, a unui musulman sau a unui hindus. Cat de diferit se confrunta ei cu oam enii, cu viata, cu lumea inconjuratoare. Nu inaintasem mult in acest demers al meu, cand am primit din nou un atac m ental. Mii de ganduri salbatice, strivitoare, dezlantuite, mi-au umplut min tea, intocmai precum in ziua cand plecasem sa ma inchin JPortaritei. Doband isem deci o mica experienta, fapt pentru care m-am hotarat sa "lupt", in in cercarea de a depasi de unul singur acest impas. Foarte repede m-am incredintat insa de slabiciunea mea duhovniceasca. Ameti sem cu totul, neputand opune nici o rezistenta. Am renuntat la orice strada nie. Mi-am adus aminte de batranul Sava, de parintele Paisie, de icoana Mai

cii Domnului Portarita. Ascetul care ma gazduia fie n-a socotit de folos, f ie n-a putut pur si simplu sa ma ajute. Dupa trei zile de rabdare, istovit, epuizat trupeste si sufleteste, am ajuns i mpleticindu-ma la chilia batranului Paisie. Soarele se ascunsese si aproape ca se lasase intunericul. Batranul era singur in curte, pregatindu-se pentru pri vegherea de noapte. A zambit indata ce m-a vazut. - Cum mai merge curajul? a zis razand. M-am bucurat vazandu-1, si am mai prins putin curaj. - Ah, parinte, nu mai pot, nu mai rezist! am raspuns, izbutind in zapaceala aceea sa zambesc cu ultimele resurse. S-a apropiat razand. - Sezi sa punem lucrurile in ordine, mi-a spus si mi-a dat o mica lovitura pes te cap. Raul parca ar fi fost chiar in clipa aceea taiat cu cutitul! intreg tavalugul ac ela de ganduri rele s-a oprit instantaneu! Dar n-a fost numai atat. Mintea mea n-a revenit imediat la starea ei fireasca , ci a fost purtata undeva mai departe, undeva mai in adanc. Traiam o mare bucurie, linistita, profunda, plina de pace. Un alt Duh se unis e cu mintea mea si imi impartasea cu nespusa bunatate cele pe care El le avea din insasi firea Sa. Mi-e teama sa-I rostesc numele! Ma rusinez, mi se strange inima vorbind des pre aceasta. A fost harul lui Dumnezeu? A fost Mangaietorul? Pentru aceasta Hristos L-a numit "Mangaietor"? intr-adevar, cat de mult m-a mangaiat! As fi primit cu mare bucurie sa mai trec o data prin aceeasi stare cumplita, b a chiar 66

prin alta si mai rea, daca as fi stiut ca la sfarsit il voi intalni pe El! M-am j enat sa vorbesc explicit despre aceasta. Am intrebat doar atat: Parinte, ce mi se intamplase mai inainte? Ei, te-a ispitit dracusorul! Nu te teme, e lupta! Cand ti-e greu, sa ma lasi sa trag si eu un glont, sa te ajut. Sa zici rugaciunea. Sezi, sa-ti aduc si un "coi f duhovnicesc", a spus razand. S-a ridicat, a intrat in casa si mi-a adus un fes cafeniu. - L-a uitat aici cineva care acum a plecat din Sfantul Munte. A binecuvantat fesul de trei ori cu semnul crucii si mi l-a pus pe cap razand: - Ia sa vad... Te-ai facut soldat frumos! Acum nu se vor mai apropia de tine ga ndurile. Au sa loveasca in coif si au sa ricoseze. in timpul razboiului, toti o fiterii strigau la noi sa purtam casca. Fii atent numai sa nu-1 pierzi! M-a sarutat parinteste pe frunte. Ma iubea nespus, iar bucuria mea nu cunoste a margini. Parintele meu era atat de puternic si de bogat duhovniceste! Vrajm asul era nimic inaintea sa. Fara nici o stradanie, printr-o simpla scatoalca, l-a facut sa o ia la fuga! Ce motive aveam acum sa ma mai tem? Daca lucruril e s-ar fi inrautatit din nou, as fi venit la parintele Paisie si razboiul s-a r fi sfarsit indata. O incredere adanca si o pregnanta stare de netemere s-au nascut inlauntrul meu. Se inserase. Coplesit de iubire, am plecat. La usa din spate, batranul mi-a sp us razand: - Voi fi mereu atent; ori de cate ori au sa te chinuiasca, voi trage cate un glon t. In realitate, el purta intreaga greutate a luptei mele duhovnicesti, caci eu era m lenes si fricos. Cat timp am purtat coiful duhovnicesc pe care mi l-a daruit batranul, n-am su ferit nici un atac din partea gandurilor. Mintea mea isi aflase pacea si odih na. insa, cu toate ca fusesem prevenit, pana la urma am pierdut fesul. Parint ele nu mi-a mai daruit altul, desi i-am cerut. Ma ajuta acum in alt mod.

L-am mai vizitat pe batran in nenumarate randuri. Mi-a dat si alte asemenea mici lovituri care m-au umplut de har dumnezeiesc. Le asteptam, le doream de fiecare data cu insufletire. impartea adesea binecuvantari duhovnicesti in acest chip, de multe ori chiar in fata lumii care ii umplea curtea. Cine si cati intelegeau ce se ascundea in spatele acestor mici scatoalce? Cred ca mu lti. Unii primeau mai mult, altii mai putin har. N-am putut sa aflu de unul singur raspuns la intrebarile despre Dumnezeu, d espre lume, despre om. Am vazut din experienta ca adevarul nu se cucereste usor. Daca omul nu este ajutat duhovniceste de catre Dumnezeu, ii este cu n eputinta sa se apropie de adevar. Pentru aceasta a venit Hristos pe pamant, ca sa-i ajute pe oameni sa deosebeasca lucrurile importante de cele neimpo rtante, adevarul de minciuna. Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce cr ede in Mine sa nu ramana in intuneric (Ioan 12, 46). Este adevarat ca Hristos il iubeste si il ajuta pe om; nu numai prin invatatura Sa, pe care a pastrat-o in Biserica pe care a intemeiat-o, ci si personal, pe fi ecare dintre noi in parte, ori de cate ori ii cerem ajutorul in rugaciune. 67

Avem insa si un vrajmas extrem de abil, care ne razboieste pe ascuns, fara sa se deconspire, astfel incat nu percepem existenta lui, spre a ne putea lua m asuri de paza. El se straduieste sa creeze confuzie in mintea oamenilor, sa-i deturneze catre conceptii gresite despre viata, despre lume, despre Dumnezeu . Face toate eforturile pentru ca noi sa nu constientizam niciodata potentele reale ale firii noastre omenesti, anume accederea la viata vesnica si la ind umnezeire prin harul lui Hristos. In invatatura Sa, Hristos ne-a atras de multe ori atentia asupra acestui vraj mas. L-a numit Diavol, pentru ca stramba lucrurile, Satana, pentru ca se impo triveste adevarului, ucigas de oameni, pentru ca se bucura de distrugerea omu lui: el (Diavolul), de la inceput a fost ucigator de oameni si nu a stat intr u adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci mincinos este, si tatal minciunii (Ioan 8,44). Asadar, acest ucigas de oameni, tatal minciunii, ne lupta pe ascuns - atunci c and nu-i cunoastem existenta - si la aratare - cand suntem avizati in privinta

lui. Puterea lui sta in neatentia si in lenevirea noastra. El nu are asupra n oastra o putere reala, ci se straduieste sa exploateze neputintele noastre. Hr istos l-a zdrobit prin jertfa Sa pe cruce si prin invierea Sa. Diavolul este b iruit o data pentru totdeauna, in ciuda eforturilor sale continue de a lucra r aul. Pe atunci insa nu cunosteam aceste mari adevaruri. LAMURIRE Nu voiam sa cad prada amagirii inca o data in viata mea. Cu toate evenimentele minunate pe care le traversasem alaturi de parintele Paisie, ma indoiam de el . Nu credeam totusi in explicatiile pe care le dadea. Era posibil ca el sa vad a lucrurile intr-o maniera strict personala, iar realitatea sa-1 depaseasca. N u excludeam posibilitatea ca el sa detina numai o parte a adevarului, si sa ex iste si alte parti de adevar in alte sisteme de gandire si in alte religii. Po ate ca ma lasam influentat prea mult de puternica sa personalitate, de mediul Sfantului Munte in general. Daca m-as fi indepartat, daca mi-as fi impus o oar ecare distanta, poate ca as fi privit lucrurile in mod diferit. Am hotarat, asadar, sa ofer sanse egale si yoghinilor hindusi. ii cunoscusem, desigur, inainte de a-1 intalni pe parintele Paisie, dar nu mersesem nicioda ta in India, in "epicentrul" religiei lor. Am decis, prin urmare, sa plec si sa traiesc impreuna cu ei, sa ma amestec printre ei, sa-mi deschid sufletul d inaintea lor, asa cum procedasem si in cazul monahilor ortodocsi. Pentru a evita orice fel de influenta din afara si a-mi pastra nealterata ech idistanta, am scos simbolic de la gat cruciulita pe care o facuse cu mainile sale parintele Paisie si am plecat in India animat de cele mai bune si mai si ncere intentii. in realitate, credeam ca yoga mi se potriveste mai bine. Soco team ca si acesta este un drum catre Dumnezeu. Am trait asadar in India luni de zile in diverse ashramuri, impreuna cu swami si gurusi. In felul acesta, am ajuns sa acumulez experiente din amandoua partile. Le-a m putut compara calitatea si provenienta. A avut loc o adevarata confruntar e in sufletul meu. A fost oare lipsita de pericole aceasta atitudine a mea? Nu, ci dimpotriva, m -am primejduit mult. N-am putut razbi cu puterile mele. Am fost ajutat, sau m ai degraba salvat, prin interventiile lui Dumnezeu, Care, dincolo de probleme le mele duhovnicesti, mi-a rezolvat si multe dificultati practice ale vietii de zi cu zi. Daca nu m-ar fi ajutat Dumnezeu, m-as fi distrus in intregime.

INDIA 68

Geografic, India se infatiseaza ca o intindere colosala: aproximativ cat juma tate din Europa. Exista deserturi, precum si paduri tropicale. Exista vai nem arginite si munti gigantici. Cel mai inalt lant muntos din lume, Himalaya, ac opera tot tinutul nordic. Pe o asemenea intindere, clima traverseaza toate treptele. Termometrul ajunge la temperaturi extreme, atat peste zero (in sud), cat si sub zero (in nord). C lima tropicala, cu ploi, vegetatie bogata, caldura insuportabila in sud, dar s i continentala, cu ghetari si zapezi abundente in nord. Exista, fireste, multe diferente sau variatiuni locale. Rasele care populeaza acest teritoriu sunt d in cele mai diverse. In sud se evidentiaza caracteristicile negroide, cu nasur i turtite, buze groase si pielea foarte inchisa. Mai sus, trasaturile indo-eur opene, cu nasuri drepte, fete bine conturate, degete lungi, incheietura mainii fina, pielea relativ deschisa. In nord domina trasaturile mongoloide, cu pome ti ascutiti, ochi oblici si pielea neagra-rosie-galbena. Asadar, un veritabil amestec de rase. In prezent, fiecare religie are deja acolo milioane de discipoli. in general, s-a raspandit printre necunoscatori impresia ca toti locuitorii ar fi hindusi. Aceasta parere este departe de realitate. Exista foarte multi musulmani, cres tini, buddhisti, sikhi, hindusi, precum si o impresionanta multime de secte, i zvorate atat din hinduism, cat si din celelalte religii. Rivalitatea religioas a este ferventa, cu nenumarate confruntari sangeroase si cu mii de victime, at at in trecut cat si in zilele noastre (sunt edificatoare in acest sens confrun tarile dintre musulmani si hindusi din timpul lui Gandhi, sau cele dintre sikh i si hindusi astazi). Termenul "confruntari" nu este poate cel mai adecvat, in trucat avem practic de-a face cu adevarate razboaie, dat fiind ca victimele su nt de numarul miilor, iar conflictele se intind pe indelungate perioade de timp. Limba care se vorbeste cu predilectie este... engleza! Nu doar turistii, ci si indienii comunica intre ei in engleza. Dialectele sunt atat de numeroase si ata t de diferite, incat bastinasii nu se pot efectiv intelege. Spre exemplu, locui torii din sudul Indiei nu-i pot intelege pe cei din nord, astfel incat se vad n

evoiti sa foloseasca limba engleza. Faptul ca un asemenea teritoriu gigantic - atat geografic, cat si sub aspectul populatiei - s-a putut uni intr-un singur stat, este demn de uimire. Se intel ege insa ca vorbim despre un stat care se confrunta cu multe probleme; la puti n timp dupa ce a luat fiinta, s-au desprins din el doua mari parti, Bangladesh ul si Pakistanul, situatie care creeaza si astazi frecvente tulburari. Englezii sunt cei care au construit retelele de poduri si cai ferate pe intinde rile nesfarsite ale tarii. Mai ales reteaua de cale ferata este remarcabila din punct de vedere al organizarii, al diversitatii si al posibilitatilor programu lui. Multi straini sunt peste masura de impresionati. Englezii au creat, de ase menea, un bun serviciu postal care functioneaza eficient pana astazi. in sfarsi t, tot ei au dat si limba, care se utilizeaza in prezent pe toata suprafata tar ii. Cu aceste trei mijloace importante au reusit sa "coaguleze" imensul teritor iu. Nu-mi sta in intentie sa-i laud pe englezi, care urmareau propriile avantaj e si actionau autoritar si interesat, dar aceasta este realitatea. Ca popor, sau mai bine zis ca locuitori ai acestui tinut, caci nu pot fi socoti ti o natiune omogena, indienii manifesta pana astazi un covarsitor sentiment de inferioritate in fata albilor. Se simt importanti atunci cand poarta conversat ii sau intretin vreo relatie oarecare cu un alb. Desi epoca coloniala s-a sfars it, cel putin la aratare, totusi in sufletul lor se simte inca aceasta vasalita te. Ea se exprima pana si in miscarile si privirea lor. Multi indieni cultivati cu care m-am intalnit fie si numai pentru o jumatate de ora imi cereau sa le l as un semn, o scrisoare, ceva care sa certifice ca avusesera un contact cu un a lb, cu un apusean, lucru ce le-ar fi crescut "actiunile" in mediul lor. Un medic indian, in varsta de aproape 60 de ani, apartinand unei clase sociale bogate, a fost atat de satisfacut de prezenta mea atunci cand l-am vizitat in cabinetul sau, incat mi-a tot prelungit sederea prin 69

diverse discutii politicoase de interes general si, vrand sa ma convinga de fa ptul ca avea relatii cu albi, ceea ce pentru indieni este simbolul unui anumit prestigiu social, a scos cu grija si mi-a aratat o scrisoare pe care i-o trim isese un student oarecare din Europa in urma cu doi ani. Adaptat structurii su fletesti a indienilor, acest gest se traduce astfel: "Sunt important, sunt o p ersonalitate, nu sunt un nimeni".

Complexul acesta de inferioritate le este cultivat prin teribila discrepanta economica dintre ei si albi, prin influenta cinematografului - unde albii sun t prezentati ca super-oameni - si prin coplesitoarea suprapopulare, care zdro beste persoana. Sunt atat de multi! Se pierd in multime. Albii se disting intotdeauna. Cu exceptia pietei din New Delhi si a aeroportu lui din Bombay, in orice alt loc deveneam tinta tuturor privirilor. Odata, ca latorind impreuna cu un englez pentru cateva zile, ne-am oprit intr-un oras s a cascam gura in fata unei case superbe. Instantaneu ne-au inconjurat 30-40 d e indieni, care ne priveau cu uimire de la 2-3 metri distanta. Prietenul a ra s si a inceput sa-i mane precum ciobanul oile - fara nici o exagerare! Se sup uneau oricarui semn. Eram stanjenit de aroganta englezului, dar si de pasivit atea indienilor. Acest complex de inferioritate coexista cu o agresivitate mo cnita, nascuta din invidie. Nu sunt straini de aceste probleme psihologice ni ci cei cultivati, nici cei varstnici, nici yoghinii avansati. Totusi, nu se m anifesta agresiv decat atunci cand sunt in grupuri. imi amintesc ca, odata, la Benares, am avut o disputa cu un riscar. Ne transp ortase cu bicicleta si ii platisem un pret bun, insa voia mai mult: eram turi sti, albi, aveam bani... trebuia sa platim inzecit. Desigur, noi plateam into tdeauna mult mai mult decat indienii, dar ei pretindeau inca si mai mult. Asa se intampla mereu: desi la inceput ne invoiam la pret, in final cereau mai m ult. Aceste animozitati devenisera pentru noi rutina, astfel incat pastram o atitudine calma si intransigenta, fara sa cedam. Riscarul despre care vorbeam, dupa ce a facut asadar obisnuitele mofturi, ne -a injurat si a plecat amenintandu-ne in limba lui. Dupa cateva ceasuri l-am intalnit din nou pe un alt drum, avand chef de cearta si cerand ajutor impo triva noastra. Atunci am vazut venind in fuga de pe o straduta ingusta doi-trei oameni de va rsta mijlocie, agitandu-si mainile amenintator si scrasnind din dinti, fiind urmati de niste indivizi dubiosi pregatiti sa incite la incaierare. Surprinsi de turnura evenimentelor, am ramas nemiscati, descumpaniti. Insa mirarea a crescut cand acest buluc amenintator s-a apropiat la doi metri de mine: brusc, toate amenintarile si incercarile de intimidare s-au oprit. Ura si dorinta de razbunare s-au stins ca un fum. Stateau in fata mea si ma p riveau incremeniti, putin rusinati. Aceasta intorsatura dadea situatiei o not a hazlie, incat mi-a venit sa rad. Ne-am privit si apoi mi-am vazut de drum, in vreme ce unii mai strigau jumatati de cuvinte, ca sa nu ramana cu totul de

rusine. Pana astazi ma intreb ce se intamplase de fapt. A fost complexul indienilor f ata de albi? A fost frica in fata vechilor stapani? Nu cumva m-a ocrotit vreo rugaciune a batranului Paisie? INTALNIREA LA BENARES Am pornit de la New Delhi spre Benares ("Varanassi", cum ii spun indienii). Am luat bilet la vagon de dormit, clasa a II-a. Vagonul era plin pana la r efuz; ca peste tot in India, oamenii erau intotdeauna multi. Se crease o im bulzeala de nedescris. Teama de hoti ma obliga sa-mi folosesc incaltarile d rept perna. Era o frumoasa pereche de bocanci care putea constitui o mare i spita pentru cei din jur. inca nu ne obisnuiseram cu mizeria inspaimantatoa re si nu maneam decat fructe protejate de coaja (banane, avocado, papaya) s i paine cumparata de la un magazin de lux din New Delhi (invelita intr-o pu nga de hartie, ne dadea falsa 70

impresie ca scapase de roiurile de muste). Seara, dupa ce a incetat trecerea continua a micilor vanzatori de fistic, ceai si alte diverse maruntisuri, si dupa ce controlorii de bilete au incuiat vago nul si am ramas numai cei care aveam paturi rezervate, ne-am desfacut asternut urile si ne-am destins putin. Pe patul de vis-a-vis se afla o "apuseana". Nu-i cunosteam nationalitatea, dar ne simteam compatrioti cu toti occidentalii. Ac este diferente, care in Europa par izbitoare si importante (intre un grec si u n german, de pilda, sau intre un englez si un francez), acolo se estompau in f ata teribilei diferente politice, economice si religioase dintre noi si indien i. Acolo toti eram "occidentali", adica bogati, cultivati, bine hraniti, umblati prin lume. Dar aveam totusi sentimentul saraciei si al mizeriei indienilor. Ne puteam intelege. Aveam trairi comune; cantecele pe care le ascultam, scrii torii pe care ii iubeam, cultura rock pe care ne-o insusisem cu totii, ideolo gia comuna, toate acestea depaseau granitele nationale. Eram tineretul contem poran al Apusului, hipioti... semanam mult.

M-am bucurat de prezenta vecinei de vis-a-vis. Era frantuzoaica si se numea Kiki. Calatorea singura. Va fi simtit probabil o oarecare siguranta alaturi de noi. Dupa primele priviri disimulate, cercetatoare, ea a facut primul pas . Era precauta, dar excursia a durat trei zile si doua nopti, astfel ca am a vut timp sa ne cunoastem si sa ne apropiem mai bine de ea, ajutandu-ne mult sa depasim problemele zilnice de comportament in relatia noastra cu indienii. Apa, al carei gust si miros erau cumplite, reprezenta o mare problema. Nu exi sta nicaieri vreo garantie a calitatii ei. Multi turisti se imbolnaveau de di aree sau hepatita, desi facusera in prealabil o sumedenie de vaccinuri. Solut ia am gasit-o storcand lamai in plosca cu apa. Mirosul si gustul urat erau as tfel mascate si credeam, intr-un anumit fel, ca o dezinfectam. Fireste, era m ai mult o amagire de sine. Am trecut plosca de la unul la altul pana ce am aj uns la Benares. Seara, in tren, cand se opreau discutiile, ma straduiam sa-mi pun oarecare or dine in minte. Sa-mi explic evenimentele, sa aflu raspunsuri la intrebarile c are ma adusesera in India. Rugaciunea pe care batranul o facea pentru mine nu ma lasa sa-l uit. in Indi a mi-1 aminteam deseori, insa gandul la el nu era o simpla amintire a unei p ersoane iubite oarecare. Nu era asa precum imi aduceam aminte de parintii me i sau de prietena mea. Era substantial mai mult. Ceva foarte intens si profu nd, o traire care se derula in prezent, nu in amintire. Simteam fulgerator o iubire umplandu-mi inima si revarsandu-se in intreaga mea fiinta. O delicat ete imbratisandu-ma, o pace sprijinindu-ma. Cred ca, intr-un mod pe care num ai Dumnezeu si batranul il stiau, sufletele noastre ajungeau la o atingere o ntologica. Trupurile ne erau despartite de distante uriase, insa sufletele e rau unite de o nemarginita iubire. Iubirea lui. Era atat de aproape de mine! Era atat de adevarat! Era atat de tainic, atat de simplu! Plangeam deseori cand simteam iubirea sa. Inima mi se inmuia, fiind inundata de tandrete; il iubeam, insa stiam ca iubirea mea nu era decat o reflexie opaca a iubirii sa le. Asemeni soarelui care se rasfrange pe un disc murdar. El era cel care ma iubea, iar eu raspundeam prea meschin, mizer, firav, egoist. El ma iubea in sa enorm, cum nimeni nu m-a iubit vreodata. Nu exista nici un termen de comp aratie pentru aceasta iubire. Fata de iubirea parintelui Paisie, iubirea mam ei mele este precum lumanarea alaturi de soare. Aceasta e cu adevarat diferenta! Ii trimiteam scrisori, ii scriam poezii, il sarutam, il strangeam in bratele mele si, in acelasi timp, il respectam nemarginit, ma simteam nevrednic de ac est dar, eram plin de recunostinta, imi venea sa ma ascund de rusine pentru n

evrednicia mea, insa nu voiam sa-l pierd niciodata. imi doream sa fiu impreun a cu el pentru totdeauna, desi acest lucru parea cu neputinta datorita uraten iei mele launtrice. Iubirea sa era covarsitoare. Ea depasea legile duhovnicesti, rascumpara cu la rgime de suflet toate lipsurile 71

mele, lua asupra sa neajunsurile. Era totdeauna gata sa patimeasca in locul me u fara sovaire, fara nici o micsorare a ravnei sale. Dovedea o iubire fierbint e, navalnica, neasemuita, care se daruia cu totul zidirii si sporirii mele duh ovnicesti. Fara nici o exagerare, acest lucru mi s-a intamplat in fiecare zi a sederii mele in India. Mi se intampla si in Grecia, dar in India a fost o stare de fapt ziln ica. Cu toate acestea, problema mea inca persista: Unde se afla adevarul? Yoga ma atragea foarte puternic, cu filosofia ei, cu practica ei, cu misterioasele ei fenomene suprafiresti. Totul, mirajul necunoscutului, gustul aventurii, "exo ticul" chestiunii, marile fagaduinte cu care eram momit, toate acestea exerci tau o puternica atractie asupra mea, iar eu aveam in jur de 25 de ani, eram i ndraznet, iubitor de pariuri riscante, lipsit de discernamant si de intelepci une. Astazi ma mir eu insumi de usurinta cu care am putut fi sedus de falsele lo r teorii. Ma lasasem ametit de "tehnicile" lor - dovedind astfel nerecunost inta, indoiala, putinatate de credinta - dupa ce traisem cu toate simturile mele darurile duhovnicesti pe care Dumnezeu mi le facuse prin rugaciunile batranului! Pe atunci nu-mi dadeam seama. Nesimtirea mea sufleteasca ma imp iedica sa constientizez comportamentul meu vinovat. Prima dupa-amiaza am dedicat-o unei plimbari solitare de-a lungul fluviulu i Gange. In multimea pestrita a indienilor care se perindau sufocant pe malurile Gangel ui, am remarcat un tanar chipes de cel mult 23-24 de ani, cu ten inchis si par deschis, sezand in pozitia lotusului - una dintre cele mai frecvente asane al e yoghinilor. Era linistit si rupt de multime. Tacerea sa in mijlocul larmei d

ezlantuite, nemiscarea lui in contrast cu acea viermuiala haotica, dezinteresu l sau fata de presiunea grijilor cotidiene, il scoteau in evidenta. L-am depasit cu indiferenta. "inca unul care vrea sa fie in centrul atentiei" , m-am gandit. "Aici si-a gasit sa mediteze? Nu mai erau alte unghere linisti te?". Mi-am continuat plimbarea pe sub uriasele cladiri, pe treptele templelo r, pe malurile Gangelui. Cersetorii, cu galetusele lor, yoghinii saddhu (asce ti care traiesc din cersit) complet goi, familiile pelerinilor ce se scaldau in Gangele cel "sfant", micii vanzatori care zbierau popularizandu-si produse le (de obicei ceai), grupurile de hipioti care faceau baie si fumau tsilum im preuna cu indienii, culorile fantastice ale apusului pe Gange, toate acestea m-au acaparat desavarsit intr-o plimbare de multe ceasuri. Imi amintesc ca m-am asezat la o cafenea improvizata sub cerul liber dintr-o rogojina intinsa pe patru pari, ridicata pe scarile de piatra ale unui templu idolatru. in timp ce-mi beam ceaiul cu lapte, vecinul mi-a oferit tsilum - u n amestec de hasis pe care il aprindeau si il ofereau de jur-imprejur, fiecar e vecinului sau. Era un obicei comunitar, precum oferirea unei tigari in Euro pa. Toti fumeaza hasis in chipul cel mai firesc, asa cum noi bem vin. Dupa cateva ore, intorcandu-ma pe acelasi drum, am ajuns la locul unde-1 vaz usem pe tanarul saddhu. Era inca acolo! Am fost cu adevarat impresionat. Sti am ce inseamna sa stea cineva ceasuri intregi in pozitia lotusului, intrucat practicam si eu exercitii de mobilitate. Eram experimentat si agil, aveam s i o centura oarecare la Kung- Fu, si totusi nu puteam zabovi mai mult de un sfert de ora in aceasta pozitie. Asadar, m-am oprit pentru putina vreme undeva in apropierea tanarului, ca sal urmaresc. Dupa doua-trei minute s-a ridicat si s-a indreptat catre mine, ca re ma aflam langa locul unde-si lasase lucrurile. Chipul sau avea trasaturi f rumoase si un aer linistit. Era vopsit pe frunte cu trei linii galbene orizon tale, simbol al zeului Vishnu, si o bulina rosie, simbol al "Celui de-al Trei lea Ochi", precum mi-a spus el insusi. Desigur, ceva ma deranja la el. Nu cre deam cu adevarat in imaginea pe care incerca sa si-o cultive. Mai degraba se 72

juca de-a yoghinul, de-a iluminatul, batandu-si joc atat de ceilalti cat si de sine insusi. Dar avea, pe de alta parte, si ceva ciudat. Era atat de modest imb racat, chiar si pentru conditiile din India, incat am fost uimit cand s-a aprop

iat mai mult si am inteles ca era occidental. Numele lui era Pavis. Traia in Germania. Tatal sau era german, iar mama persan a. Se afla de aproape un an de zile in India. Banii i se terminasera si isi pi erduse pasaportul. Cu alte cuvinte, i se intamplase tot ce putea fi mai rau pe ntru un apusean. Se arata insa impasibil, lasandu-se in grija karmei, cum spun ea. Era insa o atitudine pur declarativa, caci in realitate stia ca are atuul parintilor sai. "Le pot scrie, si imi vor trimite bani intr-o saptamana, daca le-o cer", mi-a zis el. Deocamdata insa prefera sa o faca pe yoghinul, pe anah oretul. Nu mi-a cerut bani explicit, dar i-am dat cinci rupii. Mai tarziu, ave au sa-l umple de bani prietenele mele H. si N., carora le-a fost mila de el. Incepusem asadar sa discutam, si a ajuns repede la tema cunoscuta: cautarea existentiala prin hinduism si prin yoga. I-am impartasit cateva din experien tele mele legate de spiritism, hipnoza si Mind Control, i-am vorbit despre p arintele Paisie si despre o parte dintre dilemele mele. El a inceput sa-mi povesteasca despre gurul sau, care avea un ashram in Him alaya, unde fusese si el gazduit pentru o saptamana si unde i se intamplase ra multe lucruri fascinante, de pe urma carora ramasese inca uimit si entuz iasmat. La varsta de 19 ani citisem o carte intitulata "Autobiografia unui yoghin" de Paramahamsa Yogananda, care, printre multele lucruri ciudate pe care le spun ea, se referea si la un oarecare Babaji. Acesta era un yoghin atat de sporit incat devenise zeu nemuritor. El ii invatase pe oameni yoga. El era dascalul dascalilor, "gurul gurusilor". Lua chipul unui om tanar si li se arata din ti mp in timp, peste secole, unor ucenici marcanti. Zbura prin aer, trecea prin ziduri, se facea invizibil, vindeca bolnavi, invia morti. intr-un cuvant, era una dintre zeitatile hinduismului. Cu putin timp inainte de a pleca in India recitisem aceasta carte si i-o dadu sem si prietenei mele N. spre lectura. Glumeam intre noi, strigand si gesticu land: Pe cine o sa gasim in India? Pe Babaji! si rasetele nu mai conteneau. Devenise sloganul saptamanii preced ente plecarii. In India cuvantul "Babaji" are doua sensuri. Unul obisnuit, echivalentul lui "domnule" sau "omule", si unul sfant, inalt, venerabil, divin. Este numele un

ui yoghin-zeu ce se reintoarce pe pamant pentru a-i initia pe anumiti ucenici foarte sporiti, care vor deveni gurusi ai altor oameni. Pavis a continuat asadar istorisirea despre gurul sau, numindu-1 Babaji. Eu n-am reactionat in mod deosebit, intrucat luasem termenul in sensul lui obis nuit. Relatandu-mi insa diverse intamplari despre acest guru, am inceput sa-l recu nosc in el pe marele Babaji. I-am spus: O clipa... Vorbesti despre Babaji? Da, a raspuns. Despre Marele Babaji? l-am intrebat uimit. Da, a raspuns cu emfaza. 73

Cel despre care povestesc scrierile sfinte? am intrebat din nou, spre a ma asi gura ca nu este la mijloc o neintelegere. Da, mi-a raspuns cu si mai mare emfaza. Am ramas siderat! Acum, in zilele noastre, se afla pe pamant, mi-a explicat Pavis, si a incepu t sa-mi vorbeasca despre cartea "Autobiografia unui yoghin". Am citit-o, l-am intrerupt eu. in Occident toti am aflat despre Babaji din acea sta carte. Afirmatiile lui Pavis erau absolut uimitoare, asa incat am hotarat imediat s a merg spre a ma convinge cu ochii mei si a trage concluziile de rigoare, ca ci pentru aceasta venisem in India, consumandu-ma in nesfarsite cautari. imi era imperios necesar sa limpezesc lucrurile. - Cum pot sa-l gasesc?

Mi-a indicat drumul, autobuzul, hotelurile, satul, popasurile, si tot ceea ce mai era util de stiut. Ashramul lui Babaji se numea Heracan si se afla sus in Himalaya, departe de orice tinut locuit. Ultimele indrumari au fost acestea: Urmeaza raul, si dupa aproximativ 7 kilometri o sa-l intalnesti. insa multi p ornesc si nu reusesc sa ajunga. Desi cunosc drumul, se ratacesc. De ce, e dificil? Nu, dar pur si simplu nu-i doreste gurul. isi iau calauze dintre localnici, si t otusi se incurca din nou. Nu sunt capabili sa ajunga acolo. Pe altii, indata ce ajung, ii alunga inapoi. Pe unii ii tine o zi, pe altii o saptamana, pe altii lu ni de zile... In general, pe fiecare dupa valoarea sa... Trebuie sa fie pur cel care vrea sa mearga acolo, sa aiba o karma buna, mi-a mai spus. Intre timp se inserase bine. Vazandu-le pe prietenele mele plimbandu-se prin apropiere, le-am chemat si le-am facut cunostinta cu Pavis, apoi ne-am ridi cat sa mergem la hotel, dupa ce ne-am dat o intalnire cu totii pentru ziua u rmatoare. Pe drum le-am povestit tot ce auzisem, si interesul lor a crescut brusc, insa cand le-am spus ca voi merge sa-l intalnesc pe Babaji, H. s-a aratat ezitanta, chiar tematoare. In ziua urmatoare, N-a venit cu interesul starnit la maximum. in acelasi hote l cu noi (daca se poate numi "hotel" acea mizerabila incinta!), intalnise pe cineva care trecuse prin ashramul lui Babaji. Avea chiar o fotografie de-a sa , care s-a dovedit capabila sa o faca si pe N. dornica sa-l intalneasca. imi vorbea deja despre el cu uimire. Cand l-am cunoscut pe individul pe 'care il intalnise N., acesta m-a dus in c amera sa, unde, in fata fotografiei lui Babaji, ardea o candela. I se inchina ca unui zeu in viata! M-am mirat. Era o haimana, un anarhist, un apusean cre scut intr-o societate pseudo-crestina si... devenise deja religios? Ma intreb am ce se putuse intampla. Ce vazusera oare acesti oameni? Pavis voia sa se in toarca in Germania si sa intemeieze o comunitate in cinstea lui Babaji, iar c elalalt i se inchina! 74

Mi-a adus o fotografie veche de-a sa, facuta cu ani de zile in urma. infatisa un tinerel firav, slabut, de 18-20 de ani, aflat in pozitia lotusului, cu un corp extraordinar de suplu si cu niste ochi stranii, nefiresc de uriasi. Ave a o privire extrem de energica, o expresie neobisnuita, inspaimantatoare, as spune. intreaga atmosfera din jurul sau convingea ca este o persoana iesita o ricum din comun. Fetele s-au intalnit din nou cu Pavis, care le-a mai povesti t cate ceva. N. hotarase sa vina cu mine. H. avea sa ne insoteasca si ea, int rucat nu voia sa ramana singura. Ne intrebam cuprinsi de emotie: "Ce se va in tampla oare in aceasta situatie? Vom merge si vom vedea!". Am stat la Benares in jur de o saptamana. Pe terasa hotelului se adunau hipio tii si mestecau hasis, care se vindea pretutindeni in India la un pret derizo riu. Pe terasele invecinate indienii munceau in familii intregi, confectionan d diverse obiecte de artizanat pentru 30 de drahme pe zi. Am vizitat mormantul lui Buddha si am cumparat tot felul de suveniruri foar te ieftine. Kiki a noastra se cazase la cel mai bun hotel al orasului, care dispunea si de restaurant. Acolo ne-am lasat convinsi sa mancam. Era oarec um curat. Am fost atat de entuziasmati de mancaruri, incat incet-incet, man ati si de un apetit remarcabil, am inceput sa mancam la toate restaurantele si sa cumparam dulciuri de pe drum. Am achizitionat haine indiene si ne-am schimbat vestimentatia si infatisarea. Am renuntat la tinuta apuseana. Acu m ne integram mai bine printre ceilalti, nu mai eram precum musca in lapte. in plus, ne deplasam mult mai lejer. Cu Kiki am facut tovarasie zilnica. Ne-am despartit in doar doua zile, cand a ramas inchisa in camera ei. Luase opiu si iesea numai la toaleta ca sa vomit e. Kiki facea comert. Cumpara margele, tesaturi si alte maruntisuri, si le vi ndea in Franta - procurandu-si astfel si banii pentru biletele urmatoarei cal atorii. in acest rastimp fiul ei se afla in Africa, unde facea exact acelasi lucru. Aveau drept scop sa cumpere o proprietate in Brazilia, unde pamantul e ra ieftin. Foloseau zilnic narcotice, de la hasis pana la opiu, cocaina, L.S.D. Asemenea noua, era si ea pandita de mari pericole. Am traversat cateva situat ii limita, pe care insa le-am putut depasi. Cand oamenii sunt atat de presati de nevoi si de saracie, cand drumurile sunt ticsite de multimi nesfarsite de oameni, cand politia este prezenta foarte rar si doar pe cateva artere mai i mportante, atunci crima devine un fenomen extrem de raspandit. Auzeam, de alt fel, multe lucruri infricosatoare! Din fericire, n-am patit nimic grav.

CALATORIA CATRE BABAJI - ZEUL INTRUPAT Nu este usor sa calatoreasca cineva prin India. in general, calatoria intr-o ta ra straina presupune dificultati legate de limba, probleme de comunicare, infor matii gresite furnizate intentionat de catre unii localnici, fie din antipatie fata de turistii "bogati", fie pentru ca se straduiesc sa-i tina cat mai mult l a hotelul din orasul lor, fie pentru un alt motiv oarecare. In India lucrurile erau inca si mai complicate. Aici autobuzele se umplu ata t pe dinauntru cat si... pe deasupra! Pe acoperis se mananca, se fumeaza, se doarme, iar daca aceasta se intampla la "etaj", e lesne de imaginat ce ingh esuiala cumplita domneste in interiorul autobuzului. Cu toate acestea, calatoria pe care am intreprins-o ca sa-l intalnesc pe Baba ji in Himalaya s-a dovedit una foarte lesnicioasa. in ciuda dificultatilor in tampinate de-a lungul celor 800 de kilometri, se gasea intotdeauna un om care sa ne faca viata "usoara". De obicei era cate un discipol de-al lui Babaji. Cand i-am spus prietenei noastre frantuzoaice, Kiki, ca urma sa ne reintoar cem la New Delhi, si-a 75

manifestat dorinta de a veni si ea cu noi. Ne-am bucurat de pretioasa si agreab ila ei companie. Afland ca mergem sa-l intalnim pe Babaji, a incercat sa ne ave rtizeze. Ne-a vorbit despre diferiti gurusi care exploateaza cautarile existent iale ale tinerilor. in general, atitudinea ei era nu doar circumspecta, ci chia r negativa fata de gurusi. Aceasta pozitie nu survenea ca rezultat al unor prej udecati, ci al experientei pe care o acumulasera ea si alti prieteni apropiati de-ai ei. Ne-a povestit chiar si cateva patanii de-ale prietenilor sai. Iata, p e scurt, una dintre ele: O prietena avea un guru care traia undeva in nordul Indiei, insa isi formase u n grup de discipoli in Europa. Nu era vreun "mare guru", precum Rajneesh sau M aharadji, dar avea si el ucenici care ii trimiteau scrisori si ii cereau sfatu ri legate de problemele cruciale ale vietii lor. Acesta le raspundea si medita pentru ei. Elevii aveau obligatia sa-i trimita regulat bani, fapt care ii per mitea sa nu munceasca si sa traiasca foarte confortabil. Aceasta tanara ii dev enise discipola, si in scurt timp... amanta, pentru cateva luni. La capatul ac

estei perioade, in care a intretinut si relatii sexuale cu el, tanara s-a dezm eticit, a sesizat escrocheria, batjocura si exploatarea careia ii era supusa, si l-a parasit pe individ. S-a straduit apoi sa-i fereasca de asemenea capcane pe alti tineri care veneau din Apus sub imboldul unor sincere cautari, relata ndu-le experienta ei. imi inchipui ca tanara respectiva va fi auzit deseori raspunsul pe care si no i obisnuiam sa-l dam pe atunci: "Da, exista si astfel de impostori, insa guru l nostru nu apartine unei asemenea categorii". De altfel, exista in noi un or goliu camuflat, care se manifesta prin convingerea ca noi nu suntem naivi si nu ne putem insela. Ne socoteam capabili sa recunoastem cu usurinta un pseudo -guru. Ii consideram pe cei pacaliti niste simpli ignoranti, lipsiti de intel igenta. Fetele au incercat de doua ori sa cumpere bilete pentru tren si n-au reusit! Aceasta ni se intampla pentru prima data. Cu trenurile nu mai avusesem prob leme niciodata in trecut. A treia oara am mers cu totii impreuna. Nu retin cu exactitate care era probl ema, insa imi amintesc ca asteptam in fata ghiseului, ca functionarul nu avea dispozitie sa ne ajute, ca in spatele nostru se formase o coada care ne pres a, iar noi nu puteam lua biletele. Am iesit din rand si asteptam, dezamagiti si enervati. Ramaseseram fara replica! S-a apropiat atunci un indian care vor bea bine engleza si ne-a indicat in detaliu ce trebuia sa facem. Un sfert de ora mai tarziu, aveam biletele in mana! in discutia de multumire care a urmat, acel om ne-a dezvaluit ca si el era discipol al lui Babaji, s i chiar ne-a dat informatii mai concrete despre autobuzul pe care aveam sa-l luam din New Delhi. Astfel s-a rezolvat o problema care aparuse acolo unde nu o asteptam, soluti onandu-se la fel de neprevazut precum se si ivise. Am demarat calatoria neintrerupta catre New Delhi. Seara, in somn, ii auzeam p e vanzatorii de ceai strigand cu putere in fiecare statie: "Ceai... Ceaai... C eaaai...". Ma aflam intr-o stare de agitatie si de hipersensibilitate nervoasa . "Sa fie oare chiar Babaji?". Nu excludeam deloc aceasta posibilitate. Minuni le pe care le vazusem in Sfantul Munte prin batranul Paisie, dar si diversel e fenomene inexplicabile care mi se intamplasera la Mind Control, precum si cele de la cursurile de yoga sau de hipnotiza, instituisera inlauntrul meu c

ertitudinea existentei lumii spirituale. Nu ma indoiam catusi de putin in ac easta privinta. Totusi, prezenta unui zeu intrupat, asa cum pretindeau adept ii lui Babaji, nu era un lucru tocmai usor de acceptat! Pe de o parte, parin tele Paisie spunea ca in cosmos exista doua puteri, Dumnezeu si Diavolul; de pinde cu cine lucreaza fiecare. Pe de alta parte, conceptia hinduismului pos tula ca toate puterile au aceeasi sorginte, numai forma difera, sursa fiind unica si comuna. Si, bineinteles, hinduismul si in special yoga ar fi 76

expresia cea mai adecvata, cea mai pura a adevarului. Cum ramanea atunci c u Hristos? Monahii yoghini imi raspundeau ca era un mare guru, iar ultimul sau ashram s-a aflat in Himalaya, unde si murise, dupa evenimentele din Palestina. Alt i yoghini II asezau mai sus: Hristos ar fi fost una dintre cele noua incarn ari ale lui Dumnezeu, precum Krishna ori Babaji. Apoi, imi aminteam cuvantul pe care mi-1 spusese un egumen in Sfantul Munte, cu luni de zile inainte de a pleca spre India. Pe atunci nici nu planuisem inca sa merg in India. A venit in trapeza, unde luam masa singur, si am schi mbat cateva cuvinte. La un moment dat, fara nici o legatura cu contextul dis cutiei, mi-a zis ca din senin: "Uite, noi iti spunem ca suntem cu Hristos, s i cu El vrem sa te unim. Ceilalti cu cine sunt, cu cine vor sa te uneasca?". De ce sa-mi fi adresat asa, fara nici o legatura cu restul convorbirii, ace ste cuvinte? Fusese oare luminat de Dumnezeu? Vorbele acelea imi produsesera o impresie puternica si ramasesera inmagazin ate undeva in memorie. Acum, sosise clipa ca ele sa iasa din nou la suprafa ta. Cu adevarat, ce este acest Babaji? Mag? Yoghin? Dumnezeu? Avatar? Ce in seamna "mag"? Ce este magul? Prin ce difera el de sfant? Minuni face unul, minuni face si celalalt. Cine spune adevarul? De partea cui sta dreptatea? Tuturor acestor intrebari trebuia sa le dau un raspuns. De altfel, pentru a ceasta venisem in India, sa vad lucrurile de aproape si sa iau o hotarare. Ma dusesem in Sfantul Munte, iar acum ajungeam in India, tocmai pentru a av ea acea perspectiva completa care sa-mi permita sa-mi clarific toate nedume ririle in cunostinta de cauza, prin experienta nemijlocita. Voiam sa dau fi ecarei variante a acestei alternative sanse egale. La Delhi am ramas intr-un bungalow langa autogara centrala. Pe dinafara ar

ata destul de prezentabil. Era scump, 15 rupii, in vreme ce la hotel dadea m 5-6. Ne-am hotarat sa ramanem aici, pana vom porni spre Haltvani, un ora sel la poalele Himalayei. Cand am mers sa cerem cuverturi pentru saltelele mizerabile, proprietarul ne -a spus ca vrea 5 rupii pentru una "extra"! Am cedat pana la urma santajului . Cand le-a adus, ne-a fost scarba sa le si apucam: erau pline de murdarie c leioasa. Ne-am resemnat la gandul ca le vom pune deasupra sacilor de dormit. La hoteluri utilizam totdeauna sacii de dormit, datorita mizeriei. intindea m sacii pe paturi, si asa ne culcam. Era aproape ca in desert: ziua foarte c ald, iar noaptea frig. La putin timp dupa ce am stins lumina, am auzit-o pe H. zbierand si am simtit ceva ca o pisica pasind peste picioarele mele. intre timp cineva a reaprins lumina. in camera intrasera cinci-sase sobolani uriasi, cat pisicile, si se p limbau peste paturile noastre. Mai mult, nu se speriau deloc; aruncai cu ghet ele dupa ei, si te priveau indiferenti. in acea noapte am "dormit" cu un ochi deschis, incremenit de frica. Puteau sa ne manance vreo ureche sau vreun nas . A fost o experienta dezgustatoare! In dimineata urmatoare, ne-am dus la autogara centrala. Pretutindeni in Indi a intalnesti multimi interminabile de oameni, dar acolo domneau o inghesuial a si o forfota de nedescris. Existau multe ghisee, multe peroane, iar autobu zele erau inscriptionate numai in hindu (o forma de sanscrita, asemanatoare chinezei). Nici vorba de inscriptii in limba engleza. Am incercat fara succe s sa gasim un birou de informatii. in cele din urma, am reusit sa localizam peronul. Dar cum puteam recunoaste autobuzul? Autobuzele se succedau intr-un ritm ametitor, unele ajungand cu intarziere, unele mai devreme, iar altele chiar fara nici un fel de inscriptie. Si asta era departe de a fi totul... i ndata ce se indrepta vreun autobuz spre peron, cat inca se afla in miscare, un buluc de indieni navalea in jurul lui, catarandu-se pe geamuri si pe usi si aruncand inauntru boccele cu lucruri. Cand autobuzul se oprea, era deja a rhiplin... Nu numai inauntru, ci si pe acoperis! Iar eu stateam cu bagajul s i ma intrebam daca nu cumva acela era autobuzul pe care trebuia sa-l luam, i n timp ce prietenele mele cautau si ele, intreband in stanga si in dreapta. Ni se spusese ca sunt doua-trei autobuze pe zi, astfel incat venisem de dimi neata tocmai ca sa reusim sa plecam. 77

In aceste conditii, insa... ne-am impotmolit. Mi se parea imposibil sa patrun dem in interiorul autobuzului, de unde se procura si biletul. Dar in vreme ce ma gandeam la toate acestea, s-a apropiat de mine un indian si mi-a oferit s olutia pe tava: ne va lua el cu un taxi pana la o anumita statie intermediara , si de acolo, dupa ce intre timp vor fi coborat multi dintre pasageri, vom p utea continua drumul cu autobuzul. Le-am strigat pe prietenele mele. Am intra t sase persoane in taxi si am plecat. Pe drum, am aflat in timpul discutiei ca si acest indian il intalnise pe Babaji. Era discipol de-al sau! Intr-adevar, am prins undeva pe traseu ultimul autobuz din acea zi catre Halt vani. Era inceputul dupa-amiezii. Am intrat in autobuz, am gasit chiar locuri libere, si ne-am desfatat de privelistea Indiei. Langa mine sedea un ins de buna conditie sociala. Sub aspectul religiei, era sikh. Un om serios si culti vat. Am inceput o discutie din care am aflat multe lucruri despre viata socia la a indienilor. Pe parcursul drumului, care a durat multe ore, a fumat de do ua-trei ori hasis fara ca cineva sa se mire sau sa se arate deranjat. Trecand timpul, l-am intrebat la ce ora crede ca vom ajunge la destinatie. "in jur d e ora 3 noaptea", mi-a spus. Am ramas uimit: inca o data informatiile noastre se dovedeau gresite. Aveam asadar o problema. Ce vom face intr-un oras necunoscut, printr-o multim e de vagabonzi, cu toate institutiile si magazinele inchise, cu politie pract ic inexistenta, in vreme ce noi constituiam pentru talhari... o adevarata del icatesa. Trebuia sa nu atragem in nici un fel atentia, sa trecem cu totul neo bservati. De obicei, insa, autogarile sunt filate. Asadar, situatia era dific ila! Efectuasem cateva plimbari nocturne prin New Delhi si aveam o imagine de spre viata de noapte in India. in plus, mai erau si cele doua fete impreuna c u mine... Ma cuprinsese o foarte accentuata ingrijorare. In cele din urma, ne-am dovedit iarasi norocosi. Cand am ajuns, in autogara se afla foarte putina lume, iar noi nu cunosteam nimic altceva in afara de numel e unui hotel; il spuneam riscarilor cu biciclete, dar nici unul nu parea ca lar cunoaste. in final, i-am spus unuia dintre ei numele Babaji si mi-a confirm at ca intelege. Ne-a transportat pe niste ulite intunecate si ne-a lasat in fa ta unei case, zicand: "Babaji". A iesit un tanar politicos, pe jumatate adormit. Ne-a cerut un pret piperat, am acceptat si... ne-am culcat.

Dimineata am avut ocazia sa discutam din nou cu tanarul, caruia prietenele mel e i se plangeau din cauza pretului. Era si acesta discipol al lui Babaji. Chia r gurul il insarcinase cu aceasta indeletnicire, de a le oferi gazduire vizita torilor care veneau cu intentia sa-l intalneasca. "De multe ori", mi-a spus, " simt prezenta gurului. Ne viziteaza aici. Exista un miros caracteristic atunci cand vine aici." Tot de la el am aflat ca gurul aparuse de nicaieri in regiune, ca un tanar in jur de 20 de ani; nimeni nu stia de unde venise, nimeni nu-1 mai vazuse inaint e. II descoperisera niste ciobani. De 40 de zile si nopti medita. Cand a desch is ochii, o intreaga multime se adunase deja in jurul sau. L-au intrebat cine este, iar el a raspuns: "Babaji". Au ras cu totii, fara sa-l creada. S-a retra s in munti, in vechiul templu, si peste putin timp au inceput sa vina yoghini din diferite zone, gurusi de prestigiu care l-au recunoscut dupa cateva semne pe care le avea la picioare ca fiind incarnarea lui Babaji, si i s-au inchinat. Apoi au inceput sa se stranga primii discipoli, iar astazi se impusese in toata regiunea, primind multi straini care veneau sa-l vada. Mai tarziu am stat de v orba si cu tatal tanarului, care era un fanatic sustinator al principiilor hind uismului. Mi-a atras atentia faptul ca aveau atarnata intr-un loc foarte expus priviril or o icoana reprezentand Bunavestire a Maicii Domnului. Era in stil renascent ist si il infatisa pe inger oferind crinul Maicii Domnului. Parea straniu! Sa fi fost vorba de o simpla politete fata de vizitatorii apuse ni? Nu cumva incercau sa 78

insinueze ca, asa precum s-a intrupat Hristos, tot astfel si Babaji este Dumn ezeu incarnat? in spatele gestului de a expune aceasta icoana am recunoscut d in nou conceptia potrivit careia toti suntem una. Babaji, Hristos, sunt de fa pt acelasi lucru! Eu insa nu eram convins in privinta aceasta. Cautam cu asid uitate... Oraselul avea o populatie numeroasa. Pentru nivelul Indiei, care este suprap opulata, el putea fi insa considerat mai degraba un sat. Un sat aflat sus, p e Himalaya. De la el mai departe nu existau mijloace de comunicatie. Trebuia sa gasim un mijloc oarecare de locomotie pentru a ajunge cu inca 10 kilomet

ri mai sus, in munte. Acolo drumul se oprea, si ar fi trebuit sa mergem pe j os, pe carare, pana la templul vechi, alti 7 kilometri de-a lungul albiei un ui rau. Am iesit asadar in cautarea unui taxi. Toti cereau preturi exagerat de mari! Atunci s-a apropiat de mine un domn la vreo 50 de ani: Mergi la Babaji? a intrebat. Da, i-am raspuns. Vrei sa mergem impreuna? a intrebat din nou. O.K., am raspuns, bucuros de acest neasteptat ajutor. Am inceput sa cautam impreuna un mijloc de transport, autoturism sau orice altceva. De fapt, el vorbea si eu ii tineam companie. Era un om foarte bu n. Am inteles repede ca eu constituiam o problema. Prezenta mea ridica pre tul. I-am spus: "N-are importanta, eu si prietenele mele vom plati mai mul t". N-a acceptat insa o asemenea propunere. In cele din urma s-a gasit o camioneta, in interiorul careia ne-am inghesuit vreo 10 persoane, si astfel am inceput sa urcam drumul ingust de munte. Datorita acestui om am gasit camioneta; si el ne-a ajutat tot de dragul gurulu i. In felul acesta a fost depasit si ultimul obstacol. Pe toata durata calatoriei , ori de cate ori am intalnit vreo problema pe care n-o puteam rezolva si care punea serios in pericol insasi continuarea calatoriei, s-a gasit mereu cate u n discipol al gurului care sa ne ajute cu succes. Acest lucru ne impresionase cu adevarat si ne crease o atractie pozitiva fata de Babaji; se nastea deja un sambure de entuziasm si de credinta in capacitatile "neobisnuite" ale acestui guru. HIMALAYA: IN ASHRAMUL DASCALULUI DASCALILOR Himalaya, cel putin pe versantul urcusului nostru, avea un aspect ciudat: foar te multe varfuri mici de dealuri, cu bruste inclinari abrupte, alcatuiau impre una un mare varf. Era ca si cand cineva ar fi luat vreo suta de dealuri si ar fi incropit cu ele un munte inalt.

Printre aceste dealuri presarate cu copaci inalti si rari exista o vale formata de aluviunile unui afluent cu o albie foarte larga. Toata aceasta vale era inver zita, intesata cu flori frumoase si strabatuta de apele cristaline si partial in ghetate ale raului. Locul era minunat. M-am pomenit asadar impreuna cu prietenele mele pasind pe aceasta vale, i n compania unor indieni in 79

majoritate necunoscuti. Eram vreo zece persoane. Ne-a impresionat frumusetea peisajului, insa mai era ceva care ne emotiona in chip neobisnuit. Exista ata ta intensitate in atmosfera, incat simteam intreaga regiune cutremurandu-se. O putere indescriptibila, o energie extraordinara pe care locul parca nu o su porta; si muntii, in stradania lor de a nu se dizolva, pareau ca tremura. Ai fi zis ca te afli in pragul unui seism. Aceasta era perceptia mea. Una dintre prietene, cu toate ca-i placeau foarte mult peisajele, nu se arata ca de obi cei preocupata de fascinanta frumusete a locului, nici nu facea traditionalel e comentarii entuziaste asupra peisajului, ci se predase unei taceri stranii. Mi-am dat repede seama ca-i era o teama... vecina cu moartea. Starea mea launtrica era una de precautie uimita fata de ceea ce se intampla. Ceilalti nu prezentau semne exterioare ca ar fi incercat aceeasi senzatie ca s i noi. Insa prietena aceasta se tot intorcea mirata si imi spunea: "O, dar cei aici?!". Era uluita nu de frumusete, ci de acest ciudat simtamant, aceasta i ntensitate strivitoare din atmosfera. Ne impartaseam unul altuia stupefactia s i curiozitatea. Dupa 5 kilometri de mers, la o curba, am zarit in departare ashramul Heracan. Era pe varful unui deal, unde se gaseau un vechi templu hindus, cateva cladi ri vechi si niste constructii recente. Pe coasta abrupta existau aproximativ doua sute de trepte de piatra. Raul curgea la poalele dealului. Acolo, pe alb ia raului, se aflau europeni, "occidentali", care lucrau. Adunau pietre rotun de de rau si fabricau niste borduri de piatra. M-am mirat, caci treaba pe car e o faceau nu parea sa aiba vreun sens. Langa vale erau zidite o piramida de 5 metri inaltime, un locas unde ardea co

ntinuu focul, si alte simboluri din piatra. Tot ceea ce citisem in diversele carti de ocultism si de magie alba si, in general, toate informatiile pe care le acumulasem din acest domeniu vast, toate cate le auzisem... aici erau rea litate! Am putut recunoaste diferite simboluri magice si felurite obiecte al caror uz il cunosteam din auzite. Ma strabatea un sentiment ciudat. inca de m ic copil aveam o inclinatie catre aceste lucruri. La 13 ani, gasisem in bibli oteca tatalui meu o carte cu paginile netaiate, pe care citind-o, am ramas fo arte impresionat. Cuprindea si descrierile unor exercitii de yoga, pe care le -am practicat frecvent in acea perioada. Manifestam o atractie inca neconstie ntizata catre insingurare, catre ascetism, si socoteam ca mi-ar fi potrivit s a devin yoghin. imi amintesc ca pe vremea gimnaziului le spuneam prietenilor mei: "Stiti ce vreau eu? O camaruta in padure, un blid de mancare si timp lib er sa ma ocup de mine insumi". Ei bine, iata ca acum toate acestea asteptau l a picioarele mele. Lucrurile care imi captasera dintotdeauna interesul, care ma preocupasera zi de zi si pe care le considerasem a fi singurele cu adevara t importante in viata, se aflau deodata chiar in fata mea, nu intr-un mod fra gmentar sau limitat, ci integral si chiar cu supramasura. Ajunsesem la sursa, gasisem esenta! Nu carti cu caracter descriptiv, ci fapta. Nu teorii, ci traire! Toate cartile care circula in Occident, pornind de la Karl Jung, intemeietorul psihiatriei si autorul teoriei subconstientului, continuand apoi cu ideile pe care le-a exprimat Herman Hesse, scrierile diversilor yoghini, precum Vivekan anda si altii mai noi, Yi Jing si textele confucianiste, teoriile diferitilor "oameni de stiinta", precum cea a lui Lyall Watson despre "supranatural", cart ea lui Fritjof Capra "Tao-fizica", Aldoux Huxley cu "Portile perceptiei" - "Bi blia" hipiotilor anilor '60, textele de magie alba ale lui Omraam Aivanhov, bi zarele lucrari ale lui Gurdjieff sau ale vrajitoarei Alice Baile,y, cartile He lenei Blavatsky, intemeietoarea Societatii Teozofice, toate aceste opere de ai ci isi trageau seva. Toti erau influentati de India. India este un centru care emite o anumita frecventa, un anumit sistem de conceptii, iar centrul Indiei este "ashramul". Dintre toate ashramurile pe care le vazusem si de care auzise m, acesta de aici parea diferit. Concentrat, integral! De altfel, Babaji era " gurul gurusilor", dascalul dascalilor. il recunosteau ca atare si alti yoghini pe care aveam sa-i intreb mai tarziu, si care isi marturisisera chiar dorinta de a fi primiti candva in ashramul sau. Afirm cu absoluta certitudine ca daca n-as fi plecat mai intai in Sfantul Munte si daca n-as fi avut acele coplesitoare experiente datorate batranului Paisie, as fi ramas definitiv in ashramul lui Babaji si i-as fi devenit discipol. 80

Insa acum exista in sufletul meu o oarecare indoiala. Auzisem deja un punct de vedere diferit. Un punct de vedere care avea autoritate si putere duhovni ceasca, insotit fiind de un mare numar de minuni si de experiente spirituale distincte de toate cele pe care le traversasem pana atunci prin yoga si pri n cele asemanatoare ei. Acest punct de vedere era exprimat de parintele Pais ie, de intreg Sfantul Munte, de intreaga Biserica Ortodoxa a lui Hristos de pe tot cuprinsul pamantului. Nu-1 puteam subaprecia pe batran socotindu-1 exponentul unui mod de religiozi tate inferior, asa cum incercau sa prezinte crestinismul toate cercurile infl uentate de conceptii orientale, caci niciodata in viata mea nu intalnisem pe cineva care sa se asemene parintelui Paisie, indiferent cu ce alt etalon l-as fi comparat. Trairile la care am putut accede prin rugaciunea lui erau cu mult mai patrunz atoare, mai intense, mai adanci, mai curate decat orice altceva experimentase m cu ceilalti diversi gurusi. Si cunoscusem destui. insa nu-i puteam ignora n ici pe ei. Ba, mai mult chiar, eram inclinat sa ma alatur lor. Am hotarat asa dar sa caut moduri de expresie mai apropiate de original. Sa vin in India, sa traiesc lucrurile efectiv. Mai mult, pentru a fi cu totul impartial si neinf luentabil, inainte de a veni mi-am scos cruciulita pe care mi-o daruise batra nul si i-am dat-o unei bune prietene de-a mea care crezuse de curand in Hrist os. A fost un gest simbolic, ca si cand as fi spus: "Acum sa auzim, sa traim, sa ne deschidem glasurilor mamei India". Ne apropiaseram de poalele dealului unde se afla ashramul si ne mai despartea de trepte doar raul, cand multimea ce cara pietrele a inceput sa se agite. S -au intors cu totii catre varful dealului, izbucnind in strigate puternice: " Bole baba ke tzei!", care insemna, precum am aflat mai tarziu, "Sfinte parint e, biruitorule!", strigat de slava si de cinstire. Atunci l-am vazut pentru p rima oara pe Babaji. A stat putin pe varful dealului. Avea in jur de 30 de an i, par negru si lung pana la umeri, cantarea cam 140 kg si era inalt de aprox imativ 1, 70 m. Nu pastra nici o asemanare cu baiatul slabut pe care il vazus em in vechea fotografie. Intre timp castigase foarte multe kilograme. Era imb racat in stofe scumpe si purta ghete moi de piele aduse din Occident. Cobora treptele in graba, cu pasi mari si vioi, primind cu satisfactie si natu ralete ovatiile multimii. Ca si cand ar fi marturisit: "Da, sunt exact ceea ce spuneti! Da, sunt biruitor! Da, sunt sfant!". Doar nu putea ascunde faptul ca

era stapanul absolut... Nu numai ca-1 ascultau neconditionat in orice, dar il si venerau. Atunci mi s-a intamplat ceva ciudat, o experienta ce-mi amintea de sedintele in care eram hipnotizat. Brusc, in timp ce-1 priveam coborand treptele, miam pierdut pentru cateva minute constiinta. Era ca si cum propria mea minte ar fi fost pur si simplu azvarlita departe de mine. Pentru un oarecare inter val de timp, imi pierdusem simtirea sinelui. Nu mai aveam constiinta trupulu i meu, nici a facultatii mele rationale. Parea ca nici n-as fi existat. Un m are gol domnea in memoria mea. In acel scurt rastimp eram efectiv inapt sa-m i dau seama ce mi se intampla, in ce stare ma aflu, daca macar mai exist. Pr imul gand pe care l-am avut dupa ce mi-am redobandit constiinta de sine a fo st: "Ce ai, de tot zambesti ca un cretin?", realizand ca un zambet larg mi s e intiparise pe fata. M-am simtit... siluit. Ca si cand cineva m-ar fi constrans sa zambesc, fara ca eu sa am o asemenea dispozitie. Simteam ca zambetul larg de pe chipul meu era fortat, venea in contradictie cu sentimentele mele. Eram stanjenit de a cest eveniment, dar pe de alta parte mi se starnise curiozitatea. Intre timp Babaji coborase dealul, in nesfarsite ovatii, impartind porunci si binecuvantari, si se apropiase de vizitatori. Ceilalti i se inchinasera deja, si primisera consimtamantul sau de a ramane in ashram. Ramasesem eu s i cele doua prietene ale mele, insa nu schitam nici o miscare. incremenisem de uimire. Nu stiam ce sa fac. Babaji se apropiase la cinci metri de mine, si ma simteam cuprins de un tremur. Nadusisem de neliniste. Eram acum ului t de fizionomia sa cu totul neomeneasca. Daca cineva mi-ar fi 81

spus ca ceea ce aveam in fata mea era o iluzie sau un extraterestru, mi-ar fi parut mai credibil si m-ar fi uimit mai putin. Intreaga sa prezenta parea un eveniment supranatural. Privirea lui avea o as emenea intensitate, o asemenea putere, o asemenea energie, incat eram mai de graba terifiat. Daca mi s-ar fi spus ca o entitate supranaturala locuieste i n acel trup, as fi subscris fara rezerve. Ma stapanea un amestec de spaima, incordare si confuzie. Atunci, unul din cei patru-cinci yoghini care il inconjurau imbracati in vesm

inte negre si tinand cate o lance cu un trident in varf (simbol al zeului Shi va), s-a apropiat de mine, m-a privit drept in ochi si, dilatandu-si pupilele la maximum, mi-a spus pe un ton aspru si poruncitor: "Scoate-ti incaltarile si inchina-te lui!". Cunosteam aceste siretlicuri de duzina, asa incat, cu to ata frica mea, l-am ignorat cu desavarsire. M-am apropiat de Babaji, insa nu la mai putin de trei metri... Mi se parea ca exista un teribil camp energetic imprejurul lui. "Namaste!"... i-am soptit, adresandu-i politicosul salut zil nic al indienilor. Mi-a aratat drumul catre ashram. Asadar ne primise. Puteam ramane. M-am indepartat usurat si am simtit imediat diminuandu-se acea tensiune pe care o percepeam in apropierea lui. Ma coplesise uimirea. Acest Babaji cu siguranta ca nu era om. Ce putere c olosala! Era Dumnezeu sau demon? Mag sau sfant? Om sau extraterestru? Ace ste intrebari constituiau o uriasa problema de constiinta pentru mine. Era dupa amiaza, si am inceput sa urc treptele abrupte catre varful unde se afla ashramul. M-a depasit in fuga un occidental gol-golut, de vreo 30 de an i, care tremura de frig intrucat tocmai iesise din apele inghetate ale raulu i. Citisem despre prelungitele bai reci pe care le fac yoghinii, unite cu an umite asane, pentru a stimula o serie de glande hormonale astfel incat sa se modifice biochimia organismului. De altfel, tot ceea ce vedeam in jur venea sa-mi confirme cunostintele pe care le dobandisem din carti; erau lucruri p e care de ani de zile ravneam sa le pun in practica. Domeniul magiei si univ ersul yoga aveau pentru mine atunci un sens pozitiv. Pe de alta parte, batranul Paisie, Sfantul Munte, experientele mele crestine strigau contrariul. Ma avertizau asupra Diavolului care se transforma chiar s i in inger de lumina pentru a insela. Ma clatinam in indoiala, nestiind ce sa cred. Era si motivul pentru care venisem in India. Ca sa inteleg. In vreme ce urcam scarile in acea stare de mirare si de nedumerire, am simtit apropiindu-se in chip nevazut o fiinta care mi-a adus alinare, linistire si sp rijin, iar in acelasi timp am auzit foarte limpede in mintea mea un glas zican d: Sa nu te inchini la idoli si nici sa le slujesti lor. Eu sunt Domnul Dumnez eul tau si sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. Prima porunca pe care o daduse Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai (les. 20, 2-3)! In clipa aceea m-a cuprins o asemenea pace si am inteles atat de adanc sensu

l poruncii incat am fost absorbit cu totul de continutul ei, fara sa ma mai minunez de modul neobisnuit prin care imi fusese adresata. Astazi cred ca a fost vorba de un inger. In vreme ce glasul inca rasuna in mintea mea, treptele s-au sfarsit si m-am tr ezit drept in fata unui mic templu hindus, situat in aer liber. Erau expuse ac olo diferitele zeitati ale panteonului hindus. Unul dintre zei avea trup omene sc si cap de elefant, altul se infatisa ca o maimuta cu anumite trasaturi omen esti, altul avea sase maini si patru picioare... Un intreg sir de astfel de st atui erau venerate de catre locuitorii ashramului. M-am intrebat: "Daca nici a cestia nu sunt idoli, atunci ce sunt?". Faptul constituia pentru 82

mine o adevarata revelatie: oamenii acestia erau idolatri in toata puterea c uvantului! intocmai precum vechii elini, precum popoarele dinainte de Hristo s. Am inteles totodata si un lucru pe care mai tarziu aveam sa-l nesocotesc in mai multe randuri. Anume ca ortodoxia dadea dovada de verticalitate, prop ovaduind fara echivoc ca nu avem absolut nici o legatura de ordin duhovnices c cu toti acesti inchinatori la idoli. De cealalta parte, insa, hindusii se straduiau sa prezinte lucrurile intr-un mod care sugera ca toti am fi una si ca exista doar anumiti fanatici ingusti la minte care nu vor sa recunoasca acest lucru. imi devenise acum evident ca aceasta afirmatie a lor distorsion a realitatea. NU-ul hotarat al crestinilor venea nu din partea vreunui oarec are preot sau calugar lipsit de minte, ci fusese pecetluit de catre insusi D umnezeu prin poruncile pe care le-a dat prorocului Moise. La o simpla lectur a a Bibliei se poate constata ca poruncile fundamentale ale Vechiului Testam ent erau orientate impotriva politeismului si idolatriei. De altfel, versete le deja amintite sunt ele insele cum nu se poate mai elocvente: Eu sunt Domn ul Dumnezeul tau (les. 20, 2) si Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine (les. 20, 3). De ce ascundeau hindusii acest adevar? De ce mistificau invatatura d e credinta a adversarilor lor? De ce staruiau in a prezenta lucrurile denatu rat? Despre ce pretinsa identitate vorbeau ei, cata vreme existau atat de ma ri diferente? Ce legatura aveau cu Dumnezeul Vechiului si Noului Testament p ersonaje ca Hanuman, cu infatisarea sa de maimuta, sau Ganesha cel cu cap de elefant? Toti acestia trimiteau mai curand cu gandul catre vechiul panteon, catre Zeus si celelalte cohorte de zei si semizei. Nici o legatura cu Unicu l Dumnezeu, Facatorul cerului si al pamantului. Asadar, pentru a intra cineva in ashram trebuia sa treaca obligatoriu prin aces

t mic templu in aer liber. Nu exista alt drum. M-au oprit si mi-au spus sa-mi s cot incaltarile si sa strabat descult perimetrul templului, caci locul era sfan t. inaintand inauntrul templului, mi-a atras atentia o statuie neagra si stralu citoare, care intruchipa in portelan un tanar solid, in pozitia lotusului. Mai tarziu am aflat ca statuia il infatisa pe Babaji si fusese realizata de catre d iscipolii sai din Italia. Era venerata in rand cu celelalte statui din templu. Oamenii din ashram credeau ca Babaji este zeu, ba chiar Zeul Suprem incarnat, drept pentru care i se inchinau in fiecare dimineata si seara. In timp ce el sedea lejer la o tribuna, se perindau unul cate unul prin fata lui si i se i nchinau pana la pamant, aducandu-i totodata si felurite ofrande. O parte din aceste daruri erau apoi impartite de catre Babaji, insotite de "binecuvantare a" lui. Toata aceasta ceremonie dura mai bine de doua ore. In diverse locuri ale ashramului era atarnata la vedere fotografia picioarelo r sale, pe care exista pretentia ca se puteau observa semnele dupa care l-au recunoscut ceilalti yoghini, ceilalti gurusi, ca dascal al dascalilor, ca un avatar, ca incarnarea lui Babaji. Tot ceea ce vedeam eu era insa doar o perec he de picioare grasune, si ma intrebam cate persoane detineau de fapt date co ncrete despre semnele pe care ar fi trebuit sa le recunoasca. Nu eram deloc c onvins ca semnele respective existau neaparat in realitate, ca toata istoria aceasta nu era un simplu element de recuzita, menit sa intretina credulitatea si entuziasmul. La fel de abundent era expus prin incaperi si un desen ce reprezenta niste flacari care formau impreuna o inima, cu nuante de rosu aprins si portocali u. Din cate mi-am dat seama, era emblema gurului. Instalarea in ashram a insemnat despartirea de prietenele mele. Urma sa lo cuim in corpuri separate. Am remarcat foarte repede ca occidentalii alcatu iau cel putin jumatate, daca nu chiar mai mult, din componenta ashramului. Exista asadar un oarecare numitor comun. S-a impartit mancarea, pe care am servit-o impartiti pe grupuri, iar apoi am inceput sa ne adunam intr-o constructie veche cu aspect de hala: avea acoperi sul sprijinit pe coloane groase si era deschisa pe trei laturi. Am fost printre primii care au intrat in acest edificiu. M-au atras sunetele a doua mici tobe la care cineva canta kirtan, imnuri religioase hinduse. in scu rt timp ne-am adunat cu totii si am umplut intreg spatiul, 83

stand in picioare unul langa altul. A venit si Babaji cu grupul sau, care parea sa fie format intotdeauna din aceiasi cinci-sase yoghini: un fel de nucleu al celor mai apropiati discipoli ai sai. M-a frapat faptul ca toti erau occidental i, albi. S-a asezat la tribuna, iar multimile au inceput sa treaca prin fata lui, sa i se inchine si sa-i aduca ofrande. Era atat de iesit din comun incat nu-mi pu team lua ochii de la el. Ma cotropisera iarasi aceleasi sentimente ca si prim a data, numai ca acum ma aflam la 15 metri distanta de el. II priveam incerca nd sa inteleg ce era el in realitate, sa-mi conturez o parere clara despre ac easta faptura neobisnuita. Sorbeam fiecare amanunt din miscarile lui si fieca re cuvant pe care il rostea. Am recunoscut multe din elementele despre care c itisem in cartile de magie ca fiind utilizate consecvent de catre el. De altf el, chiar in spatele lui era atarnat de perete un covor care infatisa un munt e cu trei creste si un soare de o forma aparte. Mi-am amintit imediat ca inta lnisem aceasta reprezentare intr-o carte greceasca de ocultism. Era simbolul magiei inalte. Adorarea pe care i-o aducea fiecare imbraca si forme particulare. Oricum, t oti erau complet absorbiti de persoana sa. Cei din proximitatea lui s-au ap ropiat in trei randuri de mine indemnandu-ma sa merg si eu sa ma inchin. Nam facut-o. Ma straduiam doar sa-l privesc drept in ochi. La un moment dat privirile noastre s-au incrucisat. Babaji nu ma privea pe min e in mod special. Scrutand insistent sala, ochii sai i-au intalnit pur si simp lu pe ai mei pentru o clipa. Ei bine, in acea clipa am pierdut contactul cu me diul inconjurator, am cazut in "extaz"! Ca si cand pieptul mi-ar fi devenit tr ansparent, am vazut prin el propria mea inima in culori vii, in flacari. Tot la fel de brusc mi-am si revenit, pastrand insa foarte limpede constiinta a ceea ce mi se intamplase. Am continuat sa-l urmaresc, cu atat mai impresio nat. A venit apoi iarasi cineva care mi-a spus sa merg si eu inaintea lui. Bine, si ce sa fac exact? Pai, tot ceea ce-au facut si ceilalti. Cu alte cuvinte, sa ma inchin lui. Nu m-am dus. Nu stiam cine este. Ma teme

am... De ce trebuia, adica, neaparat sa ma inchin? In timp ce sedea acolo relaxat, Babaji s-a ridicat deodata si a luat pozitia l otusului concentrandu-se cu maxima intensitate, iar ochii sai au devenit pregn ant scanteietori, asemenea unui carbune negru stralucitor. in fata sa se afla un individ care il venera cu infinita devotiune, precum o dovedeau miscarile s ale, intregul sau aspect exterior si inchinaciunile repetate pe care i le face a pana la pamant, fara nici o sovaire. ii oferea si nenumarate daruri de mare valoare. Atunci Babaji si-a atintit ochii asupra lui cu putere. Omul si-a strans maini le la piept si si-a lipit picioarele, devenind ca un stalp. in acelasi timp a inceput sa tremure si sa topaie pe loc intr-un mod cu totul suprafiresc, las and impresia ca ar avea arcuri sub picioarele imobile. Mai mult, incepuse sa scoata niste mugete naprasnice, asurzitoare, de vaca ranita si infuriata. Bab aji l-a tinut cam un minut in aceasta stare. Apoi l-a lasat pentru un scurt r astimp, dupa care, inainte ca omul sa-si revina, l-a dezlantuit din nou, mai tare de aceasta data. Se misca in fata mea ca un compresor si mugea infiorato r. Toti ramasesera fara glas si priveau uluiti. Mie insumi imi era greu sa-mi cred ochilor in fata acestui spectacol. Apoi individul s-a potolit cu desava rsire, iar lumea a continuat sa treaca prin fata lui Babaji, care si-a reluat obisnuita pozitie de relaxare, pe jumatate intins. O tanara de langa mine sa adresat multimii explicand ca Babaji tocmai ii daruise "iluminare" acelui o m! Eu insa ma confruntam cu o dilema. Potrivit conceptiei hinduse, pentru aju ngerea la "iluminare" - samadhi, cum mai e numita - sunt necesare eforturi in delungate, precum 84

si parcurgerea mai multor vieti ca yoghin. Babaji i-o "daruise" acestui om in cateva minute. ii scurtase evolutia spirituala cu multe cicluri de reincarnari . Nu constituia aceasta inca o dovada ca Babaji era... Dumnezeu? Nu aceasta reiesea din faptele lui? Astfel se cladea rationamentul tuturor celor prezenti in sala. Conform punctului de vedere crestin, gurul poseda intr-adevar insusiri supran aturale, intrucat era demonizat. Altfel spus, le ingaduise spiritelor demonic e sa locuiasca in sufletul sau. Puterea care se manifesta prin el era puterea spirituala a demonilor.

Omul care il venera deci pe Babaji, ii venera practic pe demonii ce locuiau in launtrul lui, si astfel le dadea dreptul de a intra si in sufletul sau. Asadar , evenimentul caruia ii fusesem martor era fenomenul cotropirii sufletului sau de catre demoni. Ceilalti care i se inchinau primeau doar o anumita influenta demonica, a carei intensitate varia in functie de fiecare individ in parte, i nsa nu erau supusi demonizarii, posedarii propriu zise a sufletului de catre d iavoli. Care din aceste doua pozitii era cea adevarata? Opozitia dintre ele se doved ea absolut flagranta. Ce era in realitate "dascalul dascalilor"? Mag sau sfa nt? Dumnezeu sau diavol? Trebuia sa gasesc un reper pe seama caruia sa ma or ientez, un criteriu in baza caruia sa pot distinge. Peste putin timp ne-am ridicat cu totii sa plecam. Atunci Babaji a trecut pr in fata mea fara ca macar sa-mi dau seama, desi ma straduisem din rasputeri sa ajung in situatia de a-1 privi de aproape. Cand m-am dezmeticit, i-am mai putut vedea doar spatele. imi inlantuise efectiv mintea, neingaduindu-mi sa -l privesc in momentul in care a trecut pe langa mine. Plimbandu-ma prin ashram, m-am intalnit cu prietena mea N. Era surprinsa si n elinistita. Mi-a spus ca H., cealalta prietena a noastra, cazuse la pat bolna va; desi se afla in perioada ciclului menstrual, totusi pierdea o cantitate n efiresc de mare de sange si nu se putea misca. N. a adaugat ca toate femeile dormeau sub camera lui Babaji, si a facut chiar cateva comentarii indecente l egate de acest fapt. Ne-am despartit apoi pentru scurta vreme. Camera in care locuia Babaji era izolata de restul cladirii, avea intrare sepa rata si era ornata pe fatada exterioara cu tot felul de placute multicolore st ralucitoare. Pentru gusturile mele, avea un aer foarte tiganesc. La intrare ma oprit un european: "Aici nu poti intra", mi-a spus el, furnizandu-mi nesfars ite explicatii. Omul se simtea extrem de stanjenit, si pe deasupra mai si amor tise. Oferea intr-adevar o priveliste ilara. Tinea in mana o trestie, purta o scufie caraghioasa si avea drept scut o impletitura de papura. I se incredinta se sarcina de a pazi intrarea lui Babaji. Se simtea prost si cauta sa se justifice. Mi-a fost mila de el. Am zabovit putin alaturi de el si mi-a spus povestea lui . il cunostea de cativa ani pe guru. Voia sa promoveze in cadrul firmei la car e lucra, astfel incat venise sa-l roage pe Babaji sa-si foloseasca puterile sa le in acest scop. "Bineinteles, i-as fi putut trimite o simpla scrisoare, dar am preferat sa vin eu insumi", spunea el. Oare de aceea i se distribuise acest rol rizibil? inadins il batjocoreau? Sau il obisnuiau astfel cu supunerea tot

ala si isi impuneau in acest mod stapanirea asupra lui?... Am dormit peste noapte intr-o camera mare, impreuna cu alte zece persoane. Eram de varste apropiate si paream a avea cu totii cam acelasi mod de viata si de gandire. Unul dintre ei mi-a spus ca isi castiga painea invatandu-i in America pe oame ni sa respire. Le preda adica exercitii yoghine de respiratie. Iata ca putea fi si aceasta o meserie! "incet-incet au sa ne invete si cum sa pasim", m-am gandit. Dimineata m-am trezit la rasaritul soarelui si am urcat pe un deal in afara a shramului, unde am intalnit-o 85

si pe N., care mi-a spus ca ne aflam deja in intarziere si ca trebuia sa ajun gem la slujba de dimineata inaintea lui Babaji. Cand am sosit, ne-au facut in tr-adevar observatie pentru intarziere; nu era un lucru permis: dovedea o lip sa de respect fata de persoana gurului. De data aceasta Babaji isi primea discipolii chiar in antreul sau. Am intrat si noi acolo. Era destul de stramt. M-am asezat mai in spate si urmaream to tul cu interes si nedumerire. Cineva mi-a facut observatie cu voce tare, cac i exact in locul unde sedeam exista un mic templu cu fotografii si picturi d e animale antropomorfe si oameni zoomorfi, de fapt zei. Fara intentie, ii ji gnisem asezandu-ma in interiorul templului. Am avut apoi acelasi sentiment privindu-1 pe Babaji, aceasta creatura atat de stranie. Pe de o parte, constituia o priveliste cu adevarat inspaimantatoare . Pe de alta, era doar un tanar grasan. Nu-1 slabeam din ochi, incercand sa d eslusesc vreun element mai edificator asupra lui. Si acest element a survenit ... Cred ca in general copiii mici, avand sufletul mai curat, dovedesc un instin ct mai bun decat cei mari. Detecteaza cu usurinta sentimentele ascunse, tocm ai pentru ca percep lumea in special prin intermediul inimii. Creierul nu-i deturneaza prin diverse rationamente care pot sa nu aiba nici un fel de fund ament real.

Asadar, cam pe la jumatatea randului se afla o pereche de australieni. Aveau u n copilas de patru ani. Brusc, Babaji a cerut sa-i fie adus copilul. indata ce l-au apropiat de guru, micutul a inceput sa planga, sa zbiere si sa se agite, incercand sa fuga cat mai departe de el. Plansetele lui imi sfasiau inima. Pa rintii sai sedeau fara sa schiteze vreun gest de impotrivire. Gurul l-a luat i n brate, si-a introdus degetul mare in gura copilului iar degetul aratator i l -a pus intre sprancene, si micutul a adormit instantaneu. Nu-mi puteam da seam a daca era vorba de somn sau de hipnoza, dar cert este ca micutul a ramas in a ceasta stare pe aproape tot parcursul slujbei. Frica si refuzul copilului m-au impresionat. Mi-am amintit din Evanghelie cu cata bucurie si incredere il imbratisau copiii pe Hristos. Cativa discipoli s-au apropiat iarasi de noi, adresandu-ne acelasi insistent indemn de a merge sa ne inchinam lui Babaji... Ne-am eschivat din nou, atat e u cat si prietena mea. Cealalta prietena a noastra era imobilizata la pat. He moragia sa abundenta era o "purificare", o veritabila "binecuvantare" a gurul ui! Aceasta fusese explicatia data de yoghinii ashramului... S-au perindat cu totii prin fata lui Babaji, exceptie facand doar noi, dupa care ne-am imprastiat. in scurt timp ne-au reperat prin multime si ne-au pus in vedere sa parasim ashramul. Nu agreasera comportamentul nostru, intrucat refuzasem de fiecare data sa ne inchinam lui Babaji! Usurata si chiar feric ita, prietena mea a plecat imediat sa-si pregateasca bagajele. Eu am cazut pe ganduri. Era oare bine sa plec inainte de a trage o concluzie ferma si definitiva? Doar pentru aceasta venisem in India. Merita sa ma int orc cu aceleasi dileme si framantari? Am cerut sa-l vad pe guru. S-au dus sa-l intrebe, si peste cateva minute sau intors sa ma conduca la el. in timp ce paseam in antreul sau, mi-am facu t cruce si am cerut ajutorul lui Dumnezeu. Nu stiu ce-mi facuse Babaji de l a distanta, insa creierul meu deja nu mai functiona normal. Parca mintea ma parasea intr-un anume fel... M-am pomenit inaintand spre el. Cand am ajuns la doi metri in fata lui, m-am uitat dupa vreun scaun, socotind ca urma sa stam de vorba. M-a privit cu o aversiune salbatica. Si-a unit picioarele si si-a intors capul i ntr-alta parte, ca si cand n-ar fi vrut sa ma vada, ca si cand se temea de mine, ca si cand ii era totodata scarba de mine, si a zbierat cu putere:

86

- Get out (Iesi afara)! Ma pierdusem complet. L-am privit cu uimire. Get out (Iesi afara)! a urlat inca si mai tare. Only one question (O singura intrebare)..., i-am spus. No questions here (Nici un fel de intrebari)! Get out (Iesi afara)! M-am intors si am plecat debusolat. Eram plin de nedumerire. Ce comportam ent era acesta? Iesind afara, m-am intalnit cu prietenele mele. - Noi plecam oricum, tu ce faci, vii? "Hai sa plec si, daca voi simti nevoia, am sa revin", m-am gandit si am porni t cu ele la drum. Prietenele mele erau feministe. Cu crestinismul aveau mai degraba relatii ina micale, manifestand insa o oarecare atitudine pozitiva fata de yoga si magie. De aceea mi-a atras cu atat mai mult atentia constatarea si marturisirea une ia dintre ele: - Frate, ce era cu omul asta? "Cazi si inchina-te mie!"... in timp ce religia no astra este delicata, plina de blandete... Omul asta are ceva salbatic in el. Am privit-o uimit. isi depasise prejudecatile ideologice. Pe drumul de intoarcere ne-au tinut companie un brahman, discipol de-al guru lui, si o olandeza care se afla de ani de zile in India, avandu-l si ea ca m entor pe Babaji. Brahmanul isi manifesta deschis rasismul fata de indienii c astelor inferioare. S-a oferit sa ne gazduiasca la el acasa^ undeva la poale le Himalayei. Mi-a spus ca femeia lui era nebuna. Socotea nebunia ca fiind s fanta. Ma deranjase atat de tare dispretul pe care il arata compatriotilor s ai, incat i-am refuzat invitatia, spre marea uimire a olandezei. in cele din

urma ne-am intors la New Delhi. Am ramas, platind in regim de hotel, in ash ramul lui Shri Aurobindo. LA NEW DELHI, IN ASHRAMUL LUI SHRI AUROBINDO Acest ashram se afla la periferia capitalei Indiei. Dispunea de o scoala prima ra, de un gimnaziu si de un liceu pentru indienii bogati. Din taxele de scolar izare se obtineau venituri foarte bune in raport cu nivelul de trai al Indiei. Turistilor ca mine le erau oferite si camere spre inchiriere. Multi dintre me mbri ashramului erau apuseni. Spre exemplu, o pereche de olandezi, in jur de 4 0 de ani, fara copii, se hotarasera sa ramana in India, iar acum predau la sco ala din incinta ashramului. Mi-au aratat un interes special afland ca studiase m fizica si ca pot sa lucrez ca profesor. M-au condus prin toate aripile scoli i si au lasat sa se inteleaga ca mi-as putea gasi acolo de lucru, daca as vrea . Atmosfera generala a locului era pasnica si relaxata. Nu avea nimic in comu n cu tensiunea spirituala existenta la Heracan, ashramul lui Babaji din Him alaya. Am discutat cu locuitorii ashramului de aici despre Babaji. Erau foarte reze rvati si aveau mai curand o 87

parere negativa. "Cum se poate sustine ca el este Dumnezeu?", intrebau ei. Urmau calea lui Shri Aurobindo, pe care il considerau sfant (aceasta si inse amna "Shri"), anume "calea launtrica". Deseori vedeam diferiti indieni si occidentali, dintre veteranii ashramului, mergand sa se inchine unei pietre in forma de ou care era expusa la un monu ment in aer liber aflat in curtea ashramului. Piatra continea cenusa de-a lu i Aurobindo. In ashram lucra de asemenea un medic indian, pensionar, care isi oferea gratu it serviciile compatriotilor sai saraci. Era homeopat. Om bun, hindus constii ncios si practicant yoga, el mi-a vorbit in cuvinte frumoase despre Vitulkas, parintele homeopatiei in Grecia. il cunoscuse inca din tinerete si pe Satyan

anda, inainte ca acesta sa devina cel mai venerat guru, si mi-a spus cuvinte de lauda despre el si despre ashramurile miscarii sale. Imi fusese pusa la dispozitie o camera solitara, precum solicitasem, pentru a putea reflecta mai mult la recentele evenimente, analizandu-le si incercand sa desprind cateva concluzii. Discutam destul de des cu "profesorul" olandez, care era membru al ashramulu i, despre diverse teme spirituale. "Astea sunt prostii crestine", mi-a spus el la un moment dat in timpul unei asemenea conversatii. M-am mirat... Ce cu nostea el despre crestinism? Nimic. Provenind dintr-un mediu protestant, lua se contact cu un "crestinism" diluat, eticist, pur omenesc. Despartiti de mu lte secole de Biserica lui Hristos, lepadand Tainele pe care le-a intemeiat Hristos insusi, protestantii au confectionat un crestinism artificial, dicta t de propria lor ratiune. Le lipseste cu desavarsire experienta Duhului Sfan t, a harului lui Hristos. Cum as fi putut asadar comunica autentic cu doctor ul in atari conditii?... Desigur, aspirand catre ceva mai inalt decat un eti cism fad, el isi schimbase religia, devenind hindus. Se straduia acum sa ma castige pentru hinduism. "Dar este cu putinta sa existe atat de multi zei?", l-am intrebat. Atunci a inceput sa-mi vorbeasca despre sufiti, o grupare mu sulmana de factura mistico-magica. Cunostea o uimitoare maestra initiata car e avea puteri supranaturale. "Daca ai sa vrei vreodata, mergem sa o cunosti" . Nu m-am aratat insa doritor. Dupa ce am petrecut cateva zile ca turisti lipsiti de griji in capitala Indie i, am hotarat sa ma despart de prietenele mele, care voiau sa-si continue vac anta in Nepal, nefiind amatoare de noi complicatii cu gurusi, ashramuri si al tele asemenea. Experienta cu Babaji li se paruse prea mult. isi propusesera a cum sa se destinda putin. A apucat-o deci fiecare pe drumul sau, dupa ce ne-a m inteles sa avem o intalnire in Delhi, cu putin inainte de ziua intoarcerii in Grecia. Eu am hotarat sa vizitez ashramul "mama" al gurului Satyananda, despre care a veam informatii de la "filiala" sa din Grecia. Speram sa-l intalnesc chiar pe Satyananda, astfel incat prin contactul direct si prin comparatie cu parinte le Paisie, sa-mi pot contura o opinie. Cei doi erau expresiile vii ale celor doua traditii spirituale, hinduismul si ortodoxia. Cautam ceva ce inca nu gasisem.

LA MONGYR: ASHRAMUL LUI SATYANANDA Dupa o calatorie lunga de unul singur cu trenul, am ajuns la pranz in Mongyr. Situat nu departe de Calcutta, este unul din numeroasele orase-sate ale Indi ei, intemeiat in apropierea fluviului Gange, care in acel punct era groaznic de murdar. Apele lui gri, pline de mizerie, formau o albie larga cu plaje ext inse. 88

Mi-era scarba sa-l si privesc. Indienii faceau baie in el, ii beau apa, ba chiar luau si pentru acasa, ca "binecuvantare" de la fluviul sfant. Am coborat din tren infometat. Putin mai departe de gara am zarit niste crat ite mari, negre, asezate pe o banca de lemn, sub o copertina din trestii pat ata de jur-imprejur cu zoaie, adapostind inca doua mese deasupra carora roia un nor de muste. Acesta era restaurantul. M-am indreptat in directia lui. D eja ma obisnuisem, desi sunt sigur ca nici un european nu s-ar fi lasat conv ins sa manance acolo. La fel procedasem si eu in primele zece zile. Apoi, in sa, foamea si epuizarea mi-au invins repulsia. Am comandat trei portii si ni ste iaurt... Am fost realmente multumit de mancare. Trecusem in tabara ceala lta, si ii socoteam deja pe europeni formalisti in privinta curateniei. Satul, am pornit in cautarea unui taxi care sa ma duca la ashram. Am abordat un taximetrist indian, care insa mi-a cerut un pret nebunesc, zambindu-mi si batjocoritor pe deasupra. "Acum te am la mana, albule bogat si ticalos, iar t u o sa platesti" - incerca sa-mi sugereze prin intreaga sa atitudine. isi man ifesta franc ostilitatea, alimentata si de o serie de motive carora le pot ga si totusi justificari. in locul lui, poate ca eu as fi fost inca si mai agres iv. M-am apropiat de urmatorii taximetristi. Preturile depaseau in continuare absolut orice imaginatie. Pe de alta parte, nici nu stiam drumul catre ashra m. Asadar m-am invoit in final cu unul dintre ei, dupa ce a coborat pretul la jumatate. Judecand dupa tarifele practicate in celelalte orase, pentru un as tfel de pret ma asteptam sa calatorim cel putin jumatate de ora. Am intrat de ci in taxi. Usa se deschidea ca la automobilele anilor '40. "Bine, dar mai ex ista astazi fabrici care continua sa produca modelele anilor '40?", ma intreb am in gand. "Ce se intampla, nu cumva le vand occidentalii din stocuri? Dar d e atunci si pana acum, mai au oare stocuri?!". Am ramas pana astazi cu aceast a nedumerire.

Dupa nici 5 minute, taximetristul m-a lasat in fata unei porti de fier incuia te. Daca stiam ca era atat de aproape, as fi mers negresit pe jos. Am realiza t dintr-o data cat de mult m-a furat. Coborand in tacere, am avut surpriza sa vad ca se incumeta sa-mi ceara si bani in plus. Striga si dadea din maini. M a miram cum de reusisem inca sa-mi pastrez calmul. in spatele portii de fier, o femeie imbracata in rasa yoghinilor urmarea scena. Era de partea compatrio tului ei. Dupa ce a facut o intreaga tevatura si dupa ce s-a convins ca nu va obtine absolut nimic in plus, taximetristul a zambit satisfacut, bucuros de lozul care ii cazuse in maini, m-a salutat batjocoritor si a plecat. Eram deprimat. intalneam pretutindeni acelasi si acelasi comportament. Ma a steptasem ca aceasta femeie intre doua varste, purtand rasa portocalie de s wami, sa sustina dreptatea. N-a miscat nici un deget, n-a rostit un cuvant. Atitudinea ei ma dezamagise. I-am vorbit. Vreau sa-l vad pe guru. Mi-a raspuns sobru si sec: Asteapta. A trimis un copilas sa intrebe ceva. Eu asteptam dincolo de poarta de fier zav orata, care se afla la poalele unui deal, de jur-imprejurul caruia fusesera ri dicate ziduri mai inalte decat statura unui om. Ashramul se afla sus, pe varfu l dealului; acolo existau cateva cladiri, iar in centru se construia acum un b loc inalt. Din varf si pana la zidurile de jos nu erau decat copaci, gradini, curti si cateva ateliere. Dupa un timp, micutul s-a intors. Si-au spus ceva in tre ei in indiana. Poarta cea mare de fier s-a deschis, am inaintat cu totii c atre o carare ce urca, iar la un moment dat ne-am oprit tacuti, asteptand. in tot cazul, femeia nu ma simpatiza. Dupa vreun sfert de ora a aparut un occidental, swami si el, firav, de inalti me medie si foarte paros, avand injur de 30 de ani. Purta de asemenea rasa po rtocalie. 89

Am intrat intr-o camera si a inceput un mic interogatoriu: "Cine esti? De u nde vii? Pe cine cunosti in Grecia? Suferi de vreo boala? Iei ceva medicame

nte? Fumezi narcotice? Marijuana?", si multe alte intrebari. Ne-am simpatizat reci proc, cu toate ca rolul sau era mai curand antipatic. Vreau sa-l vad pe guru Satyananda, am spus. Nu-i aici, este in Australia. Nu mi-am ascuns nici mirarea, nici dezamagirea. Batusem atata drum! Si totusi nu luasem in calcul aceasta posibilitate! Reactia mea i-a facut o buna impre sie. Ma gandeam ca m-ar primi, daca inca m-as arata interesat sa raman. in ce le din urma, mi-am manifestat dorinta in acest sens. Mi-a inmanat spre lectur a un regulament al ashramului, pe care trebuia sa-l si pastrez in cazul in ca re as fi ramas. Mai trebuia sa le predau banii, pasaportul, biletele. Apoi, s a nu fumez hasis, sa nu consum bauturi alcoolice, sa nu creez in general prob leme. in sfarsit, sa platesc 100 de dolari pe zi. Abia am reusit sa-mi reprim un strigat de indignare! Cu 100 de dolari as fi petrecut o luna si jumatate in India, si ei ii voiau intr-o singura zi?! Toti banii cu care venisem din G recia erau 250 de dolari. Nu am, i-am spus, si acesta era adevarul. Bine, vom merge la conducatorul ashramului si el va hotari daca te primeste sau nu, mi-a raspuns. "Sper ca aceasta sa fie ultima verificare", m-am gandi t. Am strabatut un coridor lung, la capatul caruia am intrat intr-o camera. ina untru erau trei swami; unul de varsta mijlocie, unul de 30 de ani si un tana r de vreo 20. Purtau cu totii rase. M-am asezat pe un scaun si asteptam, pre cum mi se spusese. Am aflat indata un nou prilej de uimire: conducatorul era tocmai tinerelul! Ce ilalti culegeau sfaturi si indrumari de la el. Ascultau cu deferenta, ii punea u diverse intrebari si il aprobau in tot ceea ce le spunea. Era foarte slab, a proape scheletic, cu capul ras, cu ochi mari, cu un chip mai degraba urat, dar totusi simpatic. Era prognatic: mandibula ii iesea in afara. Avea un glas lin istit si domol. In timp ce le vorbea, lasand aparent impresia ca mi-ar ignora prezenta cu de savarsire, a inceput sa-si exercite anumite puteri asupra mea. Am simtit cev a nevazut apropiindu-se de mine, intocmai ca pe vremea cand practicam Mind C

ontrol. Am inteles imediat ca eram iarasi supus unei perchezitii launtrice! N-aveam nimic de ascuns. Am ramas deci linistit, pasnic, fara vreo urma de i mpotrivire. Ceva imaterial, mental, o energie care provenea de la tanarul ac ela se focalizase asupra mea si imi "cotrobaia" prin minte. Era insa o cauta re superficiala, care dadea mai curand tarcoale mintii decat sa patrunda inl auntrul ei. Mai degraba se straduia sa interpreteze deductiv anumite indicii , fara sa poata cunoaste direct si plenar, printr-un contact profund si nemi jlocit, asa cum facea batranul Paisie, care prin conlucrarea Sfantului Duh " pasea" pur si simplu prin mine si patrundea in adancurile cele mai intime al e mintii si ale sufletului meu. Insa, daca raportat la parintele Paisie aceasta "cotrobaiala" era doar o glum a, in comparatie cu Mind Control ea se dovedea mai intensa. in orice caz, era manifestarea certa a unei puteri iesite din comun, inaccesibila unui om obis nuit. Am fost impresionat. Primul meu contact cu tanarul guru (pe care il num eau Niranjan) era revelatoriu. in ce consta revelatia semnificativa? in faptu l ca el reusea aceasta performanta in timp ce continua sa vorbeasca cu ceilal ti si fara sa depuna nici un efort vizibil. 90

Dupa plecarea celorlalti doi, s-a intors direct spre mine si mi-a spus ca sun t primit in ashram. Urma sa-mi platesc sederea, dar nu cu 100 de dolari, ci c u doar 5 rupii pe zi (atunci un dolar echivala cu 10-12 rupii). Foarte curand dupa aceea am intrebat un muncitor care lucra la blocul ce se construia in m ijlocul ashramului, si mi-a spus ca primea 4 rupii pentru o zi de munca. Prin urmare, plateam bine pentru conditiile din India. Totusi, fata de cat imi ce rusera initial, m-as fi putut socoti privilegiat. Dupa ce ne-am spus obisnuitele banalitati, m-am hotarat sa-l intreb: Ce mi-ai facut adineaori? Iarta-ma, dar era datoria mea sa fac astfel, sunt conducatorul ashramului si tre buie sa stiu cine intra aici, s-a aparat el. Nu-i nici o problema, i-am spus. Ma impresionase insa neplacut faptul ca procedase pe ascuns, fara stirea si

consimtamantul meu. Din contra, batranul imi cerea intotdeauna incuviintarea in asemenea situatii. Nu mi-am putut reprima curiozitatea: Ce-ai vazut? l-am intrebat. Lucruri bune, mi-a raspuns el, fara alte detalii... A chemat apoi pe cineva sa-mi arate unde voi ramane. Camera mea se afla la parterul unei cladiri si era dotata cu o toaleta interi oara, un robinet si un pat de lemn, facut din scanduri si acoperit cu o panza impotriva tantarilor. Avea si o saltea extrem de murdara. Cu toate ca eram d e ceva timp in India si ma obisnuisem cu mizeria, mi-a fost atat de scarba in cat am scos-o si mi-am intins sacul de dormit direct pe scanduri. In primele zile am locuit singur. Mi-au trimis insa ulterior un tovaras de c amera. Era un francez de vreo 20 de ani, pe nume Benoir. Dis-de-dimineata, o data cu rasaritul soarelui, serveam cateva bucatele mic roscopice de rahat si o cana mare de ceai. Ne mutam apoi intr-o sala mare, unde se cantau fragmente din Gita, cartea sfanta a hinduismului, vreme de a proximativ o ora. Dupa aceea incepea lucrul. La pranz, pentru a primi manca rea treceam cu farfuria in mana prin fata cazanului, exact ca in armata, du pa care maneam sezand pe jos, oriunde gaseam loc liber si companie agreabil a. Apoi ne imprastiam la diverse activitati: treburi de tot felul, sau exer citii yoga. Eu obisnuiam sa frecventez dupa pranz cursurile unei sectii de Nidra Yoga ("yoga relaxarii"). in continuare, munceam pana la apusul soarel ui, dupa care ne adunam cu totii -barbati, femei, copii - intr-o sala mare pentru sadsang sau kirtan. Cantam adica diverse imnuri cu continut religios , acompaniati de un instrument. Cineva spunea un vers, pe care ceilalti il reluau apoi in cor. Era ceva oarecum asemanator cu vecernia ortodoxa. Versurile erau in hindusa si nu le intelegeam semnificatia. Mai tarziu am afl at ca ele contineau in general cuvinte de adorare a gurului, dar si a zeilor Krishna, Shiva, Paravati, Vishnu, si a multor alti zei din panteonul hindus. Eu priveam aceste cantece ca pe un simplu folclor, caci nu credeam in acesti zei, si imi venea inca destul de greu sa accept ca oamenii din jurul meu erau cu adevarat politeisti, precum vechii greci. Asa cum noi crestinii credem in Hristos, in acelasi chip acestia cred in Shiva si in Krishna, de pilda. Pent ru constiinta mea fusese in principiu atat de improbabil, atat de irational c

a asa ceva sa se mai 91

intample in secolul XX, incat am ezitat la inceput sa admit ca aveam de-a fac e cu credinta in multi zei straini. Un politeism viu. Vechea idolatrie care s upravietuieste pana in zilele noastre! Cu toate acestea, eu ma incapatanam in ca sa o tratez ca pe o amuzanta traditie folclorica. intr-o seara cu luna plina, au pregatit un "altar". Au sapat o groapa, au imp odobit-o frumos si au aprins focul. Apoi au inceput sa se invarta de jur-impr ejur cantand si azvarlind din cand in cand in foc cate o mana dintr-un ameste c de lemnisoare, orez si flori. L-am vazut pe unul dintre prietenii mei acolo si m-am alaturat si eu. Totul mi se parea pitoresc. N-a participat intreaga comunitate, nici conducatorul ashramului, ci doar o parte dintre swami. La sf arsit, am intrebat pe cineva: "Ce-am facut aici, de fapt?". Mi-a spus ca fuse se adusa o jertfa unui zeu al carui nume nu mi-1 amintesc, ca sa ne ajute si sa ne stearga pacatele. A adaugat ca, potrivit traditiei hinduse, atunci cand este luna plina se fac asemenea slujbe si oamenii isi marturisesc pacatele l a luna. Este ceea ce ei numesc o "curatire". Am ramas surprins si incurcat. Cea care imi spunea si care credea aceste lu cruri era o nemtoaica, o swami pe nume Prakas, avand in jur de 45 de ani. M i-a mai spus ca de multe ori pe an ii vede pe localnicii din Mongyr adunand u-se pe tarmurile Gangelui si urmand aceasta traditie. N-am dat atunci prea multa atentie intamplarii, nici nu m-a preocupat in mod special, ci a trecut fara sa-mi prilejuiasca o problematizare serioasa. Astaz i constientizez insa ca atat credinta respectiva, cat si acea forma de aplica re a ei practica, vin in directa contradictie cu invatatura Evangheliei. Conf orm credintei crestine, dumnezeiescul sange pe care Hristos l-a varsat pe cru ce din voia Sa si din marea Sa iubire de oameni, numai el are puterea de a st erge pacatele... Este inca o diferenta flagranta intre credinta crestina si c ea hindusa.

OAMENII ASHRAMULUI

1. Convorbirea cu Niranjan, conducatorul ashramului. In a doua sau a treia zi a sederii, m-am intalnit pe coridoare cu Niranjan, c onducatorul ashramului. Era prietenos si avea dispozitie si timp pentru mine. Am inceput asadar discutia, si am ajuns repede la punctul nevralgic al probl emei. Ce parere ai despre crestini, despre monahii ortodocsi? l-am intrebat. Se afla si ei pe o carare spirituala, mi-a zis, dar sunt la un nivel scazut. Toa te experientele mele de pana atunci s-au revoltat intr-o replica spontana: Nu-i adevarat, nu pot accepta asa ceva, i-am raspuns si m-am straduit sa-i ex plic. A fost atat de stanjenit incat ne-am despartit intempestiv. De atunci Niranja n n-a mai stat de vorba cu mine. S-a straduit sa ma convinga de la distanta, pe cai mai senzationale, dar si mai incontrolabile. Refuzul meu de a-i admite punctul de vedere trebuie ca i-a displacut. intre a ltele, si pentru motivul acesta: yoghinii invata ca atunci cand cineva nu man ifesta un atasament patimas fata de propriile afirmatii si spune adevarul far a partinire, cuvantul sau este totdeauna primit de catre celalalt. Cunosteam din lecturi si din auzite aceasta teza, pe care si in ashram o prezentau ca p e o "lege spirituala". Asadar, ce se intampla? 92

"Marele yoghin", succesorul gurului, si totodata el insusi guru pentru discip olii sai, dovedea o oarecare subiectivitate patimasa care il impiedica sa gas easca un ecou pozitiv in sufletul meu? Nu stiu daca el o socotea ca fiind o n eputinta de moment sau o lipsa majora in desavarsirea lui, dar n-a mai discut at niciodata despre acest subiect. Nu s-a mai aratat in general dispus sa poa rte conversatii cu mine. Astazi, dupa ani de zile, ma reintorc cu gandul la raspunsul sau. Este posibil ca batranul Paisie sa se afle la un "nivel spiritual scazut"? El, care savars este mii de minuni, care tamaduieste miraculos bolnavi de cancer, paralitici,

nebuni, oameni suferinzi de toate maladiile pamantului, este la un "nivel spir itual scazut"? Cel in fata caruia viitorul sta deschis ca o carte, cel care es te capabil sa-ti relateze cele mai mici amanunte ale neinsemnatei tale vieti s i sa prevada cu exactitate ceea ce urmeaza sa ti se intample inclusiv in viito rul pe termen lung, se afla la un "nivel spiritual scazut"? Cel care printr-o simpla mangaiere te umple de har si te face sa percepi lumea duhovniceasca, sa poti trai prezenta lui Dumnezeu, se afla la un "nivel spiritual scazut"? Cel care te salveaza din pericole de moarte, de la mii de kilometri distanta, se a fla la un "nivel spiritual scazut"? Cel care se deplaseaza cu trupul sau mater ial, intr-o fractiune de secunda, din Sfantul Munte la Tesalonic sau in Epir s au in Macedonia, se afla la un "nivel spiritual scazut"? Cel care poate comuni ca in limbi pe care nu le-a invatat niciodata, este la un "nivel spiritual sca zut"? Cel care, prin simpla prezenta alaturi de tine, te transfigureaza si iti adapa toata fiinta cu bucurie, pace si siguranta dumnezeiasca, se afla la un "nivel spiritual scazut"?!... Il comparam automat cu yoghina indianca pe care o intalnisem in Tesalonic. Ace asta se situa la un "nivel spiritual inalt", era avansata - dupa cum pretindea u ei... Parea cu adevarat un pigmeu, absolut inexistenta in fata batranului, i ndiferent ce criteriu de comparatie s-ar fi luat in calcul: cel al puterii spi rituale, cel al harismelor, cel al puterilor miraculoase, cel al cunoasterii, sau - mai presus de toate - cel al atotputernicei iubiri. Toti yoghinii pe car e ii cunoscusem pana atunci, dar si cei din anii care au urmat, erau un "zero" spiritual in comparatie cu batranul Paisie. 2. Prakas Nu-i cunosc numele crestin. Era o femeie frumoasa si cultivata, de origine no bila, avand in jur de 45 de ani. Sotul ei se bucura de reputatia unui om pute rnic si influent in Germania, unde petreceau o viata mondena, plina de recept ii si calatorii. Ma luase sub "ocrotirea" ei si purtam adesea conversatii ind elungate. "Simteam un mare gol in felul de viata pe care il duceam. Toti erau preocupati de lucruri stupide: ce haine port, cat de scump este materialul, s.a.m.d.", i mi spunea ea. Pentru a-si "umple" viata cu ceva, a deschis un magazin alimenta r specializat in comercializarea produselor dietetice. Dar n-a rezistat nici c u o astfel de activitate decat cativa ani. Simtea un vid launtric, incepusera, in consecinta, si neintelegerile cu sotul ei. "- Ce astepti de la propria ta viata? il intrebam.

- Fericire, imi raspundea el, si sa ajung tare ca piatra, sa nu mai simt nimic". Asadar, credea ca in viata urmatoare barbatul ei se va reincarna in... piatra, intrucat aceasta era dorinta lui. in ciuda vastei sale culturi, nu putea identi fica problema sotului ei prin prisma psihologiei, ci prefera fuga iresponsabila catre o explicatie metafizica facila, fara implicatii grave pentru prezent. In sist asupra expresiei "pentru prezent", intrucat consecintele pe termen lung al e unei solutii metafizice gresite, izvorate dintr-o inselare, sunt uriase: dist rug vieti si provoaca suferinte sufletesti insurmontabile. Prakas se simtea dezgolita. Aspira catre un mod si un scop mai inalt al existen tei. in cautarile ei, a cunoscut yoga, l-a intalnit pe guru si a parasit toate lucrurile care o mai legau de trecut. 93

S-a ras in cap, s-a imbracat cu rasa portocalie, a devenit discipola a gurul ui si a inceput sa practice yoga. "Copii mei ma vad o data - de doua ori pe an. Ma roaga sa-mi las parul lung si sa ma imbrac normal, fiindca le e rusin e cu mine", imi spunea ea; amuzandu-se pe seama diferentelor dintre civiliza tii. Era un suflet inteligent, plin de bunatate. Ma simpatiza si isi dorea s a ma vada si pe mine devenind swami. Mi-a propus de multe ori sa raman in as hram, straduindu-se totdeauna sa-mi spulbere grijile legate de parintii mei. Numai ca eu adulmecasem deja adancurile ortodoxiei, in vreme ce pe ea mediu l protestant german o secatuise, ii nimicise potentele unei adevarate vietui ri crestine, iar sufletul ei nu se putea hrani cu ceea ce-i oferea materiali smul, cu modul occidental de viata -care nu era altceva decat un ateism practic. 3. "Grecul" (Sivaratza) In a doua sau a treia zi a sederii mele in ashram, yoghinii mi-au spus ca exis ta acolo si un oarecare grec. Fireste, m-am aratat interesat sa-l intalnesc, s i curand am facut cunostinta. Doar ca era... englez. Avea injur de 35 de ani, deci era cu vreo 10 ani mai in varsta decat mine. Absolvise Universitatea, fiind de profesie electronist. Fusese casatorit in An

glia. Dovedise dintotdeauna o intensa atractie catre fenomenele paranormale. D upa niste experiente ciudate, si-a parasit patria si familia si a plecat in Gr ecia. Aici a trait ilegal timp cinci ani, facand pe profesorul de engleza. In Grecia a luat contact cu ashramul lui Satyananda si cu practica yoga. intre tinea legaturi stranse cu yoghinii "filialei" grecesti a ashramului, fara sa f i devenit insa membru. intr-o zi i s-a spus ca se va face o excursie in India si ca va putea participa si el, in masura in care l-ar fi interesat. Atunci le -a zis: "Dispun de cutare suma de bani, nu stiu daca e suficient". in scurt ti mp a primit raspuns favorabil. I-a inmanat banii responsabilei B. care organiz a grupul, si, dupa numai cateva zile, a ajuns impreuna cu ceilalti in India. A u stat cat au stat in Mongyr si, o data sosita ziua returului in Grecia, respo nsabila i-a spus ca el nu se va putea intoarce deocamdata! Banii sai nu erau d estui pentru a acoperi costul biletului de intoarcere. Se vedea silit sa mai r amana o vreme in India! Cand l-am intalnit eu, trecuse deja un an de cand fusese lasat aici. Omul se a fla intr-o stare foarte proasta, simtindu-se sechestrat si escrocat - ceea ce era perfect adevarat... Nu contenea cu injuriile la adresa lui B., responsabil a grecoaica, pe care o acuza de sarlatanie. Povestea lui m-a uimit cu totul. N u traise deloc in afara ashramului si avea o idee cu mult mai sumbra despre co nditiile de viata din India decat in realitate. Aceasta imagine i-o cultivau i n cadrul ashramului, pentru a-1 tine' intre ziduri. Mie insumi, cand le-am cer ut permisiunea de a face o plimbare in orasul vecin, mi-au spus ca este foarte periculos, datorita criminalitatii extrem de ridicate in regiune. Pana la urm a mi-au dat voie, si am mers insotit de Sivaratza pe malul Gangelui, unde el s -a scaldat cu o evidenta repulsie in apele mizerabile ale fluviului, de culoar ea zoaielor. Imi prezenta o sumedenie de justificari pentru situatia in care ajunsese, ince rcand de fapt sa-si gaseasca scuze in fata propriei constiinte. Era extrem de speriat si nu indraznea nici sa fuga din ashram, nici sa le ceara socoteala. Mi-a destainuit ca planuise sa le scrie unor prieteni sa-i expedieze bani pentr u biletul de intoarcere, dar nu voia ca acestia sa-i fie trimisi la ashram, int rucat se temea ca nu-i vor fi inmanati. Bine, i-am zis, dar de ce nu mergi la Niranjan sa-i spui cum stau lucrurile s i sa-i ceri un imprumut, cu fagaduinta ca-i vei returna suma indata ce ajungi in Europa, sau prin intermediul ashramului din Grecia? Nu, nu, asta nu.

94

Nici nu voia sa auda despre o asemenea solutie. Era limpede ca nu avea incr edere in nimeni. Atitudinea lui mi se parea consternanta. - Mai omule, i-am spus, de vreme ce n-ai incredere in ei nici macar in chestiu nea banilor, cum le incredintezi atunci trupul tau si practici diverse exercit ii care produc transformari psihosomatice, precum declara ei insisi? Cum poti sti exact ce fel de transformari apar, si daca nu sunt periculoase? Chiar mai mult decat atat: cum le incredintezi mintea si sufletul tau, exersand sub indr umarea lor? Ce garantii ai ca nu te vor insela si in privinta aceasta, intocma i ca si cu biletul? De unde stii ca n-au sa te aduca intr-o stare inca si mai rea?... Il vedeam comportandu-se irational, inconsecvent si nesincer fata de ei. Adeva ratele lui sentimente mi le dezvaluia numai intre patru ochi, iar in tot restu l timpului purta masca omului fericit, plin de bunatate si supus. Se straduia in felul acesta sa-i pacaleasca sau sa-i evite. Era impovarat si plictisit din pricina modului de viata si a regimului culina r din ashram. "Numai orez, orez si iar orez. in fiecare zi mancam orez. Ne sp uneau ca trebuie sa mancam fructe, iar acum ne indoapa cu orez", se lamenta e l incontinuu, descriindu-mi pe larg mancarurile grecesti preferate. Mi-era mi la de el, insa nu aveam bani ca sa-l ajut. Situatia lui era intr-adevar dezol anta. Cum se lasase prins intr-o asemenea cursa? El isi varsa toata indignare a asupra responsabilei grecoaice care il pacalise, dar este posibil ca aceea sa nu-i fi cerut parerea invatatoarei ei, Shivamurti? Si este cu putinta ca N iranjan, conducatorul ashramului, sa nu fi stiut nimic? De vreme ce il aveau drept gura si i se supuneau in toate, nu l-ar fi instiintat despre aceasta si tuatie? Raspunsurile la aceste intrebari sunt de domeniul evidentei. Ceea ce m-a frapat inca si mai tare a fost faptul ca, intr-o seara, mi-a spu s ca planuieste sa mearga in Cipru, cu scopul de a deschide acolo un ashram si a deveni profesor de yoga. Ashramul din Mongyr patenta profesori de yoga. Exista o scoala speciala pentru aceasta, si el o urma.

De ce in Cipru? l-am intrebat. Pentru ca imi place mult insula si pentru ca exista o comunitate engleza acol o. Gandindu-ma astazi la Sivaratza, imi vin in minte cuvintele apostolului Pavel: Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si r ataciti fiind ei insisi (II Tim. 3, 13). Altfel spus, individul intentiona sa faca si el altora ceea ce i se facuse lui. 4. Benoir Era francez, in varsta de 22 de ani, pompier de profesie, si practica Kriya Yo ga la un nivel destul de avansat. Bine cladit, plin de ironie si neexceland la capitolul inteligenta, era departe totusi de a fi prost. Se numara si el prin tre cei cu statutul de vizitator, astfel incat platea mult pentru sederea sa i n ashram. Am fost pentru o vreme colegi de camera. Imi amintesc ca intr-o zi am intalnit niste yoghini indieni care se indeletnic eau si cu chiromantia, intocmai ca tiganii nostri (care, de altfel, in India i si au radacinile). I-am invitat si eu sa-mi citeasca in palma si sa-mi prezica viitorul, lucru pentru care mi-au cerut 10 rupii. Printre altele, mi-au spus ca voi cunoaste un guru care ma va iubi foarte mult. Cand i-am povestit lui Be noir, mi-a marturisit ca si lui ii "explicasera" ca in doi-trei ani va ajunge la samadhi. Era deci bucuros si fericit. Mi-a spus: "De acum voi exersa inca s i mai asiduu, ca sa reusesc". Mi s-a parut totusi greu de admis ca niste bizar e exercitii corporale se pot 95

solda cu un atat de urias rezultat, precum indumnezeirea! Ma intrebam: oare numai prin exercitii fizice va ajunge cineva la iluminare, la indumnezeire, la samadhil Ansamblul comportamental, valorile etice, nu au nici o relevanta ? Celalalt poate sa ucida, sa insele si sa exploateze, dar, intrucat executa ireprosabil anumite exercitii si ritualuri, va accede la indumnezeire, la s amadhil Ce este omul, o simpla masina? Constiinta nu joaca nici un rol? - Da, se grabea el mereu sa ma asigure, totul survine asa, automat, prin exerci tii.

O asemenea afirmatie mi se parea extrem de simplista si de-a dreptul stupida . Mi-a fost imposibil sa o accept. Mai tarziu aveam sa-l aud si pe Niranjan exprimand acelasi punct de vedere. Parea sa fie credinta generala a yoghinil or. In Upanishade, pe care hindusii le socotesc in unanimitate carti sfinte si de m are autoritate, yoga este considerata "magie inalta". Ea este evidentiata si el ogiata in antiteza cu celelalte siddhis ("puteri") si practici, care sunt dispr etuite si privite ca magii de un nivel scazut, cu care nu trebuie sa-si piarda vremea nimeni din cei initiati. Pana la urma, insa, acesti yoghini indieni se dovedeau a nu dispretui nici "u mila" practica a chiromantiei, daca li se ivea oportunitatea de a stoarce bani de pe urma ei!... Benoir fusese sfatuit sa ia drumul Indiei de catre dascalul sau, un mag france z pe care il platea scump si de capacitatile caruia era foarte entuziasmat. Od ata mi-a povestit ca profesorul sau, expert in karate, neutralizase doi tineri vagabonzi (care il atacasera cu cutitele in metroul parizian) folosindu-se nu mai de picioare, fara sa-si lase din mana valiza pe care o purta asupra sa. Ac est profesor era admirator al lui Pitagora, si continuator al aceleiasi tradit ii. Drept consecinta, Benoir se socotea el insusi un succesor spiritual al lui Pitagora. In urechile mele, astfel de istorii sunau oarecum ciudat. Un profesor al carui nivel spiritual se pretindea atat de ridicat, sa recurga la violenta fizica p entru a-si pazi portofelul... era o imagine destul de insolita. Nu-mi pot repr ima imboldul de a evoca o intamplare relativ asemanatoare, avandu-1 insa ca pr otagonist pe batranul Paisie. Diferenta va fi mai mult decat elocventa. Candva, un tanar de 20 de ani care crescuse intr-o manastire buddhista si care il vizita frecvent pe parintele Paisie, a vrut sa "testeze" puterea batranului. I s-a strecurat asadar pe la spate si a strans cu putere in bratele sale vigur oase trupul firav si suferind al batranului. intr-un acces de cutezanta, i-a sp us cu obraznicie: "Ia sa vedem, poate sa te ajute acum Sfantul Arsenie?". "Numai ce am auzit acest cuvant, povestea batranul, si l-am simtit ca pe o bla sfemie. Am facut un gest foarte discret cu mana in aer, si sa-l fi vazut cum a sarit 2 metri mai incolo si s-a lipit de perete... Apoi mi-a pus metanie si l -am sfatuit sa-i ceara iertare Sfantului".

Asa am socotit si eu dintotdeauna, ca pe oamenii duhovnicesti ii ocroteste Du mnezeu in chip duhovnicesc, astfel incat n-au niciodata nevoie sa recurga la lovituri si karate - care nu numai ca pot produce mari vatamari celuilalt, da r nici nu au absolut nimic in comun cu firea si purtarile unui sfant. 5. Louis Era de asemenea francez, discipol al lui Satyananda. Venise in ashram cu inte ntia de a deveni profesor de yoga. Ii pretuiam caracterul, si inca mai coresp ondez cu el sporadic. Pe atunci avea in jur de 25 de ani. Nu-si aroga merite de initiat. Era un tanar modest, cu suflet bun. imi amintesc ca mi-a daruit o caciulita de lana la scurta vreme dupa ce m-am ras in cap si sufeream de fri g. Era amabil, milos si lipsit de viclenie. 96

Nu ironiza, nu invidia si nu jignea niciodata pe cineva. Fire linistita si retr asa, nu obisnuia sa vorbeasca prea mult despre sine. Traia impreuna cu parintii sai intr-un sat din sudul Frantei. Nu mersese la facultate. Avea probleme cu serviciul si cu banii. Pe deasupra, isi varsa regulat o buna parte din economii in fondurile ashramului. Voia sa s cape de saracie si credea ca va reusi acest lucru prin... yoga. "Cand voi face bani, am sa te vizitez in Grecia", imi spunea el adesea. in ciuda tuturor efo rturilor mele de a-i submina aceasta obsesie, a continuat sa creada cu inflaca rare ca va deveni bogat cu ajutorul yogai. Acum, dupa zece ani, se afla in exa ct aceeasi situatie, desi a devenit intre timp yoghin. Sarac si necasatorit pa na astazi, imi scrie totusi ca ma va intalni in Grecia imediat ce "va face ban i". Traieste inca in acelasi sat, insufletit de vechea speranta ca yoga il va ajuta sa faca rost de bani. O credinta careia ii ramane la fel de consecvent, in ciuda celor zece ani care s-au scurs fara nici un rezultat. Dincolo de mare a lui naivitate, ii pastrez o adanca simpatie. 6. Kabirena Intr-una din cladirile ashramului functionau o tipografie si o legatorie de ca rti, care angrenau o intreaga masa de oameni. Se tipareau aici exclusiv cartil e gurului. Responsabilul acestei activitati era un swami indian. Avea in jur d

e 30 de ani si se numara printre cei "inaintati" spiritual. Incinta tipografie i era intesata de mandale: ciudate combinatii de figuri geometrice colorate va riat si strident, ale caror mesaje sunt adresate subconstientului, dupa cum af irma Karl Jung, intemeietorul psihiatriei contemporane. Jung n-a ascuns legatu rile sale cu hinduismul, din care s-a si inspirat in elaborarea unora dintre t eorii, precum el insusi a marturisit catre sfarsitul vietii. Aceste mandale erau pictate de o swami americana, rezidenta permanenta a ash ramului. Erau intr-adevar forme sugestive. Lucrand pentru cateva zile la ace asta tipografie, am simtit deodata un impuls neobisnuit catre a desena; am i nceput deci brusc sa desenez, aproape mecanic, automat, fara nici un efort d e imaginatie si chiar fara nici o urma de participare personala, ci mai degr aba supunandu-ma unui stimul care fie emana din launtrul meu, fie era indus din afara prin sugestie. Am schitat astfel o suita intreaga de forme ciudate , simetrice, absolut impresionante. Le-am aratat responsabilului indian, la sugestia celor din jur. Dupa o scurta privire, acesta a exclamat: "Sapte frunze! Saptele este un num ar incarcat de sensuri spirituale!". Suna prietenos si chiar incurajator. Am continuat pentru cateva zile sa-i arat desenele pe care le realizam. Aceast a stare neobisnuita ma acapara zilnic: desenam fie pe hartie, fie pe pardose ala, iar uneori modelam chiar din pamant diverse forme si figurine simetrice . Am ajuns repede la concluzia ca aceasta predispozitie stranie a mea proven ea din afara. Mai precis, de la conducatorul ashramului, Niranjan. Temeiul a cestei convingeri a fost faptul ca simteam exact acelasi lucru ca atunci can d il intalnisem pentru prima data in biroul sau. Era usor de presupus ca cel e numai cateva zeci de metri care ne desparteau acum nu constituiau un imped iment serios in calea tehnicilor sale, chiar daca ii lipsea contactul vizual cu mine. In acele zile am cunoscut-o la tipografie pe Kabirena. Era o swami indianca, putin mai tanara decat mine. Am intrat in vorba pornind de la niste chestiuni concrete legate de activitatile pe care le desfasuram la legatorie, si ne-am pomenit privindu-ne insistent, surazatori si fericiti. Era ceva" neasteptat, intens, cu un substrat erotic... Ne aflam in mijlocul tipografiei, in picioa re, in vreme ce toti ceilalti colegi sedeau pe podea, si nu ne mai puteam sta pani rasetele si bucuria. Se intelege ca am incercat sa prelungim la maximum momentul respectiv. In zilele urmatoare, responsabilul tipografiei a devenit agresiv in raporturil e cu mine. Odata, in timp ce caram niste cutii cu hartie, mi-a facut o observa

tie aspra, reprosandu-mi ca nu sunt "atent" la cutii. Era 97

evident ca ma nedreptateste. I-am spus totusi un banc, straduindu-ma sa dest ind astfel atmosfera. M-a privit amenintator si mi-a vorbit inca si mai dur. Omul simtea ca poate sa-mi faca rau. Eram gata sa ripostez, cand americana swami, impreuna cu care caram cutiile, mi-a spus cu un aer serios si speriat : "Taci!". Frica ei m-a convins sa ma supun. Ce-ar fi putut sa-mi faca acest yoghin? M-ar fi distrus sufleteste? Si-ar fi folosit puterile in acest scop , asa cum il simteam amenintandu-ma? De ce s-a temut tanara? Ne legau sentim ente de simpatie, fapt pentru care am ascultat-o si mi-am continuat treaba, plecand de acolo. Mai tarziu, cand am intrebat-o de ce se speriase atat de t are, mi-a spus ca fusesem in pericol, pentru ca "acela era un yoghin foarte puternic". Dupa acest mic incident am devenit mai atent, si mi-am dat seama ca "puternicu l yoghin" era gelos. isi dorea, sau chiar avea deja, un anumit tip de relatie cu Kabirena. Desigur, se presupunea ca in ashram nu exista relatii sexuale. Fe meile si barbatii traiau separat, in cladiri diferite. Pe ascuns, insa, lucrur ile stateau altfel. intr-o zi, ramanand linistit in camera mea, fara sa mai me rg la lucru precum ar fi trebuit, am auzit doua femei swami razand si vorbind in soapta. Una dintre ele ii povestea celeilalte cum o urmarise un oarecare sw ami si se straduise sa o convinga sa intretina cu el raporturi sexuale. Ea nu fusese de acord, drept pentru care il evita cu destula causticitate. Cand i-am istorisit intamplarea lui Tony, unul dintre profesorii de yoga cu ca re ma imprietenisem, acesta nu numai ca n-a pus la indoiala adevarul celor rel atate, ci chiar se interesa sa afle o modalitate de a participa si el. Am fost nespus de uimit. Mi-a marturisit razand ca el se ingrijeste mereu sa-si satis faca instinctele sexuale pana la satiu, ca in felul acesta sa dispara treptat dorinta. Sustinea nici mai mult nici mai putin decat ca modul de a scapa cinev a de dorinta sexuala, pe care yoghinii pretind la prima vedere ca ar socoti-o de calitate inferioara, este sa intretii cat mai multe relatii sexuale, pana l a saturatie. Aplica si el in viata de fiecare zi acest principiu, care parea a fi in contradictie flagranta cu tot ceea ce citisem pana atunci in cartile yo ghinilor. Desigur, Tony era profesor de yoga, iar eu un simplu incepator ignor ant. El ii cunostea pe gurusi de ani de zile si de aproape, iar eu de putin ti mp si de departe. in plus, indiciile pe care le extrageam din realitatea concr eta adevereau sustinerile sale.

Abia dupa zece ani de zile, cand am avut ocazia sa citesc niste carti noi al e lui Satyananda, nedumerirea mea s-a dezlegat. Gurul admitea public ca exis ta si calea "de-a stanga" prin care se poate accede la "constiinta absoluta" , anume prin intermediul experientei extatice orgiastice. Aceasta insa, spun e el, nu este propovaduita cu surle si trambite. Este pastrata intr-un oarec are con de umbra, pana cand oamenii "se coc" indeajuns pentru a o putea prim i. Se vede astazi limpede ca intre timp oamenii s-au mai "copt", caci yoghin ii spun acum public ceea ce in urma cu cativa ani invatau doar in ascuns. Si oare ce alte secrete mai ascund pana cand ne vom "coace" deplin? Aceasta intamplare este elocventa in privinta strategiei la care au obiceiul s a recurga. La inceput se camufleaza, nu-si dezvaluie adevarata fata, ci adopta o masca atractiva si usor de acceptat. Cand persoana vizata se ataseaza de ei nemijlocit, intr-o relatie directa, incepe sa se produca schimbarea, intr-un ritm lent si gradat, in asa fel incat sa nu intampine impotriviri. O data ce o mul ajunge la o rutina a supunerii psihologice oarbe, este socotit in sfarsit "copt" pentru invataturile secrete, care presupun in chip necesar si practici de aceeasi natura. Care este deznodamantul acestei calatorii? Care este tinta acestor oameni? C are este sfarsitul caii celei "de-a stanga"? Care este "desavarsirea" clamat a de Tantra Yogal Nu cumva slujbele orgiastice in cinstea idolilor? Adica ex act ceea ce faceau vechii idolatrii in urma cu 2000 de ani, slujind Afrodite i sau Astartei? Este suficient de sugestiv exemplul lui Rajneesh, marele gur u indian care a declansat un adevarat fenomen de mase in Occident, ii indopa pe adeptii sai cu narcotice si ii impingea la orgii in grup pentru a-i... e libera! Presa a relatat cu lux de amanunte nenumarate asemenea evenimente, i ar eu cunosc personal fosti discipoli ai lui Rajneesh care mi s-au destainuit. 98

In felul acesta este distrusa persoana si se nimiceste chipul vesnic al omului . in cadrul orgiilor in grup, omul se comporta si este folosit ca un animal. N u exista nici contact personal, nici sentimente. Exista numai orgia irationala care devasteaza structura sufleteasca, maretia si demnitatea persoanei. Diavolul de la inceput a fost ucigas de oameni (Ioan 8, 44). Dupa cum exista practici concrete prin care cineva isi poate ucide trupul, tot astfel exista

practici concrete care ucid sufletul, iar omul devine mort sufleteste si se m isca in aceasta lume numai sub inraurirea trupului. Ajunge un deplorabil zomb i. Caci prin pacat a intrat moartea in lume, ne avertizeaza Apostolul Pavel (Ro m. 5, 12). 7. Tony Englez, blond, de statura medie, bine legat, inteligent. Tatal sau era pastor in "biserica" anglicana. Studiase matematica la Universitate in Anglia. Se dedicase yogai. isi parasise casa si traia predand cursuri de yoga pentru incepatori. De-abia isi castiga painea zilnica. Era adept al gurului Satyanan da, si practica la randul sau Kriya Yoga. De la el am auzit pentru prima data despre Tantra si despre "activitatile" sexuale ale yoghinilor. Calatorea prin intreaga lume si planuia sa-si petreaca restul vietii intr-unui din ashramurile gurului, oriunde i s-ar fi indicat de catre acesta. intr-o zi, discutand despre Bhagavad Gita, mi-a spus: Stii, Hristos a fost un mare yoghin! Hristos a fost yoghin, iar Shiva este Dumnezeu? l-am intrebat. Nu mi-a raspuns. Avea o preferinta anume pentru zeul Shiva, "Dumnezeul" distr ugerii - conform teologiei hinduse. Lepadase crestinismul, si in locul icoane i lui Hristos avea atarnata in camera sa o reprezentare a lui Shiva. Cine era intr-o mai mare masura responsabil pentru aceasta stare de fapt? Tatal lui, sau gresita talcuire a Evangheliei si stramba propovaduire a lui Hristos facu ta de "biserica" anglicana? Relatiile sale cu parintii erau tulburi. Fuma din cand in cand hasis, iar de cateva ori luase si L.S.D. imi marturisise ca fum a hasis inclusiv in ashram, mai ales inainte de sadsang, intalnirile de grup in cadrul carora ii adresam diverse intrebari lui Niranjan. Mi-a explicat ca in felul acesta avea experiente mai intense. O data l-am prins in flagrant, i mpreuna cu alti doi yoghini, masturbandu-se intr-una din camerele ashramului. il admira pe Niranjan si ii dispretuia pe ceilalti indieni care nu erau swam i. Avea complexul superioritatii britanice. Mi-a daruit cartile gurului si Gita in editii englezesti. Mai tarziu aveam sa

calatorim impreuna cateva zile prin India. ALLAHABAD: A DOUA INTALNIRE CU BABAJI Toti yoghinii din Mongyr ai lui Satyananda erau impresionati de faptul ca-1 i ntalnisem pe Babaji in ashramul sau din Himalaya. Veneau asadar sa-mi ceara d iverse amanunte. Voiau, de pilda, sa afle locatia exacta, ceea ce era insa de stul de greu de determinat. in orice caz, pareau extrem de dornici sa aiba o intalnire cu Babaji. Pentru ei, acesta reprezenta aproape un mit. Chiar si Ni ranjan, conducatorul ashramului, isi manifesta oarecum fascinatia si curiozit atea. Cand mi-a spus "He is in the highest level" ("El se afla la nivelul cel mai inalt"), am inteles ca toti cei de acolo impartaseau aceeasi opinie. Cer t este 99

ca "actiunile" mele crescusera in ashram cu acest prilej. Eu stiam asadar ca, in ziua cutare a lunii, Babaji va cobori pentru cateva zil e in Allahabad, unul dintre orasele sfinte ale Indiei, situat pe valea Gangelu i. Cand am cerut asadar "permisiunea" de a merge sa-l vad, am intalnit iarasi pe chipurile lor fascinatie si uimire pentru faptul ca urma sa plec intr-acolo tocmai in zilele acelea. Ma considerau norocos, privilegiat. Mi-au explicat i ndata si motivul. La fiecare doisprezece ani avea loc in Allahabad o mare sarb atoare religioasa la care se adunau yoghini si gurusi din toata India. Sarbato area dura trei zile si era inchinata intregului panteon hindus. As fi avut, pr in urmare, nespusa "cinste" si "binecuvantare" sa ma aflu printre marii yoghin i, si in felul acesta sa fiu "ajutat" de energia si de vibratiile lor. Faptul ca eu, un strain neinitiat, cunosteam locul si ziua cu pricina, a fost socotit de catre conducator un privilegiu iesit din comun, astfel incat mi-a "ingadui t" calatoria. Altfel spus, mi-a returnat pasaportul si banii pe care mi-i reti nusera la intrarea in ashram. Am luat asadar trenul si, dupa o lunga calatorie, am coborat in Allahabad. Era un oras indian clasic, cu structura si aspectul unui sat urias: drumuri mici, inguste, intunecate si murdare, case cu doua sau trei caturi, majoritatea lor fiind construite din lemn si lut, iar cele mai moderne din beton. Cum s-ar fi putut cineva descurca in acel haos labirintic? Harti nu existau, iar drumuri mari nici atat! Orice strain s-ar fi ratacit in mod sigur de la prima incercar

e de a patrunde in oras. Am mers la un hotel din apropierea garii. Am inchiriat o camera cu un singur pat, m-am odihnit pana dupa-amiaza, iar apoi am iesit la plimbare cu intent ia de a lua si masa. Am decis ca din ziua urmatoare sa-l caut pe Babaji. Nu mi se parea deloc probabil sa-l gasesc eu, insa credeam ca va aranja el cumv a lucrurile, intocmai ca si la intalnirea precedenta. Curand s-a innoptat, iar eu continuam sa cutreier drumurile. Din loc in loc, ma strecuram pe cate o ulicioara stramta si luam pulsul zgomotoasei vieti i ndiene. Drumurile erau ticsite de lume. Problema suprapopularii este in Indi a una incendiara. Pe toate arterele intalnesti mari aglomerari de oameni, ve hicule foarte putine si o mizerie de nedescris. Eram contrariat de faptul ca nu izbucneau in lant epidemii de ciuma sau holera. Purtam o pereche de ghet e care imi mai diminuau intrucatva repulsia de a fi nevoit sa pasesc pe asem enea drumuri. Orasul-sat nu dadea impresia ca ar dispune de un sistem de can alizare. Majoritatea indienilor mergeau in picioarele goale, calcand direct pe stratul gros format din noroi, fecale animale si umane, zoaie si deseuri. Luminile electrice pe aceste stradute erau rare, dar existau focuri aprinse ic i si colo. Indienii au in general obiceiul sa aprinda seara focuri la marginea drumului. Resimtind puternic frigul dupa arsita zilei, se aduna in jurul focu lui si se intind la taifas ceasuri in sir. Multi dintre ei nici macar nu au un de sa mearga altundeva, drept pentru care dorm pe trotuare. In acea noapte, insa, yoghini de toate felurile isi amplasasera adaposturi in cele mai diverse locuri. Unii in cate o groapa, altii in vreo curte, altii i ntr-un parc, altii sub vreun copac oarecare. Oamenii se adunau in jurul lor, isi scoteau incaltarile si se asezau. Urmau sa-si petreaca noaptea cantand Bh agavad Gita in intregime. Unii aveau si instrumente cu care acompaniau cantar ea. Indienii cei mai credinciosi sedeau in imediata apropiere a yoghinilor, d e jur-imprejurul lor. Altii stateau mai departe, urmarindu-i in picioare, iar dupa scurt timp plecau. Eu cascam gura plimbandu-ma dintr-un loc in altul. M-am alaturat unui grup oarecare. Yoghinul din mijloc purta rasa portocalie. Era slab, cu parul si barba albe si lungi. Avea un chip linistit si frumos. Sedea in pozitia lotusului. in fata unei carti deschise, canta cu mana drea pta la un instrument care semana cu o muzicuta minuscula. Avea si un glas me lodios. Pentru mine, constituia tipul cel mai reprezentativ al yoghinului. C orespundea intru totul imaginii pe care mi-o construisem despre ceea ce inse amna un "yoghin". Acesta parea sa fie si motivul pentru care ma oprisem in f ata lui, asa incat m-am apucat sa-l cercetez cu atentie.

100

Brusc, am luat seama la mine insumi, constientizand ca mi se intampla ceva b izar: capul imi juca incoace si incolo, ca si cand as fi incercat sa alung c eva care voia sa se aseze deasupra mea; cu amandoua mainile imi frecam ochii , de parca m-as fi straduit sa ma trezesc, in timp ce lumea se indeparta din jurul meu uimita si infricosata. Unii dintre ei paraseau chiar definitiv ad unarea. in sfarsit, mi-am revenit! L-am privit impasibil pe yoghin. "Las-o m ai usor cu maruntisurile astea ieftine!", i-am zis in sinea mea. Nu ma supar asem pe el, ci pur si simplu imi pierdusem orice interes. Am plecat indifere nt fata de "puterile" lui, pe care tocmai mi le dovedise. Dupa putin timp m-am intors la hotel si m-am culcat. Reflectand mai tarziu asupra intamplarii, am constatat ca nu-mi putusem da seama cand anume mi-am pierdut controlul si constiinta de sine. Nu realizas em cand a inceput exact, nici cat a durat acea stare ce ma cuprinsese, nici ce am facut in tot acel rastimp. Devenisem constient abia din momentul in care am inceput sa ma lupt pentru a scapa. Dar acela fusese oare inceputul, sau sfarsitul fenomenului? Nu cumva yoghinul nu izbutise sa ma hipnotizeze ? Nu cumva ii esuase tentativa de a ma supune? Nu cumva se straduise numai, fara succes? Ori poate se petrecuse tocmai contrariul? Adica, incepusem sa ma impotrivesc abia la sfarsit, dupa ce m-a "lasat" el, cand am inceput sa ma trezesc? Cate minute durase aceasta "luare in stapanire"? Probabil ca n -am sa o aflu niciodata. Problema cea mai serioasa era ca si el intervenise asupra mea tot fara permisiunea sau consimtamantul meu. O facuse pe ascuns , inopinat, cu viclenie, fara ca macar sa-l invit sau sa-l provoc. Maniera in care actionase m-a edificat asupra intentiilor sale perfide. Este demna de remarcat si spaima oamenilor care fugeau. Ea dovedeste ca experi enta le spunea ca se intampla ceva rau, ceva care justifica teama. Daca ar fi avut experiente benefice de pe urma unor astfel de intamplari, atunci cu sigur anta nu s-ar fi infricosat, ci dimpotriva, s-ar fi bucurat, si in nici un caz n-ar fi fugit, ci s-ar fi apropiat si ar fi sezut. Eu ma "obisnuisem" deja sa fiu expus unor astfel de tehnici, fapt pentru car e nu mi-a fost frica. Dimpotriva, il socotisem pe yoghin un diletant. Desigu

r, nu cunosteam exact modul in care procedase. Ceea ce-mi provoca insa curio zitatea era acel "lucru" care avusese tendinta clara de a se aseza pe capul meu. Nu fusese ceva vizibil, audibil sau palpabil, dar il simtisem invartind u-se imprejurul capului meu, asezandu-mi-se pe crestet si apoi indepartanduse, iar aceasta de mai multe ori. Mi se paruse a fi o anumita energie sau un spirit. Era ca un norisor care se invartea in jurul meu. in tot cazul, nu m i-1 doream prin preajma; era apasator, sumbru, agasant, malefic, agresiv, in tr-un cuvant - respingator. Iar toate acestea le simtisem ca atare exact atunci, asadar intr-o perioada cand inca ma zbateam in ignoranta si confuzie, nestiind ce se intampla cu mi ne. Astazi pot spune cu certitudine ca acel individ indreptase asupra mea "u n spirit rau, un demon care se straduia sa-mi patrunda in suflet si sa ma ad uca sub stapanirea sa, supunandu-ma poruncilor yoghinului. in acea imprejura re am reusit sa evit un asemenea deznodamant, insa din nefericire aveam sa o patesc mai tarziu. In dimineata urmatoare am pornit in cautarea lui Babaji. Aveam la mine o adr esa, care totusi nu reprezenta nimic in fata haosului din acest sat urias. E ram insa linistit: cel care ma calauzise pana in varful Himalayei trebuia ne gresit sa-mi dea si acum o mana de ajutor pentru a ma indruma catre el. Mancand o banana in loc de mic dejun, am intrebat la intamplare un trecator. Mi-a spus ca trebuie sa merg exact in directia opusa. M-am intors deci inapoi . Dupa ceva drum am intrebat din nou. Omul s-a uitat cu atentie la adresa si mi-a spus ca trebuie sa trec de cealalta parte a liniei ferate, intrucat dede subtul adresei era scris "civil line". Urmandu-i sfatul, am ajuns la gara si am traversat calea ferata. 101

Abia atunci am inteles intr-adevar ce inseamna "civil line". M-am pomenit int r-o alta lume: drumuri largi, sosele, bulevarde, parcuri uriase, case elegant e, cu doua sau trei etaje, cu gradini si curti spatioase, in stil european. P retutindeni domnea o curatenie care nu sugera nici o legatura cu orasul in ca re descinsesem in seara precedenta. De asemenea, traficul era extrem de raref iat. Ce se intampla, practic? Calea ferata despartea asa-zisul "oras" de zona civi

lizata. Aceasta era regiunea in care colonistii englezi isi construisera case le si parcurile. Era despartita de zona indiana prin liniile de tren, si numa i pe cateva poduri suprainaltate putea cineva sa acceada in aceasta regiune. Diferenta economica era uriasa: de o parte foamea, saracia, lupta pentru supr avietuire, de cealalta parte luxul si opulenta. Doua lumi cu totul opuse. Ast azi, desigur, nu mai existau englezi. Vechii stapani fusesera izgoniti. in lo cul lor s-au instalat noii stapani, localnici. Aristocratia indiana a preluat impozantele case. Aceasta "schimbare de garda" nu le-a adus insa nici o amel iorare a nivelului de trai celor care au facut-o posibila prin jertfa lor de sange, anume tocmai locuitorii zonei sarace. Ei isi urmeaza mai departe aceea si viata mizera si nefericita. Precum animalele - se nasc, dorm si mor pe drumuri. Acesti indieni au trait asa dintotdeauna, nedispunand de nici un alt termen d e comparatie. Ce se intampla insa cu occidentalii, europeni si americani, car e au venit aici influentati de tot felul de scriitori care au cultivat mitul Indiei, si, o data ajunsi aici, s-au lasat prada consumului de narcotice, siau risipit toti banii, si-au vandut pana si pasapoartele, iar acum sunt gonit i de propriile lor consulate carora le-au solicitat regulat ajutor financiar? Ce se intampla cu acesti occidentali ajunsi la sapa de lemn, care dorm in st rada? in ce deznadejde se vor fi cufundat? Cum de nu si-au pierdut inca minti le? Cui i se poate imputa in primul rand aceasta situatie? Ce demoni si ce oa meni amagitori i-au momit prin cuvinte dulci si mincinoase, cu povesti imbiet oare, cu fagaduinte false? N-au oare nici o raspundere indivizi precum Herman Hesse, de pilda, care prin cartile lor au trimis vapoare intregi de tineri in India? Daca mi-ar fi furat cineva borseta in care aveam banii, pasaportul si biletul d e intoarcere, m-as fi aflat automat in aceeasi situatie tragica. Si sunt sigur ca multi indieni ar fi recurs la crima pentru a intra in posesia acestei borset e care continea cel putin echivalentul salariului lor pe doi ani. Evitam sa ma si gandesc la acest aspect. Patrunsesem asadar in Allahabadul civilizat, cascand gura la micile palate si la locatarii acestora. Am avut ocazia sa admir chiar si casa lui Gandhi. Int re timp, insa, nimeni din cei interogati nu s-a dovedit in masura sa-mi local izeze adresa lui Babaji. Atunci m-am asezat pe o bancuta si i-am cerut mental gurului sa ma ajute. Am facut chiar o fagaduinta, ca voi da 10 rupii miloste nie unui indian oarecare. Un tanar de vreo 20 de ani trecea cu o bicicleta prin fata mea. I-am facut sem n si s-a oprit. Aratandu-i adresa, mi-a spus ca il cunoaste pe proprietarul ca sei. Era un mare si foarte bogat librar si editor, care avea legaturi comercia le cu strainatatea. Imobilul se afla la aproximativ 3 kilometri departare. Tan

arul s-a oferit sa ma duca cu bicicleta sa. M-am urcat asadar pe bicicleta, si dupa putin timp am ajuns la destinatie: o vila a carei curte era plina de oam eni. Intrucat insotitorul meu dadea mari semne de ezitare in a ma urma, iar eu m a grabeam sa ajung inauntru, am intrat repede de unul singur, uitand sa-i m ultumesc in vreun fel. M-a intampinat o foarte vasta gradina, cu gazon, fantana arteziana si statui. Ziua era frumoasa, senina, cu un soare arzator. Oamenii sedeau laolalta pe g azon. Se distingeau ucenicii apropiati ai lui Babaji, cei care il insoteau pe rmanent si care il purtau uneori chiar pe brate. Se grupasera cumva separat. Ceilalti nu se apropiau. L-am zarit printre ei si pe cel imbracat in negru, p e care il infruntasem la Heracan, cand mi-a poruncit sa-mi scot incaltarile s i sa ma inchin lui Babaji. M-am apropiat si m-am asezat langa ei pe gazon. Am deschis discutia cu unul dintre ei, care mi-a parut 102

mai simpatic, mai familiar. Umbla tot timpul gol-golut, avand asupra sa doar o bucata de panza galbena pe care o asternea pe jos atunci cand voia sa se intinda. Mi-a spus povestea lui. Era olandez din Amsterdam. Nu-i placuse deloc viata i n Europa. De aceea, pe la varsta de 20 de ani, a luat hotararea de a pleca de finitiv in insulele tropicale Fiji din Oceanul Pacific. Pe drumul catre Fiji a trecut prin India, unde l-a intalnit pe Babaji in ashramul Heracan din Hima laya. Pana in acel moment nu avusese nici o legatura cu yoga sau cu vreun alt tip de religiozitate. imi povestea: "Cand am ajuns in fata lui Babaji, m-a facut sa ma simt uite atat de mic (si mi-a indicat cu degetele vreo 2 centimetri), in timp ce pe el il simteam uria s cat un munte. Tu vei face comert, mi-a spus cu fermitate. Eu, comert, Babaji?! m-am mirat eu, nu fara teama.

Da, tu, du-te acum. Plecand din ashram, aveam sa inchei foarte curand primul meu contract comer cial. Eram pe atunci doar un mic golanas cu o bruma de bani. in trei ani am devenit un prosper om de afaceri internationale. Calatoream numai cu avion ul si realizam un profit anual de aproximativ un milion de dolari. Bineinte les, am reusit toate acestea numai cu puterea lui. Apoi Babaji m-a chemat l anga el. Am parasit totul si m-am apucat de yoga". Mie nu-mi place sa muncesc, i-am spus la un moment dat olandezului. Atunci nu munci, mi-a raspuns. Ce-ti doresti, o viata linistita? Nu! Vreau sa aflu ce se intampla in aceasta lume. Toate sunt un mister, si nu pot intelege mai nimic. Eu sunt de trei ani impreuna cu Babaji, si inca nu inteleg nimic. Nu stiu cine sunt, nici ce trebuie sa fac in aceasta lume, nici ce insemnatate are tot ceea ce se intampla, tot ceea ce fac, nici directia in care merg. Tu faci lucruri pe care nu le doresti? Nu, sunt liber si fac tot ce vreau. Ceilalti l-au strigat si s-a ridicat sa plece. Unde mergi? L-am intrebat. Ne ducem sa fumam. Pot veni si eu? Haide! Am intrat intr-o incapere spatioasa a vilei. Toti cei dinauntru aveau in jur d e 30 de ani. in timp ce pregateau tsilum, le-am marturisit: - Cand ma aflu in fata lui Babaji, mi-e frica. 103

- Sa nu te temi deloc, sa nu-ti fie frica, mi-a spus surazator cel mai gras dintr e ei. El a aprins primul tsilum. Tragea, tragea, tragea... fara sa mai termine. Can d a expirat, in cele din urma, a umplut de fum toata camera dintr-o singura s uflare! I-au urmat si ceilalti, cu aceleasi rezultate. Venindu-mi si mie rand ul, am incercat sa o fac pe grozavul. Am tras cat am putut mai mult, dar n-am izbutit chiar nimic, in comparatie cu ei. Am ametit insa atat de tare, incat am simtit ca sunt gata sa lesin. La urmatoarele "runde" am participat numai de forma. Amestecul era extrem de tare. Iesind afara ametit, am patruns in curtea interioara a vilei. De jur-imprejur erau cladiri tetragonale. Se aflau aici cam trei sute de persoane, intre car e si destui europeni. Am zarit o tanara blonda, imbracata in haine traditiona le indiene, pe care o cunoscusem in New Delhi. Sarmana, se credea femeia lui Babaji si se straduia sa se comporte ca atare. Mi-a fost mila de ea, caci o g aseam absolut ridicola. Nimeni n-o jignea, dupa cum nici nu-i dadea vreo aten tie. Parea sa fi luat-o putin razna. Statea de ani de zile in India si traia o himera. Ma intrebam: n-a putut nimeni sa o faca sa-si revina? N-a incercat nimeni sa o aduca la realitate? Care era atitudinea gurului? Mai degraba ii h ranea inchipuirea, dupa cum concluzionasem din povestirile unei prietene de-a ei din Delhi. inca un element semnificativ in cartea de vizita a lui Babaji. Nu cumva avea relatii cu ea? Toti indienii manifestau o fascinatie aparte fa ta de albii blonzi, semintia vechilor lor stapani, fascinatie amestecata cu u ra si invidie. Sa constituie oare Babaji o exceptie? Mi-am reamintit o suita intreaga de istorii relatate de tinere care o patisera in felul acesta cu gurusii lor... Intre timp, toti cei prezenti treceau prin fata lui Babaji si i se inchinau, dupa care ii sarutau picioarele. Fata de unii se purta foarte sever, fata de altii er a bland si binevoitor. L-am reintalnit pe tanarul care ma adusese pe bicicleta. Insista sa merg si eu inaintea lui Babaji. Cuprins de temeri, am incercat sa tergiversez. S-a simti t foarte prost, fapt pentru care, nevoind sa-l pun intr-o situatie dificila, m -am dus. indata ce am ajuns inaintea lui Babaji, acesta a devenit iarasi sever . Eu am simtit din nou o frica teribila, aproape paralizanta. Abia am izbutit sa soptesc in minte: "Ajutor!". Exact in acea clipa, gurul s-a mai domolit. Cine te-a adus aici? a intrebat. Tu, i-am raspuns, neglijandu-i pe toti cei care se facusera instrumentele voin

tei sale si recunoscand in el cauza adevarata. De unde vii? Din Mongyr. I n spatele sau stateau ca niste garzi de corp cei cu care fumasem impreuna. A facut un semn si m-am indepartat usurat de presiunea si angoasa pe care le simteam in fata acestei creaturi bizare. Ce anume ma infricosa atat de tare ? Ochii sai neobisnuiti? Marea sa putere? Dar si parintele Paisie avea o foa rte mare putere, dupa cum si ochii sai deveneau neobisnuiti, mai presus de f ire, insa nu ma speriasem niciodata alaturi de el, ci dimpotriva. De ce ma s tapanea totdeauna aceasta apasare si fobie in fata lui Babaji? - ma intrebam eu pe atunci... A sosit si ora mesei. Ne-am asezat pe pamant, in siruri. I s-a impartit fieca ruia cate o frunza mare pe care urma sa fie pusa mancarea: cartofi, verdeata, orez fiert si condimente din belsug. Tanarul care statea langa mine mi-a pov estit ca devenise de curand patronul unei fabrici. Era asadar un indian bogat , urmand sa devina si mai bogat, de vreme ce se afla abia la inceput. isi dat ora intreaga situatie lui Babaji, despre care 104

spunea ca le "imparte bogatie" unora dintre discipolii sai. Printre acestia se numara si editorul proprietar al vilei. intr-adevar, costurile gazduirii erau imense, mai ales ca yoghinii aveau sa ramana patru-cinci zile in casa editoru lui, dupa care urmau sa-si schimbe locatia. Iar toata aceasta lume trebuia sa manance si sa doarma. Familia eliberase camerele si le cedase integral gurului si ucenicilor sai. Marturiseau cu totii ca prosperitatea materiala le era asi gurata prin intermediul "capacitatilor" lui Babaji. "Desigur, pe toate acestea le-am realizat prin puterea lui", era leit-motivul tuturor. Jertfa Dupa masa a inceput jertfa. in curte fusese amenajat un altar special, unde a prindeau focul si jertfeau. S-au adus niste tipsii cu materii unsuroase. Baba ji aducea jertfa, ajutat de stapanul casei si de cei mai apropiati ucenici, c are erau masati in jurul sau. Luau din cand in cand grasime cu o lingura mare

si o aruncau in foc, in timp ce cantau diferite imnuri catre zei. Se raspand ea un pregnant miros de carne arsa. Toti ceilalti urmareau cu evlavie. Aceast a slujba a durat aproximativ doua ore. La sfarsit, din lingura innegrita pe c are o folosisera la slujba, unul dintre discipoli (era tocmai "amicul" meu ol andez) lua cu degetul funingine si atingea fruntile celor prezenti, desenandu -le astfel cate o bulina intre sprancene. M-am apropiat si eu, beneficiind de acelasi tratament. Fusesem impresionat de slujba. N-am realizat insa pe mome nt cui ii era adresata acea jertfa. Bineinteles ca nu lui Hristos. Oamenii er au politeisti, idolatri. La inceput am sesizat mai greu consecintele acestui aspect, deoarece, sub influenta crestinismului, imi era complet strain modul lor de perceptie a realitatii. Ei insa aduceau cu adevarat jertfe idolilor, i ntocmai precum vechii elini, oricat de neverosimil mi se parea pe atunci! Yoga si hinduismul sunt lucruri inseparabile. isi asuma exact aceeasi filosofi e, aceeasi credinta, izvorasc una din cealalta. Hinduismul nu poate fi imagina t fara zeitatile sale diforme si monstruoase. Yoghinii acestia erau pur si sim plu fideli traditiei, slujeau si se inchinau idolilor lor. Iata ca si in secol ul XX exista idolatri! Mi-am facut astfel o idee despre cum va fi aratat Greci a inainte de crestinism, cand oamenii se inchinau celor doisprezece zei ai Oli mpului. Desigur, indienii ii intrec cu mult pe vechii elini. Ei venereaza mii de zeitati, dintre care o mare parte au aspect si insusiri de animale, iar nu de oameni - precum aveau zeii antici ai grecilor. Inchinarea Gurul se plimba nestingherit prin mijlocul oamenilor, fara ca cineva sa cutez e a se apropia de el sau a-i atine calea. Apoi a disparut inspre aripa sudica a cladirilor. Multimea a format o coada. "Se duc sa treaca iarasi prin fata lui, ca de obicei", m-am gandit eu. Fiindca intentionam sa parasesc vila, am intrat si eu in rand. Nu pentru a ma inchina lui Babaji, asa cum ma indemnau ei, ci doar in semn de salut. Era un simplu gest de politete. "In definitiv, mi-au oferit ospitalitate!", imi spuneam in gand. Sirul era lung si nu-1 vedeam pe Babaji. Il ascundeau cativa copaci. Dupa un timp, apropiindu-ma mai mult, l-am vazut iesind din spatele copacilor. Pana sa apuc sa ma mai intreb cui se inchinau atunci oamenii daca nu lui Babaji, m-am pomenit in fata unui templu cu vreo douazeci de statuete de cate jumat ate de metru inaltime. Alaturi se postasera grupuri de brahmani care suprave gheau sirul cu severitate. Babaji se catarase pe creanga unui copac si ma pr ivea. In fata mea mai erau trei persoane. Se inchinau, lasau bani si plecau. M-am jenat sa ies din rand. Ar fi fost un gest jignitor fata de toti ceilal ti. Nu aveam nici posibilitatea de a pleca discret. M-am apropiat asadar si

m-am inchinat idolilor, facand in aceeasi clipa si rugaciune catre Hristos. Astfel am calcat porunca lui Dumnezeu pe care o auzisem intr-un chip atat d e minunat in minte atunci cand am urcat pentru prima data treptele ashramul ui Heracan si am facut cunostinta cu idolii. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine. Sa nu te inchini la idoli, nici sa 105

le slujesti lor. Ce facusem eu in acea zi? Nu participasem la o slujire? Nu ma alaturasem unei jertfe? Nu erau ele adresate in mod evident idolilor hind usi? Nu spune prorocul David in Psalmi ca Toti idolii neamurilor sunt demoni (Ps. 95,5)? Nu sfarsisem prin a ma inchina idolilor? Oare nu pentru ca refuzau sa arunce un pumn de tamaie in foc spre cinstirea ido lilor isi pierdeau martirii crestini avutia lor, isi pierdeau persoanele iubite , isi pierdeau insasi viata in grozave torturi suferite din partea idolatrilor? Asa refuzau ei sa se supuna minciunii si tatalui minciunii, Satanei. Asa se lu ptau pentru adevar. Iar acest adevar este cel mai insemnat dintre toate. El nu vizeaza cine stie ce constructie abstracta sau teorie cu termen limitat, ci p riveste intreaga viata a omului, anume risipirea ei in minciuna, in ratacire, sau valorificarea ei autentica prin contact nemijlocit cu realitatea, care est e Dumnezeu. Martirii crestini se luptau cu iubire pentru adevar, pentru Dumnezeu, pentru semenii lor, aratandu-le calea adevarata care duce la viata vesnica, straduin du-se sa-i elibereze din non-existenta propriilor himere, din moarte. Desigur, ei insisi au dobandit viata vesnica prin moartea trupului. Au schimb at cele vremelnice cu cele vesnice, cele ieftine cu cele de pret. Au primit d arul iubirii si al curajului de la Dumnezeu, Care a fagaduit intregii lumi: O ricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, si Fiul Omului va marturi si pentru el inaintea ingerilor lui Dumnezeu (Luca 12, 8). Hristos ne indeamna sa nu ne temem de vrajmasii Sai, care au puterea sa ucid a doar trupul nostru, dar n-au nici o stapanire si nici o putere asupra sufl etului nostru vesnic, si deci nu ne pot aduce vatamari substantiale. Trebuie

sa ne temem mai degraba de despartirea de Adevar si de Iubire, adica de Ade varatul Dumnezeu, despartire care ne conduce la pierderea fericirii vesnice. De buna seama, atunci n-am realizat intreaga semnificatie a gestului meu. Co nstiinta mea nu functiona. In plus, eram ametit de tsilum, tarat de sentimen tele amicale fata de cativa yoghini, inselat de formalisme politicoase. Intr asem in rand cu un scop, dar in final am facut cu totul altceva. Tocmai pent ru ca aveam anumite "circumstante atenuante", Dumnezeu m-a iertat mai tarziu ... Cum m-am demonizat Dupa acest ultim act, lumea a inceput sa se imprastie in grupuri. Babaji se retrasese. Ma hotarasem sa plec. Zarindu-1 pe yoghinul olandez, m-am dus s a-mi iau ramas bun. M-am asezat langa el pe gazon si am schimbat cateva cuv inte. "Ne vom revedea", i-am spus si l-am lovit prieteneste peste coapsa. A tunci am simtit ceva iesind din corpul sau si intrand in al meu. O putere m i-a inundat tot trupul. M-a privit cu uimire! S-a ridicat si a plecat precipitat, fara sa mai spuna u n cuvant. M-am mirat si eu de ceea ce simtisem, dar si de reactia olandezului gol-golut. N-am inteles ce mi se intamplase. Am pornit apoi pe jos spre hotel, unde am ajuns abia la miezul noptii, dupa opt ore de mers. Pe tot parcursul acestui drum, am simtit in mine o uriasa e nergie. Ma simteam foarte puternic. Paseam cu mandrie si aroganta, netemandu -ma de nimeni si de nimic. Niciodata in viata mea nu ma simtisem atat de put ernic. Mi se parea ca-i am pe toti oamenii in mana si ca ma pot impune in fa ta oricui fara nici un efort. Eram stapanul stapanilor. "Niciodata in viata mea nu am pasit atat de liber pe pamant", m-am gandit atunci. Acest sentimen t de libertate izvora din lipsa oricarei frici sau nesigurante. Eram convins ca pot controla absolut orice situatie neprevazuta... iar neprevazutul n-a intarziat sa se iveasca. Se innoptase si intrasem pe un drum secundar, ingust si intunecat. La 50 de metri in fata mea am vazut 106

vreo zece barbati care puneau ceva la cale, aratand catre mine. Le paream o

victima sigura. Am inaintat drept spre ei, ignorandu-i cu desavarsire. Cand ne mai desparteau 10 metri, s-au adunat buluc si au pornit catre mine intr-u n iures mut si salbatic. Nu m-am temut nici o clipa, ba chiar zambeam arogan t continuand sa pasesc in acelasi ritm. De indata ce au ajuns langa mine si m-au inconjurat, au inlemnit. Le-a disparut orice urma de indrazneala. S-au repliat inspaimantati. M-am oprit si i-am privit. Cineva din lateral mi-a st rigat ceva pe un ton amenintator si injurios. M-am intors, l-am privit si sa oprit brusc. Apoi mi-am facut drum exact printre ei, impingandu-i usor dar ferm, si m-am indepartat fara sa le mai dau nici o atentie. I n mod normal acestia s-ar fi napustit asupra mea, mi-ar fi smuls pretioasa bor seta cu banii si pasaportul, m-ar fi trantit la pamant, m-ar fi scuipat si m-ar fi lovit cu picioarele, cu pumnii si cu orice altceva le-ar fi dictat salbaticia si ura lor. in saracia si disperarea din India, astfel de incidente erau la ord inea zilei. Ce se intamplase insa? Ce vazusera pe chipul meu, determinandu-i sa cedeze t erifiati? Fetele lor ii recomandau ca pe niste oameni lipsiti de scrupule. N u se jucau. Mai facusera astfel de lucruri, aveau experienta. Cu siguranta c a ramasesera deodata extrem de intrigati in privinta mea. Cat despre mine, s tiam negresit ca posed "puterea" lui Babaji, pe care o dobandisem mai degrab a de la "prietenul" meu olandez, la plecare. Ispita puterii Mi-am continuat drumul. Se innoptase bine si am intrat intr-un parc imens, u nde existau vechi constructii de mari dimensiuni. Era un templu oarecare. St iam ca asemenea locuri sunt frecventate de hoti, dar nici macar nu-i luam in calcul. Nu mi-am luat nici un fel de masuri de precautie pentru a evita sa fiu vazut si urmarit de virtualii talhari. Ma preocupa intens un cu totul al t aspect: dispuneam de o mare putere! Traiam cu adevarat puterea. Putere... putere! Ce-i rau in asta? ma intrebam in sinea mea. Bine, dar tu ce cauti de fapt in viata? imi replicam intr-un dialog launtric. M-am asezat sa fumez o tigara si sa reflectez mai adanc si mai limpede. M-am intins pe jos si am inceput sa privesc stelele Indiei. Pe fondul unei relax ari fizice si psihice, simteam amplificandu-se inlauntrul meu dorinta de put ere. Incercam sa-mi dau seama daca merita sa ma impotrivesc acestui impuls i nterior.

- Este rau sa pasesti ca un stapan, ca un suveran pe pamant? Sa nu te temi de nimeni si de nimic? Sa-ti fie toate la indemana si sa obtii cu usurinta tot ceea ce doresti? De ce sa fie rau? ma intrebam provocator pe mine insumi. Diversi indivizi se apropiau de mine, unii tarandu-se, altii pasind pe langa mine cu indiferenta. Numai ce-mi intorceam fata catre ei, si se indepartau instantaneu. Mi-am adus aminte de germanul in costum pe care il intalnisem l a intoarcerea mea din ashramul Heracan, discipol si el al lui Babaji. Se rev arsa din el puterea. O putere stranie. Eram convins ca inspiram si eu acum a celasi sentiment. Nu stiu cat timp am zacut polemizand cu mine insumi. Conflictul interior im braca forma unui dialog de felul acesta: Bine, tu ai renuntat la putere. Nu te mai preocupa in mod special sa stapanest i; acum te-ai reintors la vechile deprinderi? Da, insa de data asta dimensiunile sunt colosale. Ce-ti va mai putea sta impo triva? Pe care femeie o vei 107

dori si n-o vei avea? Ce confort economic iti va mai lipsi vreodata? Ce cuno astere vei cauta si n-o vei dobandi? Diavolul imi indusese senzatia ca ar avea putere nelimitata de a-mi oferi toat e acestea. Da, dar n-am sa gasesc prin asta iubire! m-am impotrivit eu din nou. Vei avea cele mai mari satisfactii din lume, gandeste-te! Da, dar pe mine ma intereseaza adevarul, ce importanta au toate celelalte? Si daca le ai, si daca nu le ai, ce-i cu asta? Sunt toate desarte, stupide si rid icole... Nu, nu ma intereseaza puterea, nicidecum! I n aceasta stare m-am dus la hotel, unde am dormit aproape pana in dupa-a miaza urmatoare.

A doua zi am petrecut-o reflectand indelung. Ce se intamplase cu mine? Ce c oncluzie puteam desprinde? De partea cui erau yoghinii, a lui Dumnezeu sau a Diavolului? Constituia hinduismul un drum alternativ catre Dumnezeu, sau era o cursa a Diavolului, o perfida ratacire care ii facea pe oameni sa-si iroseasca viata fara scop, fara sens? Nu puteam inca raspunde acestei dilem e. Rememoram evenimentele, convorbirile, persoanele; le-am examinat cu aten tie, cautand sa aflu in ele elementele care ar fi furnizat solutii intrebar ilor mele. Totusi, n-am izbutit sa ajung la certitudini. Intr-una din serile urmatoare l-am vazut in vis pe Babaji. M-a luat de mana, m-a invatat sa zbor si sa cant in acelasi timp o mantra care se referea la zeul Shiva: "Hare Om Namah Shivaya". Aceasta mantra mi se intiparise puterni c in minte. M-am trezit cantand-o. Eram animat de dorinta arzatoare de a mer ge la gara, caci "stiam" pur si simplu ca la acea ora Babaji va pleca. Am co borat scarile in toiul noptii, dar am aflat usa hotelului incuiata. Am strig at insistent, insa nu s-a gasit nimeni sa-mi deschida. M-am suit pe terasa h otelului si am auzit in departare o multime de oameni care scandau inflacara t: "Sfinte parinte biruitor!"... Discipolii isi luau ramas bun de la gurul lor. Au strigat mai mult de o ora. Mantra se lipise de mintea mea: "Hare Om Namah Shivayam". Era efectul unei interventii nemijlocite a lui Babaji. Din nou, nu,mi se ceruse consimtamant ul sau aprobarea... M-am gandit iarasi la cat de diferit se purta cu mine b atranul Paisie! Ma respecta desavarsit. Nu facea niciodata ceva fara incuvi intarea mea. I n zori m-am dus la culcare, in timp ce mantra mi se tot invartea prin minte . Exista in melodia ei ceva care ma atragea. Eram insa iritat de faptul ca-mi fusese implantata in minte din exterior. EVENIMENTELE SPIRITUALE Dupa Allahabad si reintalnirea cu Babaji, m-am intors din nou la Mongyr, i n ashramul lui Satyananda. M-au primit ca pe un cunoscut. Cand am pornit din Grecia in aceasta calatorie, ma hotarasem sa-mi impun o de schidere totala fata de India si tot ceea ce insemna ea. De altfel, acesta a fost si motivul pentru care imi scosesem pana si cruciulita pe care mi-o daru ise parintele Paisie. Decisesem ca trebuie sa traiesc India cu adevarat, si n u sa o observ ca un turist. Am luat parte asadar cu tot sufletul meu la viata ei. Eram deschis de bunavoie tuturor influentelor ei. Asteptam ca la sfarsit sa vad ce va pastra filtrul inimii mele din toate aceste evenimente.

In aceeasi maniera m-am straduit sa petrec si in ashram. Faceam totul impr euna cu ei: ma sculam dimineata, maneam, munceam, discutam, faceam exercit ii yoga. Pentru a cunoaste un lucru trebuie sa-l 108

traiesti, nu sa-l analizezi pur teoretic. Traiam asadar ca un membru al ash ramului. Purtam insa inlauntrul meu si amprenta experientelor crestine. Asa se face ca am incercat sa imbin anumite practici yoghine cu crestinismul. De pilda, ma trezeam dimineata si incepeam cu meditatia. O data ajuns la un nivel mental mai profund al meditatiei, incepeam sa zic rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma", asa cum o invatasem in Sfantul Munte. Cred ca nu exista o limba omeneasca atat de bogata, de profunda si de subtila pentru a descrie intensitatea extraordinara, adancimea si consistenta evenim entelor care se derulau la nivelul mintii si al inimii mele in asemenea impre jurari. Constiinta lua act cu uimire de aceste fenomene si abia apuca sa le i nregistreze. Nu exista timp pentru analiza critica si evaluare rationala. Ma aflam asadar intre doua influente spirituale foarte puternice. Oscilam ade sea cand intr-o parte, cand in cealalta. Cea mai mica inclinare a intentiei m ele avea o rezonanta imediata asupra efortului meu spiritual. Eram angrenat i ntr-o lupta plenara, care angaja intreaga mea fiinta. Pericolele de rigoare i mi amenintau nu doar modul de viata, ci intreaga existenta. Am ajuns inevitab il la epuizare. Fara sa ma fi suprasolicitat fizic, depusesem totusi o strada nie sufleteasca iesita din comun. A fost mult pana si numai faptul ca a trebu it sa traversez toate aceste experiente si contacte spirituale la care m-am e xpus. Scopul pe care il urmaream presupunea insusiri de care eu personal nu d ispuneam. incercam sa disting calitatea si provenienta evenimentelor spiritua le, insa nu posedam criteriile pe seama carora as fi putut discerne. Imi amintesc ca pana si somnul meu suferise modificari. Aveam vise din cele mai stranii, insotite permanent de senzatia ca in sufletul meu se petrec tra nsformari neobisnuite. Daca aseman sufletul cu o casa, cineva parea nu numai ca-mi schimba pozitia mobilierului, dar darama si zidurile, construia in al ta parte etc. Socotesc ca in timpul somnului eram hipnotizat. Altfel spus, m a hipnotizau de la distanta. Cineva sustragea cheile constiintei mele si pat rundea in casa sufletului meu.

Cateodata intarziam sa ma trezesc dimineata, adica ma sculam la ora 7 in lo c de ora 5, de pilda, iar Benoir radea pe seama mea, pretinzand ca lenevesc . Eu ma simteam insa deja obosit, caci pe durata somnului eram supus acelor transformari sufletesti. - Dar, protestam eu, daca ai stii tu cate lucruri mi se intampla noaptea... Nu se poate spune tocmai ca dorm... Si in timpul zilei primeam asemenea influente. Patimeam schimbari neasteptat e, ca si cand o alta minte, un spirit oarecare se suprapunea peste sufletul meu, si incepeam sa desenez tot felul de simboluri mistice stranii si expres ive. Uneori le modelam din pamant, daca se intampla sa intru in astfel de st ari in timp ce lucram la gradina. Fenomenele acestea devenisera constantele permanente ale zilelor mele, imbo gatindu-se treptat cu evenimente de extrema intensitate, pe care le voi des crie ceva mai jos. Aveam convingerea profunda ca pentru toate acestea era r esponsabil conducatorul ashramului. Nu-1 puteam gasi insa nicaieri, spre ai cere lamuriri. Pe de alta parte, m-a ajutat si Dumnezeu, prin rugaciunile batranului Paisi e, astfel ca mai puteam uneori sa-mi trag rasuflarea si sa ma revigorez suf leteste. Odata, pe cand ma gaseam la tipografie si desfasuram o activitate de rutina stand jos, am inceput sa spun in minte rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma". Am spus-o vreo jumatate de ora si deodata am cons tientizat cu bucurie ca un val duhovnicesc nevazut ma inconjurase ocrotitor . Se pogorase atat de gingas, de tacut si de lin, ca roua pe lana, precum s pune Sfanta Scriptura. Era insa atat de vadit pentru toate simturile mele.. . M-am umplut de fericire si de pace. Am remarcat in acelasi timp ca yoghin ul responsabil peste tipografie ma privea intens si ciudat. Dar simteam o a semenea siguranta dumnezeiasca incat nu ma nelinistea deloc privirea lui. Dupa 109

aceasta intamplare trebuie ca intrasem totusi in colimatorul lor. A doua zi a m surprins un yoghin in varsta urmarindu-ma pe ascuns de pe terasa unei cladi ri, in timp ce lucram in gradina. Aceasta s-a intamplat cateva zile la rand.

Se pare ca incepusera sa simta intr-un fel sau altul efectul rugaciunilor pe care le facea batranul pentru mine; intalneau o anumita opozitie de ordin spi ritual si nu stiau cui sa o atribuie. Luarea in stapanire Intr-o zi, in jurul orei 11 dimineata, mi s-a intamplat ceva cu totul iesit din comun... Mintea mi s-a "golit" brusc, ca si cand eul meu ar fi disparut. incetasem sa mai fiu stapan peste sine. Altceva sau altcineva preluase cont rolul mintii si trupului meu. Undeva in "strafunduri", la mare "departare", subzista o vaga palpaire a constiintei de sine, dar ramasesem absolut indife rent fata de evenimentele care mi se intamplau. Am abandonat lucrul si am in trat in camera mea, teleghidat ca un robot de catre cineva necunoscut. M-am intins pe pat, cu fata in sus. Am stat acolo nemiscat, fara sa dorm, fara sa ma gandesc, fara sa aud, fara sa mai am macar perceptia timpului. in lumea mea sufleteasca se intampla ceva care nu depindea de mine catusi de putin. A m simtit doar ceva ghiortaindu-mi inauntrul pieptului. Nu mai pastram decat o palida urma a constiintei de sine. "Puterea" care m-a transpus in aceasta stare s-a retras apoi putin cate putin. Nu stiu exact ce a facut in sufletul meu. Presupun ca a fost insa consecinta unei stradanii a yoghinilor de a-mi revizui anumite conceptii si de a neutrali za cateva din impotrivirile mele. Nu prin convingere, ci prin forta, intr-un d eplin si perfid dispret fata de libertatea mea. incet-incet, am inceput sa-mi redobandesc constiinta. L-am auzit pe Benoir strigandu-ma de dincolo de usa. i nainte sa mai apuc sa ma ridic, a intrat inauntru precipitat: - De ce ai incuiat usa? De o ora ma chinui sa intru. M-am mirat. Yala era descuiata, eu inca nu ma ridicasem din pat, iar membre le imi erau aproape intepenite. N-am incuiat, usa era deschisa! am raspuns. De cinci ori am incercat sa intru si era incuiata, a protestat el iritat. Te-am st rigat, nu m-ai auzit? Am privit atunci ceasul: era 1 dupa-amiaza. Ma aflasem asadar in aceasta sta re mai bine de doua ore! Am privit si usa deschisa. Eram stupefiat. "Cine ia tinut usa blocata lui Benoir?", ma intrebam in tacere. "Se pare ca cel car e m-a si azvarlit in pat ca pe un lemn".

Benoir avea 25 de ani si un fizic bine antrenat si robust. Ar fi fost in stare sa tranteasca usa de perete fara probleme. M-am mirat de aceasta putere menta la care se manifestase inclusiv material atat de eficient, tinandu-i usa bloca ta lui Benoir. .Am luat in calcul si posibilitatea ca cineva sa ma fi hipnotizat in prealabi l, fara sa-mi dau seama, ori poate de la distanta; dar cine ii tinuse usa con tra lui Benoir? Hipnotizarea mea nu putea explica chestiunea usii "incuiate". Prin urmare, rezulta cu necesitate ca era implicata si o alta putere... Nu c umva in ceea ce au numit ei "hipnoza" se amesteca si Diavolul, asa cum spunea u monahii din Sfantul Munte? Lumina Cursul de Nidra Yoga se desfasura la pranz. in acea zi lectia trebuia sa fie predata de o swami australiana blonda. Ne-am intins cu totii pe podea, cu f ata in sus, fara sa ne atingem intre noi, am inchis ochii si ascultam vocea swami tei dandu-ne indicatii. Dupa relaxarea corporala, a venit randul imagi natiei. Am inceput sa ne reprezentam mental imaginile frumoase pe care ni le sugera: apusuri de soare, flori, ape 110

curgatoare... incetul cu incetul, mintea noastra se desprindea de simturi si auzeam numai vocea femeii. Ajunsesem deja la un nivel foarte profund cand, deodata, am vazut in sufletul meu stralucirea unei lumini albe. Ceva ca un f lash. M-am mirat, caci nu-mi indusesem o astfel de imagine, asa cum procedas em cu cele precedente, si nici swami nu daduse vreo indicatie in sensul acea sta. Se ivise de la sine. A durat doar o clipita. N-am simtit nimic special la vederea ei, in afara de nedumerire: de unde sa fi aparut? In scurt timp, swami ne-a readus treptat la ceea ce numim stare normala a con stiintei. Cativa din clasa atipisera in timpul lectiei. Ea a intrebat atunci daca cineva dintre noi vazuse cumva vreo lumina. imi era simpatica, dar nu iam dezvaluit nimic. Ceilalti ar fi socotit-o ca pe un succes, insa nu voiam s a ies in evidenta sau sa starnesc curiozitatea celor din jur. Am simtit ca ea a perceput ceea ce mi se petrecuse, dar voia sa se convinga deplin. Intamplarea aceasta mi-a atatat si mai mult egoismul, fundamentandu-mi conv ingerea ca am o vocatie speciala pentru yoga, de vreme ce traiesc experient

e deosebite la care ceilalti nu au acces. Aceasta magulire de sine actiona in fapt ca o momeala perfecta. Dincolo de aceasta, socotesc ca intreaga "lectie" nu era decat o mostra prac tica de hipnoza in grup. Cat despre lumina pe care o vazusem, ea se datora d e aceasta data unei simple reactii a traiectelor nervoase. Spre exemplu, dac a strangem din pleoape cu putere sau daca ne presam globii oculari, vom "ved ea" niste lumini, ca urmare a faptului ca celulele nervoase reactioneaza la aceasta presiune; tot asa, atunci cand ne ridicam brusc sau cand ne lovim de ceva, "vedem" uneori niste "stelute". Este un simptom cat se poate de fires c, datorat reactiei unor stimuli nervosi. Inda, Pingala, Sushumna Intr-o dimineata, pe la orele 10, la numai cateva minute dupa ce incepusem sa meditez in pozitia lotusului, am fost cotropit dintr-o data de o putere. Am simtit ceva ca o lovitura puternica si fulgeratoare. Ghidat automat de aceast a putere, trupul mi s-a intins, coloana vertebrala a devenit absolut dreapta si am luat - fara vreo intentie ori silinta personala - pozitia lotusului per fecta, fara nici un cusur. in acelasi timp am vazut cu mintea (caci aveam och ii inchisi) o intensa imagine cromatica. Reprezenta cele trei canale energeti ce de baza. Era exact ca toiagul lui Asclepios, cu cei doi serpi incolaciti i n jurul sau -simbolul medicilor si totodata al yoghinilor. Canalul din centru - Sushumna, cum i se spune - era mai gros si de un galben aprins, iar celela lte doua mai subtiri, rosu si albastru, se impleteau de jur-imprejurul acestu ia. Imaginea a durat putin iar apoi a disparut. Am simtit imediat ca o mana p uternica eliberandu-mi corpul si mintea. Desi aveam zilnic asemenea stari de "luare in stapanire", de posedare, aceast a a fost diferita in intensitate, anume foarte puternica. Yoghinii o socoteau indiciul unei chemari speciale, care arata ca trebuie sa incep sa lucrez pe canale. Mi s-a spus: "Sunt aproape deschise. Mai ai nevoie de putin exercitiu . Calea ta este Kundalini Yoga". intr-adevar, am fost impresionat. Am inceput sa intreb, sa studiez, sa exersez cu mai mult entuziasm. Toate tainele parea u sa-si gaseasca in curand dezlegarea. Traversam de fapt, fara sa o stiu, unu l din cele mai critice momente ale vietii mele: ma aflam intr-o teribila rata cire, la doar un pas de colaps... Atmosfera spirituala

Exista, pe de alta parte, si o suita de discrepante vizibile intre mine si ce i din jur. Ei intelesesera ca am o anumita "slabiciune" fata de Hristos. Abor dam acest aspect mai ales in discutiile cu Tony si cu Louis, care proveneau d intr-un mediu crestin. Mai mult, tatal lui Tony era pastor in Anglia. El cred ea insa ca Hristos a fost yoghin. Ceea ce m-a frapat insa si mai mult a fost credinta lor ca Shiva este viu. Aveau in camera lor postere cu Shiva. il admi rau ca pe "yoghinul cel dintai", care descoperise calea yoga. Nu le era 111

prea clar statutul lui Shiva, dar il plasau cu mult deasupra lui Hristos, priv indu-1 mai degraba ca pe un zeu. De altfel, Hristos fusese "ucenic al lui Shiv a"! M-am mirat ca nu ezitau sa-l indumnezeiasca pe Shiva si sa-l minimalizeze pe Hristos, in conditiile in care, pe de alta parte, Tony declara ca este ateu! Mai scoate-o la capat, daca p oti... In ashram se cantau asa numitele kirtan, imnuri cu continut religios, prin car e erau venerati atat zeii hindusi, cat si gurul. Exista conceptia ca aceste im nuri emit o serie de unde sonore care actioneaza pozitiv asupra mintii omenest i, prin rezonanta. Ele fusesera descoperite de niste oameni foarte avansati sp iritual. Toti yoghinii erau asadar incurajati sa cante kirtan, pentru a primi aceasta influenta benefica. Se considera in general ca toate imnurile religioa se produc astfel de rezonante, dar kirtan erau cele mai eficiente. O explicatie analoaga era oferita si despre mantre, aceste fraze-rugaciuni sc urte care se repetau continuu. De obicei, ele contineau nume hinduse precum S hiva sau Krishna, ori numele magic OM. Practic, erau rugaciuni -invocari ale lui Shiva si Krishna. Pentru a-i insela insa si a-i menaja pe cei care nu cre deau in Shiva si Krishna -intrucat miscarea avea multi adepti occidentali - s ustineau ca puterea mantrelor nu rezida in invocarea numelor zeilor, ci intro oarecare unda rezonanta care s-ar afla continuta in fiecare mantra. Furniza u astfel o explicatie aparent "stiintifica", ce putea fi mai usor acceptata d e catre un occidental, convingandu-1 sa inceapa sa repete zilnic, de sute de ori, numele lui Shiva sau al lui Krishna, ori sunetul OM. Pretindeau ca exist a si mantre crestine, precum "Doamne, miluieste", care produc la randul lor i nfluente benefice (datorate - desigur! - undei pe care o contin).

M-am hotarat sa-i pun un pic la incercare. in loc de alta mantra hindusa, a m inceput sa rostesc "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma". in plus, pe l anga kirtan, am inceput sa-i cant si Maicii Domnului "Aparatoare Doamna". D e asemenea, dimineata am inceput sa fac, impreuna cu exercitiile yoghine, s i cateva metanii. Rezultatele au fost cat se poate de vizibile. Benoir, cu care traiam in aceeasi camera si pe care l-as fi putut caracteriza drept avansat, isi facea in fiecare dimineata jumatate din exercitiile de Kr iya. Initial, a adoptat un comportament foarte sarcastic fata de "inovatiile" mele. Apoi a inceput sa aiba probleme serioase. Nu-si mai putea face exercit iile. in atmosfera spirituala se produsesera schimbari care il impiedicau, in tampina dificultati pentru care ma considera raspunzator. Eu am fost absolut impresionat de rezultatele putinei rugaciuni pe care o spuneam in minte si al e putinelor metanii pe care le faceam din cand in cand. in cele din urma, Ben oir a cerut sa plece si a schimbat camera. Daca vreodata cantam "kirtanuF crestin catre Maica Domnului cu voce tare, pe vreun hol sau trotuar, le starneam prin aceasta o spontana indispozitie tutur or yoghinilor din jur. Cand imi faceau vreo aluzie, imi placea sa-i tachinez protestand: "Dar nu spuneati ca au si acestea unde binefacatoare?". Astfel mam convins ca in ciuda declaratei tolerante, a pretinsei intelegeri profunde si deschideri fata de celelalte religii, in realitate nu-i puteau accepta nic idecum pe Hristos si pe Maica Domnului. ii deranjau infricosator de tare. Dupa nenumarate posedari, o altfel de... vizita In aceeasi zi, la amiaza, m-am intins in camera. Nu dormeam, ci ziceam cu oc hii inchisi rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma", folosind un sirag de matanii indian. Cineva s-a apropiat atunci de mine foarte lin, si c eva a inceput sa se schimbe in inima mea. Potrivit traditiei ortodoxe, in lo cul unde exista organul inimii se afla totodata si centrul sufletesc al omul ui. Acolo se intampla acum ceva deosebit. De aceasta data eram deplin consti ent. Stateam nemiscat, intins pe spate, si urmaream ceea ce mi se intampla c u liniste si bucurie. Deodata, mana mea dreapta ce tinea mataniile a zvacnit in sus. Singura, fara ca eu sa-i imprim vreo miscare! in aceeasi clipa am a uzit tare si foarte limpede o bataie de aripi, exact ca 112

si cand ar fi zburat de langa mine o pasare. Era de necrezut! Traiam insa o p ace desavarsita in adancul inimii. M-am gandit din prima clipa la parintele P aisie. Am iesit apoi din camera, am facut cinci pasi pe coridor si l-am intalnit pe N iranjan. Niranjan, l-am strigat, ce se intampla de la un timp? Mi se petrec atatea lucru ri! Nu te teme, mi-a zis. Nu ma tem. Dar tu faci lucrurile acestea? Aici locul este plin de energii. Adauga si energia gurului, apoi energia swamil or, toate acestea... Cu alte cuvinte, Niranjan mi-a sugerat ca nu e nimeni raspunzator pentru ele. Nu exista responsabilitate sau vointa personala, ci doar o energie fara cons tiinta, fara forma, fara valente morale, precum energia electrica, de pilda. Nu poti condamna din punct de vedere moral curentul electric pentru ca ucide prin electrocutare, dupa cum nu-i poti atribui merite pentru binefacerile pa care ti le aduce. Nu exista vointa personala si, deci, nu exista responsabili tate personala. Pe de alta parte, Niranjan era categoric o persoana, si dispunea in mod eviden t de niste capacitati cel putin neobisnuite pe care le utiliza cat se poate de constient. Iar eu eram tot o persoana, care, opunand rezistenta, putea fi dis trusa tocmai prin aceste capacitati! Cat despre cel din urma eveniment spiritual -aceasta vizita pe care o primisem - a fost cu totul diferit de cele care-1 precedasera. il "simtisem" launtric pe batranul Paisie alaturi de mine. Inima mi se umpluse de dulceata si de iubi re. Simteam ca iubesc intreaga lume, inclusiv pe conducatorul Niranjan. Aceast a nu mai era hipnoza. Nu avea nimic din ameteala ei si din lipsa constiintei d e sine, ci dimpotriva: ma aflam intr-o stare de maxima luciditate. Parintele P aisie isi dovedise iarasi grija si respectul fata de mine... Venise exact in c lipa in care eu, constient, lucid si responsabil, ii ceream ajutorul lui Hrist os - in timpul rugaciunii. Sadsang

Cateodata, dupa-amiaza, conducatorul ashramului se aduna impreuna cu toti yogh inii intr-una din salile mari ale ansamblului. Se aseza in mijloc, iar ceilalt i faceau cerc in jurul sau. Era un prilej de a i se adresa orice fel de intreb ari. La o astfel de intalnire, am intrebat: - Daca cineva a ajuns sa nu mai aiba incredere in propria lui minte, realizan d ca explicatiile pe care aceasta i le furnizeaza sunt forme fara substanta, in ce fel va mai gasi raspunsuri la intrebarile fundamentale, de vreme ce nu crede in mintea sa si in explicatiile acesteia? Cum va progresa in cunoastere? Niranjan i-a dat cuvantul unui swami american. - Prin credinta, a raspuns acesta, dar exista doua feluri... Cu un gest taios, gurul l-a oprit. As fi fost foarte interesat sa aflu ce va zi ce mai departe, dar Niranjan a hotarat ca trebuie sa aud numai pana in punctul acela. 113

"Daca asa stau lucrurile, daca este deci o problema de credinta, atunci eu am credinta mea", mi-am zis. Mai tarziu am meditat asupra afirmatiilor pe care le faceau frecvent: ca Hristos a fost un yoghin, ucenic al lui Shiva, ca a mu rit in ashramul sau din Himalaya pe care il numise "Noul Ierusalim", ca Shiva era un fel de Dumnezeu, cel dintai yoghin al lumii, etc. Nu-L respingeau dec i cu totul pe Hristos, dar Ii negau dumnezeirea si Ii minimalizau invatatura, prezentand-o ca pe o ramificatie secundara a hinduismului. Pretindeau ca int re crestini si hindusi nu exista diferente esentiale, dar ca cei din urma se afla la un nivel spiritual mai inalt. Mi-am amintit atunci un tropar al Bisericii pe care il auzeam in anii copilar iei la fiecare praznic al Bobotezei, cand ma ducea matusa mea sa vad cum este azvarlita crucea in rau; acest tropar mi-a limpezit lucrurile: In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat

Caci glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te; Si Duhul in chip de porumbel a adeverit intarirea cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie! Cum puteau ei sustine ca nu ne despart deosebiri radicale, de vreme ce aici Biserica vorbeste despre Sfanta Treime, despre Duhul Sfant, si marturisest e fara echivoc ca Hristos este Dumnezeu intrupat? Cum puteau ei afirma ca H ristos a fost ucenic al lui Shiva? Cum puteau pretinde ca suntem una, de vr eme ce credem lucruri fundamental diferite? Agresiunea finala Intr-una din diminetile urmatoare, lucrand in gradina in tovarasia nemtoaice i Prakas, i-am spus: M-am hotarat sa plec in Sfantul Munte si sa raman acolo impreuna cu acel as cet despre care ti-am vorbit. Da, e greu sa ramai in ashram... asta e pentru sufletele evoluate, mi-a raspuns ea vizibil incurcata. Din bunatate, ar fi vrut sa raman in ashram, pe care il considera un loc foart e propice "progresului spiritual". Ea nutrea iubire si admiratie fata de guru. Insa ceilalti yoghini - si mai ales Niranjan - nu priveau chestiunea cu atat a bunavointa si candoare precum Prakas. ii deranja indoiala mea. Voiau sa ma supuna cu orice pret si sa ma pastreze in ashram "viu sau mort". Cand Prakas le-a transmis hotararea mea de a-i parasi si de a ma intoarce in Sfantul Munte, au actionat rapid si energic. La pranz, pe cand ma aflam singur in camera, am fost supus unei experiente terifiante, odioase, inumane, cel putin echivalenta cu o crima sufleteasca. Sedeam pe scaun incercand sa-mi adun gandurile, cand brusc am trait ceva i nspaimantator. Prima imagine cu care am asociat ceea ce mi se intampla a fo st aceea, atat de frecventa in filmele de cinema, a unor blocuri gigantice care se transforma intr-un morman de bucatele in cateva fractiuni de secund a, sub efectul unui bombardament puternic. Daca cineva ruleaza apoi pelicul a in sens invers, vede aceasta gramada de bucatele ridicandu-se la loc si f ormand blocurile. Astfel mi-am simtit si eu sufletul naruindu-se instantane

u. Toate "coloanele" si "grinzile" lui s-au zdrobit si au cazut. Traiam o d urere de neimaginat si o frica devastatoare. Nu mai aveam putere nici pentr u cel mai mic lucru. Daca pana in urma cu cateva clipe imi proiectasem cala toria de intoarcere in Grecia, acum un asemenea gest mi se parea absolut ir ealizabil, ma temeam nu numai sa ma intorc in Grecia, ci si sa ies din camera! 114

Eu, care cutreierasem intreaga Indie, ma temeam acum sa deschid pana si usa! Chiar si numai gandul de a parasi ashramul ma ingrozea cu totul. Ma stapane a o neputinta atotcuprinzatoare. imi era frica de tot ceea ce intalneam in j ur... Eram asemenea unui catelus paralizat de spaima, gata sa asculte cu rec unostinta de stapanii sai. Ma simteam ranit, distrus, pulverizat. "Parinte, ajutor...", am soptit deodata. in chiar clipa aceea, cu o repeziciun e uluitoare, sufletul meu s-a inzdravenit deplin. O alta putere a venit inlaun trul meu si m-a intarit mai viguros decat inainte. Ma simteam foarte bine si f ortificat sufleteste. Am auzit apoi glasul batranului Paisie, spunandu-mi in m inte: "E nevoie de lupta, copilul meu". Eram socat si uimit, ca in fata unei revelatii! Ce puteri actioneaza asupra me a? Mi-am petrecut restul zilei in camera, chircit de frica. Am facut atunci o fagaduinta: "Maica Domnului, ajuta-ma sa scap de aici, si iti voi darui intreaga mea minte. Este a ta, iti apartine". Am inceput sa ca nt "Aparatoare Doamna...". Am iesit din camera abia in dimineata urmatoare. Ca de obicei, nu circula multa lume. M-am apucat sa lucrez in gradina impreuna cu Prakas. Tu ce cauti pe aici? am auzit pe cineva intrebandu-ma cu asprime. Era yoghin ul responsabil peste tipografie. N-ai aflat ca astazi trebuie sa ramanem cu toti in cladiri? Nu, am raspuns, de-abia am iesit. Era manios. A tras-o deoparte pe Prakas, si i-a vorbit intre patru ochi. La cap atul scurtei lor discutii, ea mi-a explicat ca ar trebui sa ma duc sa lucrez in cladirea tipografiei, unde vom avea "protectie spirituala". S-ar fi zis ca ne aflam in toiul unui razboi spiritual. Acesta fusese ordinul gurului. Era nervos

. Ceva le tulburase apele, intr-adevar, toata lumea ramasese adapostita prin cl adiri; acolo erau "protejati"! Aceasta stare de lucruri a durat nu mai putin de trei zile. "Rugaciunea batranului le-a stricat toate socotelile, exact asa cum s-a intam plat si atunci cand cu initierea in Mind Control", mi-am zis in sinea mea. Dupa cateva zile mi-am pregatit bagajele. Urma sa plec impreuna cu Tony, engl ezul. Voiam sa-mi iau ramas bun de la conducator. Cel putin ma primise la un pret foarte scazut, aproape gratis fata de cat plateau ceilalti. S-au ivit in sa cateva complicatii cu pregatirile, fapt pentru care intalnirea de ramas bu n a fost cumva precipitata si improvizata. El se afla inauntru, in dreptul un ei ferestre deschise, iar eu afara. - Sanatate, Niranjan, plec! S-a uitat catre mine strangandu-si pleoapele pana cand ochii i s-au facut ca o linie. Ma privea cu ura! Ce sa fac? l-am intrebat. Sa iei legatura cu Shivamurti. M-am simtit prost. Eram socat de aceasta privire plina de ura. Nu-i puteam i ntelege temeiul. Dupa cateva zile i-am trimis din New Delhi o scrisoare in c are ii spuneam ca mi-as fi dorit sa ne despartim prieteneste. 115

Dupa multi ani (intre timp Satyananda murise, iar lider al miscarii devenise Niranjan, al carui nume era acum Niranjananda), mi-a cazut din intamplare in maini un periodic al miscarii ("Informatiile Yoga Peania", nr. 1/1999). La pa gina a doua exista un articolas pe care gurul il semna cu intregul sau titlu onorific: "Paramahamsa Niranjananda". Am putut citi cu uimire, dar si cu sati sfactie, urmatoarea sa marturisire - care explica si ceea ce mi se intamplase mie, fie si cu intarzierea acestor ani de zile: "Gurul ii ingaduie sanniasinului (yoghinului incepator) sa traiasca mai departe in ashram impreuna cu el. ii lasa personalitatea proprie pentru a o folosi in

infruntarea diferitelor situatii. intre timp insa, gurul pregateste atent si cu discretie absoluta lui naruire. Printr-o simpla actiune a gurului, eul sannias inului dispare fulgerator". Adica... exact ceea ce se petrecuse cu mine. Naruire sufleteasca, durere, dep lina neputinta. Se gaseste aici marturia limpede a faptului ca in spatele tuturor acestor fen omene sta gurul insusi, nicidecum o pretinsa "energie" a locului, impersonala si iresponsabila, asa cum incercase odinioara sa ma convinga acelasi Niranja n. El continua si acum sa ascunda insa durerea sufleteasca de nesuportat si a gonia cumplita pe care le aduce "absoluta naruire". Si nu numai atat, ci ascu ndea in continuare inca si faptul ca, anihilat sufleteste, celalalt devine un rob dependent si supus in totalitate gurului. Nu "sanniasin", ci rob este nu mele sau adecvat, intrucat caracterizeaza cu riguroasa precizie tipul relatie i sale cu gurul si cu cei din jur. Dar Niranjan nu se opreste aici, ci merge cu mult mai departe. Crima sufleteasca la care recurge o prezinta ca pe o bin efacere spirituala. "Te-am scapat, zice el, de obstacolul sinelui tau, ti-am deschis drumul spiritual"! Aceasta este splendida "maretie" a gurusilor!

MARTURIA MAICII GAVRILIA Pe maica Gavrilia, in lume Avrilia Papayanni (1897-1992), am intalnit-o in At ena, la ani de zile dupa calatoria mea in India. Auzisem ca traise mult timp in India, ca era inzestrata cu daruri duhovnicesti si ca avea un mod simplu s i delicat de a si-i apropia mai ales pe tineri, intr-adevar, imi amintesc cu emotie de felul in care m-a primit, s-a ingrijit de mine si mi-a vorbit la si ngura noastra intalnire dintr-un apartament al Atenei. Arata o reala preocupa re fata de mine. Mai tarziu avea sa-mi trimita si doua scrisori, pe care din nefericire le-am pierdut. M-a impresionat de asemenea marele ei respect pentr u parintele Paisie, pe care il cunostea numai din auzite. Eu aveam atunci 28 de ani, iar ea mai bine de 75. Ne-am asezat unul langa alt ul, cu capetele aproape atingandu-se, si mi-a vorbit cu nesfarsita gingasie m aterna, umplandu-mi sufletul de pace. Am discutat mult si despre India. intre aga istorie a vietuirii ei acolo se afla insa relatata in cartea "Asceta iubi rii", care a fost editata dupa moartea ei si s-a bucurat de un mare succes. Maica l-a cunoscut pe gurul Shivananda, care a fost maestrul gurului Satyana nda, invatator la randul sau al actualului guru Niranjananda. Altfel spus, N

iranjan, pe care l-am cunoscut eu, era nepot spiritual al lui Shivananda, pe care il cunoscuse maica Gavrilia. Inainte sa devina monahie, ea a stat multa vreme in ashramul lui Shivananda, o ferindu-si serviciile in cadrul spitalului invecinat care il deservea. Iata un a din marturiile despre maica Gavrilia, cuprinsa in paginile cartii amintite: "Aici a avut loc si atat de insemnata ei intalnire cu Alain (un tanar de 26 de ani din Australia), care a 116

reprezentat si inceputul prieteniei lor, incununate in final prin botezul lui. Acest eveniment a schimbat complet atitudinea lui Shivananda fata de ea, deve nind cauza focalizarii asupra ei a unor fenomene stranii, pe care ni le-a desc ris candva maica insasi, la capatul insistentelor noastre asidue. Merita, poat e, sa fie cunoscute. intr-o noapte, pe cand se afla in camera ei cufundata in rugaciune, a deschis pentru o clipa ochii si... ce sa vada? Patul era in alta parte! inchise ochi i si continua rugaciunea. Peste putin timp ii deschise din nou si privi afara pe fereastra. Nu mai vedea luna! imi pierdusem vederea, povestea ea Elenei V irvu. in framantarea aceea, am reluat rugaciunea cu si mai multa putere. La u n moment dat, m-a rapit somnul... Cand m-am trezit dimineata, vedeam iarasi! Atunci am inteles ca-mi facusera ceva... Cand l-am intalnit in sala pe Shivananda, m-a intrebat daca am dor mit bine. - Da, i-am raspuns, foarte bine! M-a privit cu mare atentie, s-a indepartat si a schimbat cateva cuvinte cu o monahie care batea ceva la o masina de scris, apoi a revenit si mi-a repetat aceeasi intrebare, privindu-1 ciudat pe monahul care se afla in spatele meu. I-am raspuns din nou: - Da, foarte bine, slava lui Dumnezeu! M-a privit meditativ, fara sa spuna nimic... Dupa luni de zile am aflat ca ob isnuiesc sa faca astfel de lucruri prin invocarea duhurilor rele, fie pentru

a-i speria pe cei care nu se arata cooperanti, fie pentru a-i vraji cu scopul de a-i determina sa ramana acolo definitiv. Cunosc o femeie germana care a i nnebunit dupa toate cele pe care i le facusera. Peste cateva zile, a venit Sh ivananda in persoana si mi-a propus sa urc la etaj, deoarece mi se daduse o c amera gresita! Eu am pastrat-o insa pe cea veche. De atunci au inceput cu tot ii sa ma priveasca ciudat... Simteau ca Cineva mai puternic ma ocroteste, iar eu - ca venise timpul sa plec...". Vedem asadar ca "nepotul" (Niranjananda) a utilizat impotriva mea aproximati v aceleasi tehnici si metode pe care le folosise "bunicul" (Shivananda) impo triva maicii Gavrilia. Cu alte cuvinte, nu este nicidecum vorba despre intam plari izolate, ci avem de-a face cu o intreaga traditie "spirituala" (mai bi ne zis demonica) ce se transmite din generatie in generatie. Un alt element constant al acestei traditii este si zeificarea gurului. Iata ce se relateaza pe aceasta tema in cartea despre maica Gavrilia: "Insa ceea ce a uimit-o din primele zile era faptul ca in filosofia indiana gu rul este socotit de catre discipolii si fidelii sai drept incarnare a lui Dumn ezeu. il trateaza ca pe un idol in carne si oase, cad jos si i se inchina, int ocmind slujbe sfinte in cinstea lui, asa cum procedeaza si cu ceilalti zei ai lor. imi amintesc ca maica ne povestea odata in ce situatie dificila s-a aflat la aniversarea nasterii lui Shivananda, cand aveau loc multe manifestari sarb atoresti in prezenta a sute de credinciosi. La un moment dat i-au oferit sa be a din ligheanul cu lapte in care tocmai isi spalase picioarele marele guru! Fu lgerator, ea L-a rugat pe Dumnezeu sa-i arate ce sa faca. Si raspunsul a venit indata: si-a bagat pur si simplu mainile in lapte. Cand au intrebat-o de ce n u bause precum toti ceilalti, le-a raspuns cu un aer foarte serios (ca sa nu-i raneasca): Asa facem noi in tara noastra. intr-adevar, maica a avut un dar mi nunat al spontaneitatii cuvantului pana la sfarsitul vietii. Acest cult al persoanei lovea insa in Adevarul lui Hristos din launtrul ei. Ii spunea Elenei Virvu: Am intalnit acolo o asceza aspra, post, saracie de bunav oie, lepadare de rude. Am intalnit insa si multe exagerari. De pilda, i se inc hina gurului ca unui zeu, iar acesta accepta inchinarea fara nici o rezerva. i ntr-o zi, l-am intrebat pe unul dintre ei: 117

Cum de acceptati asa ceva? Mi-a raspuns sec: Nu putem sparge traditia poporului!". Si dupa toate acestea, au impertinenta de a se afisa drept difuzori de "stiinta ", facand cu obstinatie uz de sintagme precum "universitate spirituala", "stiinta yoga", si altele asemenea.. . Maica Gavrilia l-a cunoscut si pe gurul Sai Baba, care se declara pe sine Du mnezeu, superior tuturor "zeilor" cunoscuti, inclusiv lui Hristos. Despre ac est episod isi aminteste doamna Bachon, o veche prietena a sa frantuzoaica: "imi povestea ca pe vremea cand se afla in India si lucra la un spital, s-a in tamplat sa treaca pe acolo Sai Baba, insotit de niste americani care se minuna u de trucurile lui magice... Producea diverse materializari si transmutari ale unor bijuterii din aur si argint. Cand a vazut-o pe maica Gavrilia, a incerca t sa-i faca o demonstratie asemanatoare, cu cateva pietricele de rau. impiedic at de rugaciunea ei, n-a putut face insa absolut nimic...". In legatura cu acest autoproclamat zeu si mesia, voi evoca in treacat si o sc ena anecdotica pe care mi-a povestit-o maica insasi. Sai Baba isi trata adept ii cu niste "prajiturele" pe care le facea din nisipul de pe malurile raului. Toti discipolii sai se minunau si ingurgitau cu mare evlavie "binecuvantaril e". Sezand acolo si discutand cu o straina, s-a apropiat de ea pentru a-i ofe ri aceeasi "tratatie". Aceasta insa l-a refuzat cu cel mai candid zambet, obi ectand: "Si daca in stomacul meu vor redeveni nisip, cum o mai scoatem la cap at?". Simt nevoia sa fac in acest punct o precizare personala, tocmai pentru a nu ri sca cumva sa fiu interpretat gresit. Simpatizez enorm poporul indian. De altfel, mi-as fi dorit mult sa-i pot ajut a cumva pe oamenii de acolo, in marea lor saracie si durere. Parintele Paisie afirma despre indieni ca sunt un popor cu o profunzime spirituala distincta, ca manifesta imbucuratoare nelinisti si cautari spirituale. Spunea admirativ despre ei: "Inima nu li se umple de suruburi si table. Au dorul acela dupa D umnezeu, dar se afla in ratacire. Diavolul ii inseala si ii mutileaza duhovni ceste. Daca acest popor L-ar cunoaste pe Hristos, cu inima pe care o are, ar spori nespus de mult".

Am intalnit un numar mare de indieni animati de cele mai altruiste si mai nob ile sentimente. Eu ma impotrivesc exclusiv traditiei lor "spirituale". Ma imp otrivesc Diavolului care se ascunde in spatele abilitatilor supranaturale ale gurusilor, nicidecum oamenilor insisi, ci ma rog ca Hristos sa-i elibereze d in robia vicleanului lor stapan si sa-i aseze in Rai. Cea mai arzatoare dorin ta si mai potrivita rugaciune a mea este ca poporul indian sa cunoasca ortodo xia, sa-L afle pe Hristos, si sa-si salveze totodata societatea de sistemul r epresiv al castelor pe care l-a impus traditia brahmana. CE AM DESCOPERIT IN BIBLIOTECA LOR Ashramul din Mongyr dispunea de o biblioteca pentru uzul membrilor sai. Major itatea cartilor din dotare erau cele ale gurului, traduse in diverse limbi. E xistau foarte putini alti autori in afara celor din cercul restrans al gurulu i. Una dintre exceptii era swami Vivekananda. Nu stiu daca il numarau printre inaintasii 118

lor spirituali sau ii apreciau pur si simplu scrierile. Asadar, acest swami Vivekananda a devenit celebru in Occident, cu precadere in Anglia si America, la inceputul secolului XX. Si-a petrecut viata confere ntiind despre hinduism oriunde era solicitat. S-a straduit sa intemeieze si cateva centre hinduse, bucurandu-se de ceva mai mult succes in America. Acea sta misiune i-a fost incredintata ca si datorie a vietii sale de catre maest rul sau, gurul Rama Krishna, un mare "sfant" al hinduismului. A murit in jur ul anului 1930. Citisem cateva din cartile sale, fapt pentru care mi-a starnit un viu interes testamentul lui, pe care l-am gasit intr-unui din rafturile bibliotecii. O car te cu putine pagini, pe care insa n-o mai vazusem, si nici nu mai auzisem vreo data despre ea. De altfel, n-am mai intalnit-o pana astazi nicaieri altundeva. Am inceput deci sa o citesc. Foarte curand, am ramas stupefiat de continutul ei! Era marturisirea existentei unui efort sistematic, concertat cu precizie d e-a lungul mai multor etape, cu scopul schimbarii politice si, in cele din urm a, a cotropirii lumii occidentale crestine de catre conceptiile orientale. Pun ctul terminus al acestui plan era distrugerea definitiva a crestinismului.

Vivekananda vorbea de o riguroasa strategie care fusese initiata cu cateva gen eratii inainte de el si care se afla deja in curs de aplicare. in stadiul actu al, se urmarea pregatirea mentalitatii occidentale pentru asumarea conceptiilo r orientale despre lume si Dumnezeu. Planul in sine era conceput de niste fiin te spirituale superioare, in orice caz nu de catre oameni, din cate lasa sa se inteleaga textul. Vivekananda se socotea un umil slujitor al acestui plan, si se plasa pe sine intr-o serie de nume apartinand altor oameni care isi pusese ra in trecut viata in slujba aceluiasi scop. Era satisfacut de felul in care s e achitase de partea sa de datorie, si parasea aceasta viata "implinit". M-a impresionat, pe de o parte, marturisirea fatisa a faptului ca exista o verit abila strategie de cotropire religioasa a lumii occidentale, iar pe de alta part e, caracterul atat de pervers al acestui plan. Cine ar fi banuit, de exemplu, ca stiinta psihiatrica a fost utilizata in aces t scop? Parintele psihiatriei contemporane, Karl Jung, nu face nici o descoper ire novatoare, asa cum ar fi multa lume tentata sa creada. El colecteaza pur s i simplu toate "revelatiile" hinduismului despre sufletul omenesc, despre stru ctura si functionarea lui, converteste definitiile sanscrite intr-un limbaj pe rsonal, simplu si accesibil, le cosmetizeaza cu o terminologie stiintifica si le prezinta societatii occidentale ca pe niste noi descoperiri. Pe masura ce e le sunt receptate cu entuziasm in medii tot mai largi, Jung elaboreaza lucrari al caror caracter metafizic devine din ce in ce mai explicit, pentru ca la sf arsitul vietii sa-si marturiseasca public atasamentul fata de hinduism. Cata l ume a fost avizata asupra farsei jucate de Jung? Un cititor pasionat al cartil or sale este deja influentat, acomodat cu o intreaga suita de conceptii hindus e. Este un exemplu tipic de infiltrare oculta a unor anumite tipuri de idei... Demersul acesta continua cu succes in zilele noastre. Imbracarea hinduismului intr-o haina "stiintifica" il face mai usor digerabil. Nu sunt prea multi oame nii care se intreaba serios ce poate avea stiintific in ea o conceptie incontr olabila prin ratiune si experienta. Cat de stiintific poate fi un sistem care se bazeaza pe teoria karmei, sau pe teoria reincarnarii? Este nimic altceva de cat metafizica pura, credinta pura, adica religie. Din pacate, lumea se lasa usor inselata de acest ambalaj "stiintific". Astazi , la ani de zile dupa vizita mea, actualul guru Niranjananda si-a botezat ash ramul "universitate", s-a autoproclamat "rector" al ei, si a demarat inclusiv o serie de programe "postuniversitare". Pe deasupra, pretinde cu emfaza ca " aceasta universitate este cea dintai de acest fel din lume" (nr. 3/1999 al pr opriei reviste, p. 24). El "uita", desigur, ca altii de teapa sa i-o luasera

deja inainte, intemeind asa-numita "Universitate Spirituala Mondiala Brahma K umaris". intregul proiect s-a izbit atunci de opozitia O.N.U. si a Universita tii din Hamburg. 119

Totusi, atractia occidentalilor fata de spiritualitatea hindusa este astazi o r ealitate, in contextul in care catolicismul si protestantismul, aceste devastat oare erezii, au reusit sa distruga in Apus autentica traditie spirituala cresti na. insetand dupa ceva mai profund, oamenii descopera intai yoga, iar apoi sfar sesc prin a deveni hindusi. Exista regiuni, precum nordul Americii, in care yog hinii din ashramuri au fost dusi chiar si la manastiri catolice cu scopul de asi propovadui "stiinta". I-au invitat insisi calugarii catolici, care au pus la dispozitie spatiul monastic si toata logistica necesara, au adresat invitatii publicului larg si au sustinut inclusiv financiar "cursurile" de yoga! De vreme ce L-au pierdut pe Hristos, fireste ca se hranesc acum cu roscove... Al doilea lucru care m-a impresionat a fost legat de ceea ce am descoperit in tr-un alt periodic pe care il tiparea asezamantul. Existau aici relatari desp re diverse evenimente din viata gurului. Iata ce povestea la un moment dat el insusi: "Cand eram mai tanar, calatoream prin satele Indiei. intr-un sat oarecare, un om pe care il ajutasem foarte mult s-a oferit sa ma invete cum sa chem spirite le din lumea de jos. [...] Am mers apoi intr-o seara la cimitir cu cativa ucen ici de-ai mei, si am aplicat cele pe care le invatasem. Dar cand au venit spir itele, nu le-am putut tine piept, asa incat le-am indreptat asupra uneia dintr e discipolele mele, pe care au luat-o in stapanire. A fost chinuita foarte tar e si in cele din urma a murit. Pentru a ma purifica de aceasta fapta, am stat trei zile si trei nopti in apele Gangelui". Ce ar trebui sa mire pe cineva mai intai in aceasta relatare? Vizita nocturna la cimitir? Invocarea spiritelor? Dirijarea lor impotriva tinerei fete? Cum se cheama aceasta: spiritism, magie, satanism? Oricum ar sta lucrurile, in nici un caz stiinta! Iar in ce priveste spiritele din lumea de jos, ce altceva pute au fi ele, daca nu demonii despre care ne previne Evanghelia? La fel de socanta este si calitatea morala a gurului, care pentru a se salva p e sine isi sacrifica discipola care ii incredintase trupul, sufletul, mintea s

i intreaga ei viata! Apoi individul isi "spala" calm si imperturbabil crima mo rala in... apele Gangelui! Apropo, calitatea apei unui rau de a spala constiin tele innegrite si vinovate este un fapt dovedit stiintific, sau o conceptie pe de-a-ntregul religioasa? Din cate cunosc, raul Gange este considerat sfant nu mai de catre hindusi. Nici musulmanii, nici buddhistii, nici taoistii, nici cr estinii nu impartasesc o asemenea credinta. Cu atat mai putin oamenii de stiin ta. Orice practicant al "stiintei" yoga se comporta in realitate ca un credinc ios, ca un hindus. Ne putem intreba de ce aceste cercuri de oameni de factura lui Vivekananda in cearca sa ne submineze credinta in mod indirect si ocult, de ce isi prezinta oferta sub o aparenta stiintifica si de ce nu se incumeta sa ne propuna desch is si onest credinta lor, dandu-ne posibilitatea de a o supune in cunostinta de cauza comparatiei cu credinta crestina. Evident ca oamenii vicleni nu inte leg sa foloseasca decat mijloace de actiune pe masura. Ratacind pe altii si r ataciti fiind ei insisi, vor merge din rau in mai rau..., spune Scriptura (II Tim. 3, 13). "Nici un om responsabil spiritual nu poate urmari distrugerea crestinismului ". Einstein DIN NOU IN ASHRAMUL LUI SHRI AUROBINDO Plecand din ashramul gurului Satyananda, m-am indreptat spre cel al lui Shri Aurobindo; acesta murise cu ani in urma, insa ashramurile intemeiate de el erau continuate de catre discipolii sai, care il socoteau acum "sfant". 120

Era un loc linistit, la periferia orasului New Delhi. La solicitarea mea, mi s-a atribuit aici o camera pentru o singura persoana. Nu aveam inca legaturi foarte stranse cu ceilalti membri, astfel ca puteam ramane sa reflectez in si nguratate la problemele mele. Ma intrebam mai ales daca venise timpul sa ma intorc in Grecia, sau ar fi fos t de preferat sa zabovesc inca in India. Se ivise, mai nou, oportunitatea de

a lucra ca profesor la scoala de care dispunea ashramul. Traiam sub impresia ultimei priviri a lui Niranjan. Tradase o ura atat de cran cena! Era pentru mine de neinteles. I-am trimis chiar o scrisoare, in care ii marturiseam ca sunt intristat de felul cum ne despartisem, ca il simpatizez si ca, totusi, ma speriase ura pe care o intalnisem in ochii sai. intr-o dimineata am pornit de trei ori sa-mi cumpar biletul de intoarcere i n Grecia, si tot de atatea ori m-am intors, schimbandu-mi parerea pe drum. O data revenit, m-am incuiat in camera manios. Se facuse miezul zilei. Soar ele dogorea. Lumina era atat de deranjanta incat ma dureau ochii. M-am asez at si am cazut din nou pe ganduri. Mi-am amintit atunci de ucenicii lui Babaji, care imi spuneau adesea ca in ori ce clipa il strigi pe marele guru, el vine indata. M-am hotarat deci sa-l chem in ajutor. in timp ce meditam, am rostit in mintea mea: "Babaji, vino!". Am simtit ins tantaneu un intuneric de nepatruns revarsandu-se peste mintea mea. Deschiza nd ochii, am fost cuprins de groaza vazand ca intunericul persista si in ex terior: cuprinsese intreaga camera. Lumina soarelui de amiaza mai exista do ar dincolo de fereastra. Camera mea semana acum cu o pestera intunecoasa. B ezna aproape ma inghitise. Biruit de spaima, am strigat disperat: - Parinte Paisie, ajutor!... O adiere racoroasa mi-a invaluit indata sufletul. Acel intuneric a inceput sa cedeze, retragandu-se intr-un fel care m-a facut sa-i simt limpede turbarea si neputinta. Se manifesta indiscutabil ca o persoana! Camera a devenit din nou luminoasa. Razele soarelui strabateau iarasi fereastra in chip firesc. Am simt it atunci intarire si liniste sufleteasca. Am sarit imediat in picioare, mi-am incaltat pantofii, mi-am luat borseta si am plecat sa-mi procur neintarziat biletul de intoarcere in Grecia. Nu mai er au necesare nici un fel de alte analize si comparatii! In asteptarea zborului pentru Grecia, am mai petrecut aproape o saptamana i n ashram. Am regasit printre yoghini o veche discipola a lui Babaji pe care o cunoscusem in ashramul Heracan din Himalaya. I-am povestit ceea ce tocma i mi se intamplase. I s-a parut cat se poate de normal. Avea si ea experien te asemanatoare, despre care a inceput sa-mi dea explicatii.

Bine, dar de ce intuneric? am intrebat-o. Babaji a vrut sa-ti arate intunericul mintii tale... a concluzionat ea. N-am socotit de cuviinta sa-i raspund. Hotarat lucru, acela nu fusese intuner icul meu! Nu pretind prin aceasta ca as avea o minte "luminata", ba chiar dim potriva, insa mintea mea n-ar fi avut in nici un caz puterea de a tine razele soarelui in afara ferestrei! Apoi, am simtit cu claritate ca in acel intuner ic se ascundea o persoana, ca intunericul izvora dintr-o persoana anume. Era Babaji, pe care il si chemasem explicit. I-am simtit in egala masura turbarea , frica si neputinta in momentul in care l-am strigat pe parintele Paisie in ajutor. A cedat imediat si s-a facut nevazut. 121

Acestea au fost faptele traite. Gurusii n-au decat sa le ofere propria versiune celor lipsiti de experienta. Vor gasi totdeauna posibilitati alternative de inte rpretare; sunt deja instruiti in arta de a-si pacali "cumparatorii". De altfel, ei se bucura si de complicitatea discipolilor in aceasta sarlatanie. Se confirma inca o data proverbul grecesc: "Cu ce dascal o sa sezi, asa carte o sa inveti". .. Ce primesc ucenicii ca rasplata? inlesniri sociale si financiare! Aceasta adep ta a lui Babaji mi-a spus mai tarziu ca-i cerea gurului de la distanta, mental , diverse lucruri: sa-si gaseasca serviciu in India, sa-si cumpere o casa frum oasa, sa-si procure anumite sume de bani, sa obtina privilegii, si alte asemen ea favoruri - care s-au concretizat rapid si fara exceptie, prin puterea gurul ui. "Ajutoare" identice constatasem ca ofera si Mind Control, si magia, si yoga, si Masoneria. Pana si Aris hipnotizatorul tot astfel de momeli utiliza. Desigur, aceste "servicii" sunt oferite de Diavol si de demonii sai numai anum itor categorii de oameni, in functie de drepturile pe care le-au dobandit de l a acestia, si in masura in care le-o ingaduie Dumnezeu. Care este schimbul pre tins pentru aceste servicii? Sa devii "al lor", sa le apartii cu tot trupul si sufletul, dar in special cu sufletul. Ce-i va folosi omului de va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va p

ierde?, a intrebat Hristos in urma cu 2000 de ani (Matei 16, 26). Raspunsul meu a fost intoarcerea in Grecia. Prietenele mele plecasera deja mai devreme. "Asa precum atunci cand vezi o vipera sau un scorpion intr-o colivie de fildes s au de aur, nu le iubesti si nici nu le fericesti datorita materialului pretios a l coliviei in care stau, ci, intrucat prin firea lor pangaresc si contamineaza, te intorci in alta parte si te scarbesti, tot asa cand vezi rautatea locuind inc onjurata de bogatie, cinstiri si demnitati, sa nu ramai uimit de stralucirea ext erioara, ci sa dispretuiesti caracterul ei mincinos". Epictet REVENIREA IN SFANTUL MUNTE Era martie cand m-am intors in Grecia. Aveam un straniu sentiment de "putere ". Ma simteam invulnerabil, mult mai puternic decat oamenii din jurul meu. P ot distinge cu precizie inceputul acestui sentiment: imi amintesc ca asa ma facuse sa ma simt Babaji atunci cand l-am intalnit a doua oara, in Allahabad . S-a intamplat din clipa in care acel "ceva" a iesit din corpul discipolulu i sau si a intrat in mine. Atunci m-am schimbat cu totul. Prietenii mei nu puteau intelege nimic din ceea ce le spuneam. Parca descins esem dintr-un alt taram. Aveam o serioasa problema de comunicare. intr-un fe l glasuia inima mea, si altfel rasunau cuvintele mele in urechile celor apro piati. Mama a fost foarte suparata din pricina noului meu aspect exterior. Ceea ce mi se potrivea in India constituia o problema pentru Grecia. in vreme ce in India treceam neobservat, in Grecia ieseam strident in evidenta. Mi-am schimbat asadar hainele, am inceput sa port si o caciulita care sa-mi a scunda crestetul ras, si m-am readaptat astfel cutumelor grecesti. 122

Cu toate acestea, exista in mine ceva lesne de sesizat de catre un observator fin. Era ceva care ma infricosa chiar si pe mine insumi. Ceasuri in sir - da r nu totdeauna - chipul meu imprumuta o expresie foarte salbatica si ciudata,

vicleana si rea. Ceva animalic. Lucrul acesta se intampla de la sine, independent de vointa mea. Nu-l puteam controla cu nici un chip. Exercitam asupra celor din jur un straniu amestec de atractie si frica. Se purtau cu mine cu maxima grija, ceea ce-mi aliment a o data in plus vanitatea. Dupa cateva zile petrecute impreuna cu familia si cu prietenii, am plecat i n Sfantul Munte. Acolo sentimentul puterii mi-a fost anesteziat subit. inda ta ce m-am apropiat de Athos, am inceput sa ma simt stramtorat, intristat, amortit. inca nu venisem in contact cu oamenii, cu monahii mei cunoscuti. A tmosfera duhovniceasca a Sfantului Munte ma facea sa ma simt astfel. Ciudata a fost si intalnirea mea cu calugarii pe care ii cunosteam: m-a intr igat comportamentul lor inexplicabil. Ma vedeau de departe si veneau bucuros i sa ma intalneasca. insa imediat ce se apropiau de mine, ramaneau nauciti s i incetau sa-si mai manifeste caldura sufleteasca. Nu deveneau glaciali, ci doar precauti. Schimbau in graba cateva cuvinte cu mine si se indepartau. At itudinea lor mi-a dat de gandit si totodata m-a intristat. Am incercat totus i sa nu ma framant prea mult, caci in definitiv venisem pentru batranul Paisie. Cand am ajuns la coliba sa, batranul era singur in curte. M-am apropiat de gar dul de sarma si l-am strigat. S-a intors si m-a privit foarte aspru. - Ce cauti tu aici? m-a intrebat, cerandu-mi socoteala. Mi s-au taiat picioarele. M-am gandit: "Daca si de aici ma izgonesc, unde v oi merge?". Nu aveam nici un alt loc in care sa ma duc, nu exista om care s a ma iubeasca mai mult decat parintele Paisie. Nu ma asteptasem la o asemenea primire. Batranul ma primea intotdeauna bi ne: ma saruta, ma mangaia, imi vorbea plin de bunatate. De ce aceasta pri mire? N-am spus nimic. Am plecat capul si am asteptat incremenit sa ma alunge s au sa ma opreasca. I s-a facut mila de mine. - Bine, intra un pic; sa vedem ce-o sa facem acum, a zis. Am intrat bucuros si usurat in curte. A inceput sa rada de mine:

De ce te-ai tuns? Te-au luat in armata? Am zambit. Nu, parinte, stiti... am fost in India... Bre natangule, cum sa nu stiu? V-am scris o scrisoare, am vrut sa v-o trimit, dar am pierdut-o. Nu conteaza, eu am primit-o. 123

Am sezut si am discutat. Batranul imi deschisese iarasi bratele sale. Dupa o jumatate de ora m-am pregatit sa plec. Unde vei sta acum? a intrebat. Am sa merg la parintele H. Bine... peste trei zile vino din nou. S-a ridicat. Stai sa-ti aduc un pistol! S-a intors zambind si mi-a adus un sirag de matanii mic, cu 33 de boabe. - Acesta trage cu gloante duhovnicesti, iar Diavolul se teme si nu se apropie , a spus vesel. Pastreaza-1, sa nu cumva sa-ti trebuiasca. Cand am iesit pe poarta mi-a smuls caciulita, i-a facut cruce si mi-a pus-o la loc. - Sa ai si coif, mi-a spus razand, sa nu te ispiteasca vicleanul cu ganduri... si mi-a tras o scatoalca de alint peste cap. Ah, aceste lovituri! Macar de le-as fi primit incontinuu! Niciodata nu ma sat uram de ele! Le primeam totdeauna cu frica si bucurie, stiind ca prin aceste mici lovituri batranul se straduia sa-si ascunda darurile duhovnicesti pe car e le impartea, de fiecare data in grade diferite. Uneori te "imbatai" de bucu

ria Duhului Sfant, iti ieseai din sine. Alteori, simteai liniste, pace adanca si siguranta dumnezeiasca: Daca Dumnezeu este cu noi, cine este impotriva no astra? (Rom. 8, 31). Alte dati, simteai eliberare din lupta cu gandurile. Harul imbraca asadar multe si felurite chipuri, de fiecare data dupa cum er a nevoie. Stiau Dumnezeu si batranul. Folosind pretextul acestor scatoalce, parintele Paisie ma impodobea duhovniceste din belsug, cu nespusa darnicie , ca pe un principe. Dobandeam astfel o asemenea frumusete duhovniceasca, i ncat mi se schimba pana si infatisarea; chipul meu devenea frumos, pasnic, fara nici o umbra de rautate si viclesug, intocmai ca al unui copil. Vazandu-ma in astfel de imprejurari, o prietena de-a mea care inca nu-L cu noscuse pe Hristos imi spunea: - Iar te-ai schimbat, te-ai facut ca un copilas. Eu stiam insa ca batranul era cel care ma curatase si ma impodobise astfel. Din nefericire, patimile supravietuiau totusi in sufletul meu si ma trageau apoi iarasi cu de-a sila spre obiceiurile rele, asa cum este tras catarul de capastru. Cadeam in mocirla si imi murdaream din nou vesmantul scump si str alucitor. Azvarleam fara minte in noroi pietrele pretioase pe care batranul le dobandea cu multa osteneala, durere, sange si lupta duhovniceasca, si mi le daruia din belsug. Risipeam in felul acesta imense avutii duhovnicesti. I nsa parintele meu iarasi ma primea, iarasi imi tamaduia ranile, iarasi ma sp ala si ma impodobea cu vesminte de pret, imi punea inel in deget (v. Luca 15 , 22), ma inzestra cu vrednicie duhovniceasca, fara sa mai socoteasca faptel e mele dinainte, fara sa-si masoare darurile. Aceasta nu s-a intamplat numai o data, ci de nenumarate ori. in cele din urm a mi-am venit in simtire. 124

Ma rusinam, nemaiindraznind sa primesc astfel de daruri. Stiam ca nu le voi putea pazi curate. Peste doar cateva zile urma negresit sa le pierd, daca nu cumva le pierdeam chiar in clipa urmatoare. ii marturiseam acest lucru p langand, dar el ma mangaia, imi alunga amaraciunea si ma curata iarasi, far a murmur, fara zgarcenie, cu nobila bucurie si prisositoare iubire. Se stra duia uneori sa-si ascunda multa dragoste, pentru a nu ma determina prin ace

asta sa ma simt cumva obligat. M-am dus asadar la parintele H., ascetul la care planuiam sa raman ca ucenic. M-a gazduit cateva zile, desi il vedeam nelinistit si precaut. Intr-o zi l-am intrebat: Parinte, ma veti pastra ca ucenic? Ce sa-ti fac, copilul meu, cu atatia demoni cati ai asupra ta? mi-a raspuns. N-am inteles atunci prea bine ce se intampla si despre ce "demoni" vorbea. D esigur, ma simteam in general foarte ciudat, dar atribuiam aceasta stare exp erientelor intense pe care le traversasem in ultimul an. Refuzul, renegarea lui m-au intristat. insa parintele Paisie ma primise, imi deschisese iarasi bratele sale, si aceasta imi era de-ajuns. El ma iubea cu a devarat, indiferent daca eram sanatos sau bolnav, frumos sau urat, puternic s au slabanog, inteligent sau prost... El ma iubea intotdeauna, in orice condit ii... Ce usurare! Ce mangaiere! Ce bucurie! Ce altceva mi-as fi putut dori?

LUMINA SAU INTUNERIC Resimteam intim limitele ratiunii mele. Mintea nu se dovedea apta sa analize ze o serie intreaga de evenimente care o depaseau considerabil. Cum, asadar, sa optez decisiv intre cele doua cai religioase? Ezitam in a lua hotararea definitiva pe care toti o asteptau din partea mea. Astazi constat retrospectiv ca nu ratiunea era chemata sa decida, ci inima. Adica ceva mult mai profund si mai puternic, practic centrul fiintei umane. Nu mintea urma sa construiasca o ideologie, ci in inima trebuia sa se nasca o credinta. intr-o zi l-am intrebat pe batranul despre yoghini: - Parinte, nu pot sa inteleg: sunt oameni inteligenti, cultivati, cu multe vale nte. De ce sa fie rai? N-au nici un motiv! Nu pot pricepe!

Batranul m-a privit, si-a clatinat capul si n-a spus nimic. La cateva zile dupa aceea, cu putin inainte de Pastele lui 1984, s-au intampl at urmatoarele: intr-o dupa-amiaza ma aflam singur in imobilul meu din Tesalonic, meditand a supra unor lecturi recente, intr-o fractiune de secunda, m-am surprins pierz and brusc si total contactul cu realitatea inconjuratoare. Nu mai aveam nici un fel de perceptii vizuale, auditive sau tactile. Cele cinci simturi incet asera cu 125

desavarsire sa mai functioneze. Lumea exterioara se stinsese complet in intu neric, exact asa precum o camera se cufunda in bezna printr-o simpla actiona re a intrerupatorului electric. Deturnata de la prelucrarea semnalelor senzo riale, mintea mea fusese integral absorbita intr-un taram duhovnicesc. Era c aptiva unui eveniment spiritual. Am vazut atunci simultan doua elemente distincte: pe de o parte, o lumina alba , lina si odihnitoare, desi foarte intensa si stralucitoare; pe de alta parte, un intuneric adanc si dens. La inceput, atentia mi-a fost atrasa de intuneric. Mi-a provocat un sentiment de frica, dar si un anume fel de fascinatie. Desi ma cuprinsesera frisoane d e spaima, eram stapanit in acelasi timp de o mare curiozitate, inaintand deci cu mintea catre acest intuneric, am perceput dimensiunile actului in sine al negarii. Cu cat ma afundam mai mult, cu atat mai dens devenea intunericul, s i cu atat mai accentuata negatia. Exista in ea o putere uriasa, o anumita "ma retie" - as indrazni sa spun. Era ipostaza negativa a realitatii. Pe cat de mult eram atras de lumina, pe atat de tare ma atragea si intunericu l. Simteam izvorand dintr-o parte un ocean de iubire; din cealalta, un abis n emarginit de ura. Altruismul la cotele lui absolute emana din acea lumina, in vreme ce intunericul se arata generator al egoismului absolut. Prin respinge rea luminii, prin aversiunea manifesta fata de ea, intunericul plasmuia un al t taram fiintial. Am inteles dintr-o data ca toate existentele insufletite si neinsufletite din u

nivers erau creatiile luminii. Lumina strabatea si umplea fiecare lucru si pers oana din aceasta lume. O oarecare constiinta personala decisese insa, la un mom ent dat, sa inlature din intimitatea sa fiintiala lumina care o crease. Lumina a respectat hotararea libera a creaturii sale si s-a retras in afara ei. Astfel a aparut un taram fiintial al intunericului. Asa a devenit intunericul realita te. Prin negarea luminii s-a plasmuit intunericul. Spre deosebire de lumina, ac esta nu exista de la sine si prin sine, ci doar atata timp cat exista negarea l uminii. intunericul nu poate exista fara lumina. Doar lumina fiinteaza prin sin e insasi. Intunericul era pur si simplu rezultatul optiunii libere a unei constiinte per sonale. El reprezinta modul de existenta pe care l-a ales o oarecare fiinta di n cosmos, anume Diavolul. Acest act al negarii seamana intrucatva cu o creatie, fara sa fie ca atare. El mimeaza actul creator al lui Dumnezeu, in sens contrar. Este tocmai consecint a neputintei ontologice a Diavolului de a crea, de a zidi, de a da viata. Nega nd intreaga creatie, intreaga lumina, intreaga energie, intreg harul lui Dumne zeu, Diavolul a confectionat o realitate din nefiinta, a "creat" moartea, intu nericul. inainte de aceasta auto-separare a Diavolului, nu exista nici moarte, nici intuneric, ci toate erau pline de lumina si viata. Asadar, simteam emanand din intunericul in care ma afundasem salbaticia dezlan tuita, rebela, nebuna, distrugatoare si autodistrugatoare a negarii pure. Fara sa pot vedea ceva in jurul meu, auzeam rasete grotesti si asurzitoare adancin du-se in bezna ca intr-un ocean, inaintasem foarte putin in intuneric. Ca si c and as fi bagat numai capul in apa. Adancul oceanului doar il intuiam. Am inte les insa puterea pacatului, atractia lui, tentatia lui, substanta lui; pe de a lta parte, am inteles si non-existenta lui, impotenta lui extrema. El este nim ic altceva decat o "lipsa". in speta, absenta luminii. Pe cat de infricosator devine din momentul in care te castiga, pe atat este de rizibil si de neputinc ios cand te tii departe de el prin felul in care traiesti. Nu poate birui deca t pe cineva care cedeaza de buna voie, prin libera alegere. M-am tras inapoi cu groaza si repulsie. Am inaintat spre lumina si am patrun s in ea, insa nu foarte adanc; numai ce am trecut hotarul. Ma aflam foarte a proape de limita despartitoare, insa m-a mangaiat atat de mult, mi-a dat ata ta siguranta... M-a umplut de viata, de pace, de bucurie, de cunoastere. Era m coplesit de iubirea si de generozitatea cu care imi revarsa darurile sale, pe care le ignorasem pana atunci si de care nu eram vrednic. 126

La scurt timp dupa aceasta, totul s-a terminat brusc, exact asa cum si incepus e. A fost o lectie profunda, de numai cateva minute. Nici un cuvant n-ar putea -o explica. Mi-a revelat distinctii subtile, sensuri adanci si insemnate, care covarsesc atat limbajul comun, cat si ratiunea insasi. O veritabila revelatie . Dar, mai presus de orice, un test prin care a fost pusa la incercare intenti a mea launtrica. A fost vadita dispozitia precumpanitoare a inimii mele. Din fericire, desi la inceput s-a miscat catre intuneric, in cele din urma inim a mea a aflat odihna in lumina. Si tot din fericire, lumina m-a primit. Ce era lumina? in Evanghelia dupa Ioan, Hristos spune: Eu, Lumina am venit i n lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in intuneric (Ioan 12, 46); iar Apostolul talcuieste: Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El (I Ioan 1, 5). Acest eveniment m-a initiat in taina libertatii de alegere a oamenilor si a in gerilor. Ei au fost inzestrati de Dumnezeu cu liberul arbitru, astfel incat nu sufera nici un fel de constrangeri in a se misca dupa bunul lor plac in plan duhovnicesc si in sfera moralitatii. Atat ingerii cat si oamenii inclina spre bine sau spre rau ca rezultat al unei dispozitii si decizii strict personale. intr-un anume sens, ei se plasmuiesc pe sine fara nici un fel de ingradiri. is i confera singuri un proiect ontologic, hotarand asupra modului in care vor ex ista. Aceasta libertate a lor este cel mai mare dar pe care l-au primit de la Dumnezeu. Intaia fiinta care a dat la un moment dat o rea intrebuintare libertatii sale a fost arhanghelul Lucifer. El este marele razvratit, "creatorul" si stapanul intunericului. El este izvorul, initiatorul si promotorul raului. El i-atras d upa sine si pe ceilalti ingeri care au devenit demoni. El ii atrage si pe oame ni catre taramul sau, catre modul sau de existenta. Lucifer fusese harazit sa ramana intr-o relatie nemijlocita cu Dumnezeu, sa se inalte spiritual, sa se i mpartaseasca de dumnezeiasca fericire si sa-si justifice tocmai prin aceasta e xistenta. Era insa absolut liber, iar la un moment dat a ales lepadarea, ruper ea de Dumnezeu, si persevereaza pana astazi in aceasta optiune. La fel se inta mpla cu toti oamenii care se intorc impotriva lui Dumnezeu, consfintindu-si as tfel in deplina cunostinta de cauza autodistrugerea. Exista o doza de nebunie in acest gest. Trebuie subliniat ca ei nu au fost creati spre rau, ci singuri au decis sa dea curs acestei patimi nebunesti a orgoliului.

Dumnezeu respecta intr-atat libertatea cu care El insusi si-a inzestrat faptur ile, incat n-o anuleaza nici macar atunci cand aceasta se intoarce impotriva L ui. Prefera sa foloseasca alte nenumarate moduri de a le atrage din nou, cu mu lta gingasie, aproape de iubirea Lui. insa Diavolul, demonii, vrajitorii, oame nii rai nu vor cu nici un chip sa se schimbe! Ei ajung la o asemenea pervertir e incat aleg moartea in locul vietii, ura in locul iubirii, durerea in locul f ericirii, raul in locul binelui. Si toate acestea fara o cauza precisa, fara u n motiv anume... Mintea li se clatina in fata dimensiunilor irationalului. Ast fel se distrug de unii singuri, autocultivandu-si aceasta nebuna vanitate care sugruma sufletele. "Un Doamne, miluieste sa fi zis Diavolul, si Dumnezeu l-ar fi iertat", mi-a s pus candva parintele Paisie. "Aici, mai jos, un batranel se ruga pentru Diavol. il durea inima pentru el. i si zicea in sinea sa: Faptura lui Dumnezeu este si acesta. Arhanghel a fost, s i uite cum a ajuns. Asadar, se ruga pentru el. in timpul rugaciunii, i-a aparu t intr-un colt vicleanul, avand coarne si mirosind ingrozitor, si a inceput sa -i dea cu tifla si sa-l ia in ras. Uite asa ii dadea cu tifla, cu amandoua mai nile (si batranul mi-a reprodus gestul intocmai)! Diavolul refuza totdeauna ca inta." "Batranelul" era insusi parintele Paisie, asa cum avea sa mi-o marturiseasca altcandva, mai tarziu. ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit sa traiesc aceasta experienta, intr ucat, necrezand mai inainte ca 127

pot exista oameni pur si simplu rau intentionati, ma expuneam unor pericole c are m-ar fi putut costa chiar viata. Port inlauntrul meu convingerea ca prin rugaciunile batranului am primit acest dar duhovnicesc, dobandind astfel cu p risosinta raspunsul la intrebarile pe care i le pusesem in legatura cu gurusi i ("De ce sa fie rai? N-au nici un motiv..."). Intru El era viata si viata era lumina oamenilor. Si lumina lumineaza in intun eric si intunericul nu a cuprins-o (Ioan 1, 4-5).

Eu sunt Lumina lumii; cel ce imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii (Ioan, 8, 12). Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana in int uneric (Ioan 12, 46). Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El (I Ioan 1,5). Ca oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lu i sa nu se vadeasca. (Ioan 3, 20) DIAVOLUL, INGERUL SI MAICA DOMNULUI Nu trecuse o luna de cand ma intorsesem din India. Ma aflam din nou in Sfant ul Munte. Vremea era inchisa, innorata si rece. Ploua des in acele zile. Pri mavara nu-si intrase inca in drepturi. Batranul m-a invitat asadar in arhond aricul sau, desi in general avea obiceiul sa primeasca lumea afara, in curte. Eram singur, nu existau alti vizitatori - atat datorita ploii, cat si a anotim pului (la sfarsitul iernii toate comunicatiile cu Athosul se intrerup adesea, existand pericolul ca pelerinii sa ramana astfel blocati temporar in Munte; de aceea, in aceasta perioada a anului, Muntele este frecventat doar de un numar redus de studenti, sau de oameni cu probleme speciale). Era printre primele dati cand intram in arhondaricul batranului. Am fost cond us intr-o camera mare, care avea in mijloc o soba incinsa ce reusea sa impras tie putin umezeala si frigul. De jur-imprejur erau improvizate banci de lemn, acoperite cu niste carpete facute de mana la razboiul de tesut. Pe unul din pereti atarna o fotocopie a textului profetiei pe care prorocul Daniil a facu t-o despre Alexandru cel Mare, numindu-1 "imparatul elinilor". Textul era pre cedat de o scurta istorie a vietii prorocului si se incheia cu marturia istor icului Iosip, care spunea ca amintita profetie fusese oferita de catre arhier eul Iaddos si preotii evrei imparatului Alexandru in persoana, cand acesta a mers la Ierusalim. Profetia descria activitatea, cuceririle, dar si destramarea statului lui Ale xandru cel Mare dupa moartea sa. Toate aceste lucruri fusesera prorocite cu s ecole inainte de nasterea Marelui Alexandru. Batranul mi-a spus ca nu exista o dovada mai zdrobitoare despre elenitatea Macedoniei si a Marelui Alexandru decat textul insuflat de Dumnezeu al Vech

iului Testament. Aspectul merita retinut cu atat mai mult cu cat in momentu l acela nu se declansase inca masina de propaganda a slavilor, care incearc a sa uzurpeze istoria si pamantul grecesc. Am incins apoi o indelunga conversatie, nu-mi amintesc exact pe ce tema. De aceasta data timpul trecea fara ca batranul sa dea semne ca s-ar grabi sa in cheie. Sedeam pe scaunel, incovoiat atat din pricina frigului cat si a stari i sufletesti, si ma desfatam de tovarasia batranului. Parea ca asteapta ceva , caci de o buna bucata de vreme nu mai exista vreun motiv vadit care sa ind reptateasca ramanerea mea acolo. Fireste, eu n-aveam insa nici o dispozitie de a parasi chilia. 128

Peste putin a sunat clopotelul, iar batranul m-a lasat in camera si s-a dus sa deschida. A dat drumul cheii sa alunece pe sarma, iar vizitatorul a luat-o, a d eschis poarta si s-a indreptat catre latura din spate a casei, unde in usa il a stepta batranul. Eu ii auzeam din camera. - Parintele meu, iubitul meu parinte! s-a auzit o voce puternica, plina de emo tie, insotita de zgomotul facut de oaspetele care cazuse in genunchi si incerc a sa-i sarute picioarele batranului. In acelasi timp se auzeau pasii parintelui, grabindu-se acum sa se retraga, in comodat de zid in sfortarea sa de a-1 evita pe vizitator. - Nu, bre minunatule, nu...! a strigat, stanjenit si incurcat, rugator si totoda ta destul de familiar, straduindu-se sa-l impiedice cu mainile sale pe musafir. Eu ascultam scena din camera. Eram uimit de evlavia pe care o manifesta vizit atorul fata de batran, si de modul in care se smerea pe sine la picioarele lu i, de adancul respect pe care il sugera intreaga scena. "O fi vreun calugar t anar pe care batranul l-a ajutat mult", m-am gandit. In clipa cand in camera a intrat un barbat de 50 de ani, dintre cei sobri si conservatori - precum il vadea mustata sa rasucita - nedumerirea si mirarea m ea au luat proportii. Ce l-ar fi putut determina pe acest barbat sa se poarte ca un adolescent inflacarat? Un astfel de comportament din partea unui aseme nea om ar fi fost foarte greu de anticipat.

M-a salutat usor stanjenit si ne-am asezat toti trei. Faptul ca ma aflam in arh ondaricul parintelui Paisie l-a facut pe vizitator sa banuiasca o legatura stra nsa a mea cu batranul si sa mi se arate extrem de amical, in pofida ciudatei me le infatisari. Am simtit nevoia sa-i raspund cu aceeasi cordialitate acestui om pe care, nu atat datorita varstei, cat a temperamentului si a conceptiilor des pre viata, in alte circumstante l-as fi privit cu antipatie si suspiciune. Intreaga sa atitudine, spontaneitatea, iubirea si respectul sau dezinteresat fata de acest calugar batran, sarac, smerit si neinvatat, vadeau un suflet pr ea putin ancorat in conformism si totodata fidel unor valori pe care le pretu iam si eu* la randu-mi. Atunci am constientizat prejudecatile cu care obisnui am sa evaluez anumite categorii de oameni. imi devenise in sfarsit limpede ca t de nedrept eram adesea in aprecierile mele. Dupa ce a primit traditionala tratatie, musafirul a inceput o discutie cu cara cter general si, la scurta vreme dupa aceea, batranul m-a rugat sa trec in cam era alaturata, unde-si avea bisericuta. Precum majoritatea covarsitoare a chil iilor din Sfantul Munte, tot asa si cea a batranului adapostea sub acoperisul ei un mic paraclis. M-am ridicat asadar si am intrat in camera vecina, in bisericuta, lasandu-1 p e oaspete sa se sfatuiasca intre patru ochi cu parintele. M-am inchinat la ic oane si m-am asezat intr-o strana, spunand rugaciunea si privind din cand in cand afara pe ferestruica din fata mea. Era amiaza unei zile innorate, cu tim p inchis. Ceea ce urmeaza sa infatisez s-a intamplat brusc, pe neasteptate, mai rapid d ecat o bataie de aripi. M-am simtit asemenea unui orb care intr-o singura cli pita isi redobandeste deplin vederea. Ai fi zis ca un intrerupator s-a rasuci t fulgerator, facand sa straluceasca in camera o lumina intensa. Astfel, deodata, am dobandit o perceptie cu totul noua. Trupul meu era nemisc at. Lucrurile din biserica straluceau indescriptibil. Fiecare obiect parea sa emita lumina din interior. Pana si peretii erau, intr-un anume fel, luminosi . Privind pe fereastra, am constatat ca si afara exista aceeasi lumina care c onferea 129

tuturor lucrurilor puritate. Acesta este cuvantul cel mai potrivit: puritate. P rin fereastra am vazut un norisor diafan, alb, stralucitor, fara margini bine d efinite. O lumina alba, stralucitoare si imateriala se revarsa din el, miscandu -se foarte repede in jurul chiliei... Era de fapt o fiinta luminoasa care zbura. Am simtit in clipa aceea o liniste profunda, o pace neclintita, o deplina sig uranta duhovniceasca, o bucurie care, desi coplesitoare, era totusi echilibra ta. O veritabila "betie cumpatata" - asa cum caracterizeaza vechea traditie c restina acest tip de experienta. Natura, calitatea si intensitatea simtaminte lor nu-si gaseau corespondent in absolut nimic din ceea ce cunoscusem in trecut. Am ramas sezand linistit in strana. Dupa putin timp, si-a facut aparitia batra nul. M-am intors foarte calm catre el si i-am spus: - Parinte, am vazut un inger (realizez astazi ca nici macar nu pot explica fe lul cum mi se crease aceasta impresie)... M-a privit cu atentie drept in ochi, ca si cand ar citi niste semne. - A! Bine... Mergem inauntru, a raspuns linistit. M-a introdus din nou in cealalta camera, unde astepta vizitatorul. Terminas era discutia. Asteptasem aproape doua ore si speram ca ni se va sugera sa n e retragem. Batranul insa nu trada nicidecum o asemenea intentie. Ne-a rela tat niste intamplari presarate cu multe glume. Avea un umor de-a dreptul sp umos, care mi-a provocat in mai multe randuri hohote de ras. in acest timp, musafirul sedea langa batran, pe aceeasi banca, iar eu in fata lor pe o bu turuga. La un moment dat, parintele a inceput sa povesteasca despre cineva: - Un om se dusese tocmai acolo... (isi cauta cuvantul)... in Pakistan, sa zice m! Acolo s-a cam incurcat, lau manjit si pe fata cu ceva cenusa... Mi-am amintit imediat de jertfa din India si de bulina de untura arsa pe care mi-o desenase intre sprancene yoghinul ucenic al lui Babaji, astfel incat mam simtit direct vizat.

Desi in cea mai mare parte a timpului se adresa vizitatorului, parintele ma privea cand si cand cu subinteles. Am priceput asadar ca vorbea despre mine si despre calatoria mea in India. O facea insa intr-o asemenea maniera incat celalalt sa nu inteleaga ca era vorba despre mine. Am inceput deodata sa simt o foarte stranie tulburare. Parca ceva anume se impotrivea inlauntrul meu. - Acolo departe, deci, l-a ispitit Diavolul. Insa si el spunea la randul sau ru gaciunea, si nu-i dadea Diavolului pace. Parintele si-a intors atunci privirea catre mine. Eu am inteles si am incepu t sa spun in minte rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma". Nu ma i eram deja atent la povestire, ci la rugaciune. In timp ce vorbea, ca si cand ar fi rostit o fraza in cadrul povestirii, s-a intor s catre mine si a spus: - Duh necurat, iesi din faptura aceasta! Si indata a continuat istorisirea, tinandu-l pe celalalt de mana. La scurt timp m-a privit din nou, rostind iarasi ca pe o parte a povestirii propozitia: 130

- Duh necurat, iesi din faptura aceasta! Chipul sau era luminat de o stralucire tainica, ascunsa, pe care insa o perce peam; era serios, iar ochii sai capatasera o expresie pe care arareori o mai intalnisem. O expresie care revela slava ascunsa a sufletului sau. O expresie care vadea o fiinta calitativ diferita de ceea ce in mod obisnuit numim "un om normal", atat de diferita incat incepeai sa te intrebi daca este cu adevar at om. Pe chipul batranului, in privirea sa, descopeream dimensiuni nebanuite ale firii omenesti. Am continuat cu inflacarare rugaciunea, desi pe moment nu puteam discerne importanta a ceea ce se petrecea.

S-a intors apoi pentru a treia oara si a spus: - Duh necurat, iesi din faptura aceasta! Am simtit atunci ceva imaterial iesind dinlauntrul meu, dezlipindu-se si desp artindu-se de mine. Am simtit practic eliberandu-mi-se mintea si sufletul de sub intensa influenta a unui alt spirit. In acelasi timp, am dobandit si o in tensa perceptie, constiinta, cunoastere a sufletului meu ca fiind ceva extrem de concret si palpabil. M-am simtit usurat, ca si cand as fi scapat de o ime nsa greutate. Abia in clipa aceea am constientizat in ce presiune traisem. Am simtit acel "ceva" care iesise dinlauntrul meu stand acum in spatele meu, in stanga; o prezenta a carei putere te bloca pur si simplu. imi ingreuna sufle tul chiar si de la acea mica distanta. M-am ridicat cu intentia de a ma indep arta de aceasta prezenta si am cautat adapost la picioarele batranului. M-am asezat pe podea, langa genunchii lui. In momentul acela, aproape simultan cu cuvintele batranului si cu eliberarea mea, vizitatorul m-a uimit inca o data. A sarit in picioare brusc, si a strigat uluit: - Maica Domnului, Maica Domnului, ce mireasma este aceasta? Parinte, parin te, Preasfanta este alaturi! O mare bucurie il cuprinsese, facandu-l sa uite de toate celelalte lucruri din jurul sau. Era acea bucurie pe care o simte sufletul atunci cand ii intalnest e pe sfinti in chip minunat si suprafiresc, "in Duhul Sfant". Omul striga neco ntenit intr-un acces de fericire, si ne ruga sa mergem alaturi in biserica. Eu am incetat sa mai simt in camera teribila si strivitoarea prezenta a acelui " ceva" pe care, inainte de cuvintele batranului, il purtasem in sufletul meu. Oare stralucirea slavei Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu alungase din sufl etul meu si din camera "duhul necurat" - precum il numise batranul? Ce altce va ar fi putut percepe sufletul atat de entuziasmat al vizitatorului, daca n u mireasma duhovniceasca a Preacuratei? Sunt intrebari carora simtul comun s i ratiunea naturala nu le pot raspunde transant. Exista insa si un alt tip d e certitudine care se naste launtric prin "instiintare dumnezeiasca", fiind rezultatul unei lucrari nemijlocite a lui Dumnezeu in adancurile sufletului omului. Veracitatea cunoasterii pe care ea o furnizeaza este de o evidenta i ntima indubitabila. Eram uimit si fascinat. Mi se intampla si mie exact ceea ce intalnisem relatat

atat de simplu in vietile sfintilor sau, mai profund, mai elevat, in scrieril e marilor asceti si sfinti ai ortodoxiei. Erau evenimente care se derulau cu o simplitate extrema, insa de o profunzime ontica abisala, in raport cu care su fletul se infricoseaza si se bucura in acelasi timp. El simte frica sfanta si cutremur, stari sinonime celei mai coplesitoare fericiri, intrucat face pe viu experienta nemarginitei iubiri a lui Dumnezeu. 131

Traiam asadar o adevarata sarbatoare. Ne desfatam de daruri tainice si ignor am deja orice lucru pamantesc. Ne simteam pe cat de mici, pe atat de fericit i. Rugaciunea batranului, izvorata din inima sa neprihanita, era cauza acest or experiente dumnezeiesti. Incet-incet am intrat in biserica. Voiam sa-i multumesc batranului si m-am d us "sa-i pun metanie" (sa-i fac, adica, o plecaciune pana la pamant). M-a im piedicat oarecum stanjenit. Acolo, acolo pune metanie! si mi-a aratat cu mana catre icoana Maicii Domnul ui din catapeteasma, pe care o privea atat de transfigurat incat am avut sen zatia ca in clipa aceea o vede pe Preasfanta aievea. Am pus, parinte, mai inainte. Pune acum, bre copilasule, cand iti spun, a insistat el cu un amestec de hota rare si delicatete, indemnandu-ma prin gesturi sa ma grabesc. Am pus asadar din nou metanie, spre marea satisfactie a batranului, care tres alta de emotie ca un tata care isi vede fiul bucurandu-se de favorurile impar atului. Marturisesc ca abia astazi sunt in masura sa realizez cu adevarat dimensiuni le si insemnatatea acestor evenimente duhovnicesti pe care le-am strabatut a tunci intr-o succesiune ametitor de alerta. Constientizez pe deplin atat pro pria mea nevrednicie, cat si sfintenia batranului, care, adanc indurerat sa ma vada intr-o asemenea stare de prabusire, s-a rugat lui Dumnezeu sa ma vin dece cu medicamente din cele mai tari, pe masura bolii de care sufeream. Iar Dumnezeu, Care ii asculta pe cei smeriti, i-a implinit cererea staruitoare.

Incet-incet, batranul ne-a scos in curte. M-a rugat sa deschid poarta, apoi s a o incui in urma noastra si sa pun cheia in minusculul vagonet improvizat, a sa incat sa o poata trage inapoi in casa. Am luat amandoi binecuvantare si am plecat. Ne-am indreptat impreuna spre Karyes. Cararea era pustie si serpuia urcand p rintre tufe, pe sub copaci. Dupa ce ne-am indepartat la vreo suta, doua sute de metri de casuta, musafirul parintelui mi-a spus cu inflacarare: Bre, este sfant, este sfant, intelegi? Da, da, i-am raspuns. M-a apucat de mana si m-a oprit. M-a privit drept in ochi. - Intelegi ce-ti spun? Este sfant! intelegi? Socotea ca-i raspunsesem afirmativ dintr-un simplu act de complezenta. - Da, da, cred si eu cu tarie acelasi lucru! l-am asigurat. il cunosc de ceva tim p pe batran, si stiu ca asa este. M-a privit iarasi patrunzator, s-a convins ca vorbesc serios si ne-am continu at drumul. Cara in spate o valiza veche, mare, pe care o avea petrecuta cu niste curel e peste umeri. ii era extrem de incomod, mai ales ca valizele de acest fel erau dotate cu manere voluminoase, pentru a putea fi carate de mana. M-am m irat de povara lui. "Nu putea sa-si ia ceva mai confortabil?", ma gandeam. De cand 132

incepuse urcusul, se oprea la fiecare cinci pasi. Gafaia, iar chipul si mustat a ii straluceau de sudoare. Mergeam foarte incet, in vreme ce eu insistam sa-l ajut preluand valiza pe umerii mei. Refuza insa cu indarjire, continuandu-si urcusul si discutia. Eram curios sa aflu ce-1 determinase pe acest om sa cada in genunchi fara nic

i un fel de retineri si sa ceara cu ardoare si recunostinta sa sarute picioar ele batranului. Apoi, si cuvintele sale "Este sfant, este sfant!" marturiseau despre existenta unor experiente iesite din comun. Asadar, am inceput discut ia cu scopul de a afla amanunte. M-a ajutat in acest sens familiaritatea lui, faptul ca traisem impreuna niste evenimente cu totul minunate, desi sunt sig ur ca el nici nu-si daduse seama ca batranul tocmai scosese din mine un demon , si inca unul de frunte, dintre cei care se ostenesc sa-l cufunde pe om in i nselare si ratacire duhovniceasca. In fine, tovarasul meu de drum mi-a marturisit ca valiza sa era absolut goala si ca o purta "de camuflaj", pentru a nu-i fi remarcata infirmitatea. "Am fost ofiter superior de aviatie. Nu credeam in Dumnezeu mai mult decat.. . majoritatea celorlalti. Mergeam la biserica sporadic, doar la vreo sarbato are mai mare sau la vreo ceremonie mai deosebita. Fumam mult, trei pachete p e zi. M-am imbolnavit rau. Am fost nevoit sa plec la Londra, unde mi-au scos trei sferturi din plamani. De altfel, imi lasasera cel de-al patrulea sfert doar pentru a mai avea cu ce sa respir, cat de cat, pe parcursul celor doua saptamani pe care imi prognozasera ca le mai am de trait - iar aceasta, in cel mai fericit caz. Le-am zis ca voi merge sa mor acasa, in Grecia. M-am in tors foarte indurerat. Mi-a trecut apoi prin minte sa merg si in Sfantul Mun te, unde nu fusesem niciodata. Cand am ajuns aici, am auzit despre parintele Paisie si am pornit in cautarea lui. I-am gasit pana la urma coliba. Mi-a deschis usa el singur, inainte sa ciocane sc. - Bun venit, Dimitrie! mi-a zis. Te asteptam, Intr-adevar, avea pregatita si tratatia. Ma strigase pe nume, desi ma vedea pentru prima data! Am ramas cu gura cascata de un cot. M-a indemnat sa sed , sa ma odihnesc. Nu te necaji, nu te necaji, toate au sa fie bine, mi-a zis. Eu nu rostisem inca nici un cuvant! Toate vor merge bine! mi-a spus el, si mi-a facut cruce de trei ori peste piept . Au trecut de atunci doi ani si jumatate. Ma simt excelent. Nici n-am murit i n doua saptamani, asa cum ar fi fost normal, nici metastaza n-a facut cancer

ul meu, nici medicamente n-am luat. Sunt foarte bine. Doar atat, ca ma depla sez greu, fiindca nu mai am plamani cu care sa respir...". Spunandu-mi acestea si discutand bucurosi despre multe altele, am ajuns la manastire. - Vin din cand in cand sa-l vad, imi zice. Numai ca in manastire nu pot sta. Imediat ce se incuie portile, ma simt ca la inchisoare. De aceea ma duc la ho tel la Karyes, si seara mai discut cu oamenii la restaurant. Astfel mi s-a dezlegat si enigma legata de comportamentul lui. Totodata, pri meam o marturie in plus despre inca una din multele harisme ale batranului, anume harisma tamaduirii: putea sa-i vindece pe oameni de orice boala. Pe fo arte multe persoane, printre care si acest ofiter, le-a smuls din ghearele m ortii in ultima clipa. 133

Iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne: in numele Meu, demoni vor i zgoni... peste cei bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi (Mar cu 16, 17-18). OPERATIA Om nenorocit ce sunt! Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia? (Rom. 7, 24) Caci precum Tatal are viata in Sine, asa I-a dat si Fiului sa aiba viata in Sine . (Ioan 5, 26) In general, problema noastra cea mai acuta consta in faptul ca nu ne cunoast em pe noi insine. Suntem ignoranti in privinta continutului launtric al inim ii noastre. In covarsitoarea noastra majoritate, suntem stapaniti de orgoliu . Cu alte cuvinte, credem despre noi insine mai mult decat ne-ar indreptati realitatea. Ne supraapreciem posibilitatile. Omul macinat de orgoliu traiest e sub imperiul imaginatiei, pierzand astfel contactul cu cea mai intima real

itate - propria sa persoana. Consider ca apogeul acestui delir al mandriei e ste atins atunci cand cineva ajunge sa se socoteasca pe sine Dumnezeu. Omului vanitos ii este inaccesibila obiectivitatea, intotdeauna el ii subevalu eaza pe ceilalti in raport cu sine. Mandria este una din cele mai sumbre expre sii ale orbirii spirituale. Lucifer a crezut ca poate deveni Dumnezeu prin fur t si viclenie, si din arhanghel luminos a ajuns diavol intunecat si lipsit de minte. in acelasi fel isi inchipuie despre sine ca sunt dumnezei o buna parte dintre gurusii contemporani si mentorii curentului New Age. Fructul orgoliului este egoismul. Individul inrobit egoismului graviteaza exclusiv in jurul prop riei persoane, traieste numai in scopul satisfacerii instinctelor sale si intr -un complet dezinteres fata de aproapele sau. El isi pierde abilitatea de a-si reprezenta fie si teoretic conceptul de "jertfa". Un astfel de om eram eu insumi, la intoarcerea din India. Desi plin pana la r efuz de rani sufletesti, ma consideram posesorul multor capacitati si valente deosebite. imi percepeam pana si neajunsurile drept calitati. Pe de alta par te, darurile firesti cu care fusesem inzestrat de Dumnezeu mi le atribuiam mi e insumi, in vreme ce nereusitele le puneam totdeauna pe seama unor terte per soane sau factori exteriori. Erorile erau mereu datorate celorlalti. Cu toate ca bajbaiam intr-o adanca ignoranta, pretindeam a fi dobandit "inalte cunost inte spirituale". Cand omul incepe sa puna in practica poruncile lui Iisus Hristos, i se deschi d treptat ochii duhovnicesti si incepe sa perceapa miscarile launtrice ale in imii, care ii determina comportamentul exterior. Abia atunci i se descopera n umeroasele sale plagi sufletesti. intr-un prim stadiu, le depisteaza doar pe cele grosiere. Apoi, cu cat i se fortifica sanatatea duhovniceasca, cu atat mai profund vede in sufletul sau. Ajunge in final sa-si constientizeze si sa-si recunoasca desc his toate patimile care il stapanesc. Accepta ca este iubitor de placeri, lene s, vanitos, nerecunoscator, lacom, razbunator, desfranat, manios, nedrept, ipo crit, si multe altele. Confruntat cu aceasta realitate bruta, el incepe sa fac a eforturi de indreptare. Omul smerit este cel care, desi innobilat cu multe harisme, se considera pe s ine mai prejos decat toti oamenii si nu socoteste nimic ca fiind al sau, ci a l lui Dumnezeu: Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pog orandu-se de la Parintele Luminilor (Iac. 1, 17). Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (Iac. 4,

6). Dumnezeu ingaduie ca viata omului mandru sa fie pusa la un moment dat la incercare, asa incat prin infruntarea unor necazuri sau patimiri sa-si revina , sa se tamaduiasca duhovniceste. Cand insa mandria ajunge sa depaseasca un a numit grad, lucrurile devin complicate si primejdioase. Pentru astfel de oame ni devine valabil acel cuvant: risipiti au fost si nu s-au cait (Ps. 34, 15). Altfel spus, omul nu vrea sa invete din incercarile vietii, 134

nu vrea sa-si accepte greselile, nu vrea sa puna capat orbirii si sa se smereasc a. il impiedica masura devastatoare a orgoliului, care il face sa prefere autodi strugerea in locul transfigurarii prin cainta. El isi pericliteaza astfel existe nta in vesnicie, exilandu-se de buna voie in taramul intunericului fiintial, in salasul demonilor, in iad. Este consecinta trufiei luciferice. Cum poate fi ajutat un asemenea om? El are nevoie nu de un medic obisnuit, c i de unul asemenea ingerilor, inzestrat cu mult discernamant, cu infinita iu bire, cu nespusa smerenie. Unui astfel de bolnav nu-i sunt eficiente obisnui tele "medicamente" duhovnicesti, ci ii este necesar un chirurg experimentat, care sa-i efectueze o veritabila "operatie" duhovniceasca. Parintele Paisie avea atata smerenie, incat scufunda in ea intreaga mea mandr ie, neutralizand-o. Ma lua in mainile sale cu multa atentie si delicatete, ca pe o frunza uscata, foarte fragila. Ma ingrijea cu nemarginita iubire, ca pe un prunc in pragul mortii. Si cu adevarat eram foarte aproape de nebunie, de moarte sufleteasca. Intr-o zi, in chilia sa, batranul parea ca se pornise pe glume. Luase un cutita s si se facea ca vrea sa-mi taie gatul. Am stat linistit: din mana lui acceptam inclusiv moartea. Mi-a atins atunci gatul cu partea neascutita a lamei si a in ceput sa ma "taie". Vrei sa-ti facem operatie? ma intreba. Orice spuneti, parinte. Ti-e frica? Nu, parinte, nu-mi este.

A devenit deodata serios. - Bine, nu acum, la Pasti... Si mi-a dat drumul. Asteptam linistit, bucuros si plin de curiozitate Pastele, care a venit dupa ca teva saptamani. in ajunul Pastelui nu s-a intamplat nimic. Am asteptat si in no aptea de inviere, dar... tot nimic. Duminica seara, in prima zi de Pasti, eram singur in casa. Ai mei iesisera, iar eu urmaream la televizor un film despre Hristos. La sfarsitul filmului am inchis emotionat televizorul, m-am mutat in camera alaturata, unde avea m o cruce impodobita, am ingenuncheat si am inceput sa ma rog. Nespus de lin, si din ce in ce mai intens, simteam binecuvantarea batranului acoperindu-ma. il simteam in spatele meu, in picioare, binecuvantandu-ma. O putere, o energie purtatoare de viata se revarsa asupra mea din belsug, ada pandu-mi intreg sufletul si trupul. Toata fiinta mea absorbea ca un burete a ceasta energie plina de caldura, de vitalitate, de dulceata. Eram patruns de o minunata uimire si recunostinta vazand cum Cineva infinit de bun si de pu ternic, atat de puternic incat biruia moartea, imi daruia viata, bucurie, pa ce. "Slava Tie, Dumnezeule!", repetam la nesfarsit. In chip tainic, mi-a fost dat sa ma contemplu pe mine insumi dinaintea lui D umnezeu si sa-mi vad propria stare duhovniceasca. Am fost cu totul miscat, d escoperind inlauntrul meu o profunda tendinta de respingere, de refuz al lui Dumnezeu. Exista o intreaga pervertire mentala a realitatii, o teribila orb ire spirituala. Mintea mea se cufunda intr-o betie perpetua, alimentata de p lacerile patimase care ma cotropisera extrem de adanc. 135

Mi-am simtit sufletul aproape mort, cvasiinexistent. Vedeam mormantul sufle tului meu, zidit din blocuri de piatra si acoperit de o stanca uriasa. Afla t inauntrul mormantului, eram insuportabil de nefericit, neavand loc sa ma misc nici macar cativa centimetri. Nu exista chip sa incerc macar sa imping gigantica piatra de pe mormant. Aerul imi lipsea, de asemenea, cu desavars ire. Sufletul imi zacea neputincios, intemnitat, gata de moarte. Ma cuprins ese un infricosator sentiment de groaza si de deznadejde. imi era cu neputi nta sa ma mantuiesc singur. Pana si gandul despre mantuire se mistuise depl

in. Constiinta imi era sfasiata de o singura intrebare: Cum am ajuns in ace asta stare? Cum m-am putut lasa intemnitat de Diavol in aceasta cumplita in chisoare spirituala? Iata insa ca energia lui Hristos se revarsa dintr-o data asupra stancii. Piatr a se topeste pe data. Puterea Diavolului, pacatul cel nimicitor, nu poate sta impotriva milei si iubirii dumnezeiesti. Piatra mormantului se deschide, sufle tul meu este eliberat... incep sa ma misc, foarte incet, amortit, sovaielnic, uluit... incep sa ma simt, sa simt... Binecuvantarea lui Hristos ma incalzeste , daruindu-mi viata. Ochii inaspriti, uscati, ferecati in sloiurile de gheata ale sufletului meu, nu putusera sa planga pana acum. Acum insa au fost eliberati si ei: izvorau necontenit siroaie de lacrimi. Lacrimi de bucurie, de usurare, de recunosti nta. Cineva ma inviase, adapandu-ma cu viata din Viata Sa. Luase asupra Sa m oartea si pacatul meu. Daruindu-mi viata, primise moarte de buna voie. Se im povarase cu moartea pacatului meu si ma eliberase, aducandu-ma iarasi la via ta. Limba omeneasca este neputincioasa in a descrie invierea duhovniceasca pe ca re am trait-o. Nu folosesc metafore, ci am in vedere sensul exact si cel mai concret al cuvintelor. Sufletul meu era mort si a inviat! Primind atunci puterea de a ma cerceta pe sine in profunzime, m-am scarbit cu adevarat de mine insumi. imi spuneam: "Cum pot pretinde sa exist, cand o fac in acest chip mizerabil, intunecat, aducator de moarte? Este intr-adev ar de neinteles indelunga rabdare a lui Dumnezeu". Inima mea a izbucnit atu nci navalnic intr-o rugaciune revarsata ca un rau din strafundurile intregi i mele fiinte. "Dumnezeul meu, cum oare ma mai rabzi? Ia-ma, Dumnezeul meu, ia-ma... Nu vr eau sa mai exist eu, cel atat de ticalos si de murdar... Fa sa dispara acea sta rautate, aceasta ura, aceasta mocirla in care zac. Nimiceste-mi toata u ratenia... Dumnezeul meu, cum poti sa ma mai rabzi? Ma minunez de abisul iu birii, smereniei, bunatatii, delicatetei, ingaduintei Tale!" Aveam sa obosesc destul de curand din pricina plansului dezlantuit. Epuizat, m-am intins pe pat. Batranul, pe care il simtisem prezent in tot acest rastim p, taiase intr-adevar o bucata mare din orgoliul meu. "Operatia" sa, spre deo sebire de cele obisnuite, n-a lasat in urma nici o durere, ci doar bucurie, p ace, si un dor nesfarsit de a se repeta cat mai grabnic. "Bisturiul" chirurgu lui nu ranise, ci vindecase adanc.

Celor ce sedeau in latura si in umbra mortii, lumina le-a rasarit (Matei 4, 16) . Pentru ca plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu - viata vesnic a, in Iisus Hristos, Domnul nostru (Rom. 6, 23). Iar unde s-a inmultit pacatul, a prisosit harul (Rom. 5, 20). MOS ILIE Barbatul acesta era cunoscut in tot orasul. Unii il socoteau nebun, altii avea u dubii serioase in aceasta privinta. Toti cadeau insa de acord ca era un om " foarte citit". Impresionati de stralucitele sale raspunsuri si explicatii, mul ti dintre concitadini exclamau: "A innebunit de la prea multa carte!". Circula u pe seama 136

sa istorii ciudate, care starneau curiozitatea multora. Se incetatenise chiar ba nuiala ca era sfant. Locuia la poalele muntelui, langa ultimele case ale orasului. Nu avea un ada post propriu-zis, dupa cum nu avea nimic al sau in afara de zdrentele pe car e le purta atat vara cat si iarna. Dormea pe pamant. Manca orice i se dadea. Cea mai mare parte a timpului si-o petrecea in deplina singuratate. Eu mi-l amintesc inca de pe vremea cand eram copil. incovoiat de spate, se tar a incet-incet, ca un melc. Copiii il iubeau si intrau chiar in vorba cu el. Candva, in primele clase primare, l-am intalnit pe drum mergand invers, cu s patele inainte, precum obisnuia adesea. inca de pe atunci era cocosat. Mos Ilie, de ce mergi invers? l-am intrebat. Pentru ca ma ispiteste Diavolul si nu vreau sa-l vad, mi-a raspuns. Uite, e ac olo, nu-l vezi? - si mi-a aratat un punct anume. M-am uitat catre locul pe care mi-l indicase, am simtit un fior de teama, ins a n-am vazut nimic.

Nu-l vezi? a intrebat din nou. Nu! am raspuns si m-am indepartat speriat. Ani de zile mai tarziu, pe cand eram la gimnaziu, niste colegi mai slabi la in vatatura au iesit foarte bucurosi din sala in care tocmai dadusem teza la fizi ca. Strigau plini de bucurie. Trecusera cu succes ceea ce se anuntase a fi pen tru ei o mare incercare. Povesteau cum, in ajun, Mos Ilie le spusese subiectel e care urmau sa le fie date la doua dintre teze. Nu-i credeam, insa ei se jura u cu emfaza, relatand in detaliu convorbirea pe care o purtasera cu batranul. Au inceput de atunci sa-l viziteze multi copii dornici de a li se dezvalui sub iectele la diverse materii. Pe acestia insa, Mos Ilie ii indemna sa invete tem einic si, daca insistau in continuare, ii trimitea la icoana Maicii Domnului s a se roage pentru ajutor. In general, se istoriseau multe intamplari iesite din comun despre Mos Ilie. Existau insa si multe amanunte neclare, de natura sa nasca indoieli, intrucat batranul isi impana conversatiile cu multe cuvinte lipsite de sens ori greu de inteles. insa, in ciuda tuturor controverselor, exista un numar insemnat d e oameni inteligenti si cultivati care mergeau regulat sa discute cu el. Eu c unoscusem doua situatii ale unor prieteni care atestau cu tarie ca Mos Ilie i i ajutase cu sfaturile pe care le strecurase printre cuvintele sale "nebunest i", referindu-se la niste subiecte si probleme personale pe care ei nici maca r nu apucasera inca sa i le dezvaluie. Unul dintre acestia chiar ne asigura c a fiica sa cea mica, pe atunci eleva la scoala primara, devenise invatatoare exact in circumstantele pe care le prezisese Mos Ilie cu multi ani inainte. L a fel se intamplase si cu o problema intima a familiei lor, care dupa ani de zile a avut deznodamantul prevazut cu precizie de catre batranul hoinar. Modul sau de viata imi amintea de sfintii "nebuni pentru Hristos", care renun tau la absolut toate avutiile pamantesti si cutreierau din loc in loc, supuna ndu-se unor mari privatiuni si simuland in public prostia si nebunia, pentru a cunoaste toate treptele umilintei si ale instrainarii. Era o forma de ascez a asumata de un numar foarte restrans de persoane, tocmai intrucat cerea tota la lepadare de sine si presupunea deja existenta unor foarte solide temelii d uhovnicesti. Aveam sa-l intalnesc din nou pe Mos Ilie intr-o mica magazie, cu putin inainte de a pleca in India. Mi-a povestit atunci multe lucruri din viata sa. Fusese secretar intr-un sat, inainte de 1940. Odata, pe camp, mergand dintr-un sat in altul, l-au atacat cainii. A fost nevoit sa se urce intr-un copac. Toata noap

tea s-a 137

rugat acolo si a cantat imnuri catre Maica Domnului. I-a compus el insusi o cantare frumoasa, pe care mi-a psalmodiat-o. Pe timpul ocupatiei a stat in oras. intr-una din zile, si-a parasit salasul i mprovizat pentru a rezolva niste treburi. Drumul pe care il avea de strabatut trecea pe la marginea orasului, pe langa munte. Acolo i s-a aratat insasi Pr easfanta Fecioara. A ramas incremenit de uimire, intre timp, englezii bombard asera orasul, in incercarea de a lovi gara unde se adapostisera multi germani . Dupa bombardament, Mos Ilie si-a continuat drumul si a ajuns la cladirea un de avea treaba. Insa nu mai exista acolo nimic altceva decat o groapa imensa. Cladirea fusese distrusa de bombardament. Daca nu l-ar fi intarziat Preacura ta, ar fi fost ucis... In locul unde i s-a aratat Maica Domnului, a zidit o b isericuta pe care a numit-o "Preasfanta Milostiva". Langa aceasta bisericuta alesese sa-si duca mai departe traiul. Mi-a povestit apoi despre calatoria pe care o facuse demult in Sfantul Munte . De-a lungul conversatiei noastre, isi lua deseori ragazuri in care rostea rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma". Mi-a trecut atunci prin minte sa exersez si eu tehnicile pe care le deprinsesem in urma cu cateva lu ni la cursurile de Mind Control. M-am convins insa cu stupefactie ca nu pute am lucra practic nimic in preajma lui. Nu se intampla absolut nimic. - Sa nu te duci in India, mi-a spus. Acolo au sa te manance ca pe o leguma. I-am vorbit despre parintele Paisie. Desi nu iesise vreodata din oras, a arata t ca-1 cunoaste bine. - O, acesta ne-a intrecut pe toti cu mult! Sa-i spui sa faca si pentru mine o r ugaciune. Sa-mi trimita si un sirag de matanii. Am petrecut impreuna cu el vreme de trei ore, rastimp in care m-a invatat mu lte lucruri despre ceea ce inseamna o adevarata vietuire crestina. Nu l-am ascultat, insa, si am plecat in India. Iata imprejurarile in care l-am intalnit din nou, imediat dupa "operatia" batranului Paisie:

Mos Ilie straluceste In dimineata urmatoare "operatiei" pe care mi-a facut-o parintele, m-am trez it intr-o stare aproape paradisiaca. Binecuvantarea batranului era inca asup ra mea. Ma simteam minunat, plin de pace si de iubire pentru intreaga faptur a. M-am sculat cu intentia de a merge intr-o plimbare pe munte. L-am intalnit i n strada pe Mos Ilie - "cel mai mic om al orasului", asa cum obisnuia sa se autointituleze. Zdrentaros, cu parul si barba lungi si murdare, garbovit, asezat pe bordura un ui trotuar, aprinsese focul intr-o tinichea. Copiii isi parasisera jocul si il inconjurasera. Le vorbea cu capul plecat, aruncandu-le cand si cand cate o pr ivire. Plin de uimire, l-am vazut invaluit intr-o lumina imateriala. O lumina asema natoare celei pe care o raspandea batranul Paisie, doar ca era mai mica in d imensiune si intensitate. Stralucitoare, translucida, suava, emanand bucurie . Era harul care se revarsa din el si ii atragea ca un magnet pe copii. Mi s e confirma definitiv ca Mos Ilie era un om duhovnicesc, care isi ascundea ma rea lucrare launtrica sub acoperamantul nebuniei, spre a fugi de laudele si cinstirea oamenilor, de slava desarta; il iubea pe Dumnezeu intr-o asemenea masura incat renuntase de buna voie la toate desfatarile acestei lumi. 138

M-am apropiat de el cu bucurie si cu familiaritatea pe care mi-o inspira harul . - Sanatate, Mos Ilie! i-am strigat. Si-a ridicat surprins capul. A recunoscut intr-o clipita binecuvantarea batran ului Paisie care era asupra mea si m-a privit cu intensitate si nedumerire. Parintele Paisie m-a facut astfel, ieri seara, i-am spus. Da! Acesta ne intrece pe toti.

Am stat apoi putin de vorba. La un moment dat i-am zis: - Mos Ilie, te vad stralucind. Izvoraste o lumina dinlauntrul tau. N-a spus nimic. Si-a plecat capul stanjenit, rusinat. La scurt timp ne-am des partit, si mi-am continuat plimbarea. SA NU-L ISPITESTI PE DOMNUL DUMNEZEUL TAU Atunci Iisus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de catre Diavolu l... Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe aripa Templului si I -a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: "ingeril or Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbest i de piatra piciorul Tau". Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: "Sa nu ispite sti pe Domnul Dumnezeul tau ". (Matei 4, 1-7) Uzand de anumite fragmente din Vechiul Testament si denaturandu-le sensul , Diavolul il indeamna pe Hristos la pacat. Mantuitorul astupa gura Diavo lului folosind Legea data de catre Dumnezeu oamenilor, pentru a-i pazi de pacat: Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau. In Vechiul Testament, prin gura sfintilor Sai proroci, Dumnezeu interzice om ului sa-L puna la incercare pe Facatorul sau. O asemenea ispitire i-ar fi pr icinuit omului insusi multe rele, de care Dumnezeu Se straduieste sa-l pazea sca prin porunca. I n Noul Testament, Diavolul se straduieste prin viclenie, mistificand Scrip turile, sa-L indemne pe Hristos la calcarea poruncii lui Dumnezeu, la pacat. Este motivul pentru care Hristos insusi, cu propria Sa gura dumnezeiasca, r eactualizeaza aceasta porunca. Din nefericire, este tocmai porunca pe care am omis-o din vedere, si astfel ignoranta mea, adaugandu-se marii mele nerusinari, mi-a determinat caderea i ntr-o noua ispita la foarte scurt timp dupa marea binecuvantare a "operatiei ". Dupa intalnirea cu Mos Ilie, am pornit asadar intr-o plimbare pe munte. intr eaga mea raportare la 139

realitatea inconjuratoare suferise modificari substantiale ca urmare a darul ui primit de la batranul Paisie. Brusc, lumea mi-a parut mai vie. Relatia me a cu fapturile lui Dumnezeu devenise mai profunda, mai sincera, mai sensibil a. Ma bucura tovarasia lor! intelegeam modul lor de viata; copacii, animalel e, pasarile, chiar si cea mai neinsemnata planta, toate mi se dezvaluiau cu adevarat ca fiind vii. Era o experienta nemijlocita, iar nu o simpla asumpti e mentala. Le vorbeam, le mangaiam, le iubeam. Le percepeam ca pe niste tovarasi de viat a. Eram intru totul fericit. Mintea imi era extrem de limpede si linistita. D evenisem capabil sa deslusesc toate intentiile si imboldurile launtrice ale a nimalelor. Traiam o negraita pace, frumusete, iubire. Aceasta era viata cea a devarata, liantul autentic al omului cu lumea. Astfel va fi fost in Rai! Am r ealizat atunci in ce orbire imi petrecusem viata pana in clipa aceea. "Astfel trebuie ca este batranul in fiecare zi", m-am gandit. Mi-am amintit de intam plarile pe care mi le istorisise. "Pe cand eram la Stomiu, la manastirea de l anga Konita, au venit doi ursi in locul unde aruncam gunoaiele. Erau flamande sarmanele animale. Am coborat si le-am dat paine. Vezi, animalele inteleg fe lul in care se apropie cineva de ele: daca vrea sa le faca rau sau daca se ap ropie din iubire. Si cel mai salbatic animal, daca te apropii de el cu iubire adevarata, n-o sa te necajeasca." Si-a intins mana si a chemat o pasarica cu gatul rosu care se afla in vecinatatea noastra, pe crengile unui copac. Pasa rica a venit si s-a asezat bucuroasa pe degetul lui. "Vezi, animalele se bucu ra de om; ele recunosc superioritatea omului si se bucura de prezenta lui. As a traia Adam in Rai. Dupa caderea omului, s-a distrus aceasta legatura si a v enit salbaticia: omul cauta sa le omoare, iar ele s-au salbaticit. Totusi, an imalele salbatice sunt astazi mai aproape de adevar decat cele domestice. Dac a se apropie cineva de ele cu iubire, revin la relatia aceea de la inceputuri . In schimb cainele, care traieste permanent in preajma omului, s-a schimbat mai mult. A dobandit un spirit politienesc, o anumita suspiciune. Omul distru ge animalele. Uite, aici aveam o pisicuta pe care o hraneam. Venea la picioar ele mele si torcea, se freca de mine, era foarte cuminte. intr-o zi i-am arun cat o bucata de paine si animalul s-a tras inapoi speriat. Ce se intamplase? Cineva o lovise cu pietre si ii stricase gandul bun. Vezi? Omul a pus inceput raului". Parinte, chiar e adevarat ca nici cel mai salbatic animal nu-ti face nimic daca te apropii de el cu dragoste?

Adevarat, bre, adevarat. Parintele mi-a povestit in continuare multe alte lucruri asemanatoare, pe ca re acum incepeam le inteleg mai bine, de vreme ce chiar le traiam. Si, in timp ce ma aflam in aceasta stare binecuvantata, mi-a trecut prin mint e gandul: "Ce-ar fi daca as intona vreun kirtan hindus sau as spune vreo mant ral Oare voi intra intr-o alta stare, sau n-o sa se intample nimic?". M-a cup rins aceasta curiozitate stupida, dorinta de a observa influenta pe care o va avea asupra mea aceasta "practica" hindusa. Omul cedeaza mai intai la nivelu l gandului, iar apoi in fapta. Am inceput asadar sa cant un kirtan si sa rostesc mantra pe care mi-o predas e Babaji in somn: "Hare Om Namah Shivayam". Nici pana astazi n-am aflat sens ul ei exact. "Om" este sunetul sfant al hindusilor, iar "Hare Om" este salut area religioasa cu care incep textele lor "sfinte". Cuvantul "Shivayam" treb uie ca are legatura cu zeul Shiva al distrugerii, unul dintre "marii zei" ai panteonului hindus. N-am apucat bine sa rostesc mantra, si indata lucrurile s-au schimbat. Am simti t o transformare atat in interior, cat si in exterior. O adiere glaciala a miscat crengile si mi-a umplut sufletul de fiori. Am ince tat totodata sa mai simt in vreun fel harul lui Hristos, care imi linistise s ufletul si facuse ca legatura mea cu lumea sa fie atat de armonioasa, de dulc e si de pasnica. Traiam deja o alta atmosfera spirituala. Percepeam o noua pu tere 140

manifestandu-se in jurul meu, insa ea imi aducea tensiune, incordare. Simteam ca trebuie sa fiu atent. Tot ceea ce se intampla era ciudat si nefiresc. Nu exista nici o explicatie naturala pentru un vant atat de inghetat, nici pentr u timpul foarte scurt cat a durat. Sunt convins ca nu a fost vorba de un feno men natural, chiar daca a miscat crengile copacilor. Eram deja speriat si crispat. imi pierdusem degajarea, relaxarea, sentimentul de incredere, de siguranta, de iubire - pe care le incercasem mai devreme si mtind prezenta lui Hristos.

Am facut eforturi sa ma sustrag acestei influente, sa redevin precum fusese m inainte. Zadarnic! Binecuvantarea de care ma impartasisem s-a indepartat in chip simtit de la mine. Intrigat, ma intrebam cum de se putuse produce a tat de rapid aceasta radicala schimbare. Am reluat apoi rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma", cu multa r avna si inflacarare. Nu ma mai interesa sa studiez diferentele, sa discern di versele stari spirituale. Tanjeam sa fiu iarasi ca un copilas in bratele lui Hristos. Doream sa traiesc dulcea Sa prezenta, chiar daca ar fi urmat sa nu m ai cunosc nimic altceva in viata mea. Insa nu se intampla nimic. Ca efect al rugaciunii, acea malefica putere care se apropiase de mine a fost anihilata, astfel incat nu ma mai temeam. insa sufletul meu a ramas in continuare gol de prezenta lui Hristos. Ma simteam p e jumatate mort, lipsit de mangaiere, insingurat, distrus, vinovat fata de C ineva care ma iubea mult, in timp ce eu il vandusem, il ranisem, ii intorses em spatele. Din nefericire, nu suntem in stare sa pretuim si sa pazim cum se cuvine lucru rile pe care nu le-am dobandit prin osteneala noastra personala. Tocmai ce ri sipisem, nesocotindu-1 prosteste, marele dar al parintelui meu. Aveam sa trag multe invataminte din aceasta greseala. Fericiti cei smeriti, care stiu sa i nvete din experienta altora fara sa patimeasca...

TUFA DE DAFIN Nu stiu cum a fost cu putinta, insa desi patimisem atatea nenorociri suflete sti din partea magilor indieni, a yoghinilor, in chip straniu nu eram capabi l inca sa constientizez aceasta stare de fapt. Desi ma expusesem unor primej dii de moarte, nu reuseam sa iau act de tragedia in care ma aflam. Ignoram c u desavarsire consecintele faptului ca acesti oameni navalisera abuziv, gros olan si fara prejudecati asupra ipostasului meu duhovnicesc, psihic si somat ic. Sa fi fost inclusiv aceasta orbire temporara efectul lucrarii harului lu i Dumnezeu, care m-a acoperit prin rugaciunea batranului, impiedicandu-ma sa sesizez dimensiunile caderii mele tocmai pentru a nu ajunge prada celei mai infricosatoare deznadejdi? Sa fi fost pur si simplu rezultatul superficiali tatii mele sufletesti si intelectuale? Nu stiu. Cert este ca am inceput sa m a problematizez in toate aceste privinte abia la intoarcerea in Sfantul Munt

e, si indeosebi dupa urmatoarea intamplare. Ma aflam impreuna cu parintele Paisie, la scurt timp dupa ce batranul scos ese demonul din mine. Eram numai noi doi si ma pregateam de plecare. Iesis em afara din curte, in vreme ce batranul se pregatea sa incuie. Vorbeam de spre yoghini, si la un moment dat i-am zis: - Parinte, sunt oameni buni! Exact in clipa aceea, in dreapta mea, o tufa de dafin inalta de vreo doi metri a inceput brusc sa se clatine si sa se smuceasca atat de tare, incat era gata s a iasa din radacini. Se zgaltaia cu o salbaticie de nedescris, ca 141

si cand cineva tabarase asupra ei cu toata ura, straduindu-se incrancenat sa o smulga din pamant. La numai un metru mine, se misca singura, fara sa o atin ga vreo mana vizibila, fara sa sufle nici cea mai pala adiere de vant! Copaci i, frunzele, plantele, ierburile din jur erau absolut nemiscate. M-am inspaimantat teribil. Parinte, ce-i asta? am strigat ingrozit. Prietenul tau, mi-a raspuns linistit batranul. Am plecat apoi capul rusinat. Intelegeam acum mai limpede ce fel de "bunatate" aveau yoghinii si cati demo ni trimisesera asupra mea. De asemenea, intelegeam o data in plus la cate lu pte duhovnicesti il supusesem pe batran de-a lungul timpului. El trebuia sal infrunte de fiecare data pe Diavol pentru mine. El ridica totdeauna intrea ga mea greutate duhovniceasca. El se afla mereu in linia intai a razboiului duhovnicesc, in vreme ce eu zaceam la spital, in spatele frontului. Si de ca te ori nu avea sa se mai intample acelasi lucru?... La un moment dat i-am spus: Parinte, ati facut atat de multe pentru mine, ce pot sa fac si eu pentru sfintia voastra?

Ce spui, binecuvantatele?! Tu stii cat bine mi-ai facut? Stii cate siraguri de matanii mi-ai adus? Voia sa spuna prin aceasta ca fusese nevoit - in marea sa iubire - sa faca nen umarate rugaciuni in plus, folosind siragul de matanii, ori de cate ori ma afl am in primejdie. De fapt, isi ingreuia astfel inca si mai mult programul sau d e rugaciune si asceza, care era si asa extrem de solicitant. Iar aceasta osten eala, care se adauga marilor sale osteneli zilnice, o socotea cu toata sinceri tatea... folos. "Monahul este silire continua a firii", spune Sfantul Ioan Scararul. imparatia Cerurilor se ia prin straduinta, si cei ce se silesc o rapesc pe ea, zice Hri stos (Matei 11, 12). intr-adevar, batranul isi silea propria fire nespus de mu lt, insa facea aceasta cu toata bucuria, caci o facea pentru Hristos, pe care il iubea infinit. El infrunta intotdeauna problemele intr-o maniera duhovnicea sca, avand ca perspectiva vesnicia, imparatia lui Dumnezeu, dupa care inseta n econtenit. BATRANUL STRALUCESTE Intr-o zi, plecand de la chilia batranului, mi-am amintit la poarta ceva care ma framanta. Parinte, yoghinul acesta, Niranjan, scotea o lumina!... i-am spus. Ce lumina? Uite, asa cum sedeam toti adunati in jurul sau, deodata a iesit din trupul l ui si ne-a invaluit pe toti o lumina aurie, ca o sfera care se marea continu u. Apoi am simtit cum ma transform cu totul, cum mi se schimba mintea. Ce lu mina era aceea? Parintele si-a ridicat mana cu un gest suav, si mi-a pus-o pe cap fara sa spun a nimic... O lumina s-a raspandit pretutindeni, umpland toata curtea. Oriunde priveam in jurul meu, vedeam aceasta 142

lumina. Batranul era izvorul din care ea se revarsa. in ciuda intensitatii e i, ochii nu ma dureau; era imateriala si nespus de dulce. Nu ma saturam priv ind-o. Desi avea insusiri cu totul supranaturale, nu simteam uimire, ci ma b ucuram de ea in chipul cel mai firesc. Eram imbatat de aceasta lumina pe car e o absorbeam cu intreaga mea fiinta, in acelasi timp, mintea imi ramasese c omplet lucida, receptiva la toate elementele din mediul inconjurator. De alt fel, cele cinci simturi functionau normal, cu singura deosebire ca li se ada ugase unul nou: "vederea duhovniceasca". Imi amintesc ca era miezul zilei, cu un soare arzator. insa stralucirea lum inii imateriale a parintelui Paisie eclipsa pur si simplu lumina soarelui, covarsind-o cu mult in intensitate. Mi-e greu sa estimez durata acestui fen omen. Cert este ca, dupa o vreme, m-am pomenit pasind pe cararea catre Mana stirea Kutlumusi. Nu-mi aduc aminte exact ce s-a intamplat intre timp. Eram profund schimbat cand am ajuns la manastire. Calugarii au remarcat imediat acest lucru. De la parintele Paisie vii? intrebau. Da, incuviintam clatinand din cap. Nu pot spune ca a existat un moment anume in care mi-am revenit din aceasta stare. Ea s-a estompat treptat, intiparind insa adanc in sufletul meu o pace dulce, ale carei efecte persista pana astazi, la zece ani de la consumarea evenimentului. Traiesc inca roadele acelei tainice si profunde schimbari lau ntrice. In felul acesta, am putut face prin experienta nemijlocita comparatia intre ce le doua lumini. Ce mi-ar fi putut explica batranul prin cuvinte? Si cat as fi inteles din ceea ce mi-ar fi spus despre lumina yoghinului? Tocmai de aceea, p arintele imi oferise acest dar duhovnicesc, astfel incat sa percep diferenta p rin traire. Si, intr-adevar, aceasta diferenta era uriasa, de-a dreptul incomensurabila. Pe cat difera o tinichea veche de una de aur, pe cat difera omul de Dumnezeu, pe cat difera minciuna de adevar, pe atat diferea lumina lui Niranjan de cea a parintelui Paisie. Nici macar nu s-ar putea gasi un termen de comparatie p entru stralucirea care izvora din batran. Desigur, cineva care n-ar fi avut experienta luminii batranului, ar fi fost pri vat de posibilitatea unei comparatii. S-ar fi lasat, eventual, lesne fascinat d e lumina yoghinului, si poate chiar s-ar fi aratat dispus sa-l urmeze pe calea

intunecata a ratacirii. Insa un om familiarizat cu viata duhovniceasca, traitor al lui Hristos si cunoscator al experientelor sfintilor Sai, ar fi vazut-o in integralitatea realitatii sale brute: o lumina de provenienta demonica. Voi incerca sa fiu mai explicit in a descrie si lamuri aceste evenimente spirit uale. Sufletul omenesc, prin insasi natura lui, poate primi fie harul dumnezeiesc, fie energia demonica. Totul depinde exclusiv de vointa libera a omului, de in tentia lui asumata prin fapte. Cand omul se apropie de Dumnezeu, de Hristos, prin pazirea poruncilor Lui si prin participarea la Sfintele Taine pe care insusi Iisus Hristos le-a intemei at pe pamant si le-a incredintat ca mostenire vesnica Bisericii pe care tot E l a intemeiat-o, atunci sufletul primeste inlauntrul sau pe Dumnezeu. Prin Taina Sfintei impartasanii se intampla ceea ce insusi Hristos a fagadui t: Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intr u el (Ioan 6, 56). Prin pazirea poruncilor, Hristos si Dumnezeu Tatal vor locui inlauntrul omulu i care ii va iubi: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el (Ioan 14, 23). 143

Asadar, in felul acesta omul devine teofor, adica ajunge sa-L poarte pe Dumn ezeu permanent inlauntrul sau. Sufletul unui asemenea om se uneste atat de s trans cu Dumnezeu, incat devine una cu El: Cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El (I Cor. 6, 17). Sufletul omului se indumnezeieste si dobandest e prin har insusirile pe care Dumnezeu le are prin fire: nemurire, lumina, s lava, cunoastere a trecutului si a viitorului, stapanire asupra materiei, si multe altele. Lumina lui Hristos care salasluieste in sufletul unui astfel de om este atat de intensa incat se manifesta vizibil si la nivelul trupului, facandu-1 sa stralu ceasca - in sens literal. Cand omul acesta doreste, din ratiuni pe care el le c unoaste, descopera slava sufletului sau si altor persoane cu care intra in cont act, asa precum Hristos le-a descoperit dumnezeirea Sa celor trei ucenici ai Sa

i pe Muntele Tabor: Iisus a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob, pe Ioan, fratele l ui, si i-a dus intr-un munte inalt, de o parte. Si s-a schimbat la fata inainte a lor, si a stralucit fata lui ca soarele, iar vesmintele Lui s-au facut albe c a lumina... (Matei 17, 1-2). Biserica Ortodoxa aduce drept marturie multimile de sfinti care, de-a lungul tuturor celor doua mii de ani de existenta a sa, au avut nenumarate asemenea experiente si harisme. Toti acesti sfinti ai Bisericii adeveresc cuvintele Do mnului Iisus Hristos: Cel ce crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu, si mai mari decat acestea va face (Ioan 14, 12), dar si Fara Mine nu puteti face nimic (Ioan 15,5). In randul acestor teofori se numara si parintele Paisie. El vadea lumina lui Hr istos prin faptele sale, prin cuvintele sale, prin intreaga sa viata. Iar atunc i cand era nevoie, o vadea si in chip suprafiresc inaintea ucenicilor sai. Omul, calcandu-si propria constiinta - aceasta lege fireasca pe care Dumnezeu a inculcat-o in inimile oamenilor pentru a-i calauzi spre bine (fapta legii sc risa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor - Ro m. 2, 15) - se indeparteaza de izvorul binelui, de lumina, de Dumnezeu. El se intuneca si, prin pacatele pe care le savarseste, ii confera - intr-o masura v ariabila -drepturi asupra propriei persoane Diavolului. Astfel omul se plaseaza de buna voie sub influenta energiei demonice. Iar dac a ramane consecvent acestei alegeri, spiritele malefice vor intra in el si il vor stapani deplin, aducandu-1 in starea de demonizare. Exista oameni (precum vrajitorii, magii, satanistii) care au ajuns la o asemene a pervertire a mintii incat urmaresc in mod expres ca demonii sa intre in ei. D e aceea, il invoca regulat si explicit pe Diavol, invitandu-1 staruitor sa intr e si sa le ia in stapanire sufletul. Ei fac aceasta in dorinta de a dobandi put ere asupra oamenilor sau de a accede la un statut care sa le asigure celebritat ea. Cu alte cuvinte, sunt motivati de patimile iubirii de stapanire, slavei des arte, trufiei. Asadar, Diavolul il transforma intr-un simplu instrument pe omul asupra caruia isi exercita stapanirea. Ii transmite viclenia sa demonica si o parte din cap acitatile pe care el, ca entitate spirituala, le are prin fire. Demonizatilor li se intampla frecvent sa-si schimbe radical trasaturile fetei, sa vorbeasca folosindu-se de cele mai diverse si mai stranii voci, sa leviteze, sa intuiasc a evenimente viitoare, sa cunoasca faptele savarsite in trecut de oameni pe ca

re ii intalnesc pentru prima oara, sa comunice telepatic, sa miste diverse obi ecte de la distanta, sa provoace catastrofe naturale, s.a.m.d. Insa Diavolul este legat de catre Hristos si nu poate lucra raul decat intr-o mica masura. Parintele Paisie imi spunea: "Cel mai mic dintre demoni are ata ta putere incat ar putea distruge intr-o clipita intreg pamantul, dar nu inga duie Dumnezeu". Altadata batranul mi-a zis: 144

"Atunci cand vorbeste la tribuna Karamanlis, spre exemplu, in fata unei mul timi de zeci de mii de oameni, daca ar ingadui Dumnezeu sa apara Diavolul f ie si numai pentru o secunda la acea tribuna, ar cadea cu totii morti de fr ica". La o alta intalnire, povestindu-i batranului despre luminile pe care le vede cineva atunci cand mediteaza, mi-a spus: "Astfel de lumini, noi nu vrem sa vedem. Le intoarcem spatele... Odata, cand eram in Sinai, in pustie, mai sus de sihastria Sfintei Epistimi, am iesit seara din pestera si m-am suit pe c reasta vecina, de unde vedeam manastirea. Acolo obisnuiam sa ma rog. Aveam o bricheta in mana si din cand in cand o aprindeam, ca sa vad pe unde pasesc pe stanca. in acea seara, numai ce facusem cativa pasi de la pestera mai dep arte, si o lumina ca de reflector a luminat toata partea aceea, ca si cand a r fi fost ziua. Am inteles imediat ca era de la cel viclean, care urmarea sa ma pacaleasca, facandu-ma sa ma impiedic si sa cad in prapastie. Astfel de lumini nu vreau sa vad, mi-am zis in sinea mea, si m-am intors in pestera". Apostolul Pavel spune ca Diavolul se preface si in inger de lumina: Pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de a postoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece insusi Satana se preface i n inger al luminii. Nu este deci lucru mare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor (II Cor. 11, 13-15). Adica Satana se straduieste sa insele inclusiv prin aparenta de inger al lui Dumnezeu; tot astfel si gurusii incearca sa se disimuleze sub aparenta sfinteniei, cu ajutorul puterilor demonice. Efortul lor de a insela se poate d ovedi eficient pana cand omul ajunge sa-L cunoasca pe Hristos in Duhul Sfant.

VINDECAREA CREIERULUI Fireste, usurarea pe care am simtit-o din clipa in care batranul mi-a scos d emonul a fost uriasa. Schimbarea mea in bine, din absolut toate punctele de vedere, era de o evidenta mai mult decat izbitoare. Mai aveam insa o problem a serioasa: simteam adesea in tot capul o durere traumatizanta. in plus, exa ct in mijlocul creierului, acolo unde se afla glanda hipofiza, acuzam o dure re continua, chiar daca nu foarte intensa. Imi amintesc foarte bine noaptea in care am dobandit brusc toate aceste sim ptome. Ma aflam in India, in ashramul lui Satyananda din Mongyr. in timp ce dormeam, am primit din exterior un adevarat atac mental. Existau toate tem eiurile pentru a conchide ca a fost "opera" lui Niranjan, conducatorul ashr amului. in somn, adica exact atunci cand ma puteam impotrivi mai putin, m-a luat efectiv in stapanire si mi-a adus multe vatamari sufletesti. Cand m-a m trezit, mi-am simtit creierul "sangerand", ca si cand ar fi fost frecat c u smirghel. Ma aflam acum in coliba batranului, in bisericuta. Stateam de vorba - batranu l intr-o strana, in picioare, iar eu langa el. La un moment dat i-am spus: - Parinte, nu sunt bine, mi-au facut ceva la cap. I-am explicat tot ce mi se intamplase. M-a privit cu bunatate, dar n-a spus nimic. Si-a intins doar mana si m-a mangaiat pe cap. A tinut mana ceva mai mult aproape de urechea mea dreapta. Am simtit indata o putere dulce iesind din mana sa si patrunzandu-mi in tot capul. Sufletul mi s-a umplut de liniste, de pace, de siguranta. Senzatia a durat foarte putin, doar cateva secunde, la capatul carora ma insanatosisem cu desavarsire. Disparusera complet toate simptomele, durerile, traumele, ba chiar si cele mai firave semne de surmenaj. Ma simteam literalmente posesor ul unui creier nou, nefolosit, ca si cand abia atunci m-as fi nascut. 145

M-am bucurat nespus, fara sa fiu deloc surprins. Toate aceste fenomene imi a pareau deja ca fiind cat se poate de firesti. Stiam foarte bine ca batranul

era impodobit si slavit de Hristos cu multe harisme. Nici n-am mai simtit ne voia de a discuta cu el despre aceasta intamplare, ci am luat binecuvantare si am plecat. Desigur, vorbim aici despre minuni, despre lucruri cu totul mai presus de fir e. Oricine si-ar putea inchipui ca in mod normal ar fi trebuit sa scot striga te de fericire, sa sar pana in tavan, sa izbucnesc in lacrimi, in exclamatii de multumire... insa batranul era atat de simplu, se purta atat de natural si de degajat, incat se pare ca m-a influentat si pe mine in felul cum infrunta m toate evenimentele. De altfel, ce mare lucru era pentru Atotputernicul Dumn ezeu sa ma tamaduiasca de orice suferinta? Vreau sa subliniez inca o data caracterul radical diferit al repercusiunilor pe care le aveau asupra sufletului si trupului meu energiile yoghinilor, pe de o parte, si energiile batranului, pe de alta. in primul caz, rezultatul se dovede a de fiecare data traumatizant; in cel de-al doilea, primeam totdeauna vindecar e de bolile sufletesti sau trupesti. Fireste, explicatiile si interpretarile yoghinilor sunt din cele mai diverse. Ei se straduiesc sa-si prezinte metoda ca pe un foarte mare dar, ca pe un prod us al evolutiei in plan spiritual, cu consecinte din cele mai benefice asupra individului. Fara indoiala, sunt multi cei care asculta aceste teze si se marg inesc sa le analizeze strict teoretic, filosofand inepuizabil pe seama diverse lor nuante si asumandu-si la nivelul abstract, dupa criterii pur subiective, o gama mai larga sau mai restransa de invataturi yoghine. Cad in aceasta cursa cei care fie nu le-au experimentat pe viu, fie n-au avut inca privilegiul de a intra in posesia termenilor de comparatie. Este usor de urmarit si de inteles psihologia omului care, intrucat pe de o parte i se intampla lucruri neobisnu ite si necunoscute, iar pe de alta parte i se serveste prompt si abil o anumit a cheie de interpretare a acestor fenomene, nu mai are timpul si dispozitia ne cesare unei evaluari profunde si riguroase, tocmai pentru ca evenimentele si e xplicatiile se succed intr-un ritm alert, asa incat sfarseste prin a ceda bulv ersat, cu convingerea ca progreseaza spiritual, in vreme ce el se indreapta, i n realitate, spre o tragedie poate insurmontabila. Imi amintesc de cazul foarte interesant al unui swami din India care innebunis e in urma practicilor yoga. Ei afirmau cu entuziasm ca gurul l-a innebunit pen tru a-1 elibera de ratiunea care i-ar fi fost o piedica serioasa in calea evol utiei spirituale! Ce fel de "progres spiritual" este acela in care omul se dis truge cu desavarsire? Efortul duhovnicesc al crestinilor tinteste, dimpotriva, spre dobandirea intelepciunii si luminarea mintii, nicidecum spre accederea l a nebunie, inconstienta sau idiotizare... Este inca o ilustrare a varietatii d

e pericole pe care le presupune yoga. In ashram, prietena mea avea hemoragii atat de puternice incat nu se putea ri dica din pat, iar ei sustineau ca prin puterea gurului i se oferise aceasta b inecuvantare, pentru a se curata de karma ei! Este demn de remarcat faptul ca , in prima instanta, am fost la un pas de a accepta o asemenea explicatie. Av eam, din fericire, sa ne edificam destul de curand asupra perfidiei acestor o ameni... Batranul spunea: "Diavolul nu se poate ascunde pentru mult timp; tot va iesi vr eo cornita din sac... Dar el ce face? Daca il intrebi ce se vede iesind din sac , o sa-ti spuna ca nu e o cornita, ci o vanata". Folosea acest exemplu anecdoti c pentru a atrage atentia asupra inselatoriilor la care obisnuiesc sa recurga t atal minciunii, insuflatorul ratacirii, si nefericitii sai slujitori. Daca raul s-ar infatisa ca atare, atunci cu siguranta ca majoritatea covarsito are a oamenilor l-ar evita, macar din dorinta de a nu se vatama pe ei insisi. Raul trebuie asadar sa se camufleze, sa-si confectioneze intr-un fel sau altul aparenta frumosului, a binelui, pentru ca oamenii sa-l poata accepta si asuma . in acelasi fel, pentru a nu risca izolarea, oamenii rai sunt nevoiti sa se p rezinte mai intai ca virtuosi. De 146

asemenea, ei se vor stradui intotdeauna sa-i calomnieze pe cei cu adevarat vir tuosi, pentru a-si asigura prim-planul confortabil din care sa-si puna in apli care nestingheriti toate proiectele. ARMATA Dupa intoarcerea din India, am ramas in Sfantul Munte sase luni de zile - di n martie pana in septembrie. La inceputul lui octombrie mi se incheia termen ul acordat pentru amanarea stagiului militar si trebuia sa ma prezint in ved erea recrutarii. Am parasit Athosul cu doar zece zile inainte de termenul limita, intrucat ma temeam ca, daca as fi zabovit mai mult timp in oras, mi-as fi reluat, alaturi de vechii mei prieteni, relele obiceiuri. De aceea am incercat sa-mi petrec cele zece zile stand numai in casa; aveam astfel si prilejul de a ma vedea ma

i pe indelete cu parintii mei, care erau usor nelinistiti din pricina mea. In timp ce eu evitam cu obstinatie iesirile din casa, amicii ma cereau cu sta ruinta la telefon, in special niste fete cunoscute. Asa cum obisnuim sa spune m, "isi baga dracul coada lui". Din nefericire, incet-incet aveam sa fiu iara si atras spre obiceiurile cele vechi. Acum insa cunosteam pocainta si marturi sirea pacatelor, mergeam la duhovnic si ma ridicam iarasi pe picioarele mele. Totusi, de foarte multe ori se intampla sa nu ma pot impotrivi pacatului. La cea mai mica ispita, cadeam ca un pui de gaina. Prin toata viata mea din tr ecut, ii dadusem Diavolului multe drepturi de stapanire asupra mea. Desi ma chinuiam cumplit, stiind ca nu fac decat sa ma autodistrug, vointa mea ceda adesea in fata pacatului. Desigur, patimile omului sunt lanturile cu care Di avolul leaga sufletul omenesc, iar eu eram foarte strans inlantuit. Dar nu e ra numai aceasta, ci si altceva. De multe ori simteam in jurul meu prezenta demonilor, netezind terenul pentru ca pacatul sa devina mai lesne realizabil . Alteori simteam efectiv asupra membrelor niste furnicaturi cu totul neobis nuite si extrem de intense, care imi aprindeau de apetit sexual intreg trupu l, cu o forta devastatoare. Mai mult, ii vedeam pe demoni provocand simultan si altor persoane din jurul meu aceeasi predispozitie. Evenimente cu substrat demonic mi se intamplau aproape zilnic. Este practic i mposibil sa le relatez pe toate, sau sa surprind in cuvinte subtilitatea si p rofunzimea starilor pe care mi le induceau. Voi evoca trei situatii concluden te. A. Seara, cand in unitatea militara se dadea semnalul de stingere si soldatii se culcau, obisnuiam sa ma retrag intr-un loc mai izolat si sa ma rog. Spun eam rugaciunea mintii folosind siragul de matanii: "Doamne Iisuse Hristoase , miluieste-ma". intr-o seara, dupa ce incepusem rugaciunea, am simtit brus c tot trupul inghetandu-mi si mi s-a facut realmente parul maciuca. Mi-am d at seama ca un demon se apropiase de mine. Am continuat rugaciunea. Prezent a lui devenea tot mai intensa, astfel incat deodata am simtit ceva strangan du-mi inima in piept si gatul. Erau ca niste maini reci si viguroase. In gr oaza care ma cuprinsese, am strigat: "Sfinte Arsenie, ajuta-ma!". Demonul s -a oprit indata si a fugit de langa mine. Mi-am regasit imediat linistea la untrica, si mi-am continuat bucuros rugaciunea. B.

A doua intamplare este legata de o fata care se indragostise de mine si ma ur marea cu perseverenta. Eu o alungam explicit, iar ea insista imperturbabil. D upa nesfarsite tatonari, s-a intors dezamagita in America, unde-si facea stud iile, asa incat nu ne mai vazusem de multe luni de zile. imi imaginam ca intr e timp se linistise. 147

in acea perioada imi indeplineam o parte din stagiul militar undeva in Evros ; mi-am luat o permisie de trei zile si am pornit spre Tesalonic, cu intenti a de a-mi vedea parintii. Auzind ca si batranul Paisie se afla nu departe de oras, am mers sa-l intalnesc. Ne-am bucurat amandoi de regasire, am avut o discutie indelungata, la capatul careia m-a imbratisat si m-am pregatit de p lecare. Dupa ce m-am indepartat cativa metri, batranul m-a chemat inapoi, ur marindu-ma foarte intens cu privirea. M-am apropiat de el, socotind ca vrea sa-mi spuna ceva, insa el m-a sarutat... pe gat! O data in partea dreapta si o data in partea stanga, apoi m-a trimis la drum binecuvantandu-ma. M-am bucurat simtindu-i iarasi dragostea netarmurita, dar ma stapanea si un sentiment de uimire. Mi s-a parut ciudat sa ma sarute pe gat. In aceeasi dupa-amiaza, pe cand sedeam in casa, a sunat telefonul. Era tocmai acea fata! Si, pe deasupra, se afla in Tesalonic! Am fost surprins. Bine, dar cum ai ajuns aici? Nu erai in America? Am simtit ca zilele astea vei fi aici, asa ca am luat ieri avionul si am ven it. Voiam sa te vad. Ce puteam sa-i raspund? Venise din America sa ma vada! Cand ne-am intalnit, mi-a marturisit ca avusese o stranie certitudine ca in ace le zile ma va gasi in oras. Fusese sigura de acest lucru, fara sa si-1 poata ex plica nici ea. Am stat apoi de vorba pe indelete, ne-am pornit pe glume si pe ras, si incet-i ncet intalnirea a capatat o pronuntata tenta erotica. M-am straduit din rasput eri sa evit un asemenea deznodamant, insa eram atras de o forta irezistibila. Fata parca era beata. imi cadea invariabil in brate, o respingeam, mi se strec ura din nou la piept...

De la un anumit moment, am inceput sa simt ca nu suntem singuri. Aveam si. .. companie. Percepeam din nou prezenta demonului. Fara sa o constientizez e, fata se afla deja integral sub influenta lui. Era intr-o stare de surex citare sexuala inimaginabila. N-o mai vazusem niciodata asa. Desi simteam limpede prezenta demonica si eram agresat de aceleasi imbolduri concupisce nte, nu ma temeam. M-am smuls din inclestarea mainilor ei si am iesit afar a din casa. Vazand ca ma urmeaza, am dat inconjur automobilului. Ne despar tea o distanta de 5-6 metri. Brusc, am simtit o mana uriasa zgandarindu-mi organele sexuale. O lascivitate irepresibila m-a cuprins instantaneu. imi pierdusem controlul. Fata s-a apropiat si s-a aruncat in bratele mele, in cepand sa ma sarute. Eram paralizat. Cedasem launtric, spusesem "Da!". Sim team demonul langa noi sporindu-ne dorinta, dar nu ma mai interesa. Ma pre dasem in stapanirea lui. In clipa aceea, fata si-a aplecat capul si m-a sarutat pe gat: o data in partea dreapta si o data in partea stanga, exact in acele doua puncte in care ma saru tase cu putin timp inainte parintele Paisie! Am sarit ca impins de un resort, indepartand-o pe fata cu putere. Eram manios, simtind ca avusese loc o profanare: imbratisarea curata a batranului si sarut ul patimas al fetei erau doua lucruri esential ireconciliabile. Cel dintai era profanat de catre cel de-al doilea. Asadar, batranul stiuse de la inceput tot ceea ce urma sa mi se intample, da r nu-mi spusese nimic. A preferat sa foloseasca o modalitate mai delicata de a ma smulge din pacat si din mainile Diavolului. Pe atunci, fata respectiva nu credea in Hristos si nu avea nici o legatura cu Biserica. Se pretindea o persoana "moderna" si lipsita de "prejudecati". Mai tarziu, dupa numeroasele lucruri ciudate care i s-au 148

intamplat, a inceput sa se problematizeze, sa-si mai cenzureze excesele, sa-s i schimbe treptat viata, si in cele din urma, prin puterea lui Hristos, a dev enit si ea unul dintre madularele vii ale Trupului Domnului, ale Bisericii Or todoxe. Discutand cu parintele Paisie despre problemele de acest gen, mi-a spus: "Atun

ci cand exista o legatura stransa si o mare iubire intre doua suflete, ele pot cunoaste astfel de lucruri de departe. insa de cele mai multe ori intra Diavo lul la mijloc si incurca lucrurile. Pune in gand unui baiat si unei fete sa me arga in acelasi loc si sa se intalneasca acolo. Apoi iarasi acelasi lucru, in alta parte, si tot asa, pana cand cei doi ajung sa spuna: Ceva se intampla cu noi, ceva special!, pentru ca in cele din urma sa-i arunce in pacat. Ispititor ul este un mare regizor si scenograf... De aceea nu trebuie sa puna nimeni baz a pe asemenea intamplari, ca sa nu se rataceasca. Daca ceea ce ni se intampla este de la Dumnezeu, atunci El va gasi un alt mod de a ne instiinta, care sa n e aduca deplina certitudine". Intr-adevar, asemenea chestiuni necesita un mare grad de discernamant, pe c are nu-l mai poseda multi asceti in vremea noastra. C. Cea de-a treia intamplare s-a petrecut in Evros, la unitatea militara. intr -o seara, incercand sa spun neincetat rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma", nu-mi puteam concentra nicidecum mintea, care se risipea in nenumarate alte ganduri. Dupa indelungi eforturi sortite esecului, mi-am zi s: "Daca nu ma pot ruga, atunci sa fac macar niste matanii. Este si aceasta o rugaciune a trupului, iar Dumnezeu mi-o va primi, vazandu-mi neputinta". Inainte de a apuca sa fac zece matanii, m-a inconjurat un fel de pacla respin gatoare, ros-aurie. Era un atac deschis al Diavolului. Biruit de spaima, mi-a m zis: "Lasa, mai bine sa n-o incurc rau de tot!", si am plecat in graba. Mai tarziu m-am cait pentru lasitatea acestei atitudini. Ma temusem de lupta cu Diavolul, intrucat stiam ca-i deschisesem iarasi porti largi, prin pacatel e savarsite recent. Din nefericire, cadeam inca destul de frecvent victima ve chilor mele patimi. M-am intors in dormitorul comun si m-am pregatit de culcare. Credeam ca s -a terminat, ca fusese o simpla furtuna de moment. Ma inselam insa amarni c! In zilele urmatoare nu m-am simtit bine. Acuzam o permanenta si inexplicabil a stare de ameteala, somnolenta si sfarseala. M-am prezentat la medicul unit atii, pe care il cunosteam, si care m-a supus unei examinari riguroase. Nu m i-a gasit absolut nimic in neregula. Mi-a sugerat in final, ca o masura de p recautie, sa efectuez si un control stomatologic. I-am urmat sfatul, insa de ntistul m-a asigurat la randul sau ca sunt perfect sanatos.

Aceste simptome au continuat totusi la fel de pronuntat si de nimicitor vre me de doua-trei luni. Nu mai eram in stare sa fac nimic, nu mai puteam nici macar sa ma rog. Am inceput sa banuiesc ce se petrece abia dupa urmatoarea intamplare. Intr-o zi, am deschis Vechiul Testament pe care il tineam intr-un sertar al biroului. "Sa citesc putin, daca tot nu ma pot ruga", m-am gandit. Surpriz a pe care am avut-o a fost insa de proportii. Nu puteam distinge literele! Am simtit deodata o atat de intensa stare de slabiciune si de greata, incat mi-am pus capul pe birou, ca sa nu cad de pe scaunul pe care sedeam, const ientizand in acelasi timp ca era la mijloc o lucrare diavoleasca. Mi-am lip it Vechiul Testament de frunte, cerandu-I Domnului un dram de mangaiere. in cet-incet mi-am revenit. Acum stiam foarte bine ce am. Cautam un mod de a-1 vedea pe batranul Paisie. 149

Ocazia s-a ivit la urmatoarea permisie. - Parinte, fa-mi o cruce! Nu sunt bine deloc. Ma simt ca si cand cineva m-ar fi prins intr-un navod si m-ar trage in jos. Ametesc si am o stare de somno lenta permanenta. M-a apucat cu dragoste si mi-a lipit capul de pieptul lui; mi-a facut cruce de trei ori pe crestet, fara sa spuna un cuvant. Asta a fost tot. Ma simteam iar asi bine si usurat. Dupa ce i-am descris intamplarea, l-am intrebat cu teama: Parinte, cum de are Diavolul atata putere? Noi i-o cedam, prin pacatele noastre. Mi-am amintit rusinat de numeroasele pacate grave pe care le savarsisem i n ultima vreme. M-am dus apoi si m-am spovedit. Trebuie sa precizez ca, exceptandu-i pe crestinii ajunsi la inalte masuri duh ovnicesti, marea masa a oamenilor care se vad confruntati cu atacuri demonice atat de radicale este alcatuita in general din cei care au dat multe dreptur i Diavolului prin contactul cu practici precum magia, spiritismul sau yoga.

La Sfanta Manastire Stavronikita am cunoscut un om, putin mai in varsta decat mine, care fusese ani de zile membru conducator al miscarii hinduse Hare Kri shna. Cand l-am intalnit eu, se reintorsese deja la crestinism. imi povestea cat de mult a suferit de pe urma Diavolului din clipa in care s-a straduit sa scape de sub tirania acestuia. Chinurile mele nu reprezentau intr-adevar nim ic fata de ceea ce patimise el. Toate puterile sale sufletesti ajunsesera la secatuire deplina. "Daca nu era parintele Paisie, n-as fi putut sa scap", imi marturisise la un moment dat. Exista insa si oameni nefericiti care prefera sa se lipseasca de viata vesnica in favoarea acesteia vremelnice. Liber consimtit, ei se inrobesc Diavolului, ca re le ofera cel mult perspectiva unui trai plin de satisfactii in aceasta viata , si se osandesc pe ei insisi suferintei vesnice. Crestinii iubitori de Dumneze u sunt chemati sa se roage neincetat lui Hristos pentru aceste suflete... In Biserica Ortodoxa este tezaurizata marea experienta a ascetilor si a sfint ilor in razboiul lor impotriva demonilor. Din invatatura Marelui Antonie, car e a trait in jurul anului 250 si este socotit parintele monahismului, merita evocate urmatoarele cuvinte: "Asadar, prin marea minune a inomenirii Mantuitorului, Diavolul a fost nimicit si ramane neputincios in lucrarea sa. Cu toate acestea, desi a cazut, el este tiran si nu-si afla liniste, ci continua sa ameninte, fie si numai prin cuvin te. Daca i-ar fi stat in putere, n-ar fi sovait nici o clipa, ci indata ar fi savarsit raul, de vreme ce toata pornirea lui este spre rau, si mai cu seama s pre lupta impotriva noastra. [...] Demonii se straduiesc ca macar prin inchipu ire sa-i infricoseze pe oameni. [...] Caci mare arma impotriva Diavolului este viata dreapta si credinta in Hristos. Demonii se tem mai presus de toate de d reapta credinta in Hristos, intrucat cunosc foarte bine harul care s-a dat de catre Mantuitorul celor credinciosi. Acest har a fost transmis de Mantuitorul prin urmatoarele cuvinte: Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si pest e scorpii, si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va vatama (Luca 10, 19)" (Everghetinos, voi. IV, ed. gr., pp. 331-335). Asadar, noi insine, prin viata noastra neatenta si pacatoasa, ne golim de haru l si puterea cu care ne-a impodobit Hristos, si astfel ii dam Diavolului drept ul si puterea sa ne vatame. Din nefericire, acest lucru se intampla cu atat ma i frecvent in zilele noastre... 150

BATRANUL PORFIRIE Exista o mare ignoranta fata de comorile vii ale traditiei noastre ortodoxe. Exista, de asemenea, o suma de prejudecati cultivate printr-o bine instrume ntata propaganda anticrestina. Eu insumi sunt un exemplu elocvent in acest s ens. La primul contact direct cu modul ortodox de viata, prilejuit de intaia mea vizita in Sfantul Munte, am ramas siderat. Descopeream un contrast stup efiant intre ceea ce vedeam si traiam in manastiri, pe de o parte, si precon ceptiile care imi fusesera constant inoculate despre calitatea sufleteasca, morala si intelectuala a crestinilor practicanti, pe de alta parte. Ma intre bam consternat: "Bine, dar prin ce mecanisme mi-am construit o imagine atat de distorsionata despre lucruri pe care nu le-am cunoscut niciodata direct, si de care nici macar n-am fost vreodata preocupat?!". intr-adevar, nici eu si nici vreunul dintre membrii anturajului meu nu aveam l egaturi sau cunostinte printre oamenii Bisericii. Nu studiasem si nu eram la c urent cu invataturile, hotararile sau diversele puncte de vedere ale Bisericii Ortodoxe. Cu toate acestea, afisam o atitudine aprioric critica si ostentativ inamicala fata de Biserica. Conduita mea era profund injusta si stupida. A fo st nevoie de un prim contact viu, de trei zile, cu viata Sfantului Munte, pent ru a incepe o reevaluare onesta a opiniilor mele, tributare intr-o masura semn ificativa influentei ziarelor, radioului si televiziunii. A fost nevoie de min unata si fericita experienta a intalnirii cu venerabili stareti si parinti ai ortodoxiei, pentru a-mi destrama valul unei ignorante care imi contamina subst antial modul de perceptie a realitatii. Nu intentionez nici o clipa sa sustin ca toti crestinii practicanti ar fi sfint i. Multi dintre ei se straduiesc insa realmente sa devina! Nu sustin ca n-ar av ea neajunsuri si scaderi. Buna parte dintre ei fac insa eforturi remarcabile pe ntru a le corija (ceea ce nu se poate spune in nici un caz despre dusmanii Bise ricii). De asemenea, sunt departe de a sustine ca nu s-ar intampla si lucruri s candaloase in Biserica. Trebuie insa tinut seama de faptul ca, oriunde exista o ameni, se intampla si se vor intampla astfel de lucruri. in plus, realitatea do vedeste irefutabil ca intensitatea si ponderea scandalurilor in Biserica este i ntotdeauna infinit mai redusa decat la nivelul institutiilor statului, al parti delor politice, al societatilor comerciale, al organizatiilor non-profit, al as ociatiilor sportive, s.a.m.d. Sub toate aspectele ei, diferenta este atat de zd robitoare in favoarea imaginii Bisericii, incat orice paralela devine cel putin ridicola. Ceea ce sustin cu fermitate este ca mijloacele de informare in masa manifesta o tendinta cvasi-generala de focalizare asupra evenimentelor eclezias

tice controversate. Pe deasupra, aceste evenimente sunt destul de frecvent prez entate trunchiat si supralicitant, sau chiar confectionate pur si simplu, in di spretul oricarei etici profesionale. De altfel, recuzita acestei ostilitati med iatice este arhicunoscuta. O atare stare de lucruri nu trebuie sa surprinda. Pe intreg parcursul istoriei, Biserica a fost razboita fie in mod deschis, fie pe cai insidioase. Si intotde auna Biserica a biruit in cele din urma, dupa cuvantul lui Hristos, care ii pre scrisese dintru inceput calatoria triumfatoare prin veacuri: Pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Exista si astazi nenumarati preoti si monahi a caror faima s-a raspandit pana la capatul lumii pe cale orala, din om in om, fara ca vreun ziar, post de radi o sau televiziune sa-i aiba vreodata in atentie. Exista multi parinti duhovnic esti la care vin, intr-un flux continuu, oameni de pe toate continentele, pent ru a-i vedea, pentru a le impartasi problemele lor, pentru a fi ajutati. Exist a mii de persoane care marturisesc amanuntit despre minunile si binefacerile p e care le-au primit de la acesti parinti. Unul dintre acesti calauzitori duhovnicesti cu viata sfanta, care nu pot fi in talniti nicaieri altundeva decat in Biserica Ortodoxa, era si parintele Porfir ie. Cand l-am cunoscut eu, isi petrecea ultimii ani ai vietii in apropiere de Malakasa, la aproximativ o ora de Atena. Zidea pe locul acela o manastire. Mul timi nesfarsite de oameni veneau zilnic sa-l vada, astfel incat se instituise obiceiul ca toate autobuzele sa faca acolo o oprire speciala, devenita statia "La batranul". 151

Am intalnit de-a lungul timpului un numar impresionant de persoane care miau relatat despre minunatele binefaceri pe care le-au primit prin binecuvan tarea batranului. Voi evoca succint cateva asemenea cazuri. Un cunoscut de-al meu suferea de tumoare pe creier. Cu doua zile inainte de a lua avionul spre Anglia, unde urma sa fie supus unei foarte dificile interve ntii chirurgicale, a trecut sa ia binecuvantarea parintelui Porfirie. Batranu l l-a pecetluit cu semnul crucii si i-a spus sa citeasca un paraclis catre Ma ica Domnului, pentru a-i vindeca tumoarea. Doua zile mai tarziu, medicii engl ezi si amicul meu au fost de-a dreptul socati constatand ca noile radiografii

, efectuate succesiv, nu puteau localiza tumoarea: disparuse cu desavarsire! S-a intors asadar in Grecia fara sa mai faca vreo operatie, iar astazi isi trai este viata cat se poate de normal, fiind perfect sanatos. Aceasta minune a cons tituit si punctul din care a renuntat definitiv la filosofia hindusa si a deven it un crestin adevarat si constient. Un alt barbat avea cancer la piept; acesta i-a disparut imediat ce batranul Porf irie s-a rugat pentru el si i-a facut cruce peste piept. Omul si-a dat demisia d in serviciul sau (fusese judecator) si si-a dedicat tot restul vietii slujirii l ui Hristos, devenind un ajutor de nadejde al batranului, mai ales ca nu avea alt e obligatii, fiind necasatorit. O prietena de-a mea si-a rupt gatul intr-un accident de masina. Radiografiile a ratau oasele traumatizate ale gatului, iar medicii i-au spus la unison ca nu se va vindeca niciodata. Dupa cateva luni de alergaturi pe la toate spitalele, sa gandit sa-i faca o vizita parintelui Porfirie, pentru a lua binecuvantare. Ba tranul a pecetluit-o cu semnul crucii si i-a spus sa-si scoata corsetul din jur ul gatului! intr-adevar, fata a efectuat apoi o noua serie de radiografii, care aratau ca totul este in regula, spre totala bulversare a medicilor care compar au stupefiati radiografiile vechi cu cele noi. Au trecut cinci ani de atunci, iar fata este absolut sanatoasa, slavind pe Dumn ezeu si pe sfintii Sai. Un alt prieten de-al meu provenea dintr-un sat in apropierea caruia functiona se in trecut o veche manastire, acoperita acum de pamant si uitata de toti lo calnicii. Parintele Porfirie i-a dat acestui prieten indicatii exacte despre amplasamentul vechiului complex monastic. Desi nu calcase niciodata pe acele meleaguri, batranul ii furniza detalii complete, ca si cand ar fi avut manast irea in fata ochilor. Ii descria stancile, copacii, pana ce prietenul meu a i nteles exact unde se afla lacasul uitat de vremuri, intr-adevar, foarte curan d avea sa primeasca la fata locului confirmarea spuselor batranului. Parintele Porfirie dobandise de la Dumnezeu nenumarate harisme, despre care s-a scris si probabil inca se va mai scrie multa vreme. Din respect pentru p ersoana si memoria batranului, voi expune si eu marturia mea personala, in n umele adevarului pe care nu putini cauta sa-l ingroape, intrucat le mustra v iata si faptele. Tocmai ce ma intorsesem din India si ma aflam in Sfantul Munte, unde eram gaz

duit pentru cateva luni in coliba unui calugar isihast. Acolo am aflat ca par intele Porfirie, despre care auzisem vorbindu-se foarte mult, venise sa stea pentru un rastimp oarecare in Athos, la Schitul Kavsokalivia. Acest schit est e unul dintre cele mai retrase ale Muntelui, fiind situat pe un versant stanc os si extrem de abrupt, cu foarte putini copaci care rasar ici si colo din gr anit. in jur de treizeci de casute, dispuse la o distanta considerabila una d e alta si inconjurate de mici gradini, infrunta deseori primejdia caderilor d e piatra. Cateodata constructiile sufera avarii serioase. O carare piezisa sf arseste pe tarmul abrupt unde cu greutate poate acosta vaporasul, si aceasta numai atunci cand marea este foarte linistita. Viata acolo este prin excelenta aspra si plina de restrictii. Prin forta impre jurarilor, nimeni nu poate poseda prea multe bunuri. Transporturile necesare s e fac pur si simplu cu carca sau, in cel mai bun caz, cu 152

vreun catar. Cararea ingusta si prapastioasa este foarte dificil de strabatut, as tfel incat monahii de acolo sunt caliti si austeri. Pentru a ajunge la Kavsokalivia, aveam de calatorit nu mai putin de doua zile prin Munte. Cu alte cuvinte, picioarele mele urmau sa faca negresit bataturi. insa dorinta mea de a-1 intalni pe batranul Porfirie era atat de inflacarata, incat am hotarat fara ezitare sa pornesc la drum neintarziat. Eram constient c a inzestrarile parintelui Porfirie nu puteau fi decat foarte asemanatoare celo r ale batranului meu, Paisie. Voiam deci sa descopar sfintenia si intr-o alta persoana, sa vad in ce chip o persoana diferita, cu un alt caracter, poarta in launtrul sau darurile Duhului Sfant. Eram pe atunci rasfatat duhovniceste din abundenta. intrucat ma aflam la nev oie (avand inca mari probleme sufletesti datorate influentei gurusilor si nu meroaselor evenimente demonice care mi se intamplau), batranii imi faceau fo arte des diferite daruri duhovnicesti, spre a ma tamadui si a ma ajuta sa in teleg prin traire deosebirea dintre experienta harului lui Dumnezeu, pe de o parte, si lucrarea demonica, pe de alta. Cele mai grave plagi launtrice pe care le acumulasem de-a lungul timpului se datorasera tocmai erorii fundamen tale de a trata lucrarile demonice drept manifestari ale energiilor dumnezei esti. Nadajduind asadar, in subconstient, ca voi primi asemenea daruri si din parte

a parintelui Porfirie, am pornit in calatorie. Pe tot parcursul drumului, am auzit de la diversi calugari si laici ca parintele Porfirie este bolnav si nu primeste pe nimeni. Esuasera deja multi in incercarea de a-1 vedea. Mi-am co ntinuat totusi calatoria rugandu-ma din rasputeri, si am ajuns intr-un sfarsi t la chilia batranului. Mi-a iesit in intampinare un monah brunet, avand inju r de 30 de ani. - Parintele nu te poate primi, este foarte bolnav! mi-a spus. Dupa doar o fractiune de secunda a mai iesit un monah, ceva mai varstnic deca t primul, si m-a instiintat dezolat despre acelasi lucru. - Numai 'sa iau binecuvantarea lui, i-am spus rugator. In timp ce monahii imi descurajau delicat, dar ferm, orice speranta, s-a auzit dinauntru glasul parintelui Porfirie cerandu-le sa-l ajute sa iasa afara. int r-adevar, peste putina vreme au aparut ducand de brate un batranel care acuza in mod vizibil dureri la orice miscare pe care o facea. Indata ce l-am vazut pe batran, inima mi-a tresaltat si s-a umplut de o imen sa bucurie. N-am luat in seama scaunul pe care mi l-a oferit, ci m-am asezat pe pamant, langa picioarele sale. Ma simteam nespus de fericit, dar totodat a si nevrednic sa ma aflu langa el, asa incat ma multumeam bucuros sa sed ca un catelus langa picioarele lui. ' Monahii se aratau stanjeniti sa ma vada intr-o asemenea postura si insistau s a ma asez pe scaun in fata batranului, gest pe care eu il percepeam insa ca p e o intolerabila indrazneala din partea mea. Batranul, intelegandu-ma foarte bine, m-a scapat din aceasta situatie delicata. - Lasati-1 aici unde este! le-a spus el, curmand astfel discutiile. Eram atat de fericit incat mi se parea ca ma aflu chiar in bratele lui Dumneze u, ceea ce - cu rugaciunile si harul parintelui - nu era tocmai departe de adevar... Simteam o imensa iubire revarsandu-se din sufletul batranului. Simteam o put ere duhovniceasca uriasa salasluind in acel trup al sau, care parea pregatit deja pentru plecarea dincolo. Simteam o inepuizabila si infinita viata izvo rand din acel trup gata de moarte si transmitandu-mi-se mie, redand viata su fletului meu

153

aproape mort. in chip paradoxal, parintele Porfirie, batranul aproape muribu nd, ma umplea de viata, atat in sens duhovnicesc cat si biologic, iar eu ma adapam din el cu recunostinta si bucurie. intelegeam foarte bine amandoi ce se petrecea in acele momente, iar cuvintele erau de prisos. Imi amintesc ca am discutat putin despre India. M-a indemnat catre multa luar e aminte, spre a nu fi iarasi batjocorit de Diavol. Experientele prin care tr ecusem ma expuneau in continuare unor mari pericole. De altfel, nici nu era n evoie de prea multe cuvinte. il intelegeam foarte bine din insesi lucrurile p e care le traiam in prezenta lui. Am schimbat doar cateva fraze, dar fiecare cuvant al sau avea atata profunzime! imi aduc aminte de caciulita de lana pe care o purta pe cap, de trasaturile fetei marcate de expresia durerii fizice, de trupul sau neputincios opintindu-se... Iar toate acestea contrastau minun at cu maretia, seninatatea si pacea pe care le degaja prezenta sa, proband ca racterul provizoriu si neesential al materiei, peste care batranul domnea cu adevarat. Nu era loc de evaluari rationale si analize teoretice: in fata pari ntelui constatam pur si simplu faptul prezentei lumii duhovnicesti, traiam si participam la dimensiunea duhovniceasca a lumii. Nu vorbeam despre harul Sfa ntului Duh, nu auzeam despre darurile lui Hristos, ci le traiam efectiv. - Ma voi ruga pentru tine. Vino sa ma mai vezi, mi-a spus batranul. Am luat binecuvantarea lui, i-am salutat pe ceilalti monahi si m-am retras. Pe masura ce urcam cararea, bucuria mea crestea. Nu doar sufletul meu, ci si intreg trupul meu primise viata, si dobandisem atata putere incat aproape c a alergam pe cararea abrupta. Nu eram singur, ci batranul ma insotea pretuti ndeni. il simteam nu alaturi de mine, ci inlauntrul meu, sau mai degraba eu eram inlauntrul sau. in toate zilele urmatoare l-am avut ca "tovaras" pe par intele Porfirie, a carui prezenta vie imi aducea mangaiere, desfatare si tihna. La mai putin de o saptamana, cand l-am revazut, mi-a spus: Am fost impreuna cu tine in toate aceste zile, ti-ai dat seama? Plin de uimire , i-am raspuns: Cum sa nu-mi dau seama, parinte?!

Ar fi fost cu putinta sa nu constientizez o atat de intensa traire? Dimpotriva, m i-ar fi fost mai lesne sa nu observ soarele pe cer! Si toate aceste lucruri se pe treceau intr-un chip atat de firesc, desi se situau atat de sus fata de planul fi resc al realitatii... Pe batranul Porfirie aveam sa-l vizitez cu regularitate in anul urmator, pe durata efectuarii stagiului militar in Atena. Treceam prin Malakasa si il ve deam adesea. Se intampla de multe ori sa simt harul batranului chiar inainte de a ajunge la manastire. Binecuvantarea lui ma acoperea totdeauna si ma in dulcea duhovniceste. Alteori simteam acea pace mai presus de minte atunci ca nd imi facea semnul crucii. in chip uimitor si minunat, toate nevoile mele inclusiv cele materiale - se rezolvau foarte repede si usor. Spre . exemplu, amplasamentul unitatii mele militare imi permitea sa iau auto buzul pentru a ajunge la manastire, insa nu si pentru a ma intoarce. Prin urm are, exista de fiecare data pericolul de a intarzia si de a fi incarcerat in unitate. Dar se gasea intotdeauna cate o masina care sa ma preia de pe sosea si sa ma duca pana la poarta unitatii. Iar aceasta se intampla pe un drum de tara aproape necirculat, cu atat mai mult seara tarziu, cand trebuia sa ma in torc. Asadar, ma incredintam cu totul binecuvantarii batranului, iar el imi p urta mereu de grija. 154

Asemenea evenimente se petreceau aproape zilnic; ma grabeam de fiecare dat a sa le relatez duhovnicului meu din Sfantul Munte, care in general ma asc ulta fara sa simta nevoia de a face comentarii. Odata insa mi-a spus: - De vreme ce-1 iubesti atat de mult pe parintele Porfirie, de ce nu-i spui sati vindece piciorul? Aveam, intr-adevar, o veche problema la genunchiul drept, datorata unei lovi turi pe care o primisem pe vremea cand practicam intens karate. Articulatia se slabise, iar rotula se umfla si aduna frecvent lichid, provocandu-mi simu ltan dureri care imi ingreunau miscarea. in urma exercitiilor fizice si a ma rsurilor din armata, situatia se inrautatise. Medicii care ma investigasera la spitalul militar pledasera pentru varianta operatiei. La recomandarea lor , hotarasem sa suport o interventie chirurgicala in Atena, urmand sa benefic

iez apoi de patru saptamani de concediu medical. La putin timp dupa luarea acestei decizii, pe cand ma aflam la batranul Por firie, mi-am amintit deodata de cuvintele duhovnicului. Asadar, m-am incume tat si i-am spus: Parinte, duhovnicul a zis sa-mi vindecati piciorul! Ei, bine, daca a zis duhovnicul... Si-a ridicat mana neputincioasa, asa cum era asezat pe pat, si mi-a binecuv antat genunchiul in chipul crucii. Am simtit atunci o putere lina pogorandu -se peste genunchiul meu si invadandu-ma apoi pana in maduva oaselor. O ned umerire si o curiozitate indrazneata si-au facut loc in mintea mea: "Bine, dar ce se va intampla cu moleculele de lichid? Oare chiar vor disparea? Cum vor lucra energiile lui Dumnezeu?". Acest interes "stiintific" ma determin a sa-mi tin genunchiul permanent sub observatie. La fiecare pas pe care il faceam, la fiecare cuvant pe care il rosteam, gandurile mele se indreptau s pre starea genunchiului. Voiam neaparat sa "prind din zbor", sa "traiesc in tegral" clipa in care Dumnezeu va lucra. Au trecut in felul acesta trei zil e, si genunchiul nu dadea semne de insanatosire. Am inceput sa am ganduri d e indoiala. imi controlam obsesiv genunchiul, dar nimic... La un moment dat , cuprins de indignare fata de propria-mi atitudine, mi-am zis: "Mai, ratac itule, acum vrei repede si minuni? Ai tu fata pentru astfel de lucruri?". P utin cate putin, am incetat sa ma mai preocup de piciorul meu. Nu voi uita niciodata dimineata in care m-am trezit in dormitorul unitatii. Deschizand ochii, mi-am spus in gand: "Bre, piciorul o sa te necajeasca mult timp". Am miscat piciorul, dar n-am simtit nici o durere. M-am sculat si am inceput sa sar pe loc. in mod normal, piciorul m-ar fi necajit cumplit dupa cel mult doua-trei sarituri. Nimic, nici o stanjeneala. Am iesit in curte s i am alergat vreo suta de metri, fara absolut nici o dificultate! M-a cuprin s atunci o bucurie nesfarsita, si lacrimi de recunostinta mi-au mijit in och i. Mi-am zis emotionat: "Asadar, Dumnezeu m-a vindecat atunci cand am inceta t sa mai cred ca ma voi insanatosi. Iar aceasta, pentru a intelege foarte li mpede ca a fost darul lui Dumnezeu, si in nici un caz rezultatul credintei m ele, cum ar fi pretins yoghinii!". in zilele urmatoare, dobandisem reflexul de a-mi urmari cu atentie piciorul la fiecare miscare. S-au scurs astfel sap tamani in sir, fara sa mai acuz nici cea mai vaga urma de durere. Ma facusem bine cu desavarsire! Fara operatie, fara zgomot, ci delicat si "pe ascuns" - asa cum lucreaza de obicei harul dumnezeiesc.

Au trecut ani de zile de atunci, iar piciorul nu m-a mai suparat niciodata. O peratia programata n-a mai avut loc. Voi purta in trupul meu pana la moarte m arturia vie ca si parintele Porfirie a fost, la randul lui, un batran harisma tic. Astfel, aceasta binefacere trupeasca imi va deveni sprijin duhovnicesc, si totodata prilej de amintire si cinstire a unui sfant contemporan al Biseri cii noastre Ortodoxe. Sunt incredintat ca parintele Porfirie ma va pomeni si pe mine in rugaciunile sale catre Dumnezeu. Nu mi-a fost niciodata duhovnic, insa m-a sprijinit enorm intr-o anumita perioada a vietii, si m-a inconjurat cu o dragoste coplesitoare. 155

RUGACIUNEA SI MANTRA "Rugaciunea este, dupa insusirea ei, insotirea si unirea omului cu Dumnezeu; iar dupa lucrare, sustinatoarea lumii." Sfantul Ioan Scararul Unul dintre darurile duhovnicesti cele mai mari pe care mi le-a facut batranul Paisie a fost si calauzirea mea pe cararile tainice ale rugaciunii. Acest efo rt de initiere a inceput o data cu prima noastra intalnire, si a continuat pan a la adormirea parintelui, survenita doisprezece ani mai tarziu. Rugaciunea pe care o savarsea si asupra careia insista totdeauna batranul consta in repetarea cuvintelor "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma" sau "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ma". In rugaciune se intrepatrund doua entitati personale. Omul, pe de o parte, s i Dumnezeu, pe de alta. Este o relatie intre persoane distincte care inainte aza spre o intalnire reciproca. Drept urmare, sporirea in rugaciune, inainta rea pe calea acestei comuniuni, depinde atat de libera vointa a omului, cat si de cea a lui Dumnezeu. in ambele cazuri este vorba de persoane inzestrate cu libertate absoluta si inviolabila. Ceea ce aduce omul este buna sa inten tie, apoi ostenelile, dorinta de a se apropia, iar Dumnezeu pune harul Sau. Oricat de mari ar parea luptele ascetice ale omului, in comparatie cu daruri le lui Dumnezeu, ele se dovedesc a fi infime si neinsemnate. Omul face un pa s, iar Dumnezeu, pentru a micsora distanta dintre ei, face o mie. Cu toate acestea, neinsemnatul pas pe care il face omul catre Dumnezeu este ab

solut necesar, pentru ca tocmai prin acest pas el isi arata dispozitia, buna i ntentie, si prin acest pas ii da "dreptul" lui Dumnezeu sa se apropie fara sai incalce libertatea spirituala. Spre deosebire de Diavol, Dumnezeu ii respect a omului la modul cel mai riguros libertatea cu care El insusi l-a inzestrat! Dumnezeu nu-i agreseaza niciodata aceasta libertate, deoarece il iubeste pe om si voieste sa aiba cu el o relatie de iubire, iar iubirea nu se poate intemei a decat pe libertatea deplina a persoanelor. Unde nu exista libertate, acolo e ste exclusa existenta iubirii. Faptul ca Diavolul se comporta intotdeauna tira nic este consecinta urii sale intrinseci. Radacinile "pedagogiei" dumnezeiesti pot fi uneori amare, insa roadele sunt nespus de dulci. La inceput, cand rosteam rugaciunea, traversam adesea sta ri de oboseala sau plictiseala. Atunci, prin rugaciunile batranului, Dumnez eu imi trimitea anumite mangaieri duhovnicesti. Simteam in timpul rugaciuni i invaluindu-ma ceva inefabil, ca un fel de boare, iar sufletul mi se schim ba pe data. Eram cuprins de o bucurie si o pace negraita, in vreme ce rugac iunea devenea singura dorire si odihna a inimii mele. Acest lucru se intampla destul de frecvent. Odata, cand s-a manifestat mai intens, am pastrat timp de doua zile o senzatie reala de foame si sete de Dumnezeu! Nu-mi doream nimic altceva decat sa rostesc neincetat rugaciune a, sa ma satur de Dumnezeu. Voiam sa-L mananc pur si simplu! Era o bucurie de nedescris! Cu cat ma rugam mai intens, cu atat se nastea in mine un do r de Dumnezeu mai arzator. ii impartaseam de fiecare data aceste experiente parintelui Paisie, multumind u-i mereu cu recunostinta, intrucat il stiam in buna parte "responsabil" pent ru aceste daruri cu care eram coplesit. - Ei, ti-a dat Dumnezeu o "ciocolatica" din cofetaria Lui! Exista insa si tor turi cu frisca! spunea zambind in asemenea imprejurari. Radeam, la randul meu, bucuros si uimit in acelasi timp. Asadar, prin aceste daruri dumnezeiesti, urcusul duhovnicesc devenea lesnic ios, iar osteneala devenea 156

bucurie. Prindeam astfel avant si continuam sa practic cu insufletire aceasta

binecuvantata lucrare a rugaciunii. Alteori, cand ma inchinam la icoanele facatoare de minuni din Sfantul Munte, imi simteam inima cuprinsa de un freamat dulce, care imi schimba instantane u in bine intreaga stare sufleteasca. Lucruri asemanatoare mi se intamplau s i in timpul slujbelor de priveghere inchinate sfintilor. La sfarsitul unei a stfel de slujbe, batranul mi-a soptit: - Ei, ti-a facut sfantul o mica tratatie de praznicul sau! Trebuie spus ca in prima etapa a intoarcerii mele pe calea vietuirii crestin e, pe cand eram inca tanar si nu intelegeam prea multe lucruri, aveam o anum ita doza de indrazneala deplasata, in virtutea careia mergeam foarte des la parintele Paisie cu cererea expresa de a-mi face diverse daruri duhovnicesti . Batranul se grabea totdeauna sa ma rasfete cu supramasura, impartindu-mi g eneros din harul sau. Astfel, spre exemplu, mi se deschidea mintea spre a in telege Evanghelia in sensurile ei cele mai adanci si mai subtile; sau traiam felurite experiente duhovnicesti de mare intensitate, a caror descriere ama nuntita ar fi incaput intre filele multor tratate de teologie. Fiecare dar al batranului era diferit. O data cu trecerea timpului, nu mi-am m ai ingaduit sa-i cer explicit asemenea daruri. Preferam deja sa las astfel de hotarari la deplina latitudine a batranului. imi amintesc ca, intr-un moment m ai delicat al vietii mele, m-a luat de mana si m-a intrebat razand, in curtea din spatele casei, ziua in amiaza mare: - Nu vrei un dar? Mi-am plecat capul rusinat. - Nu stiu, parinte, aceste lucruri le cunoasteti sfintia voastra mai bine. Ma privea zambind cu multa bucurie si iubire, cand am simtit deodata adevarate vapai de foc arzandu-mi inima si incalzind-o pe de-a-ntregul. Sfintii Parinti vorbesc despre felurite lucrari ale harului dumnezeiesc, care este "arzator" pentru incepatori, "luminator" pentru cei de mijloc, si "indumnezeitor" pentru cei desavarsiti. Acelasi lucru este infatisat si in Evanghelie. Dupa inviere, in drumul Sau catre Emaus, Hristos a calatorit impreuna cu doi dintre ucenici i Sai, si incepand de la Moise si de la toti prorocii, le-a talcuit lor din to ate Scripturile cele despre El. Apoi, cand a disparut de la ochii lor, au zis unul catre altul: oare nu ardea in noi inima noastra, cand ne vorbea pe cale s i ne talcuia Scripturile? (Luca 24, 27 si 32).

Existau si situatii cand in timpul rugaciunii simteam ca se petrec lucruri ne obisnuite. Spre exemplu, rugaciunea "Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma" i ncepea sa se depene "singura" in inima mea, fara ca eu sa fac vreun efort cat de mic. In legatura cu acest lucru, batranul spunea: "Inima a luat-o inainte . Acestea sunt daruri ale harului lui Dumnezeu, si in astfel de clipe trebuie sa ascultam linistit rugaciunea care se lucreaza singura inlauntrul nostru". Desigur, de-a lungul atator ani s-au intamplat nenumarate alte evenimente du hovnicesti iesite din comun, carora le-am pierdut sirul si numarul. Voi rela ta in continuare doar cateva in plus, pe care le gasesc demne de remarcat. La capatul unei perioade de oarecare sporire in rugaciunea "Doamne Iisuse H ristoase, miluieste-ma", brusc mi s-a intamplat ceva ciudat: nu mai puteam rosti absolut deloc aceste cuvinte. Mintea mi se blocase complet! Pe de alt a parte, incercand sa fac in schimb rugaciunea "Preasfanta Nascatoare de 157

Dumnezeu, mantuieste-ma", am constatat ca aceasta curgea extrem de usor, aproape de la sine! Intamplarea m-a problematizat profund, si mi-am amintit ca, pe vremea cand ma aflam in ashramul lui Satyananda din Mongyr, intr-un anumit moment de sp aima in fata perfidelor atacuri spirituale pe care le primeam din partea yo ghinilor, ii facusem o fagaduinta solemna Preasfintei Fecioare: "Maica Domn ului, ajuta-ma sa scap de aici, si iti voi darui intreaga mea minte. Este a ta, iti apartine". O rugasem atunci sa-mi pazeasca totdeauna trupul si min tea de intruziunile magilor si vrajitorilor. Am simtit asadar ca acel blocaj se datora Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, care imi amintea astfel de datoria implinirii fagaduintei. I-am povestit tot ul parintelui Paisie, care mi-a spus: -Nu te nelinisti, este acelasi lucru... Sa spui de acum "Preasfanta Nascatoa re de Dumnezeu, mantuiestema". Este acelasi lucru...

Se intelege ca i-am urmat sfatul cu insufletire. N-a trecut mult timp si Maica Domnului mi-a facut un foarte mare dar. intr-o noapte, in vreme ce spuneam rugaciunea stand in picioare sub un maslin, minte a mi-a fost rapita pe neasteptate si am inceput sa vad niste imagini intr-o c uloare plumburie, asemanatoare unor fotografii alb-negru. Era ca si cand m-as fi aflat sus, in cerul spiritual. Cu mult deasupra mea am vazut o lumina uri asa, nespus de dulce si desfatatoare, care ascundea "inauntrul" sau o alta lu mina, mai intensa in toate caracteristicile ei, care era insusi izvorul intre gii lumini. La o oarecare distanta, se aflau in jur mici luminite asemanatoar e unor scantei. S-a nascut in mine simultan siguranta ca era Preasfanta Nascatoare de Dumnez eu si ca din ea se revarsa lumina Sfintei Treimi. Toata lumina Sfintei Treim i trecea prin Preacurata Fecioara si se raspandea apoi catre restul creatiei . Maica Domnului poseda asadar plinatatea harului lui Dumnezeu. Era mai pres us decat orice alta faptura. Chiar si arhanghelii, impreuna cu sfintii inger i, erau inaintea ei ca niste mici scantei, asa cum este lumina unei lumanari in fata soarelui amiezii din timpul verii. Intre Preasfanta Fecioara si ori ce alta faptura exista o distanta duhovniceasca de proportiile unui abis. O astfel de persoana nu mai existase si nici nu va mai exista pana la sfarsitu l veacurilor. Atunci am inteles de ce Sfantul Andrei Criteanul a numit-o "Du mnezeu dupa Dumnezeu", avand in ea toate darurile Treimii... Vedenia nu cred ca a durat mult timp. Aceste evenimente sunt de fapt "atempo rale", in sensul ca pe durata lor esti cufundat in vesnicie. Cand am reincep ut sa iau act in mod constient de realitatea inconjuratoare, ma aflam in pic ioare sub maslin si era inca noapte. Am mers si i-am povestit batranului toate cele intamplate. S-a bucurat si sa aratat pe deplin satisfacut de interpretarea mea. Am discutat despre tot c eea ce intelesesem in legatura cu persoana sfanta a Nascatoarei de Dumnezeu, si mi le-a confirmat in intregime. Batranul o vazuse de foarte multe ori pe Preacurata fata catre fata, si vorbise cu ea. Atunci mi-a relatat urmatoare a intamplare: "Pe cand eram in Sinai, la Sfanta Epistimi (o sihastrie aflata sus in munte, la o ora de manastire, unde batranul a vietuit aproximativ trei ani intr-o pestera), am vrut la un moment dat sa ma intorc in Grecia, insa nu puteam re zolva problema documentelor, fapt pentru care m-am necajit mult.

Maica Domnului, atatia oameni am ajutat in viata, iar acum nu se gaseste nim eni sa ma ajute? indata ce am rostit acestea, a aparut in fata mea Preasfant a Fecioara. Nu te necaji, am sa te ajut eu, mi-a spus. 158

Mi-a luat documentele din mana si le-a ascuns la pieptul ei. Si ati plecat, parinte? Ei, in cateva zile am obtinut absolut toate aprobarile si m-am intors in Grecia . Cum era, parinte, Preacurata? Luminoasa si imbracata in aur". Batranul avea sa-mi destainuie de-a lungul timpului multe amanunte despre asemenea intalniri minunate de care fusese invrednicit. Stiu bine din experienta mea, dar si din discutiile purtate cu monahi foarte sporiti duhovniceste, ca rugaciunea este darul lui Dumnezeu. Ea nu se doban deste ca urmare a efortului omenesc, care ramane totusi neaparat necesar. in sa fara Mine nu puteti face nimic, ne avertizeaza Hristos (Ioan 15, 5). Altu ndeva, Scriptura accentueaza faptul ca toata darea cea buna si tot darul des avarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor (Iac. 1, 17). Pr ecum Dumnezeu ne-a daruit existenta, tot asa, prin rugaciune, ne daruieste t reptat unirea cu El si cunoasterea Lui, iar in cele din urma viata vesnica. Yoghinii, in stradania de a ajusta totul dupa propriile masuri, procedeaza as emeni lui Procust atunci cand sustin ca rugaciunea crestina ar fi de aceeasi factura cu mantrele lor. Fara indoiala ca se pot stabili anumite asemanari, i nsa deosebirile sunt fundamentale. Logica yoghinilor este aceea a unui silogi sm nevalid de tipul: Gaina are doua picioare. Omul are doua picioare.

Deci, omul si gaina sunt acelasi lucru! Este momentul potrivit pentru a semnala cateva distinctii esentiale. Ortodoxia invata ca numele "Domnul" este folosit in Vechiul Testament in le gatura cu Persoana a Doua a Sfintei Treimi, Iisus Hristos. Locurile din ref eratul biblic vetero-testamentar in care apare acest nume sunt foarte frecv ente (mai cu seama in formule de tipul: Aceasta zice Domnul..., Eu sunt Dom nul Dumnezeul tau..., etc). Numindu-L "Domnul" pe Iisus Hristos, marturisim ca Persoana Care le-a vorbi t in Vechiul Testament patriarhilor Avraam, Isaac si Iacov, Care i-a condus pe evrei prin pustie, Care a dat legea lui Moise, Care le-a grait prorocil or, nu este alta decat Dumnezeu Cuvantul (Logosul), Cel Care intr-un moment precis al istoriei a luat trup si S-a unit cu firea omeneasca, anume Iisus Hristos. Nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus - decat in Duhul Sfant, spune Apos tolul Pavel (I Cor. 12, 3). Cu alte cuvinte, faptul ca spunem "Doamne Iisus e Hristoase", si o credem, dovedeste ca ne aflam deja sub influenta Duhului Sfant, in vreme ce acela care nu recunoaste ca Dumnezeu S-a intrupat, ca a devenit om cu adevarat, ca Hristos era si om adevarat si Dumnezeu adevarat , adica Dumnezeu-om, acela nu are vreo partasie cu Duhul Sfant. Orice duh c are nu marturiseste pe Iisus Hristos venit in trup nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist (I Ioan 4, 3). Prin cuvintele rugaciunii, recun oastem asadar ca exista un Dumnezeu Adevarat, Personal, in afara si dincolo de sinele nostru. Acestui Dumnezeu Personal ii 159

cerem mila, adresandu-I rugamintea "Miluieste-ma". Batranul imi spunea: "In m ila sunt cuprinse toate: si iubirea, si iertarea, si tamaduirea, si pocainta. Toate incap in cuvantul mila". intr-adevar, mila lui Dumnezeu este cea care le lucreaza pe toate: pocainta, curatirea de patimi, luminarea mintii si, in cele din urma, indumnezeirea. Singurul care ne mantuieste este Hristos - unic ul izbavitor al omenirii, si nu tehnicile yoghine sau eforturile noastre ment ale. Restaurarea naturii umane pervertite prin pacat sta numai in puterea lui Hristos, tocmai intrucat este Dumnezeu, pe de o parte, si intrucat si-a impr opriat natura umana prin intrupare, pe de alta parte. Acesta este si temeiul

pentru care El a venit pe pamant: sa ne redeschida calea catre viata vesnica. In ceea ce-i priveste pe yoghini, ei rostesc o serie de mantre de invocare a l ui Shiva, Krishna, Rama, Kali, Vishnu, si a altor zei din panteonul hindus. in sa incepatorilor, care nu sunt inca "pregatiti" pentru a se inchina si a sluji idolilor, le spun ca beneficiile izvorate din repetarea mantrei se datoreaza unor tipuri de "unde" pe care le-ar produce rostirea acelor silabe, unor vibra tii mentale care energizeaza anumiti "centri" dinlauntrul omului. Prin urmare, le furnizeaza un soi de explicatie mecanicista, bazata pe un principiu aseman ator fenomenului rezonantei din fizica. Asa, de pilda, trece autobuzul prin fa ta casei, iar undele sonore pe care el le produce fac sa rezoneze si sa vibrez e geamurile ferestrelor de la strada. Desigur, insa, ca problema existentei re ale a unor astfel de "centri" si "vibratii mentale" ramane strict o chestiune de credinta. Pe de alta parte, celor care se arata inclinati sa accepte mai usor explicati ile de ordin psihologic, yoghinii le spun ca in acest fel, prin autosugestie, se "auto-programeaza", armonizandu-si psihicul cu anumite modele mentale poz itive. In sfarsit, celor care s-au lasat deja convinsi ca exista si alti dumnezei in afara de Hristos, le spun ca primesc "binecuvantarea" zeului invocat prin inte rmediul mantrei. Toate aceste explicatii se afla la o distanta uriasa de adevarul crestin. Cei c are incearca sa ascunda sau sa minimalizeze aceasta distanta o fac pentru a put ea recruta prozeliti dintre crestinii serios afectati de ignoranta. Cine se ascunde asadar in spatele unor nume precum Krishna, Rama, Shiva? P e cine invitam de fapt sa intre in sufletul nostru? Aceasta este marea miz a a problemei. Toti idolii neamurilor sunt demoni, propovaduieste Dumnezeu prin gura sfantu lui proroc David (Ps. 95, 5). Asadar, rostirea mantrelor deschide poarta suf letului catre demoni. Pierzand astfel acoperamantul si ocrotirea harului lui Hristos - Cel ce a zis Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine (les. 20, 3), omul se expune gradat influentei Diavolului, care, afland teren prielnic, incepe sa-i induca diverse tipuri de imagini s i fantasme, cu scopul de a-1 atrage cat mai adanc in ratacire si a-1 distrug e deplin. Un alt element fundamental care ii distinge net pe hindusi de crestinii ortodo

csi il constituie perceptia si modul de raportare la practica mantrei, respect iv a rugaciunii. Imi amintesc o discutie pe care am avut-o in India cu Niranjan, care pe atun ci era conducatorul ashramului central din Mongyr, iar astazi este succesoru l absolut al gurului Satyananda, adica liderul miscarii pe intreaga planeta, sub noul nume de Niranjananda. Imi propusese sa incep exersarea unor tehnici "redutabile" de yoga. - Bine, l-am intrebat, dar cu patimile omului - iubirea de stapanire, iubirea de argint, slava desarta, egoismul - ce se intampla? De ele nu ne preocupam? 160

Dispar exersand tehnicile. Cum, dispar asa, singure? m-am mirat. Da, dispar automat pe masura ce exersezi. Am fost mai mult decat intrigat. Cum este posibil ca niste exercitii corporal e sa determine pur si simplu disparitia unor stari sufletesti pe care cineva si le-a asumat in viata sa printr-o suita de alegeri constiente? Totusi, hind usii insista obsesiv asupra "metodei" sau "tehnicii". Daca cineva cunoaste si aplica asa-numitele "tehnici ascunse", i se garanteaza automat obtinerea rez ultatelor. S-ar zice ca individul este un mecanism care progreseaza printr-o simpla apasare de buton. Aceasta perceptie mecanicista il subvalorizeaza radi cal pe om, deposedandu-l de cel mai pretios datum al sau: libertatea vointei, caracterul autonom al intentionalitatii sale. Persoana umana nu poate fi red usa la sfera reflexelor mecanice ale unei masini. Dimpotriva, ortodoxia recunoaste si respecta la modul absolut libertatea si au todeterminarea omului, ca unul dintre darurile sale dumnezeiesti. De aceea, in ortodoxie, omul este ajutat sa se cunoasca si sa se desavarseasca pe sine ca fiinta libera. Tocmai intrucat exista libertatea vointei, reactiile individulu i sunt imprevizibile si nu se supun unor seturi de legi. Este si motivul pentr u care ortodoxia se arata prea putin preocupata de retetele tehnice. Mesajul e

i se adreseaza prin excelenta inimii omului, structurii lui celei mai intime, si se vrea primit in deplina cunostinta si libertate. Progresul spiritual aute ntic se intemeiaza in chip necesar pe o cunoastere mai adanca a lui Dumnezeu s i a sinelui, in deplina libertate, fara nici un fel de constrangeri sufletesti , inselaciuni si siluiri. Acestea nu au nimic in comun cu nobletea lui Hristos , Care chema doar pe Cel ce voieste sa vina dupa Mine... Tehnicile si metodele sunt apanajul robotilor, nu al persoanelor libere. Spori rea duhovniceasca este rezultatul unor optiuni intime, libere si constiente, d e ordin etic si valoric. Este rezultatul atitudinii pe care omul se hotaraste sa o adopte fata de sine, fata de semeni, fata de Dumnezeu. Este rezultatul bu nei utilizari a libertatii morale de care dispune fiecare persoana. Cum este cu putinta sa devina cineva mai bun din punct de vedere moral execu tand mecanic niste exercitii fizice sau aplicand niste tehnici de respiratie ?! Parintele Porfirie, vrand sa evidentieze enormitatea unei asemenea conceptii , a luat un papagal si l-a invatat sa rosteasca rugaciunea. intr-adevar, pas area putea fi apoi auzita declamand mecanic: "Doamne, miluieste!". - Uite, si papagalul poate sa zica rugaciunea! Ce inseamna asta? Ca se roaga? intreba retoric batranul, incercand sa sublinieze ca nu poate exista rugaciu ne fara participarea constiintei. Am punctat succint aceste distinctii pentru a inlatura orice echivoc privitor la invatatura Bisericii. Ortodoxia este o traditie vie si perena, al carei ade var va dainui pana la sfarsitul veacurilor, independent de vointa omului, asa cum ne asigura insusi Hristos Dumnezeu: Pe , aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui (Matei 16, 18). Biserica viaza vesnic, s i are puterea de a da viata oricui se apropie de ea cu inima sincera. Daca cin eva doreste cu adevarat, Biserica ii ofera toate mijloacele pentru a se sfinti. DUMNEZEIASCA IMPARTASANIE

161

Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. (Matei 28, 20) Parintele Paisie se straduia sa se ascunda pe sine intr-un con de umbra. Nu c auta gloria personala, nici nu aspira sa-si atraga discipoli si ucenici. Pent ru cei care se apropiau de el facea tot ce-i statea in puteri ca sa-i calauze asca spre Hristos. Evita insa alipirea excesiva a ucenicilor de.persoana lui, accentuand mereu ca Hristos este Dumnezeu, ca Hristos este Totul, si ca el n u e decat un simplu ucenic al lui Hristos. Staruinta batranului asupra acestu i aspect mi-a fost de mare folos la inceput, cand inca ma aflam sub influenta hinduismului. Este de notorietate faptul ca fiecare gura se propovaduieste p e sine ca fiind Dumnezeu, pretinzandu-se incarnarea "Zeului Suprem", sau cel putin a unei alte zeitati din panteonul hindus. A existat si o perioada in care ma framantam intens, intrebandu-ma: "Bine, pa rintele Paisie este sfant si le poate face altora daruri duhovnicesti, dar or ice popa gras de parohie are putere duhovniceasca? Este el in stare sa transm ita daruri duhovnicesti? Ce legatura au astfel de preoti cu Hristos?". Aveam tendinta de a-i privi pe multi dintre preoti cu indoiala si suspiciune. Asadar, odata, in timpul Sfintei Liturghii, mergand sa ma impartasesc cu Dum nezeiestile Taine, mi s-a intamplat un lucra dincolo de orice asteptare. ind ata ce am primit Sfanta impartasanie in gura, L-am simtit pe Hristos Insusi inlauntrul meu. Mi-a cuprins in intregime trupul, sufletul, toata fiinta. Sa unit cu mine mai strans si mai intim decat orice comuniune posibila intre doi oameni. Sangele Lui a devenit una cu sangele meu, iar Trupul Lui una cu trupul meu. Oamenii raman totdeauna despartiti cel putin la nivel de epiderm a; pana si mamele insarcinate au trup distinct de cel al embrionului. insa H ristos S-a unit cu trupul meu in sensul propriu al cuvantului. Pana si maini le, picioarele, ochii, toate membrele mele erau Hristos. Ma umplusem de El p e de-a-ntregul. Pacea Lui se revarsa intru mine. Sufletul meu, profund misca t si fericit de prezenta Lui, tresalta de uimire: cum este cu putinta sa se intample acest lucru? Dupa atatea veacuri! Dupa atatea pacate! Ce fel de bun avointa dumnezeiasca era aceasta? indraznesc sa afirm ca, pentru scurt timp, devenisem cu adevarat teofor. il purtam inlauntrul meu pe Hristos, pe Dumne zeu, Care Se salasluise in mintea mea, in sufletul meu, pana si in trupul me u, in chip real, intens, ca o prezenta extrem de vie. Cum s-a intamplat aceasta? Numai Dumnezeu stie. Ceea ce am ajuns sa cunosc din proprie experienta este ca lucrul acesta a fost, este, si va fi cu puti nta totdeauna, prin harul lui Dumnezeu. A spus-o Hristos in urma cu 2000 de ani: Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu

intru el (Ioan 6, 56). Si iarasi: Amin, amin zic voua, daca nu veti manca t rupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata intru vo i. Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi (Ioan 6, 53-54). Acolo tinteste Hristos, in ceea ce ne priveste - la ziua cea de apoi, la viata vesnica. Ne iubeste atat de mult, incat vrea sa traim impreuna cu El vesnic c a dumnezei dupa har. Ne numeste prietenii Sai, fratii Sai, si ni Se ofera pe S ine in dar la fiecare Dumnezeiasca Liturghie. Acest eveniment duhovnicesc m-a facut sa constientizez adanc ceea ce ne in vata de secole Biserica Ortodoxa. Prin invierea Sa, Hristos a redeschis pentru totdeauna calea indumnezeirii tutur or generatiilor care au fost, care sunt astazi si care vor fi in viitor pana la sfarsitul lumii. Biserica, pe care a intemeiat-o Hristos in ziua Cincizecimii si care ramane vie pana la sfarsitul veacurilor, pastreaza deschis acest drum catr e viata vesnica. Hristos este capul Bisericii, izvorul vietii Bisericii, centrul slujirii si al Tainelor Bisericii. Hristos a lasat in urma Sa oameni sfintiti - pe apostoli, care au constituit B iserica in ziua Cincizecimii prin pogorarea Duhului Sfant. 162

Slujitori ai Tainelor Domnului Iisus Hristos sunt oamenii care au primit o cons acrare speciala pentru aceasta, prin hirotonie. Acestia sunt preotii Bisericii. Harul preotiei se transmite prin hirotonie din generatie in generatie, neintre rupt, de la sfintii apostoli pana astazi. Un preot poate sluji Tainele Bisericii fara sa fie si sfant. insa cineva care nu a primit consacrarea preotiei nu poate savarsi aceste slujbe, chiar si sfan t de ar fi. Parintele Paisie, spre exemplu, nu putea savarsi Tainele lui Hrist os, desi ii statea in putere sa faca mii de minuni. isi pleca si el sfantul sa u cap sub epitrahilul duhovnicului in Taina Spovedaniei, si il astepta apoi cu dor pe preotul care urma sa savarseasca Dumnezeiasca Liturghie, pentru a-1 im partasi. Batranul avea permanenta nevoie sa se adape cu har dumnezeiesc din Tainele Bis

ericii, pentru a putea inainta in viata duhovniceasca si a se impartasi de dar urile si binecuvantarile lui Dumnezeu. Era unul dintre fiii cei mai ascultator i ai Bisericii, fapt pentru care Hristos Si-a vadit in el lucrarea si puterea, inzestrandu-1 cu virtutile sfinteniei. Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai (Ps. 67, 36). TAINELE CRESTINE SI LUCRARILE MAGICE Ca unul care le-am experimentat din plin pe amandoua de-a lungul vietii, pot a duce propria marturie ca intre Tainele lui Hristos, pe de o parte, si lucraril e magice, pe de alta, nu exista nici cea mai infima legatura. Cele dintai se s avarsesc prin puterea lui Hristos, cele din urma sunt fie lucrari de sorginte intru totul satanica, fie rezultatele unui amestec de inselaciune si lucrare d emonica. Cele dintai se savarsesc numai prin participare constienta si libera, cele din urma se realizeaza fie prin inselarea, fie prin constrangerea persoa nei. Pentru ca Hristos sa lucreze prin Tainele Sale dumnezeiesti, omul trebuie sa d oreasca acest lucru si sa se pregateasca duhovniceste cu atentie si sarguinta; altfel spus, sa ia parte activ si constient. Dimpotriva, in practicile magice este inselata si incalcata vointa libera a persoanei. Vrajitorii fie isi amag esc victimele incercand sa le prezinte negrul ca alb si raul ca bine, fie recu rg, prin conlucrarea demonilor, la constrangere sufleteasca, psihologica, si u neori chiar fizica, pentru a le determina sa participe la slujbe magice. Exist a un numar restrans de oameni care s-au pervertit intr-atat incat sa se faca d e buna voie, in cunostinta de cauza, slujitori ai demonilor. in lucrarile magice pe care le savarsesc diversi initiati hindusi se intampla frecvent ca victimele sa li se supuna chiar si fara sa vrea. Demonii lucreaza asupra lor automat, cu multa putere, intrucat acesti oameni au dat Diavolului drepturi asupra propriilor suflete prin viata lor plina de pacate si vicii, pe care de cele mai multe ori nici macar nu le-au constientizat ca atare. Tainele Bisericii presupun, din contra, participarea libera, constienta si res ponsabila a omului. Cei care se apropie de aceste Taine in virtutea obisnuinte i sau a hazardului, fara o constientizare profunda, fara o implicare personala prin asceza, rugaciune si pocainta, aceia nu inteleg nimic din lucrarea mantu itoare a lui Hristos si nu pot primi nici un folos duhovnicesc real. imi amint esc ca-l vizitase candva pe parintele Paisie un mirean care se trufea prostest e pentru faptul ca se impartasea foarte des, de doua-trei ori pe saptamana, so cotind ca prin aceasta se sfintise automat. Cazuse astfel in ratacire din pric

ina imensului sau orgoliu. Batranul i-a spus: "Fii atent aici! N-are atata imp ortanta cat de des se impartaseste cineva, ci mai cu seama felul in care se pr egateste pe sine pentru aceasta, si cat de mult II pastreaza inlauntrul sau pe Hristos dupa aceea. Daca ar fi fost sa se sfinteasca omul asa, pur si simplu, atunci toti preotii care se impartasesc in cursul saptamanii si in fiecare du minica ar fi deja sfinti!". 163

Unirea omului cu Dumnezeu se face numai in conditiile in care omul insusi i si manifesta dorinta si consimtamantul sau, depunand efortul pocaintei pe m asura constiinciozitatii sale. Atunci Dumnezeu Se va apropia de cel ce se p ocaieste sincer, revelandu-i-Se in modul si gradul cel mai propice sporirii lui duhovnicesti la momentul respectiv. EFECTE SOCIALE ALE INVATATURII DE CREDINTA IN HINDUISM SI CRESTINISM Printre practicantii yoga si admiratorii conceptiilor orientale exista o tendin ta larg raspandita de a crea in jurul a tot ceea ce este legat de India (religi e, cultura, civilizatie - mergand pana la vestimentatie sau gastronomie) un fas cinant mit. E consecinta fireasca a lipsei oricarui contact cu realitatea Indie i, fapt ce explica in buna masura neputinta de a percepe si evalua situatia de acolo. Foarte multi "maestri spirituali" hindusi au dbiceiul de a organiza pe teritor iul Indiei mici calatorii destinate discipolilor lor europeni. Extrem de costi sitoare financiar in raport cu nivelul de trai al tarii, aceste calatorii vize aza o gama restransa de obiective atent selectate (rezumandu-se adesea la vizi tarea ashramului central al miscarii), cu scopul de a induce artificial o imag ine cat mai cosmetizata si mai lesne "vandabila" despre realitatile indiene. P ractic, se procedeaza in conformitate cu toate legile marketingului si reclamei. Au ajuns de notorietate cazuri precum cel al gurului Maharishi Mahesh Yogi, c are nu s-a sfiit sa lanseze oficial guvernelor lumii occidentale propuneri de rezolvare a marilor probleme sociale, pretinzand ca, in nemarginita lui inte

lepciune, a faurit planul care va institui raiul pe pamant. Este de mirare insa ca toti acesti "mari luminati", "intelepti", "zei" si "sem izei" n-au reusit sa rezolve nici macar una din aceste probleme in propria lor tara. India zace si astazi intr-o inimaginabila saracie, foamete si mizerie. in orase, mii de familii au drept casa trotuarul. Acolo gatesc, acolo mananca, acolo isi fac nevoile, acolo dorm - pe panza de sac. Noaptea trotuarele sunt atat de ticsite de trupuri omenesti, incat circulatia pietonilor nu se poate f ace decat pe carosabil! Se intampla adesea ca parintii sa-si mutileze propriii copii, smulgandu-le din incheieturi mainile si picioarele, pentru a provoca astfel compasiunea trecator ilor si a reusi sa traiasca din cersit intreaga viata. Organizatiile internationale au depistat si inregistrat pana in clipa de fata 4 4 de milioane de copii sub 14 ani care lucreaza la cuptoare pentru fabricarea c aramizilor, la constructii, in mine, sau sunt angrenati in alte activitati cu g rad mare de risc si de dificultate. Dintre ei, 10 milioane au fost cedati ca sc lavi pe viata de catre familiile lor, pentru achitarea unor datorii catre perso ane fizice. Uniunea Internationala de Combatere a Sclaviei a detectat in India 16 piete de sclave ale sexului, adica veritabile targuri ambulante de carne vie, unde se ad una "proprietarii" si isi aleg fetele destinate prostitutiei. Iata un singur ca z, relatat chiar de catre investigatorii internationali: "Sonali este in varsta de* 8 ani. Fata ii este machiata si buzele pline de ruj. Cercei lungi ii atarna in urechi. Sta linistita in salonul unei case de tolera nta din Bombay. Clientului i se solicita 40 de dolari, intrucat marfa este tana ra si proaspata. Sonali nu se afla aici din voia sau alegerea ei, astfel incat ii accepta pe toti clientii impusi de matroana. Tatal ei a vandut-o unui interm ediar pentru 400 de dolari, si acum ea isi ofera trupul pentru a obtine banii c u care sa-si rascumpere libertatea. Conform statisticilor, Sonali va muri peste doar cativa ani, in urma unei boli sau traume fizice". 164

Catastrofa poporului indian intrece orice imaginatie. Oamenii traiesc ca ani malele si mor ca animalele, iar trupurile lor sunt aruncate in Gange. Am vaz

ut pe Gange nenumarate cadavre umane plutind in tovarasia lesurilor de anima le, fapt care nu impresiona catusi de putin pe cineva. in India, viata unui om nu valoreaza aproape nimic. De altfel, exista atat de multi saraci, incat rata uriasa a mortalitatii este privita ca o chestiune aproape convenabila. Dezastrul social pe care il traieste India nu este nici rodul hazardului, nici al vointei lui Dumnezeu, asa cum invata brahmanii. Este rezultatul asumarii s i punerii in practica a preceptelor religiei hinduse, care instituie cel mai p ervers, abuziv, despotic si inuman apartheid: sistemul castelor, ramas in vigo are de mai bine de 2000 de ani. Apare cu atat mai bizar paradoxul de a intalni tineri occidentali animati de conceptii politice si sociale ultraliberale - h ipioti, anarhisti, feministe - sustinand si chiar adoptand hinduismul! Este ev ident ca oamenii n-au perceput nici macar consecintele de ordin social ale hin duismului. Asadar, se presupune ca undeva intre anii 200 i.H. si 200 d.H., sistemul caste lor ar fi fost elaborat si expus intr-un codice special de catre Manu, un pers onaj mitic. Desi Veda este socotita izvorul legii (dharma), in realitate legil e lui Manu sunt cele care statueaza organizarea vietii indiene pana in zilele noastre. Exista acolo un intreg sistem juridic, reunind norme de drept penal, drept familial, drept al obligatiilor, drept real si reguli procedurale. Indienii se impart in patru caste de baza. Cea dintai este a Brahmanilor (preot ilor). Cea de-a doua este a razboinicilor (Ksatriya), a nobililor si a stapanil or. Cea de-a treia este a oamenilor liberi (Vaisya), a comerciantilor si a felu ritelor categorii profesionale. Cea de-a patra este a servitorilor (Sudrd). Oam enii care nu apartineau nici uneia din aceste caste erau considerati paria, si condamnati sa traiasca la marginea satelor; li se interzicea sa posede orice al tceva in afara vaselor casnice, a cainilor si a magarilor; le era interzis incl usiv spalatul la cismeaua comuna a satului. Membrii celei de-a patra caste aveau un statut aproape similar cu cel de pari a. Menirea lor era sa-i slujeasca pe membrii castelor superioare. Accesul la cultura le era restrictionat intr-o asemenea masura incat nu aveau dreptul ni ci macar sa asculte citindu-se din carti. Daca dorea neaparat, un brahman put ea sa ia o fata din aceasta casta doar ca pe a patra sotie. in consecinta, sa ajuns cu timpul la subdivizari ale castelor, care cunosc astazi pana la 300 0 de ramificatii. Din casta a treia fac parte, spre exemplu, agricultorii, siderurgistii, dulgheri i, frizerii, artistii. Au cu totii obligatia unui comportament condescendent si obedient fata de membrii castelor superioare, si li se interzice cu strictete or

ice tentativa de parvenire sociala. A doua casta, a razboinicilor si a nobililor, este insarcinata cu atributii lega te de organizarea razboaielor, asigurarea protectiei tarii si a sistemului polit ic, colectarea birurilor si impozitelor s.a.m.d. In fine, brahmanii sunt cei care invata poporul, conduc slujbele religioase, aduc jertfe zeilor si primesc darurile pentru templu. Ei se bucura de intai etate chiar si in fata regelui si a urmasilor acestuia. Un brahman, fie el s i copil, este considerat superior unui razboinic sau nobil. Daca savarseste o crima, el nu este condamnat la moarte, ci la exil. Cel mai mare pacat este socotit uciderea unui brahman. Acest pacat nu poate fi rascumparat decat pr in moartea ucigasului. Totusi, autorul crimei va avea de indurat si o pedeap sa spirituala, reincarnandu-se intr-un animal. Daca o persoana moare neavand urmasi, toate bunurile sale trec automat in proprietatea brahmanilor. De as emenea, daca un brahman descopera o comoara, aceasta devine proprietatea lui . Daca regele gaseste o comoara, o parte din ea le este transferata obligato riu brahmanilor. In general, institutia castelor impusa de brahmani se fundamenteaza pe trei in terdictii de baza: 165

Este interzisa casatoria cu o persoana apartinand altei caste. Este interzis orice fel de contact cu persoane apartinand unei caste inferioare . incalcarea acestei interdictii atrage dezonoarea si oprobriul public. Orice stradanie a vreunei persoane de a accede intr-o alta casta este socotit a nu numai zadarnica, ci si condamnabila, atragand pedepse atat in viata acea sta, cat si dupa moarte. Toata aceasta structura sociala oprimanta, care a produs atata suferinta de-a lungul istoriei Indiei, a fost plasmuita de catre brahmani pe suportul metafiz ic al religiei hinduse, sub inspiratia textelor "sfinte" ale Vedelor. Prin urm are, sistemul castelor nu este considerat a fi reflexul natural al unui fenome n social, nici al unuia biologic (de tipul superioritatii rasiale). El tine pu

r si simplu de o ordine transcendentala, izvorand din chiar teoria hindusa asu pra lumii. Fundamentul sau il constituie legea metafizica a dharmei, din care decurge nevoia persoanei de a se conforma cu strictete ritmului, ordinii si ie rarhiei intregului, ceea ce presupune inclusiv asumarea resemnata a predetermi narilor sociale. Este modul prin care insusi Dumnezeu a creat lumea. Opozitia fata de acest sistem este echivalenta cu impotrivirea fata de Dumnezeu, adica pacatul cel mai grav, aducator de osanda vesnica. Avem de-a face cu o mostra elocventa de terorism spiritual in toata maretia lui! Adeptilor, propovaduitorilor si admiratorilor occidentali ai hinduismului le-ar fi util sa constientizeze faptul ca in sistemul hindus de organizare al intreg ii societati, care este unul profund religios, ei nu se vor putea integra nicio data castelor superioare. Acesta este un drept exclusiv ereditar. Mai mult deca t atat, statutul lor este unul inferior si fata de paria, daca se aplica riguro s vechea traditie hindusa. Acestea sunt prescriptiile textelor "sfinte", "insuf late de Dumnezeu". Iata cum a fost posibila in India stagnarea oricarei evolutii sociale si anihil area puterilor creatoare ale indivizilor, siliti sa traiasca sub semnul complex elor si frustrarilor. S-a instituit inevitabil in randul populatiei o atmosfera generala de pasivitate si fatalism, pe fondul careia mizeria si pauperitatea s ocietatii indiene au ajuns sa inregistreze cote inimaginabile. Devine cu atat mai legitima intrebarea: daca "supraoameni" si "zei incarnati" , precum gurul Maharishi, clameaza emfatic (inclusiv in fata guvernelor lumii ) ca poseda reteta magica a rezolvarii tuturor problemelor sociale, politice, economice, administrative, etc, atunci cum se explica faptul ca patria lor s e afla intr-un asemenea colaps? Nu cumva aceasta propaganda mediatica tintest e in realitate naivitatea acelorasi adepti occidentali care intretin prin cot izatiile lor viata de super-lux a "marilor initiati"? De altfel, Maharishi a sfarsit prin a se stabili in America, unde huzurul in care traia - de pe urma vanzarilor de mantre\ - a facut istorie pe toate meridianele. Nu mai putin celebru este si cazul lui Rajneesh, "mentorul universal" care, p lecand din India sarac lipit pamantului, a ajuns sa posede - gratie eforturil or de "iluminare" a Americii si Europei - multimi nesfarsite de Rolls-Royce-u ri, avioane personale si vile in toate tarile bogate ale lumii. Stia sa-si at raga prozeliti de genul unei renumite cantarete grecoaice care i-a cedat nu n umai drepturile financiare de pe discurile sale si intreaga sa avere, ci pana si pensia lunara pe care i-o furniza Broadway-ul din New York. Dupa un rasti

mp oarecare, gurul a indepartat-o subit din cercul ucenicilor sai, iar ea a s upravietuit in Atena la limita subzistentei, traind din ajutoarele economice ale prietenilor, profund nefericita si grav traumatizata psihic. Datorita presei si a multor marturii individuale, este cunoscuta astazi in deta liu "activitatea spirituala" prestata de marele guru in ashramurile sale: le ad ministra discipolilor narcotice, hasis, L.S.D., cocaina, iar apoi ii mana catre orgii sexuale in grup. El insusi dispunea sexual de orice femeie si orice barb at isi dorea. 166

Delicatetea iubirii, cunoasterea reciproca, respectul persoanei erau coborate programatic la nivelul animalitatii si al obscenitatii. Cei care si-au vazut f iintele iubite distruse fizic si sufleteste au depus impotriva lui nenumarate plangeri. Insa, in cele din urma, Administratia Financiara a fost cea care l-a silit sa-si abandoneze "proiectele spirituale" si sa-si petreaca ultimii ani ai vietii ascunzandu-se de justitie, intrucat fusese condamnat pentru sustrage re de la plata impozitelor. Marele guru prospera furand nu doar din buzunarele adeptilor, ci si ale statului. In mijlocul acelor evenimente, a fost intrebat un alt guru, mai "serios", anu me Satyananda, ce parere are despre Rajneesh. Raspunsul sau nu necesita comen tarii: "A, noi in India ii respectam si ii cinstim foarte mult pe gurusi!". D e asemenea, intr-un interviu din 17 mai 1984, acelasi Satyananda a declarat: "Aceste doua personalitati, Rajneesh si Maharishi, au intreprins o lucrare is torica pentru binele omenirii. Aceasta este parerea mea". Asadar, cei doi era u nu doar elogiati pentru practicile lor abominabile, ci si confirmati ca "gu rusi", adica oameni luminati, sfinti, calauzitori spirituali ai omenirii catr e unirea cu Dumnezeu. Pozitia lui Satyananda nu este intamplatoare si nu reprezinta o parere persona la. Exista in India o astfel de traditie, care se transmite de secole din gene ratie in generatie, cunoscuta sub numele de "tantrismul mainii stangi" (Vama M arga), a carei practica este centrata in jurul sexualitatii si consta in organ izarea de orgii in grup ce urmaresc nimicirea eului. insusi Satyananda, in con vorbiri avute cu discipoli europeni, a confirmat ca si miscarea sa este fidela aceleiasi traditii, pe care o descopera insa numai celor "initiati".

Indienii sunt departe insa de a constitui o exceptie printre popoarele omeniri i. Si alte neamuri din Antichitate (grecii, egiptenii, asirienii), ba chiar di n perioada medievala, se dedau la slujiri orgiastice aduse unor zeitati (Afrod ita, Astarta, Kiveli). De pilda, cultul Afroditei era de tip orgiastic, princi palul act de venerare a ei fiind prostitutia organizata in locurile "sfinte". Adoratorii aduceau in temple cate o moneda ca plata pentru preoteasa-prostitua ta, asa cum relateaza Eusebiu al Cezareei si Clement Alexandrinul. in acelasi mod era adorat Dionysos, zeul betiei, al vinului si al homosexualitatii pasive . Este ceea ce se intampla inca in India, o tara ramasa idolatra pana astazi, oricat ar parea de neobisnuit pentru europeanul contemporan tributar unei trad itii crestine bimilenare. Iata insa ca, prin contributia "marilor initiati" hi ndusi, asistam actualmente la fenomenul resurectiei idolatriei in spatiul european. Pentru a evidentia ecourile sociale ale diferentelor fundamentale de viziune a supra lumii in crestinism si hinduism, merita sa examinam modul in care gandir ea crestina a remodelat radical in istoria civilizatiei pozitia generala fata de: 1) sclavie; 2) statutul femeii; 3) sistemul impartirii bunurilor materiale si culturale intre membrii societatii, adica institutia proprietatii. 1) Sclavia era raspandita in toata lumea antica. Nu exista imperiu, stat, ora s, familie bogata care sa nu dispuna de sclavi. Conform dreptului roman, scla vii erau tratati ca simple obiecte. Proprietarul ii putea vinde, silui, maltr ata sau ucide, fara sa dea socoteala nimanui. Nobilele romane purtau asupra l or un stilet cu care obisnuiau sa-si pedepseasca sclavele, crestandu-le membr ele sau chiar omorandu-le, in functie de gravitatea abaterii. Polarizarea societatii in sclavi si stapani s-a datorat unei profunde perver tiri a mintii si a sufletului omenesc. "Mintea despartita de Dumnezeu devine fie demonica, fie animalica", spune Sfantul Antonie cel Mare, parintele mon ahismului crestin. Si, precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in cunostinta, asa si Dumnezeu i -a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca ce nu se cuvine. Plini fiind de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele..., spune A postolul Pavel (Rom. 1,28-29). Fireste, aceasta stare de fapt a creat si intense impotriviri. De multe ori in d ecursul veacurilor sclavii s-au 167

rasculat, generand chiar razboaie indelungate. Varsarile de sange nu aduceau insa niciodata schimbari notabile, caci fortele militare de stat erau intotde auna mai bine organizate si mai experimentate in lupta decat grupurile de scl avi. Crestinismul a lovit sclavagismul in radacina lui, in sufletul omului. Fara r azboaie si sange. Vindecand inimile oamenilor de patimile mandriei si lacomie i, a reusit la inceput sa limiteze substantial, iar dupa cateva sute de ani s a eradice total acest fenomen. Au contat in acest sens invatatura de credinta si exemplul practic. Pe de o p arte, Evanghelia propovaduia ca nu mai este nici rob, nici liber...(Gal. 3, 2 8) si ca Dumnezeu nu cauta la fata omului (Gal. 2, 6), interzicand asadar dis criminarile comportamentale fata de cei aflati in robie. Pe de alta parte, in timpul Dumnezeiestii Liturghii, care este chintesenta slujirii duhovnicesti a crestinismului, Biserica l-a asezat pe sclav in exact aceeasi cinste cu sta panul sau, punandu-i pe amandoi sa se impartaseasca din acelasi potir. Oriunde se ridica o biserica crestina, era vestita cu putere egalitatea in cins te a oamenilor. Biserica a luptat cu moduri de gandire, interese si cutume vech i de sute si mii de ani; insa, cu pretul sangelui a milioane de martiri crestin i, viata oamenilor avea sa fie efectiv revolutionata. Iar astazi, brahmanii hindusi depun eforturi asidue pentru conservarea sistemu lui castelor pe care l-au impus in vechime. Comparatiile intre cele doua tipur i de civilizatie sunt de prisos. Istoria graieste de la sine. 2) In lumea antica dominata de idolatrie si de filosofiile omenesti, conditia femeii era una tragica. Pana si in Atena, faimoasa pentru democratia, libertat ea si nivelul ei cultural, institutia sclaviei era consacrata ca un dat natura l, iar femeia era practic exclusa din toate activitatile sociale. in afara de sclave, existau prostituatele publice si asa-numitele femei obisnuite. Locul c elor din urma era numai in casa. Persoana femeii era devalorizata intr-o aseme nea masura, incat unii dintre ganditorii cetatii ajunsesera pana la punctul de a se intreba daca femeile au suflet. Biserica a luat vehement atitudine si in privinta acestei discriminari, opuna ndu-i iarasi invatatura Scripturii, potrivit careia nu mai este nici parte ba rbateasca, nici parte femeiasca (Gal. 3, 28), ci inaintea lui Dumnezeu nu exi sta decat suflete, persoane de aceeasi cinste, inzestrate de catre Creator cu

aceeasi putere de a izbandi pe calea spirituala catre sfintenie. De altfel, inca din primii ani ai Bisericii, au existat nenumarate femei care s-au sfint it, au dobandit Duhul Sfant si harismele Lui, au prorocit si au savarsit minu ni. Mai mult decat atat, Biserica o venereaza pe Preasfanta Nascatoare de Dum nezeu si Pururea Fecioara Maria ca pe omul care a atins treapta cea mai inalt a a sfinteniei, la care nimeni altcineva nu va mai ajunge vreodata. In alta ordine de idei, hindusii nu le permiteau femeilor nici macar sa ascult e invataturile Vedelorl Buddha a fost cel dintai care a incalcat aceasta tradi tie. Cedand insistentelor unei matusi foarte dragi, el a consimtit sa accepte ca ucenice si femei. Este unul din motivele pentru care a fost prigonit ca ere tic de catre brahmani. S-a delimitat de hinduism si in cele din urma a intemei at o noua religie. In clipa de fata exista multi gurusi care primesc ca discipole femei. Chiar da ca putine dintre ele ajung pana la vrednicia de guru, faptul in sine intra in flagranta contradictie cu textele "insuflate de Dumnezeu" ale Vedelor si cu ve chea traditie hindusa, astfel incat toti gurusii care fac asemenea concesii su nt considerati eretici de catre hindusii "ortodocsi". Imaginea pozitiei pe care o adopta traditia indiana fata de femeie poate fi in tregita si prin evocarea acelei datini stravechi impuse de codicele lui Manu, anume sati, care statua in mod expres obligatia sacra ca femeile sa fie arse d e vii in focul in care era ars trupul sotului lor decedat, impreuna cu celelal te obiecte 168

personale ale lui. Este inutil sa mai mentionam cate zeci de milioane de femei nefericite au platit printr-o moarte tragica si sinistra enormitatile doctrin are ale reprezentatilor unei preotii odioase. Din pacate, aceste realitati nu constituie de obicei un subiect de reflectie nici macar pentru grupurile de fe ministe occidentale militante care se lasa seduse de invataturile "exotice" al e Orientului. Iata ce ravagii poate face ignoranta lumii apusene contemporane. .. 3) Problema spinoasa a proprietatii a fost depasita cu un imens succes de cat re primele comunitati crestine prin instituirea bunurilor obstesti. Acest spi rit se conserva nealterat pana astazi in manastirile ortodoxe, unde nu exista proprietate personala, ci toate bunurile apartin comunitatii. Nu exista boga

ti si saraci, nu exista oameni care se imbraca sau mananca mai bine decat cei lalti. Ii opreste de la aceasta insasi iubirea crestina: Sa-l iubesti pe apro apele tau ca pe tine insuti (Matei 22, 39). Omul care nutreste iubire adevara ta pentru semen nu poate accepta sa posede ceva in plus fata de fratele sau m ai sarac. Inscriindu-se in sfera relatiilor umane, atat relatiile sociale cat si cele ec onomice se articuleaza potrivit cu vointa libera a omului. Ele nu fac parte di n categoria acelor tipuri de relatii impuse, cum ar fi legile naturale (legea gravitatiei, spre exemplu). Ca persoana libera, pot decide oricand sa-mi modif ic relatia pe care o am cu sclavul meu (de pilda, sa-l eliberez) sau cu functi onarul meu. Cand omul nu duce o viata conforma cu voia lui Dumnezeu, cand traieste adica impotriva firii sale, in chip pacatos, atunci el se transforma sufleteste. Iu birea sa catre aproapele se raceste, preschimbandu-se treptat in dezinteres, eventual chiar in ura. Omul sfarseste prin a se iubi numai pe sine. Singura s a preocupare devine modul in care poate ajunge sa traiasca mai bine, fie chia r si in detrimentul celorlalti: cum sa manance bine, cum sa se imbrace bine, cum sa doarma bine, cum sa-si petreaca timpul cat mai lejer si agreabil. Nu c oncepe sa fie lipsit de nimic, nu accepta sa imparta nimic, nu cunoaste satiu in dorinta de a-si procura noi bunuri, chiar si atunci cand cantitatea acest ora depaseste cu mult posibilitatile sale de a le consuma. O data cuprins de flacara iubirii dumnezeiesti, omul incepe sa se gandeasca ins a si la lipsurile aproapelui sau, pe care simte nevoia organica de a-1 ajuta. D orul sau arzator este ca toti semenii lui sa aiba cele de trebuinta si, cand Du hul Sfant ii aprinde inima, ajunge sa prefere ca el insusi sa nu mai aiba nimic , daca prin cedarea bunurilor sale ii poate ajuta pe cei din jur sa supravietui asca. De aceea sunt atat de numeroase exemplele de sfinti crestini care, plini de iubirea lui Hristos, si-au impartit toate cele ale traiului lor saracilor si au ajuns ei insisi saraci, neputand suporta gandul ca ei mai detin inca averi in vreme ce frati de-ai lor infometeaza prin cetati. Exista chiar cazul unui sf ant care, mistuit de iubirea Domnului, s-a vandut pe sine ca sclav si, cu banii obtinuti astfel, a eliberat un rob. Prin exemplul si puterea virtutilor sale, i-a atras apoi la credinta in Hristos si pe stapanii sai, care au renuntat de b unavoie la infamia posesiei de sclavi si, cu nespus respect, i-au cerut sa devi na parintele lor duhovnicesc. Iata cum taria dragostei crestine biruia pana si sentimentul atat de viguros al proprietatii. Astfel a reusit Biserica crestina sa intemeieze comunitati f undate pe dragostea dintre semeni in mijlocul unei societati atat de neomenoa

se ca aceea a imperiului roman. Descrierile modului de viata al primilor cres tini in cadrul acestor comunitati sunt elocvente si pilduitoare: Iar inima si sufletul multimii celor ce au crezut erau una si nici unul nu zice a ca este al sau ceva din averea sa, ci toate le erau de obste... Si nimeni nu era intre ei lipsit, fiindca toti cati aveau tarini sau case le vindeau si aduc eau pretul celor vandute, si-l puneau la picioarele apostolilor. Si se impartea fiecaruia dupa cum avea cineva trebuinta (Fapte 4, 32-35). Iar toti cei ce credeau erau laolalta si aveau toate de obste. Si isi vindeau b unurile si averile si le imparteau tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare (Fapte 2, 44-45). 169

In legatura cu aceeasi tema, pozitia Vedelor este radical diferita. Ea poate fi rezumata astfel: Saracul este sarac intrucat in vietile precedente a fost un om rau, ceea ce i -a atras in viata actuala o karma rea. Tot asa, bogatul este bogat deoarece i n vietile precedente a fost un om bun, fapt care i-a atras acum o karma buna. Cu alte cuvinte, bogatia sau saracia sunt inseparabil legate de valoarea mor ala si spirituala a persoanei. Bunastarea materiala este considerata dovada a scendentului moral si spiritual al unui individ. Situatia financiara devine, asadar, criteriu de stabilire a nivelului spiritua l si a moralitatii! Aceasta perspectiva confera nedreptatii sociale o dubla le gitimare: etica si spirituala. Este si motivul pentru care hindusii nu obisnui esc sa-i ajute in vreun fel pe saraci. Trec pe langa ei nepasatori, in virtute a convingerii ca acestia trebuie lasati sa-si rascumpere karma prin indurarea saraciei. Asadar, nedreptatea care exista in aceasta lume nu este rezultatul l acomiei si rautatii omenesti, ci este lege divina care se cere neaparat conser vata. Tabloul consecintelor imediate in plan social ale hinduismului este acum complet. YOGA: RELIGIE SAU STIINTA? Sa cercetam afirmatia: "Yoga nu este religie, ci o stiinta ca oricare alta". Acest enunt a fost exprimat de catre insusi gurul Satyananda la 24 aprilie

1984, in incinta salii de conferinte a hotelului Samaria din orasul Hania (I nsula Creta), si este inserat in cuprinsul cartii intitulate "invataturi ale lui Paramahamsa Satyananda", voi. VI, p. 148, editata de miscarea gurului d in Grecia, Satyanandashram. Este un punct de vedere avansat in nenumarate ra nduri de-a lungul timpului de catre Satyananda, si promovat sistematic prin intermediul publicatiilor oficiale ale miscarii sale din Grecia. El constitu ie elementul principal al imaginii pe care urmareste sa si-o cultive in exte rior miscarea Satyanandashram. Acelasi punct de vedere l-a exprimat si intem eietorul Meditatiei Transcedentale, Maharishi Mahesh Yogi. Inaugurand asezam antul pe care l-a botezat "Universitatea Europeana de Studii", el a declarat : "Aici nu este vorba de nimic altceva decat stiinta pura". De altfel, merit a mentionat ca toate miscarile de tip New Age se autopromoveaza sub camuflaj ul stiintei. Sa ne concentram acum asupra afirmatiei ca "yoga nu este religie". "Nucleul tare" al hinduismului il reprezinta poporul indian si, geografic, ta ra Indiei, de unde si numele. Astazi, dupa o izolare de secole, se fac efortu ri sustinute pentru popularizarea lui pe toate continentele: Europa, Australi a, America de Nord si de Sud, Africa, inclusiv Rusia Asiatica si Japonia. Hindusii sunt despartiti in sute de erezii sau scoli divergente doctrinar, c are pastreaza totusi ca punct comun recunoasterea autoritatii Bhagavad Gitei , "evanghelia" hinduismului. Este un text unanim acceptat drept "sfant" si " insuflat de Dumnezeu". Acest text este studiat sistematic de catre yoghini, si cantat zilnic ca for ma de adorare a zeului Krishna. in ashramul lui Satyananda din Mongyr, in fi ecare dimineata se intonau cultic timp de o ora fragmente din Bhagavad Gita, adaptate muzical. Ce este Bhagavad Gita? Un dialog in forma de poezie, intrunind toate element ele unei teogonii, comparabil intrucatva cu poemul antic al lui Hesiod ce de scrie nasterea zeului Olimpului, sau cu Iliada lui Homer, in care razboiul T roiei devine pretextul multor prietenii sau invrajbiri intre zei si oameni. Asadar, in Gita, zeul Krishna ii descopera yoga prietenului si ucenicului sau , Arjuna. Convorbirea dintre cei doi are loc cu putin inainte de inceperea un ei mari batalii. imparatul luptator Arjuna intreaba, iar Domnul (Krishna) il invata. Sa dam cuvantul textului insusi, care este extrem de revelator: "Dupa cum ti-am spus si inainte, o, tu, cel fara de pata, in aceasta lume exist

a doua cai: cea a scolii 170

Samkhya cu yoga cunoasterii si cea a scolii Yoga cu yoga faptei"(III, 3). "Chiar aceasta yoga din vremea inceputului ti-am explicat-o astazi. imi esti credincios si prieten; aceasta este taina suprema"(IV, 3). Prin urmare, conform Gitei, yoga nu este o descoperire sau o creatie omeneas ca, asa cum este spre exemplu stiinta. Yoga este o revelatie "dumnezeiasca", un dar pe care zeul Krishna, "Domnul Yogai", il ofera omenirii prin mijloci rea lui Arjuna. Mai mult decat atat, yoga este o forma de adorare prin care zeul doreste sa fie venerat de catre adeptii sai. Krishna spune: "Insa oamenii cu suflet mare, care au sprijin in mine, care nu au alt gand, o, fiu al lui Prtha, au parte de Natura mea divina, cunoscandu-1 pe Cel Neclinti t, Obarsia existentelor. Glorificandu-ma mereu, infranandu-se credinciosi legamintelor, inchinandumi-se, ma adora cu daruire, mereu concentrati" (IX, 13-14). "Mereu multumit, yoghinul cu sinele stapanit, care-si tine hotararile, nazuin d spre mine cu inima si cu mintea, cel daruit mie, acela mi-e drag" (XII, 14) . "Si cel care va cerceta acest dialog despre Lege dintre noi doi, acela, socot, ma va adora prin sacrificiul Cunoasterii" (XVIII, 70). Zeul Krishna arata deci ca nu doar practicarea yoga, ci fie si numai simplul e i studiu teoretic este socotit o forma de adorare a sa! Inutil sa subliniem ca adorarea este un act pur religios, nicidecum stiintific. Tot in Bhagavad Gita , Krishna invata ca yoga este o forma de jertfa adusa lui. Nu este nevoie sa i nsistam nici asupra caracterului "stiintific" al unei jertfe. Sa urmarim textu l: "Unii sacrifica toate activitatile simturilor si ale suflurilor vitale in focul s tapanirii de sine aprins de Cunoastere. Unii asceti care tin legaminte aspre fac sacrificiul bunurilor materiale, sacrif

iciul ascezei, sacrificiul yoga si sacrificiul Cunoasterii si al recitarii Vedel or" (IV, 27-28). in alte versete, zeul Krishna se proclama pe sine Dumnezeu creator al cosmosul ui. Proclama ca el este centrul si scopul in jurul caruia graviteaza si spre c are tintesc toate componentele practicii hinduismului: scrierile "sfinte" (Ved ele), jertfele, slujbele, mantrele, sunetul sfant OM, exercitiile yoga - toate sunt... Krishna. Sa dam cuvantul textului: "Eu sunt stradania sacrificiului, eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusa st rabunilor, eu sunt iarba magica, eu sunt mantra, eu sunt untul sacrificiului, e u sunt focul, eu sunt jertfa. Eu sunt tatal acestei lumi, muma, oranduitorul, strabunul, ceea ce trebuie c unoscut, mijlocul de purificare, silaba sacra OM, Rk, Saman si Yajus, Calea, sustinatorul, stapanul, martorul, popasul, salasul, prietenul, inceputul si nimicirea lumii, locul, asezarea, samanta, Cel Neclintit. Eu dau caldura, opresc si dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea si moartea, si tot eu sunt - o, Arjuna! - Fiinta si Nefiinta" (IX, 16-19). In sfarsit, sa vedem care este mobilul exersarii yoga, si totodata telul sau fina l: 171

"Fii cu mintea la mine, daruit mie, sacrifica-mi mie, cinsteste-ma pe mine; la mine vei veni, da, ti-o fagaduiesc, mi-esti drag" (XVIII, 65). Asadar, scopul si punctul terminus al exercitiilor yoga este unirea cu Dumne zeul Krishna, cu inventatorul, creatorul si invatatorul yogai! (de altfel, a ceasta si inseamna cuvantul "yoga" - unire cu Dumnezeu). Este ceea ce invata insusi "Dumnezeul" Krishna (sau cel care se ascunde in spatele sau), si "ca rtea sfanta" Bhagavad Gita! Concluzii

Yoga, filosofia pe care ea se articuleaza si din care decurg toate practicile s ale, este intemeiata pe un set de conceptii fundamental religioase: existenta si nemurirea sufletului; metempsihoza sau reincarnarea; legea karmei, care postuleaza rasplatirea faptelor bune sau rele ale omului d e-a lungul unor vieti succesive; existenta unui Dumnezeu care ii calauzeste pe oameni catre El. Gurusii stapanesc insa arta pervertirii cuvintelor si a deturnarii sensurilor. Rationamentul lor este simplu: "in lumea occidentala stiinta se bucura de autor itate, deci ar fi util sa adoptam masca stiintei".

VIATA ARMONIOASA SAU TEHNICA INSELARII Una din liniile directoare ale prozelitismului hindus in spatiul crestin este producerea si cultivarea confuziei in mintile oamenilor. Se atenteaza astfel la insasi capacitatea de gandire critica a individului, pentru a-l face infi nit mai usor de cucerit. In instrumentarul acestei strategii misionare se ins crie si practica substituirii continutului cuvintelor. Sa recurgem la un exem plu sugestiv: cuvantul "Hristos". Sensul pe care il are acest cuvant pentru c ivilizatia crestina este: persoana istorica concreta care a activat in regiun ea Palestinei (actualul Israel) in urma cu aproximativ 2000 de ani; ca Fiu al lui Dumnezeu, a propovaduit o seama de adevaruri de credinta, dobandind mult i discipoli si intemeind Biserica. Atunci cand un crestin spune "Ma rog lui H ristos", intelege ca se adreseaza unei persoane concrete, unice, pe care o cr ede si o marturiseste ca fiind intruparea Persoanei A Doua a Sfintei Treimi. Iata acum o mostra de pervertire a sensului acestei notiuni: Gurusii care intra in contact cu lumea crestina au ajuns sa pretinda ca terme nul "Hristos" desemneaza un plan superior al constiintei umane, ceea ce insea mna ca orice om poate evolua spiritual pana la gradul echivalent cu accederea la acest plan, devenind si el prin aceasta Hristos! Astfel, cand un dascal o riental spune "Ma rog lui Hristos", intelege ca se straduieste sa atinga aces t plan superior al constiintei si sa devina, fie si pentru putin timp, Hristos.

Evident ca intre acest concept de "Hristos" si Hristos al Evangheliei nu se p oate stabili nici cea mai vaga asemanare. insa lucrul acesta nu numai ca este trecut sub tacere, ci se pretinde cu obstinatie tocmai 172

contrariul. De ce recurg maestrii hindusi la un astfel de artificiu? Explicat ia este foarte simpla: pentru ca intr-o tara cu o puternica traditie crestina , cu atat mai mult intr-o tara ortodoxa, le-ar fi considerabil mai greu sa co nvinga ca personaje precum Indra, Kali, Shiva, Vishnu, Krishna sau Brahman su nt... dumnezei! Pana si un crestin nepracticant si peste masura de ignorant v a ezita in prima instanta sa se inchine miilor de zeitati idolatre ale panteo nului hindus. Ceea ce i se cere este mult prea exotic si nefamiliar. Prin urm are, propagatorii invataturilor orientale se vad nevoiti sa recurga la tactic a drumului ocolit si in trepte. Ei se camufleaza in spatele unor masti care n e sunt familiare. Astfel, ne vor vorbi despre "psihologie aplicata". Ne vor p ropune o "alimentatie corecta". Ne vor imbia cu "exercitii de gimnastica" ("y oga pentru sanatate si frumusete"). Ne vor recomanda "metode" si "tehnici" pe ntru combaterea angoasei, a nervozitatii, a stresului si a fobiilor. Ne vor s ugera, in cadrul unor conferinte si seminarii, modalitati de a rezolva orice problema cu care ne confruntam zilnic, inclusiv problema singuratatii. In acest fel, incetul cu incetul, ne vor transforma in discipoli ai lor, ne vo r convinge sa adoptam stilul de viata si modul de gandire indian, ne vor explo ata economic, percepandu-ne cotizatii lunare sau cel putin taxe pentru "intele pciunea" care se imparte la conferintele organizate de ei, ne vor familiariza in cele din urma pe de-a-ntregul cu hinduismul. Aceasta este de fapt marea lor miza si principalul lor scop. Pentru ca acesti oameni nu sunt nici filosofi, nici difuzori de stiinta, nici psihologi, nici medici. Acesti oameni sunt hind usi, misionari ai unei idolatrii exotice. Mai mult decat atat, ei urmaresc sa se propovaduiasca si pe ei insisi ca dumnezei. Sa ne amintim de Sai Baba, gurul indian care se prezinta pe sine ca fiind Du mnezeu, infinit superior lui Buddha, lui Mahomed sau lui Hristos. Iata ce sp une Sai Baba despre el insusi: "Prostii nu ma cunosc, cand locuiesc in trup omenesc! Ignora firea mea superioara, caci Domn Preainalt sunt Eu al tuturor fiintelor..." (extras din periodicul miscarii Satya Sai Baba, "Pacea Suprem a -Prashanti Vahini", Atena 1997, p. 5). Liderul miscarii Viata Armonioasa d in Grecia, americanul Bob Nazemy, adresandu-se unor discipoli avansati, a sp

us despre Sai Baba: "El este prezent pretutindeni, atotstiutor si atotputern ic Dumnezeu, care se afla intotdeauna impreuna cu noi, in toate ceasurile si in toate partile lumii" (B. Nazemy, "Te rog, Baba, da-mi ascultare", p. 1, Articole din ziare si periodice, Ed. a Ii-a, Ilianthos). Toti gurusii respira aceeasi mandrie demonica. Babaji era "invatatorul invatat orilor" si "Dumnezeu intrupat". In 1984, un ucenic de-al lui a devenit... Hris tos! A slujit chiar "Cina cea de taina" in ashramul sau, iar apoi a plecat, fa ra sa-l mai revada cineva vreodata. Concluzia implicita era ca Babaji i-a fost superior lui Hristos... Maharadji se prezinta ca noul "Mesia", "Hristosul epocii contemporane", "Domn ul tuturor yoghinilor", "Spirit preainalt si atotvenerat", fara de care "totu l s-ar distruge". Satyananda a declarat ca gurul este superior lui Dumnezeu. Rajneesh a confir mat explicit aceeasi afirmatie. Amandoi primesc si dupa moarte adorare din p artea ucenicilor. Lista unor astfel de personaje poate continua la nesfarsit . Ce s-ar putea adauga? De-a lungul sutelor de ani, toti marii asceti crestini a u spus ca mandria conduce la nebunie. Ea il rupe pe om de realitate in aceasta viata, si il sorteste mortii duhovnicesti in vesnicie. Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har (Iac. 4, 6) . Urmarea caii unor asemenea "mentori" inseamna asumarea celor mai mari si mai serioase riscuri cu putinta. Se porneste treptat, desigur, de la elemente sup erficiale sau cu un grad mai mic de insemnatate (alimentatie, exercitii de gi mnastica), pentru a se ajunge la altele mai profunde (psihologie, comportamen t, analiza sinelui) si, in cele din urma, la probleme de credinta (inviere sa u metempsihoza, Biserica sau ashram, Hristos sau Sai Baba) in care miza este omul intreg, si nu doar o ipostaza oarecare a vietii sale. in final, omul isi pericliteaza extrem de grav, si poate ireversibil, atat viata trecatoare de acum, 173

cat si soarta sa in vesnicie. Pentru ca scopul si menirea omului este viata

vesnica! Nimic mai putin! Fie o va dobandi, in Iisus Hristos, fie o va pierd e, lasandu-se amagit de minciuni seducatoare. Dar sa-L auzim pe Hristos Cel Adevarat graind prin Evanghelie: -Iisus a zis: Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va mu ri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac (Ioan 11,2 5-26). -Iisus a zis: Eu sunt Lumina lumii; cel ce imi urmeaza Mie nu va umbla in int uneric, ci va avea lumina vietii (Ioan 8, 12). -Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat c a oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16). -Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va o sandi (Marcu 16, 16). Pentru a ne ocroti si a ne feri de amagire, Hristos ne avertizeaza cu 2000 de ani mai inainte ca vor aparea in lume oameni vicleni care se vor prezenta drep t "hristosi" si chiar vor savarsi minuni diavolesti cu scopul de a-i insela in clusiv pe cei alesi: Vedeti sa nu va amageasca cineva. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi... Atunci, de va va zice cineva: ia ta, Mesia este aici sau dincolo, sa nu-l credeti. Caci se vor ridica hristosi mincinosi si proroci mincinosi si vor da semne mari si chiar minuni, ca sa a mageasca, de va fi cu putinta, si pe cei alesi (Matei 24' 4'5' 23-24). In acelasi timp, Hristos ii incurajeaza pe toti cei care II cauta cu sinceritate si cu inima curata, incredintandu-i: Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi (Ioan 8, 32). El a fagaduit sa-i ajute pe toti oamenii care insetea za dupa acest adevar: Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui care bate i se va deschide (Matei 7, 7-8). INVIERE SAU REINCARNARE? Cel ce crede intru Mine are viata vesnica... Si Eu il voi invia pe el in ziua ce a de apoi... Eu sunt invierea si Viata...

Iisus Hristos (Ioan 6, 47; 6, 54; 11, 25) Teoria reincarnarii era imbratisata de multe popoare antice. Prin puterea adev arului crestin, aceasta ratacire a incetat sa mai tiranizeze vietile oamenilor in multe parti ale lumii. Totusi, se intreprind actualmente eforturi sustinut e de a o "transfera" mentalitatii occidentale. Conform acestei teorii, lumea este o scoala prin care sufletul trece de nenumar ate ori. El renaste de fiecare data intr-un trup nou, fie barbatesc, fie femeie sc, fie animal, fie chiar si in "carcasa" oricarei specii din regnul vegetal. C onditiile noii nasteri depind de faptele vietii precedente. Astfel, daca cineva a dus o viata plina de fapte rele, cand se va naste din nou va fi un om sarac, sau un animal, sau chiar o planta. Ceea ce gurusii indieni ascund insa cu multa grija de discipolii lor este fapt ul ca, potrivit codicelui intitulat Legile lui Manu, venerabila carte a tradit iei hinduse care converteste invatatura Vedelor in legi sociale, este mai prob abil ca cineva sa se reincarneze ca animal sau ca faptura demonica, decat ca o m. Cartea ofera spre edificare si urmatoarea parabola: o broasca testoasa trai este in adancurile marii si scoate capul la suprafata o data la o suta de ani. Un inel pluteste undeva la suprafata apei. Pe cat este de probabil 174

ca broasca sa-si scoata la un moment dat capul la suprafata trecandu-si-l tocm ai prin acel inel, tot pe atat este de probabil ca o fiinta sa se reincarneze dupa moartea sa in trup omenesc. Ei bine, aceasta credinta este asumata de nenumarate miscari New Age care vor, in acelasi timp, sa se prezinte drept stiinte! "Stiinta yoga" - a devenit o sin tagma vehiculata obsesiv de catre yoghini. Pe de alta parte, in functie de cont ext, aceiasi yoghini clameaza cu vehementa: "Si crestinii, exact ca si noi, cre d ca...", sau "Stiti ca Hristos a fost un mare yoghin...", sau "intre noi si cr estini nu exista diferente semnificative...". in felul acesta sunt cultivate cu perfidie cele mai stridente autocontradictii, pentru a-i seduce atat pe ignora ntii stiintei, cat si pe ignorantii crestinismului. Merita semnalat si faptul ca teoria metempsihozei nu a existat dintru inceput in gandirea traditionala indiana. Asa cum arata D. K. Velissaropoulos in "Isto ria filosofiei indiene", "Ideea reincarnarii (samsara) era necunoscuta arienil

or. Ea a patruns in religia si filosofia indiana pentru ca morala sa dobandeas ca un subiect care sa poarte greutatea responsabilitatii faptelor dincolo de m oarte. Termenii renastere sau reincarnare, care exprima unul si acelasi lucru, sunt oarecum inselatori. Precum vom vedea in analiza celor sase sisteme filos ofice (darshanas), cel care se reincarneaza nu este sufletul empiric, ci o sub stanta nedefinita si foarte subtila care se afla intre atman, sufletul empiric si corp. intr-adevar, sufletul empiric nu se reincarneaza, de vreme ce este a nsamblul tuturor starilor constiente. Nici atman (fiinta eului) nu se poate re incarna, de vreme ce, fiind absolut, nu se supune actiunii karmei, responsabil itatii morale. in fata acestei dificultati, filosofia sistematica indiana a in ventat materia subtila, corpul eteric, care salveaza gandirea din acest impas al absurdului, fara a o face insa mai convingatoare". Punctul de vedere al Bisericii este fundamental diferit. Creat de catre un Dumnezeu Trinitar si Personal, omul are inceput, dar nu si sfarsit. Se naste la un moment dat, in timp, pentru a vietui vesnic. in aceas ta lume va trai o singura data. Dupa moarte, fiecare suflet este judecat de D umnezeu si, potrivit cu faptele sale, va dobandi sau nu Raiul. Pe parcursul a cestei vieti, Dumnezeu ii ofera omului foarte multe prilejuri de a se face vr ednic de fericirea vesnica. Adresandu-se candva unui grup de tineri, batranul Paisie le-a spus: "Ati i nteles ca am venit aici ca sa dam examene? Sa ne punem temelia duhovniceas ca, sa castigam Raiul. Acum si numai acum, caci nu vor mai fi restante in septembrie!". Alta data, intrebandu-l despre reincarnare, mi-a raspuns: "Fii atent aici! Ace asta este cea mai mare capcana a Diavolului. Omul se gandeste ca nu conteaza d aca nu reuseste in viata aceasta, va reusi in cealalta. Astfel se relaxeaza in toate privintele si se usuca duhovniceste. Diavolul stie insa foarte bine ca nu exista data viitoare. De aceea ii si intinde aceasta infricosatoare cursa". M-a privit apoi si mi-a spus: "Sa scrii neaparat despre lucrul acesta!". Este tocmai ceea ce propovaduiesc Scripturile. Apostolul Pavel spune: ... pr ecum este randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata (Evr. 9, 27). Domnul Iisus Hristos va fi Judecatorul tuturor oamenilor. El i nsusi ne vorbeste despre Sine in Evanghelie astfel: Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slav ei Sale si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe uni i de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dre apta Sa, iar caprele de-a stanga. Atunci va zice imparatul celor de-a dreapt

a Lui: Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, mosteniti imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am f ost si ati venit la Mine. Atunci dreptii Ii vor raspunde, zicand: Doamne, ca nd Te-am vazut flamand si Te-am hranit? Sau insetat si Ti-am dat sa bei? Sau cand Te-am vazut strain si Te-am primit, sau gol si Te-am imbracat? Sau can d Te-am vazut bolnav sau in temnita si am venit la Tine? Iar imparatul, rasp unzand, va zice catre ei: Adevarat zic 175

voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: Duceti-va de la Mine, blestematilor , in focul cel vesnic care este gatit diavolilor si ingerilor lui (Matei 25, 31 -41). O alta deosebire uriasa este data de esenta scopurilor spirituale pe care le urmaresc cele doua religii. Hindusii cred ca atunci cand cineva ajunge la d esavarsire isi pierde persoana, prin identificarea deplina cu Brahman - ipos taza dumnezeului absolut si impersonal. Existenta omului se neantizeaza, pul verizandu-se in oceanul dumnezeirii impersonale. De aceea, el nu se va mai n aste niciodata din nou, pentru ca nici macar nu mai exista. Crestinii cred exact contrariul. Persoana umana exista vesnic, ea nu va cun oaste niciodata un sfarsit. in aceasta viata, omul inaugureaza constient o relatie personala cu un Dumnezeu Personal, o relatie care se va pastra in v esnicie. Pazind poruncile lui Hristos, impartasindu-se cu trupul si sangele Lui, omul se uneste ontologic cu Dumnezeu, devine Dumnezeu prin har, si in acest mod participa vesnic, ca persoana distincta, la Viata lui Dumnezeu. Desavarsirea crestina consta in realizarea acestei comuniuni personale cu D umnezeu. Aceasta este menirea omului in vesnicie. Asadar, reiese o data in plus ca teza ilicita a pretinselor "asemanari spiritu ale" dintre crestinism si hinduism este destinata exclusiv racolarii acelei ma se de asa-zisi crestini care nu stapanesc nici cele mai elementare cunostinte despre continutul invataturilor lui Hristos. Unor asemenea oameni li se adrese aza cuvintele Scripturii: Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; ce

l ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul (II Ioan 1,9). Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Du mnezeu, fiindca multi proroci mincinosi au iesit in lume (I Ioan 4, 1).

INFLUENTA PRACTICII YOGA ASUPRA TRUPULUI SI A MINTII In epoca noastra, sistemul yoga este prezentat ca un panaceu pentru cvasitota litatea problemelor cu care se confrunta omenirea. Pot fi auzite adesea lozin ci promotionale de genul "Faceti yoga pentru sanatate si frumusete!". La ince put, cineva poate simti intr-adevar o stare de buna dispozitie si revigorare. Este imediat sfatuit sa atribuie aceasta imbunatatire unor anumite "puteri a scunse" activate prin intermediul asanelor yoghine. La fel de bine insa, acea sta buna dispozitie si revitalizare pot fi atribuite miscarii, punerii in act ivitate a corpului care se "trezeste" din sedentaritatea aproape cronica impu sa de organizarea sociala contemporana. De altfel, exact aceleasi simptome le are orice persoana care incepe sa practice cu oarecare regularitate jogging, inot, fotbal sau orice tip de gimnastica. Cu atat mai mult daca acea persoan a renunta la anumite obiceiuri nocive precum fumatul, pierderea noptilor, sup raalimentatia, alcoolul s.a.m.d. De asemenea, trebuie subliniat ca acest sentiment reconfortant insoteste prima etapa a practicarii exercitiilor yoga. Ulterior, apar in general probleme ser ioase, traduse prin dureri ale bazinului, ale coloanei vertebrale, ale genunch ilor, ale articulatiilor. Asanele, aceste pozitii yoghine ciudate, sunt absolu t nefiresti pentru corpul uman, ele imitand de obicei diverse pozitii ale anim alelor. insesi denumirile lor sunt ilustrative in acest sens: Shalabasana = po zitia lacustei, Bhujangasana = pozitia cobrei, Kukondasana = pozitia cocorului , Utthan pristasana = pozitia soparlei, etc. Unele dintre ele sunt mai accesib ile, altele mai dificile. Oricum, ramanerea prelungita in aceste pozitii neces ita exercitiu 176

indelungat. Cu timpul, articulatiile corpului se vor destinde, permitand anum ite contorsionari nefiresti. Sunt totusi foarte multi cei care se aleg astfel

cu traumatisme mai usoare sau mai grave. Faptul este adeverit, de altminteri , si de textele "sfinte". Upanishadele, spre exemplu, proclama ca cel care se plange sau se revolta din pricina problemelor pe care le provoaca yoga, acel a nu este vrednic pentru yoga. In perioada in care practicam cu asiduitate aceste exercitii, s-a intamplat s a urmaresc in Tesalonic conferinta unui yoghin indian. Vrand sa se arate cu o rice pret superior celorlalti "concurenti spirituali" care isi incep "vanatoa rea" cu afirmatii de genul "yoga = sanatate = frumusete", el a rostit un adev ar: "Cine face yoga numai pentru a dobandi sanatate si frumusete, e mai bine sa faca inot. Nu are nici un motiv sa se apuce de yoga. Yoga este pentru cei interesati sa evolueze spiritual". Sa vedem in continuare care sunt natura si mijloacele de realizare prin yoga a acestui progres spiritual. Tinta principala a gimnasticii yoghine, scopul asanelor nu este dezvoltarea sistemului muscular, nici dobandirea mobilitatii fizice. Obiectivul lor este modificarea echilibrului biochimic al organismului uman. Prin practicarea acestor asane, se exercita o presiune constanta asupra organ elor interne ale corpului (inima, ficat, plamani, intestine), dar mai ales as upra glandelor endocrine (chakrele, asa cum sunt cunoscute in jargonul yoghin ). Aceasta presiune produce hiperexcitarea glandelor, ceea ce determina de ob icei o suprafunctionare a lor si, in consecinta, o secretie mai mare de hormo ni in corp. Alteori, insa mult mai rar, se intampla exact contrariul. Fiecare grup de asane exercita presiune asupra anumitor glande. Un set de po zitii excita, spre exemplu, glanda tiroida, provocand o hipersecretie a horm onului tiroxina care se varsa in sange si modifica intregul metabolism de ba za al corpului. Persoana respectiva devine hiperkinetica, lucru pe care il s ocoteste insa rezultatul unei "absorbtii de energie din centrele superioare ale universului" ca urmare a tehnicilor yoghine. in acelasi fel, exista asan e menite sa excite glandele suprarenalele, pancreasul, inclusiv hipofiza - c are regleaza functionarea tuturor celorlalte glande. Medicina demonstreaza c a o asemenea stare de tulburare hormonala generalizata determina dereglari m ajore de perceptie la nivelul tuturor simturilor. Efectele sunt mai intense decat cele produse in urma consumului de alcool sau narcotice. In ashramul din India al lui Satyananda, amicul meu englez Tony imi spunea: "Exercitiile de Kriya Yoga ma fac sa ma simt de parca as lua continuu L.S.D. ". Simtea in el o energie debordanta, care se cerea consumata printr-o activ itate permanenta si prin efort fizic sustinut. Bietul om nu mai putea sta ni ciodata locului, fapt ce i-a atras multe neplaceri.

De asemenea, exercitiile yoga axate pe reprimarea prelungita a respiratiei s e soldeaza in majoritatea cazurilor cu cresterea cantitatii de bioxid de car bon din sange, fenomen pe care cele mai recente descoperiri medicale il cone xeaza cu producerea unor halucinatii vizuale si auditive, intre care senzati a de decorporalizare, de comunicare cu entitati din alte lumi, de materializ are spontana a unor corpuri luminoase s.a.m.d. Este foarte usor pentru cineva neexperimentat duhovniceste sa se rataceasca, in lipsa unui criteriu pe seama caruia sa discearna natura evenimentului pe c are il traieste. Este de provenienta fiziologica? Este o festa jucata de simt uri? Este de sorginte psihica, precum halucinatiile psihopatilor care "aud" v oci si au "viziuni"? Sau este un eveniment spiritual? Iar daca este un evenim ent spiritual, de la cine provine? De la Hristos, sau de la Diavol (care are capacitatea de a lua chip de animal, de lumina sau chiar de inger, asa cum ar ata Scriptura, scrierile patristice si experienta ascetica a Bisericii)? Iata ce declara Satyananda, vorbind despre tehnicile yoghine: "impreuna cu ace asta sansa a eliberarii de ingradiri si neplaceri, exista pe de alta parte pos ibilitatea ca cineva sa innebuneasca si sa-si petreaca restul 177

zilelor intr-un ospiciu psihiatric. Din nefericire, aceasta s-a intamplat unor oameni care au urmat practicile yoghine fara povatuire sau n-au ascultat sfat urile profesorului lor" (extras din periodicul grecesc "Yoga", nr. 15/1981, pp . 41-42). Dincolo de incercarea evidenta de transfer a intregii responsabilita ti asupra discipolilor, aceasta afirmatie naste intrebarea: de vreme ce aceste exercitii sunt atat de primejdioase, de ce sunt promovate abundent, fara nici un fel de precizari si avertismente, in periodice, carti si brosuri ilustrate care nu scot in evidenta decat pretinsele lor rezultate binefacatoare? Eu insumi, influentat de elogiile cu care o asemenea revista prezenta aceste exercitii, am inceput sa execut Suria Namaskar (salutul soarelui). Se spunea ca este o metoda care reda rapid mobilitatea tuturor articulatiilor si maseaz a extrem de eficient toate organele interne si toti muschii corpului. Daca se simte cineva obosit, in orice ceas al zilei isi poate redobandi vitalitatea fizica si mentala executand acest exercitiu. Citind ca yoghinii il practica i n 12 cicluri pe zi, am facut si eu intocmai. Dupa cateva zile am inceput sa s imt ca pieptul imi "fierbe" si "haraie"! De asemenea, temperatura corpului im

i crestea constant. "S-au deschis focurile spirituale", m-am gandit eu in nai vitatea celor 22 de ani ai mei, profund impregnat de mentalitatea si terminol ogia yoghina. Am inceput sa ma simt insa tot mai rau si, din fericire, m-am o prit. Ce se intamplase? Simptomele mele nu erau decat efectul unei supra-acti vari hormonale; nimic spiritual, cum imi imaginam pe atunci. Am discutat mai tarziu despre aceasta cu o swami care ma simpatiza. S-a aratat foarte ingrijo rata si m-a sfatuit sa renunt definitiv la astfel de practici, fara sa-mi ofe re alte explicatii. Dar sa revenim la gurul Satyananda, pentru a vedea cum justifica traumele fizi ce si psihice pe care le poate contracta cineva prin yoga. in continuarea text ului prezentat mai sus, el spune: "Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Daca doriti sa urmati calea catre adevarata cunoastere, trebuie sa aveti un guru ca re sa fie complet familiarizat cu aceasta dimensiune aparte a constiintei. Pro fesorul trebuie sa o cunoasca pe dinafara, trebuie ca el insusi sa fi ajuns ac olo. Un astfel de guru se numeste satguru. De ce sa va multumiti cu ceva mai p utin?". in fata "concurentei" spirituale a celorlalti gurusi, Satyananda se au topropune indirect ca initiat in tainele yoga, apt sa-i calauzeasca fara riscu ri pe cei interesati. Realitatea atesta insa destule cazuri de ucenici care lau parasit infricosati, dezamagiti si dezechilibrati psihic. Cand intalneam an umiti swami si profesori de yoga tradand foarte grave probleme psihice si soli citam explicatii asupra acestei stari de fapt, mi se spunea cu naturalete ca g urul le luase pur si simplu mintea intrucat aceasta le era piedica in evolutia spirituala. Iata pana unde poate merge stradania de a oculta adevarul si de a justifica moral crima sufleteasca. Acelasi guru Satyananda relateaza: "Multi discipoli vin si imi marturisesc c a au foarte multe probleme sexuale de cand fac Kundalini Yoga. Se simt foart e vinovati pentru aceasta. Daca nu eram eu acolo, ar fi innebunit. Le spun: Uitati, aceasta este o chestiune pur fiziologica. Lasati-o sa se intample!" (extras din cartea editata in Grecia "invataturi ale lui Paramhamsa Satyanan da", voi. VI, Ed. Septembrie 1989, p. 397). Cu alte cuvinte, disfunctionalit ati grave ale organismului, al caror impact se rasfrange dramatic si la nive l psihic, trebuie ignorate ca niste evenimente "pur fiziologice"! Desi un as emenea punct de vedere frizeaza dementa, el nu trebuie neaparat sa socheze. Este reflexul mentalitatii religioase hinduse, care considera nebunia ca fii nd "sfanta". Am cunoscut in India un brahman care se mandrea ca sotia lui es te nebuna! Comentariile sunt de prisos. Satyananda declara mai departe: "De multe ori, persoanele care primesc acest e unde din Kundalini vor sa manance si iar sa manance, ca niste epicurei. Eu

le spun ca acest lucru este absolut in regula; altfel, vor avea multe compl exe". Intr-un alt context, Satyananda afirma: "Totusi, oamenii spun ca trezirea lui Kundalini este primejdioasa. De ce? Bineinteles, se pot intampla si accident e, este posibil sa sfarsiti la psihiatrie pentru un timp. Dar totul pe lumea aceasta este un risc. Viata reprezinta un mare risc, si omul trebuie sa fie u n luptator indraznet, gata oricand sa riste... Ce se va intampla daca eu exer sez Kundalini Yoga si innebunesc? 178

Atunci veti incepe voi sa exersati si, daca innebuniti, va incepe altul. in c ele din urma, vom imblanzi Kundalini..." ("Yoga", nr. 5/1981, p. 8). Prin urm are, Satyananda nu numai ca le propune dezinvolt tuturor yoghinilor asumarea statutului de simpli cobai intr-un experiment incontrolabil, ci recunoaste in plus ca el insusi, marele guru, marele iluminat, marele initiat, este expus exact acelorasi riscuri! Dincolo de faptul ca existenta lui Kundalini ("sarpele sfant care doarme la baza coloanei vertebrale a fiecarui om") este iarasi o convingere eminamente religioasa, trebuie retinuta din nou pledoaria pentru caracterul util si on orant al nebuniei, cel putin cand ea survine in urma practicarii yoga. Mesaj ul nu lasa loc nici unui echivoc: "Vom continua pana ce vom imblanzi Kundali ni, indiferent daca aceasta ar insemna innebunirea a milioane de oameni". Lipsa de orice scrupul a unei atari atitudini nu este nici ea decat expresia conceptiei generale despre lume a hinduismului, care "educa" sistematic astfe l de personalitati. Este relevanta in acest sens si marturia Teodorei Katelou zou, publicata de catre ziarul "Orthodoxos Typos" in 1976: "Intrucat am aplicat intensiv timp de mai bine de doi ani metoda lui Maharish i, pot afirma cu toata sinceritatea si raspunderea ca relaxarea prin meditati e este o pasivitate in stil indian care paralizeaza orice putere de reactie s i de lupta in viata; este foarte indepartata de adevarata liniste si implinir e sufleteasca. Prin tehnica lui Maharishi, si prin toate celelalte tehnici hi nduse sau buddhiste, omul se autohipnotizeaza si pierde orice urma de vointa si de initiativa. Este o spalare a creierului care se impune treptat si care are drept rezultat final pierderea completa a personalitatii. Mi-a adus si mi e serioase prejudicii sub aspect mental, caci nu mai puteam sa ma concentrez

in nici o imprejurare, si imi pierdusem toata energia. Din clipa in care am i ncetat sa meditez, mi-am putut continua fara probleme studiile... Metoda lui Maharishi facea destule victime. Un tanar care practica meditatia transcenden tala s-a sinucis in timp ce urmarea un seminar al lui Maharishi. Un altul sia pierdut definitiv vocea. Un capitan grec a inceput sa prezinte tulburari ps ihice din ce in ce mai grave, pana cand l-au inchis la psihiatrie. Multi tine ri pe care i-am vazut cu ochii mei incepeau sa schiteze miscari spasmodice, g esturi din cele mai bizare, si numeroase alte reflexe pe care nu le puteau controla". Sa incheiem acest tablou reamintind si faptul ca, de obicei, executantul exer citiilor yoga este instruit sa-si concentreze mintea in anumite puncte concre te ale corpului, care difera in functie de exercitiu. Concomitent, el trebuie sa repete in gand sau chiar si cu voce tare o anumita mantra, care am vazut deja ca nu este altceva decat o formula de invocare sau adorare a uneia dintr e miile de zeitati hinduse: Shiva, Krishna, Kali, Vishnu, s.a.m.d. Este o alt a proba peremptorie a caracterului profund religios al yogai, si un avertisme nt asupra implicatiilor duhovnicesti ale practicarii acestor exercitii. Pentr u un crestin, consecintele sunt similare cu cele ale apostaziei. DUMNEZEII HINDUISMULUI Desi in Occident propaganda de taraba a hinduismului isi camufleaza zeitatile in mod expres, iar efortul prozelitist al gurusilor se axeaza in primele sta dii pe comercializarea yoga ca "stiinta", in India yoga este unanim socotita si practicata ca un act pur religios, de slujire idolatra, indisolubil legat de figura unor zei precum Krishna (care i-a invatat pe oameni yoga), Shiva (c el dintai si cel mai mare yoghin) sau Kali (care simbolizeaza energia si latu ra feminina a lui Shiva). Ar fi mai mult decat edificator sa procedam la o succinta prezentare a acesto r "dumnezei", pornind tocmai de la reprezentarile lor picturale consacrate pe toata suprafata Indiei. Imaginile care se vor succeda in paginile ce urmeaza sunt produsul artei religioase indiene si reprezinta scene din cele doua mar i epopei religioase ale hinduismului, Ramayana si Mahabharata, care se refera la viata zeilor. Aceste imagini sunt arhiprezente atat in templele Indiei, c at si in ashramuri, in magazine, in masini, in trenuri, in case sau in 179

baraci. Ele exprima nu doar sentimentul religios al indienilor, ci si o intrea

ga conceptie despre lume si viata, despre divinitate si relatia omului cu acea sta. in toate coordonatele ei, aceasta conceptie este atat de diferita, atat d e stranie, si de multe ori atat de cruda, de morbida, de salbatica, de inumana , incat nu poate fi asumata cu usurinta de un occidental, oricat s-ar fi indep artat el de Hristos, sau oricat de fermecat ar fi de "intelepciunea" Vedelor s i de "misticismul" Upanishadelor. Aceste reprezentari ale zeilor si ale scenelor din viata lor releva un anumit nucleu al invataturii hinduismului, pe care gurusii misionari se straduiesc sa -l tina, intr-o prima faza, cat mai departe de ochii prozelitului occidental. Astfel, imaginile de mai jos pot contribui la o mai buna intelegere a raportur ilor dintre Vede, gurusi, brahmani, yoga, zei, temple si acte devotionale. Aici demonul Ravana o rapeste pe Sita, sotia zeului Rama, si o duce cu carul s au care zboara printre nori. Acest car tras de cai aminteste de carul zeului A pollon, care in fiecare zi strabatea cerul si lumina pamantul. Vechii elini cr edeau ca soarele era insusi carul de aur al lui Apollon, si ca lumina zilei le era daruita astfel de catre Apollon. Desigur, in Antichitate, asemenea credin te erau inca lesne de explicat si de inteles. Astazi insa ele produc cel putin stupoare unui om civilizat... In planul din spate al acestei imagini, zeul maimuta Hanuman transporta in zb or stanci uriase pentru a construi cu ajutorul maimutelor podul peste care va trece armata catre insula pe care se afla cetatea lui Ravana; acolo a fost d usa in robie Sita, sotia zeului Rama. In prim-plan, zeul Rama si fratele sau Laxman aduc jertfa zeilor, in fata lor se afla Jertfelnicul" impodobit cu flori: este de fapt reprezentarea lui Lin gam si Yoni, care intruchipeaza organele genitale masculin si feminin si care simbolizeaza impreuna puterea creatoare. Ca in majoritatea religiilor idolat re, adorarea falusului ocupa si in hinduism un loc aparte. Marele zeu Shiva este reprezentat aici impreuna cu sotia sa Paravati. in planu l apropiat al imaginii, impodobit cu flori si avand incolacit in jurul sau un sarpe, se afla "jertfelnicul" -Lingam si Yoni. El simbolizeaza organele sexual e masculin si feminin ale zeului Shiva si, respectiv, ale zeitei Paravati. Asa dar, in spate sunt reprezentate prototipurile (zeii), iar in fata simbolurile lor (Lingam-Yoni), care se afla expuse in toate templele hinduse. Deasupra ace stora isi lasa credinciosii ofrandele in timpul venerarii. De altfel, ele se g asesc de vanzare si in comert. In aceasta imagine, zeul Rama, ajutat de Hanuman (zeul maimuta) si de intreag

a armata a maimutelor, se lupta cu vrajmasul sau, demonul Ravana, pentru a si -o redobandi pe Sita, sotia care ii fusese rapita. Istoria seamana cu Iliada lui Homer: Menelaos, regele micenienilor, porneste razboi impotriva Troiei, c u ajutorul celorlalti greci, pentru a o aduce inapoi pe femeia sa, "frumoasa Elena", pe care o rapise Paris, fiul regelui Troiei. in acest razboi s-au imp licat si zeii Olimpului, unii dintre ei sprijinindu-i pe greci, iar ceilalti pe locuitorii Troiei. Trebuie sa notam insa ca demonii "teologiei" hinduse sunt de aceeasi cinste si putere cu zeii. Candva, ei chiar conlucrasera cu acestia; de pilda, atunci ca nd au "batut" oceanul galaxiei pentru a o scoate pe Armita (exact asa cum bate cineva laptele pentru a obtine untul). Armita era apa cea fara de moarte, car e le-a daruit nemurirea atat zeilor, cat si demonilor. Cu acel prilej, marele zeu Vishnu a ajutat amandoua taberele, adica si pe zei si pe demoni sa devina nemuritori, pentru a putea continua astfel nesfarsita lupta dintre ei. De altf el, Vishnu se ingrijeste in permanenta ca aceasta lupta sa fie egala, pentru a se conserva echilibrul cosmic. insusi marele zeu poarta inlauntrul sau atat b inele cat si raul, ceea ce il face sa fie "desavarsit". in ce consta aceasta " desavarsire"? Binele si raul se confunda, aflandu-se in acelasi plan etic. Alt fel spus, Dumnezeu poate si trebuie sa fie cand bun, cand rau. intre cele doua valori nu exista nici o diferenta de substanta. Consecintele unei astfel de c onceptii asupra moralitatii sunt devastatoare si se 180

reflecta din plin in dezastrul relatiilor sociale din India. - Cand in cele din urma zeul Rama l-a biruit pe vrajmasul sau si si-a redoban dit sotia pe care acesta i-o furase, a primit-o cu raceala, adresandu-i urmat oarele cuvinte: "Ce om cu capul pe umeri isi mai ia inapoi femeia care a trai t mult timp in casa altcuiva?". Atunci Sita, sotia lui, a cerut sa i se aprinda un foc spre a intra in el, ceea ce s-a si facut. insa zeii care urmareau totul din cer si care cunosteau nevin ovatia ei n-au ingaduit flacarilor sa o arda. Astfel li s-a dovedit tuturor ca Sita ramasese credincioasa sotului ei. Acest mare poem, Ramayana (epopeea lui R ama, scrisa intre secolele V si I i.H.), in care sunt relatate si evenimentele descrise mai sus, are pentru indieni o valoare paradigmatica. Viata si faptele zeilor incarnati sunt considerate modele de urmat. De pilda, istoria Sitei a co nstituit temeiul salbaticei traditii numite sati, care instituia obligatia ca v

aduvele sa fie jertfite in focul in care era incinerat trupul sotului lor deced at. De asemenea, in vechime, sotii gelosi aveau dreptul sa-si supuna sotiile "p robei focului", intocmai cum procedase si zeul Rama, potrivit scrierilor "sfint e". Cu alte cuvinte, pentru ca femeia sa-si poata dovedi nevinovatia, fidelitat ea si devotamentul fata de sotul ei, trebuia sa se arunce cu curaj in flacari.. . Daca era o sotie credincioasa, n-ar fi putut arde, fiind protejata de zei; da ca totusi femeia ardea, aceasta dovedea automat vinovatia sa... Precum lesne se intelege, daca cineva ar fi vrut neaparat sa scape de sotia sa , o putea face oricand prin "proba focului"! De aceea, femeile erau in permane nta supuse unei presiuni psihologice vecine cu teroarea. N-au fost deloc putin e cele care au cazut victime si acestei invataturi "sfinte". Iata ce fel de so cietate, ce fel de relatii omenesti legifereaza zeii hindusi... Cat despre sceleratul obicei sati, el a fost interzis prin lege in anul 1829 d e catre lordul englez William Bendinsky, care detinea pe atunci functia de guv ernator al Indiei. Cazurile de ardere a vaduvelor s-au imputinat astfel pana l a a ajunge o raritate; insa in ciuda interdictiei, exista inca vaduve indiene ucise de catre rude, adesea prin incendiere. Mai trebuie spus ca traditia interzice recasatorirea, pentru ca averea sa rama na familiei. Vaduva nu are nici un drept si se afla in deplina stapanire a fam iliei sotului. Este una din formele in care sclavia pe viata isi asigura si as tazi continuitatea pe teritoriul Indiei. Singura sansa a vaduvei de a se sustr age acestui statut umilitor este ca ea sa devina dasi, adica sa se afieroseasc a slujirii zeului Krishna. in cazul acesta, ea se adaposteste in Brindavan (so cotit orasul natal al lui Krishna) si canta intr-unui din cele patru mii de te mple, pentru doua rupii pe zi. Noptile si le petrece pe drumuri sau prin cocio abe, devenind adesea victima a exploatarii sexuale din partea proprietarilor d e imobile sau a preotilor hindusi. Revenind la zeii hinduismului, acestia cunosc vremuri de glorie si stralucire si vremuri de decadere in fata altor zei mai populari. In epoca noastra, zeu l Krishna este deosebit de popular in India. La el se refera marea epopee rel igioasa Mahabharata, din care face parte si Bhagavad Gita - devenita practic "evanghelia" hinduismului contemporan. intre altele, textul Gitei ni-l prezin ta pe zeul Krishna invatandu-i pe oameni yoga, ca forma de slujire si ca asce za spirituala care ii va conduce pe credinciosi la unirea cu zeul insusi. Dar pentru ca faptele vorbesc mai bine decat cuvintele, sa procedam la o scurta trecere in revista a vietii lui Krishna, asa cum o atesta scrierile "sfinte"; ni se vor descoperi o serie de amanunte trecute sub tacere de catre gurusii indieni care isi vand in occident "marfa" religioasa.

- Asadar, se invata despre Krishna ca a intretinut relatii sexuale cu 16.000 d e femei si a dobandit 180.000 de fii. in fotografia alaturata este infatisat f acand curte fiicelor de pastori dintr-un sat. Cu fluierul sau dulce le vrajea pe femeile care, lasandu-si in urma familiile si rusinea, alergau sa-l intalne asca. Vrand sa le multumeasca pe toate, Krishna le-a hipnotizat in grup, facan d-o pe fiecare dintre ele sa creada ca danseaza impreuna cu el. Krishna a dans at insa numai cu o favorita a sa, pe nume Rada, care era 181

casatorita. Cand gelosul ei sot s-a apropiat cu intentia de a-i prinde in flagra nt, Krishna a luat forma zeitei Kali si astfel barbatul, in loc sa asiste la o s cena de adulter, a vazut-o pur si simplu pe sotia lui rugandu-se zeitei Kali! Deci zeul, in timp ce ii invata pe oameni ascetismul, yoga, devotamentul fata d e el, fata de virtute, in viata personala se dovedeste obsedat sexual, iubitor de placere, adulter, viclean, ipocrit, mincinos, gata oricand sa insele, sa des trame familii si sa calce in picioare cinstea sotilor. Acestea sunt relatarile "istoriei sfinte". Lui Krishna ii placea sa se dedea insa si la jocuri mai "serioase". De pilda, s -a implicat in lupta pentru putere dintre principii unui regat. Principii "rai" ii uzurpasera si ii izgonisera pe principii "buni". Acestia din urma si-au org anizat ulterior o armata cu scopul de a-si recupera posesiunile si demnitatile. Conflictul militar se profila ca inevitabil, si chiar risca sa se transforme i ntr-un razboi civil, cu atat mai mult cu cat principii erau rude. Pe toata dura ta pregatirii razboiului, Krishna a facut un joc dublu. El a consiliat militar ambele tabere, asigurandu-se astfel ca iminenta inclestare armata va fi cat mai apriga si mai devastatoare. Conform "teologiei" hinduse, acesta si este rolul zeului, care poarta inlauntrul sau deopotriva binele si raul, lumina si intuner icul. Krishna se vede totusi confruntat cu o problema, in persoana lui Arjuna, con ducatorul principilor buni, care cade pe ganduri: "De ce sa port aceasta bat alie? Merita sa moara atatia oameni pentru ca eu sa ajung la putere? E bine sa-i ucid pe toti invatatorii mei, pe prietenii mei din copilarie, pe rudele mele, numai si numai ca sa ajung rege? Nu cumva ar trebui sa ma sacrific eu pentru binele comun?"

Prin urmare, Arjuna se framanta ca orice om bun si rational. Exact in acest p unct intervine zeul Krishna, care este incarnarea marelui zeu Vishnu. "Teolog ia" hindusa invata ca Vishnu raspunde, printre altele, de conservarea acestei lumi. Sarcina lui este sa pastreze echilibrul intre bine si rau, perpetuand la nesfarsit lupta dintre ele. De altminteri, Vishnu insusi este in acelasi t imp binele absolut si raul absolut (reprezentat prin sarpele Sesa). - Prin invatatura si sfaturile sale, Krishna il convinge pe Arjuna sa-si depas easca scrupulele morale si sa lupte cu toata barbatia si hotararea, neluand in calcul nimic altceva decat victoria. Pe tot parcursul bataliei care va urma, Krishna ii sugereaza lui Arjuna sa recurga la o impresionanta gama de infamii, sfatuindu-l sa-si ignore toate obiectiile de ordin moral si sa se concentreze asupra unicului obiectiv important, castigarea razboiului. Efortul sistematic al lui Krishna este de a-l perverti moral pe Arjuna, facandu-l sa creada ca n u exista diferenta intre bine si rau si ca tot ceea ce conteaza cu adevarat es te sa-l adore pe el, zeul desavarsit, care incarneaza atat binele cat si raul, care se afla dincolo si mai presus de bine si de rau. Practic, atunci cand ci neva propune oamenilor "sa urmeze drumul cel mai usor", sau cand invata cu aut oritatea unui guru ca "nu exista diferenta intre bine si rau", ori insinueaza exact acelasi lucru prin cuvintele "zeul desavarsit are inlauntrul sau atat bi nele cat si raul", in realitate ii impinge pe oameni pe calea raului. Este ca si cand ar spune: "De ce va complicati infruntand atatea dificultati pentru a realiza binele? De ce nu preferati savarsirea raului, care nu cere timp si efo rt? in final veti ajunge oricum in acelasi punct, la intalnirea cu zeul desava rsit care aduna in sine atat binele cat si raul! Fiti pragmatici, nu va mai pr eocupati de bine si optati pentru rau, caci nu exista nici o diferenta...". Dincolo de faptul ca rationamentul de mai sus este expresia uneia dintre stra daniile cele mai vechi si mai abile ale Diavolului de a-1 insela pe om atraga ndu-1 spre rau, merita sa mai observam ca zeul Krishna isi bate joc in egala masura de combatantii cei "buni" si de cei "rai"; singurul lucru care pare sa -l intereseze cu adevarat (asa cum reiese din cuvintele si faptele sale) este provocarea unui macel cat mai sangeros... insa de vreme ce nimic nu are sens, de vreme ce nu exista nici o diferenta int re bine si rau, care mai poate fi mobilul instigarii la un asemenea macel, in afara de satisfactia morbida a zeului? 182

Zambind multumit, Krishna conduce carul de lupta al lui Arjuna in razboiul fra tricid. Ce fel de zeu este acela care isi afla satisfactia in durere, in sange , in moarte? Pana si omul cel mai ignorant 1 se va intreba inevitabil ce difer enta exista intre invataturile si comportamentul zeilor hindusi si cele ale de monilor despre care vorbeste atat de limpede Scriptura... Aici este expusa o fotografie "de familie". In mijloc sta Shiva, marele zeu a l distrugerii si totodata cel dintai yoghin, incadrat de sotia sa Paravati si de fiul sau Ganesha. Acesta din urma poarta serpi incolaciti in jurul gatulu i, iar din capul sau izvoraste raul Gange. Sta asezat pe o piele de tigru, du pa cum se cuvine marilor yoghini. Desigur, avem din nou de-a face cu o manier a de percepere a divinului asemanatoare celei a vechilor elini, care credeau ca Zeus s-a casatorit cu Hera si l-au nascut pe Apollon, spre exemplu. Aceast a este oferta religioasa a gurusilor: reintoarcerea la idolatrie, avand ca ob iect zeitati care fie copiaza trasaturile si modurile de organizare sociala a le oamenilor, fie sunt zoomorfe sau hermafrodite. In fotografia alaturata este reprezentata zeita Kali, care intruchipeaza latu ra feminina a lui Shiva, energia lui - Shakti, precum invata indienii. Ea est e aproape intotdeauna infatisata calcand pe cadavrul zeului Shiva. Poarta la gat un colier de capete taiate, iar in jurul mijlocului o fusta din maini tai ate. Limba lunga si rosie, pe care o scoate din toate capetele sale, simboliz eaza neostoita sete de sange a zeitei. Cu o mana tine un cap proaspat taiat d in care picura sange intr-o cupa. Zeita este mereu zugravita in acea stare de exaltare maniaca pe care i-o provoaca gustul sangelui cald! Aceasta ipostaza a "divinului" ofera o si mai revelatorie imagine asupra a ceea ce inteleg vi clenii si demonicii brahmani cand spun ca Dumnezeu "este dincolo de bine si d e rau"... Fireste, in Occident aceste lucruri sunt mult mai putin cunoscute la nivel de mase. Se considera, pesemne, ca inca "n-a sosit ceasul" aducerii lor la lumina , ca nu suntem inca intru totul "pregatiti"... in prezent, neinitiatii sunt mo miti cu discursuri despre "stiinta" yoga, sanatate, armonie, canalizarea energ iilor divine, si alte asemenea formule mai usor digerabile pentru un neofit oc cidental. Adoratorii zeitei Kali sunt organizati in grupuri secrete. Se dedau la orgii sexuale, sacrificii umane rituale si alte practici de magie neagra. Primirea in grup este precedata de supunerea la diverse probe. "Biletul de intrare" co nsta in aducerea unui cadavru: crima constituie o conditie de admitere sine q ua non. Numele acestei caste criminale este Kapalika. Exista temple ascunse i

n care membrii ei aduc jertfe omenesti in fata idolului zeitei, intonand imnu ri din Rig Veda si rostind anumite mantre, cu ajutorul si participarea activa a brahmanilor. - Zeul Ganesha este in acelasi timp om, elefant si soarece. Candva marele zeu Shiva, cel mai mare yoghin, intorcandu-se acasa dupa o meditatie indelungata , a intalnit un necunoscut stand in prag si vorbind cu frumoasa Paravati, sot ia lui. Orbit de gelozie, si-a tras indata sabia din teaca si i-a taiat capul . Paravati i-a strigat in hohote de plans: "Tocmai l-ai omorat pe fiul tau!". in deznadejdea sa, Shiva a retezat capul unui elefant care se intampla sa tr eaca pe acolo si l-a lipit pe grumazul fiului sau. Asa a fost plasmuit Ganesh a, potrivit "teologiei" hinduse. Ce element ar trebui sa frapeze mai intai in aceasta povestire? Nestiinta atot puternicului si atotcunoscatorului Shiva? Superficialitatea lui? Caracterul sa u coleric, sanguinar si revansard? Gelozia sa atat de mundana? Oricat de rizib il ar parea, comportamentul zeilor hindusi este identic cu cel uman. Faptul es te insa cat se poate de firesc, intrucat acesti zei sunt inventii ale oamenilo r, intocmai ca si cei doisprezece zei ai Olimpului, nascociti de vechii greci. .. Idolatrie pura, ba chiar in sensul cel mai primitiv al cuvantului! - Narasihma Avatara: Marele Vishnu s-a incarnat in zeu cu chip de om-leu. E ste adorat de femei in timp ce sfasie abdomenul unui om. Acelasi mare zeu s -a mai incarnat si in alte randuri ca animal: Matsya 183

(peste), Kurma (broasca testoasa) si Varaha (porc salbatic); bineinteles, into tdeauna pentru a pastra echilibrul cosmic intre bine si rau. - Imaginea de fata il prezinta pe Hanuman, maimuta care a devenit zeu, alatu ri de cateva medalioane cu scene din viata sa. Hanuman are meritul de a-1 fi ajutat pe zeul Rama in razboiul purtat de acesta pentru a-si redobandi soti a rapita. Este foarte popular in India. Icoanele sale impanzesc magazinele, taxiurile, c oloanele caselor... De aceea maimutele, ca si vacile, sunt socotite sfinte si sunt lasate sa se plimbe pretutindeni nestingherite, chiar si in temple, in vr eme ce oameni precum paria sau cei din castele inferioare sunt profund dispret

uiti! - Yama, zeul mortii - potrivit Mahabharatei, vine calare pe bivol sa ia sufle tul lui Satyavan. Sotia lui Satyavan, Savitri, mare yoghina, izbuteste sa-l u rmeze pe Yama in taramul sufletelor. Aici se straduieste sa smulga bunavointa zeului recitandu-i fragmente din Vede. Mai tarziu, va reusi sa-l pacaleasca si sa readuca sufletul lui Satyavan in taramul celor vii. Zeul cade astfel pr ada amagirii unei femei muritoare... Fotografia de fata reproduce o reprezentare a "teogoniei" hinduse. Marele zeu Vishnu se intinde pe un sarpe care se numeste Sesa si care se identifica cu el. Din buricul sau izvoraste un lotus, din care rasare un alt mare zeu, Brah ma cel cu patru capete. Femeia lui, zeita Lakshmi (zeita bogatiei), ii mangai e picioarele. in jurul sau se mai afla alti cativa zei, dintre care patru sun t zoomorfi. Vishnu este socotit "pazitorul si pastratorul a toate", amintind intrucatva de Zeus, tatal zeilor din Olimp (care cel putin nu erau zoomorfi!).

Este de-a dreptul consternant sa intalnesti oameni cultivati care cred in ace sti zei. De pilda Tony, matematicianul englez, s-a lepadat de Hristos si a in ceput sa-l venereze pe Vishnu. Cunosc si niste greci de buna calitate intelec tuala care au dat jos crucea lui Hristos din casele lor, inlocuind-o cu statu i ale lui Shiva. Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni - spune Apostolul Pavel (Rom. 1, 22). Cum este posibil ca asemenea oameni sa esueze atat de lam entabil? Idolii neamurilor sunt demoni, reaminteste cu tarie prorocul David ( Ps. 95, 5). Acesti oameni inteligenti au de infruntat perfidia si atractia de monilor, a Satanei care se ascunde in spatele acestor idoli. Caci lupta noast ra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, imp otriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impo triva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh (Efes. 6, 12); iar demonii nu p ot fi biruiti decat cu puterea lui Hristos, Care a surpat stapanirea Diavolul ui din iubire pentru noi. insa, de vreme ce acesti oameni s-au lepadat cu tot ul de Hristos, mai poate subzista nadejdea intoarcerii si salvarii lor?... La oameni aceasta este cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta (Matei 19, 2 Cateodata tanarul "trebuie" sa plece de acasa, sa cunoasca toate intemperiile strainatatii, pentru a invata apoi sa pretuiasca si sa cinsteasca iubirea pari ntilor sai. Poate ca aceasta este, in definitiv, calea spre inteleptire a celo r mai rebeli sau mai imaturi dintre noi... Poate ca "trebuie" sa cunoastem vic lenia si cruzimea zeilor "exotici", a gurusilor, a diverselor invataturi perve rs ambalate, pentru a pretui in cele din urma dragostea Dumnezeului Cel Adevar at. De buna seama, ar fi infinit mai preferabil si mai firesc sa-L regasim pe

Hristos fara sa ne mai supunem de buna voie atator chinuri si suferinte... IDOLII NEAMURILOR SUNT DEMONI Eu sunt Domnul Dumnezeul tau [...]. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine! Sa nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemanare a nici unui lucru din cat e sunt in cer, sus, si nici din cate sunt pe pamant, jos, si din cate sunt in apele de sub pamant! Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnu l Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos. 184

(les. 20, 2-5) In Vechiul Testament, Dumnezeu le-a descoperit oamenilor cu toata taria ca exista un singur Dumnezeu adevarat. Mai mult decat atat, prin cele zece por unci pe care le-a dat prorocului Moise, El a oprit cu strictete orice forma de adorare a idolilor sau a vreunui oarecare fals Dumnezeu. Cu aproximativ 350 de ani dupa Moise si cu 1000 de ani inainte de Hristos, Dumnezeu l-a calauzit pe batranul proroc Samuel sa-l unga ca urmas al sau p e un neinsemnat fiu de pastor, pe mezinul unei familii israelite sarace, an ume pe David. Bucurandu-se de ajutorul permanent si de contactul nemijlocit cu Dumnezeu, la capatul unei intregi suite de evenimente minunate, David se dovedeste un mare rege al statului israelit. Totodata, avand duhul lui Dumnezeu asupra sa, el devine proroc. Profetiile sale imbraca forma unor poezii si se numes c Psalmi, intrucat David canta la harpa in timp ce rostea poeziile profetice. Psalmii alcatuiesc asadar una dintre cartile profetice ale Sfintei Scripturi. Ei cunosc o foarte larga folosinta, fiind cititi zilnic in cadrul slujbelor Biserici i. Prin modul de viata si prin experientele sale, Sfantul proroc David a doband it o foarte profunda cunoastere a lui Dumnezeu. A vestit si el cu hotarare iar glasul sau strabate veacurile pana la noi - ca toti idolii neamurilor s unt demoni (Ps. 95, 5). Aceeasi putere demonica se ascunde in spatele mastil or cu felurite chipuri ale idolilor, cu scopul de a-i indeparta pe oameni ca

t mai mult de cunoasterea si cinstirea Adevaratului si Bunului Dumnezeu, det erminandu-i sa-l marturiseasca pe demon ca Dumnezeu si sa-l venereze ca atar e. Aceasta este ratacirea cea de pe urma (Matei 27, 64), durerea cea mai ada nca, tragedia cea mai cumplita, inrobirea spirituala a omului. La mii de ani distanta de David si fara nici un fel de contact cu Biserica Ort odoxa, oameni contemporani cu noi ajung prin propriile lor experiente la exact aceeasi concluzie: idolii neamurilor sunt demonii Unii dintre oamenii acestia au fost chiar adepti si slujitori ai idolilor fara sa cunoasca nimic despre H ristos. Ei au ajuns sa marturiseasca franc ca Diavolul si ingerii lui se afla in spatele tuturor zeilor si religiilor mincinoase. Nu este lipsit de interes sa urmarim marturia lor scrisa. Germanul Heinrich Harrer a plecat in Tibet insotit de un prieten in jurul anul ui 1940. Dupa multe peripetii, au ajuns in Lhassa, capitala statului teocratic buddhist, unde au fost bine primiti de membrii clasei conducatoare si au trai t sapte ani intregi. Harrer a devenit chiar profesor al lui Dalai Lama, care e ste socotit incarnarea lui Buddha si este liderul religios si politic absolut al statului buddhist. Textul de mai jos este un fragment extras din cartea lui Harrer intitulata Sapte ani in Tibet. Oracolul statului "Precum poporul de rand le cere lamaitilor sfat si ajutor pentru problemele z ilnice, tot astfel si conducatorii se sfatuiesc cu oracolul statului inainte de marile hotarari. L-am rugat la un moment dat pe prietenul meu Vandghila sa ma ia impreuna cu el la o ceremonie oficiala de consultare a oracolului. Asa se face ca, in dimineata urmatoare, porneam in mare viteza spre manastirea N etsung. Vrednicia de oracol al statului era detinuta de un monah in varsta de 19 ani. Provenea dintr-o familie simpla, insa produsese deja o vie impresie prin capacitatile sale spirituale. Desi experienta sa nu era atat de vasta ca a predecesorului sau (care contribuise la descoperirea lui Dalai Lama), totu si se investisera in el multe asteptari. Pentru ca acest monah sa-si manifeste calitatea de oracol, trebuie sa-si despar ta spiritul de corp, astfel incat zeul templului sa-l ia in stapanire si sa vor beasca prin gura lui. Aceasta este convingerea tuturor 185

tibetanilor, precum mi-a explicat Vandghila pe parcursul celor 8 kilometri pe care i-am strabatut pana la manastirea Netsung. O data ajunsi, ne atrag aten tia acordurile unei muzici rasunand stins din interiorul templului. Intram in auntru. Privelistea este lugubra! De pe pereti se stramba la noi masti fioroa se si capete de mort; aerul greu, impregnat de fumul de tamaie, ne apasa piep tul. Chiar in clipa aceea, monahul este adus din camera sa in sumbra sala a t emplului. La pieptul sau atarna o oglinda metalica rotunda; slujitorii il inf asoara in mantii colorate de matase si il conduc pe tronul sau, apoi se indep arteaza cu totii. in afara de muzica inabusita, nu se mai aude nimic altceva. Mediumul isi incepe autoconcentrarea. il urmaresc cu atentie, fara a-mi dezl ipi ochii de pe el. Nu-mi scapa nici cea mai fina modificare a trasaturilor s ale. Putin cate putin, viata pare ca il paraseste. Acum ramane impietrit, chi pul lui devine o masca inexpresiva. Brusc, corpul ii este zgaltait ca de un t rasnet. Un murmur strabate locul: zeul l-a luat in stapanire. Mediumul tremur a din ce in ce mai tare, sudoarea ii picura de pe frunte. Slujitorii se aprop ie de el si ii pun o diadema imensa. Este atat de grea incat trebuie sa i-o a seze pe cap doi barbati, iar trupul descarnat al monahului se afunda si mai a danc in tron sub greutatea coroanei. Spasmele cresc in intensitate, capul se clatina incoace si incolo, ochii sar d in orbite. Fata i se umfla si devine de un rosu nefiresc. Suieraturi stranii i i ies printre dinti. Deodata, mediumul se ridica; slujitorii alearga sa-l ajut e, dar el le scapa din maini si incepe un dans extatic in acordurile oboiului. Suspinele si scrasnetele tanarului monah sunt singurele sunete umane din temp lu. Acum incepe sa izbeasca placuta lucioasa de la pieptul sau cu un inel mare ; zgomotul acopera sunetul inabusit al instrumentelor de percutie. In aceasta clipa se invarte intr-un picior, sub povara coroanei pe care mai devreme o car asera cu mare greutate doi barbati. Slujitorii ii umplu mainile cu boabe de or z pe care el le arunca multimii infiorate a privitorilor. Toti se pleaca cu sm erenie. Acum se linisteste intrucatva. Slujitorii il tin zdravan si un ministru se po steaza in fata lui. Arunca o cordeluta de matase in jurul capului incovoiat d e greutate si incepe sa puna intrebarile. incheierea unui portofoliu minister ial, identificarea unei incarnari superioare, iminenta razboiului sau prelung irea starii de pace - pe toate acestea le va hotari oracolul. Deseori este ne voie ca o intrebare sa fie repetata insistent, pana cand oracolul incepe sa v orbeasca. Ma straduiesc sa extrag un sens din acele succesiuni de murmure. Cu neputinta! in vreme ce reprezentantul guvernului se pleaca smerit, incercand sa inteleaga ceva, un monah batran transcrie rapid raspunsurile. Este o sarc ina care i-a revenit de sute de ori in viata sa, fiind si secretar al oracolu

lui precedent. Raspunsurile transcrise sunt intotdeauna orientative si ambigu e, dar suficiente pentru a absolvi consiliul de ministri de responsabilitatea decizionala. Daca un medium furniza numai raspunsuri gresite, procedura era simpla: il destituiau din aceasta calitate. Niciodata n-am putut intelege log ica unei asemenea masuri. Nu era zeul cel care vorbea prin medium? Cu toate acestea, pozitia oracolului statului este extrem de invidiata, intruc at el poseda rangul de Dalama si se bucura de statutul cel mai privilegiat din manastire. Ultimele intrebari pe care le adreseaza reprezentantul guvernamental raman f ara raspuns. Tanarul monah si-a pierdut puterile, sau zeul s-a maniat? Monah ii se apropie de medium, care freamata din toate madularele, si ii ofera mic i cordelute de matase. El le innoada cu mainile tremurande. Aceste cordelute se socotesc a fi talismane pazitoare de orice fel de pericole si nenorociri . Mediumul se straduieste sa mai faca alti cativa pasi de dans, apoi se prab useste la pamant si, lipsit de simtire, este transportat afara din sala de p atru monahi. Fascinat, parasesc templul si redescopar lumina soarelui. Structura mea ratio nalista nu se impaca deloc cu cele pe care tocmai le-am vazut. Mai tarziu ave am sa particip regulat la slujbe de felul acesta. Era de fiecare data o exper ienta ciudata sa-l intalnesc pe oracolul statului in viata de zi cu zi. Nu ma puteam obisnui sa stau cu el la aceeasi masa si sa-l aud sorbindu-si supa in rand cu celelalte persoane. Cand ne intalneam pe drum, eu imi scoteam palari a, iar el imi zambea, facandu-mi semn cu noblete. Atunci chipul sau era cel a l unui tanar manierat si nu amintea cu nimic de figura umflata, rosie, a exta zului. 186

L-am vazut si in prima zi a anului impleticindu-se spasmodic pe ulite... De-a dreapta si de-a stanga era purtat de slujitori; la fiecare 30-40 de metri se p rabusea epuizat in tronul care era transportat special pentru el. Toti se inde partau, iar poporul se bucura in tacere de acea priveliste demonica. Oracolul statului are parte de mari onoruri si cu ocazia asa numitei "Mari Pr ocesiuni", in cadrul careia Dalai Lama este adus in oras pentru a vizita temp lul central, spre deosebire de procesiunea obisnuita, in care este dus la gra

dina de vara. Lhassa clocoteste. N-ai unde sa arunci un ac... intr-un colt li ber este inaltat un cort. Monahi-soldati inarmati cu bice tin la distanta mul timea curioasa. Acest cort ascunde de ochii poporului marele secret: Dalama d in Netsung se pregateste pentru starea de extaz. Regele-zeu se apropie incet, purtat in lectica de 36 de persoane. Muzica monahilor insoteste procesiunea sarbatoreasca; tromboane, basuri si timpane marcheaza punctul culminant. Acum Dalai Lama a ajuns in fata scenei oracolului. in acea clipa, monahul iese cl atinandu-se, stapanit de zeul sau. Fata ii este iarasi umflata si din gura sc oate suieraturi. Se afla pe punctul de a se prabusi la pamant sub povara tiar ei. Dar, lovindu-i deodata cu salbaticie pe toti cei din jur care il ajutau s a se deplaseze, ia manerele lecticii pe umerii sai si incepe sa alerge, in ti mp ce regele se clatina primejdios. Slujitorii si purtatorii lecticii o iau l a goana in urma lui, incercand sa-l ajute. Dupa aproape 30 de pasi, se prabus este lesinat si este adus inapoi in cortul sau. Multimea a urmarit vrajita ac easta scena fulgeratoare; deja procesiunea continua normal. N-am putut intele ge niciodata ce simbolizeaza acest ceremonial. Este posibil sa reprezinte sup unerea vreunui zeu protector in fata lui Buddha cel viu. In afara de oracol si de omul care aduce ploaia, exista in Lhassa inca cel put in sase mediumuri, printre care si o femeie batrana, considerata intruparea un ei zeite protectoare. Pentru o suma modica, era gata sa cada in extaz, lasando pe zeita sa vorbeasca. Erau zile in care cadea in aceasta stare chiar si de patru ori. Totusi, nu mi s-a parut a fi mai mult decat o impostoare destul de abila. Exista de asemenea oracole care, atunci cand se afla in extaz, indoaie sabii ur iase, curbandu-le atat de mult incat le transforma intr-un fel de arcuri; multi nobili din Lhassa pastrau astfel de sabii in coltul de meditatie al caselor lo r. Toate eforturile mele de a indoi cat de putin o astfel de sabie esuasera. Practica adresarii de intrebari oracolului dateaza din perioada pre-buddhist a, cand zeii cereau jertfe omenesti, si continua aproape neschimbata pana as tazi. Eu insumi eram intotdeauna profund impresionat de aceasta experienta n eobisnuita, dar in acelasi timp eram satisfacut sa stiu ca hotararile mele n u depindeau de oracole." Este posibil ca istorisirile de mai sus sa le para ciudate unor occidentali de secol XX. insa pentru oamenii care au trait inainte de nasterea lui Hristos, pe vremea cand aproape pretutindeni stapanea politeismul, astfel de evenimente se inscriau in firescul vietii cotidiene. intreg teritoriul Greciei era presa rat pe atunci de oracole. Printre cele mai cunoscute se numarau cele de la Del fi, Dodoni, Livadia, Oropos. Influenta lor sociala era covarsitoare. Se intamp

la deseori ca ele sa pretinda pana si jertfe omenesti. De pilda, inaintea mari i campanii militare impotriva Troiei, oracolul Kalhas a spus ca zeii voiau sa fie jertfita Ifigenia, fiica lui Agamemnon, conducatorul grecilor. Tragedia lu i Euripide ne pune in contact cu o serie intreaga de conceptii si practici soc iale raspandite in epoca. Sa lasam insa loc si marturiei istoricilor. Textul de mai jos este extras di n Enciclopedia Papiros-Larousse (voi. V, p. 456). Sunt impresionante asemana rile dintre oracolele vechii Elade si cele ale Tibetului buddhist contempora n. "Prezicerile de la Delfi: Cel ce voia sa-i adreseze intrebari oracolului trebui a sa indeplineasca un ritual de purificare la izvorul Kastalia si sa plateasca o taxa pentru a se aduce o jertfa la marele altar al lui Apollon, fara de care nu era ingaduita intrarea in templu. De obicei erau jertfite capre, cateodata p orci si rareori 187

tauri. Pentru a se considera ca jertfa a fost primita, trebuia ca, in momentul stropirii animalului, acestuia sa-i tremure toate madularele; altminteri, prezi cerea era amanata. Apoi, cei care urmau sa puna intrebari patrundeau in spatiul din fata altarului. Femeilor le era interzisa intrarea in acest sanctuar. Pythia fusese o tanara provenind dintr-o familie aristocratica din Delfi. [... ] inainte de prezicere, savarsea si ea un ritual de curatire in Kastalia. Dupa aceea intra in templu si tamaia partea de sus a sanctuarului. Apoi cobora sca ra ce duce la oracolul principal, si se oprea in fata trepiedului de unde prez icea. in aceasta sala se spune ca exista o statuie de aur al lui Apollon, morm antul lui Dionysos si asa-numitul ombilic. in continuare, se aseza pe trepied, bea apa provenita din izvorul Kassotida, mesteca frunze de dafin si se apleca asupra ombilicului pentru a inhala aburii ce ieseau din pamant. Traditia spun e ca pretextul nasterii primului oracol l-a constituit existenta unui orificiu in pamant din care emanau aburi naturali. Cand ciobanul Kouritas a descoperit cel dintai acest orificiu, a inceput de indata sa murmure cuvinte neintelese, al caror continut a fost socotit profetic. De acest orificiu se leaga apariti a primului oracol. [...] in cele din urma ajungea la un delir paroxistic, iar atunci cei interesati trebuiau sa adreseze intrebarile cu voce tare zeului. Ra spunsurile erau date de Pythia prin soapte neinteligibile, transcrise si tradu se in forma versificata de catre preoti.

Cel interesat nu trebuia sa intrebe despre lucruri banale, vagi sau prea gener ale. Raspunsurile oracolului erau, dimpotriva, neclare si ambigue. Adresantul intrebarilor era totdeauna nevoit sa ceara ajutorul talcuitorului pentru a-i e xplica prezicerea." Distanta geografica si cronologica dintre oracolele vechii Elade si cele ale Tibetului contemporan este uriasa. Similitudinile sunt insa impresionante: zeul il ia in stapanire pe oracol si vorbeste prin el; oracolul cade in extaz, se comporta nebuneste, rosteste cuvinte confuze, emit e sunete nearticulate intrerupte de mugete si urlete; langa oracol se afla "secretarul" sau "talcuitorul", care transcrie si explica ce lorlalti cuvintele oracolului. Se impun semnalate si cateva lucruri legate de caderea in extaz. Pythia inhala aburii care emanau din strafundurile pamantului si mesteca frunz e de dafin. Efectul narcotic era astfel dublu. Tot asa, in Orient este foarte raspandita utilizarea zilnica a narcoticelor. In cadrul misteriilor eleusine s e folosea un microorganism parazit al graului, care are efecte asemanatoare cu cele ale L.S.D.-ului (cunoscutul "largitor" al constiintei uzitat de hipioti in anii '60-'70, care produce halucinatii acustice, auditive si vizuale). Multi dintre yoghinii si ocultistii pe care i-am cunoscut consumau astfel de substante. La un moment dat, discutand pe tema experientelor neobisnuite pe c are le intermediaza narcoticele, Demostene masonul mi-a spus: "E periculos sa fie folosite de catre neinitiati, deoarece vin in contact cu puteri spiritua le, cu fiinte spirituale care pot sa-i innebuneasca si sa-i distruga". Desigur, toate cele de mai sus reveleaza un anumit aspect al problemei, fara insa a o epuiza. intrebarea fundamentala ramane: Ce sau cine este zeul care i l ia in stapanire pe oracol si vorbeste prin el? Raspunsul ni-l ofera extrem de limpede Sfanta Scriptura. Sfintii Apostoli Pa vel si Sila, indemnati fiind de Duhul Sfant, venisera sa propovaduiasca in M acedonia. Se aflau in Filipi, un vechi orasel situat in vecinatatea Kavalei de astazi, unde s-au intamplat urmatoarele: 188

Odata, pe cand ne duceam la rugaciune, ne-a intampinat o slujnica care avea d uh pitonicesc si care aducea mult castig stapanilor ei, ghicind. Aceasta, tin andu-se dupa Pavel si dupa noi, striga, zicand: Acesti oameni sunt robi ai Du mnezeului Celui Preainalt, care va vestesc voua calea mantuirii. Si aceasta o facea timp de multe zile. Iar Pavel, maniindu-se si intorcandu-se, a zis duh ului: in numele lui Iisus Hristos iti poruncesc sa iesi din ea! Si in acel ce as a iesit. Si stapanii ei, vazand ca s-a dus nadejdea castigului lor, au pus mana pe Pavel si pe Sila si i-au dus in piata inaintea judecatorilor (Fapte 16, 16-19). Iata, prin urmare, ca oracolele se afla cu adevarat sub posesia unui oarecar e duh, potrivnic Duhului Sfant. Urmand porunca lui Hristos -pe demoni scoate ti-i (Matei 10, 8) -, Apostolul l-a alungat pe demonul care salasluia in ace a slujitoare. Asadar, acest duh, pe care idolatrii il numesc zeu, nu este altcineva decat demonul camuflat in incercarea de a-i insela pe oameni. Una dintre dorintele demonului este de a fi slujit si venerat ca dumnezeu, in locul Adevaratului Dumnezeu. Sa parasim acum Tibetul si Grecia antica si sa ne oprim in Africa de astazi, pentru a intelege inca si mai bine modul in care lucreaza Diavolul in lume. Istoria unui mare vrajitor care a devenit crestin Yelo a fost pana la 55 de ani unul dintre cei mai mari vrajitori de pe contine ntul negru. Puterea Satanei se concentrase in el si se manifesta in cele mai d iverse chipuri. Despre toate acestea relateaza el insusi, convertit astazi la crestinism: "Am vindecat multi oameni, insa n-as fi putut face nimic fara ajutorul Satan ei. imi era imperios necesar sa ma aflu intotdeauna cu el intr-o legatura di recta, pentru a ma putea calauzi in toate actiunile mele. De fiecare data ca nd eram chemat la un bolnav, il intrebam in prealabil pe Diavol daca trebuie sa merg. Uneori imi spunea Poti merge, caci vreau sa-l vindec4 pe bolnav, s i atunci porneam la drum. Insa alte dati imi raspundea: Nu vreau sa-l vindec.

[ Parintele Paisie atragea atentia asupra faptului ca Satana nu poate vindeca d ecat bolile pe care le-a provocat el insusi.] Imi era ingaduit sa-i pun Satanei orice intrebare, iar el imi raspundea. Ori d e cate ori eram intrebat ceva in calitatea mea de vrajitor, trebuia sa cer mai intai raspunsul Satanei. Absolut tot ceea ce realizeaza un vrajitor se datore aza puterii Satanei. Daca Satana il paraseste, va deveni un om obisnuit. Multi veneau la mine deoarece prin mine intrau in legatura cu o putere care era infinit mai mare decat a lor. Vedeau cum vizitam un om bolnav, ii desc hideam gura si scuipam inauntru, in timp ce il chemam pe Satana si il rugam . Minunea se producea pe data: Satana il ridica din pat. ii uimeam pe toti intr-o asemenea masura incat imi puteam permite orice. In a propiere de locuinta mea se afla un vast teren de aplicatii militare, unde nu mai soldatilor le era ingaduit sa intre. Cu toate acestea, eu aveam acces ner estrictionat. Oriunde mergeam, lumea isi etala admiratia. Manifestau deplina obedienta si obisnuiau sa-mi ofere daruri substantiale. Multi dintre ei imi a duceau cu regularitate vaci, capre, gaini... Am devenit foarte repede un om din cale afara de bogat. Noi, vrajitorii, ne aflam intr-o permanenta conlucrare. Ne sustineam reciproc sub toate aspectele si, in acelasi timp, primeam noi membri in cercul nostru . Ceilalti vrajitori ma cinsteau ca pe cel mai mare. Eu 189

conduceam ceremoniile in cadrul carora il cantam si il invocam pe Satana la initierea unui nou membru. Cantecul care se intoneaza special in aceasta oca zie se numeste Anga. Puneam tamaie in foc. Cand fumul se inalta in vazduh, a tunci sosea momentul initierii. Tanarul vrajitor trebuia sa se inchine focul ui si sa inhaleze tamaia care fusese oferita Satanei. Atunci spiritul intra in el si Satana venea la noi toti, astfel incat vorbeam cu vocea lui. Folose a limba noastra pentru a spune ceea ce dorea. Tanarul vrajitor imi dadea mana stransa pumn, ca semn si fagaduinta ca ma va urma intru totul. Eu ii deschideam palma, luam putin din tamaie si ii scuipam in palma. Apoi ii dadeam in numele Satanei binecuvantarea de a deveni vrajit or ca si mine. Acum Satana salasluia in el. Se intorcea acasa cu o putere nou

a. In satul sau trebuia sa aduca dovada ca Satana se gaseste cu adevarat inla untrul sau. Proba se desfasura in intunericul noptii. Aprindeau focuri, iar e l incepea sa-l roage pe Satana. Dupa putin timp era luat in stapanire de catr e spirit, cadea in extaz si vorbea cu o alta voce. Sarea in foc, in vreme ce oamenii priveau incremeniti si strigau: "Arde, arde!". Cand sarea inapoi afar a din foc, lumea blestema si injura de frica, intrucat stiau cu totii ca oric ine s-ar atinge de piciorul lui se va imbolnavi de moarte. Tanarului vrajitor nu i se ardea nici macar un fir de par din cap. Era ocrotit de Satana. Dupa o vreme, oamenii prindeau curaj si se apropiau, formand un cerc in jurul sau. Urma cel de-al doilea test. Puneau un cutit in flacara focului si il la sau acolo pana ce devenea rosu. Tanarului vrajitor i se atingeau apoi cu cuti tul incandescent ambii obraji si buzele. Nu se alegea nici macar cu vreo basi cuta de pe urma focului. Era limpede pentru toti ca in fata lor se afla cinev a care dobandise capacitati supraomenesti. Se temeau de el. Cu toate acestea, o putere nevazuta il facea sa atraga lumea . Oamenii ajungeau sa se roage spiritului care salasluia inlauntrul sau. Face au tot ce puteau ca sa nu trimita asupra lor blestemul si osanda. La varsta de 40 de ani mi s-a intamplat sa fiu atacat de trei indivizi. Unul v oia sa-mi taie gatul, celalalt imi fixase teava unui pistol in spinare, in vre me ce al treilea le propunea sa ma lege de maini si de picioare si sa ma azvar le in lacul cu crocodili. S-au invoit catre aceasta ultima varianta. Asadar, m a tarau spre lac, legat de maini si de picioare. Brusc, o entitate invizibila m-a rapit din mainile lor si am inceput sa zbor in aer ca o pasare. Nu mi-am p utut explica foarte limpede cele intamplate, insa stiam ca Satana imi salvase viata. Cand am devenit vrajitor, credeam ca toata viata mea va fi o desfatare, mai a les ca puteam face orice lucru cu maxima usurinta, oamenii mi se inchinau ori unde mergeam, si deveneam din ce in ce mai bogat. Dar incetul cu incetul am o bservat ca Satana este un stapan lipsit de mila. Se mania cateodata pe mine s i se dezlantuia asupra mea cu salbaticie. Atunci trebuia sa-i cer iertare in diverse feluri, sa-i aprind tamaie si chiar sa suport noi ritualuri initiatic e pentru a ma sustrage blestemului sau si a-l recastiga ca si colaborator. Cu timpul, am devenit tot mai nelinistit; nu aveam pace deloc si simteam o f rica adanca. Sotia mea a fost luata in stapanire de un spirit rau care spune

a prin ea ca pruncul pe care urma sa-l nasca va muri. A nascut fara probleme , dar la scurta vreme s-a aratat Satana si ne-a luat copilul pentru totdeaun a. Atunci am inteles in ce stare infricosatoare ajunsesem. Am inceput in ace a perioada sa-L caut pe Hristos. imi doream sa gasesc adevarata cale catre D umnezeu. In cele din urma, Hristos m-a chemat langa El. Atunci am distrus to ate lucrurile din casa mea care aveau vreo legatura cu Satana. Hristos este Cel care m-a calauzit si m-a ajutat clipa de clipa pe acest drum, caci singu r n-as fi avut niciodata puterea sa ma ridic din prapastie. A.P. " 190

Este impresionanta constatarea ca in toate colturile planetei noastre, din A ntichitate si pana astazi, minciuna cea veche, inselatorul oamenilor, sarpel e cel de demult, Satana, se straduieste din rasputeri sa se impuna lumii ca dumnezeu in locul Adevaratului Dumnezeu. O astfel de stradanie poate fi identificata cu usurinta si in istoria lui Kri shnamurti. Sa urmarim insa evenimentele cronologic, pentru a localiza cu prec izie radacinile din care odraslesc asemenea "poame". In 1875, rusoaica Helena Blavatsky si colonelul de origine evreiasca Henry S. Olcott intemeiaza la New York Societatea Teozofica, avand ca obiect de a ctivitate ocultismul. Blavatsky era medium. In 1873 l-a cunoscut pe general ul Albert Pike, liderul a 23 de loji masonice din lume. La sugestia Helenei , acesta impune crearea de loji destinate femeilor. Tot la propunerea lui B lavatsky, se introduc sedinte de spiritism in cadrul tuturor acestor loji. in 1878, generalul Pike acorda Helenei gradul masonic 33. in aceeasi perioa da, cartierul general al Societatii Teozofice se muta din New York in Andya r, o suburbie a orasului Madras din India. Blavatsky a decedat pe 8 mai 1891. Evreica Annie Besant Stein (1874-1933), fidela discipola a sa, isi aroga sarc ina de a asigura continuitatea Societatii Teozofice. Unul dintre cei mai impo rtanti colaboratori ai ei a fost masonul Charles Leadbeater, care declara ca este mag alb si ca reusise sa-si trezeasca sarpele Kundalini. Cei doi au fost artizanii a ceea ce as numi "marea inselaciune".

In India, datorita cruntei saracii, deseori parintii isi vand copiii inca de m ici unor bordeluri sau unor oameni bogati. Besant si Leadbeater au "selectat" asadar un copil mic al unei familii indiene foarte sarace (intrucat, spuneau e i, acesta ar fi avut "o aura foarte pura") si l-au luat impreuna cu ei pentru a-1 creste ca pe un Mesia al Noii Ere. Krishnamurti a fost educat din frageda varsta pentru acest rol. Desi n-a izbutit niciodata sa fie admis intr-o univer sitate, a "studiat" totusi in Anglia si a devenit un anglo-indian dupa toate t iparele spiritului modern. In tot acest rastimp, Anny Besant ii pregatea sistematic terenul, raspandind prin intermediul Societatii Teozofice stirea ca "Mesia a revenit pe pamant"! Cand Krishnamurti a ajuns la o varsta potrivita, Besant si-a adus scenariul la punctul culminant, intemeind in cinstea acestuia misticul "Ordin al Stele i". Membri ai ordinului deveneau numai cei care credeau in noua venire a lui Mesia. Krishnamurti a fost declarat "conducator onorific" al ordinului. In 1925, la Madras, Krishnamurti (in varsta acum de 30 de ani) s-a proclamat o ficial drept Mesia si a ales doisprezece "apostoli" pentru a-l insoti in calat oriile sale din toata lumea. Intreaga masinarie a acestei imense fraude spirituale fusese pusa in miscare, si a functionat perfect vreme de sase ani, ingloband un numar impresionant d e persoane. Influenta organizatiei crestea considerabil, pe masura ce isi rec ruta tot mai multi adepti dintre oamenii bogati si puternici. In noiembrie 1931, dupa sase ani de zile, minciuna bine ticluita s-a prabusit "dinauntru". Krishnamurti, la cei 36 de ani ai sai, se revolta impotriva celor care ii planificasera viata pana in cele mai mici detalii, impotriva celor ca re il crescusera in aceasta minciuna, impotriva celor care urmarisera sa doban deasca prin micul "zeu" indian bani, putere si influenta, impotriva celor care il transformasera intr-o simpla unealta pusa in slujba intereselor lor. Asa s e face ca, in timp ce se afla la sediul sau central din California, Krishnamur ti a refuzat sa mai fie adorat ca Mesia. El a declarat textual: "Nu sunt actor , refuz sa port hainele lui Mesia". Astfel a indepartat masca pe care i se imp usese sa o etaleze. S-a aratat dornic sa-si regaseasca adevarata identitate si sa respire ca un om liber pe acest pamant. Tratamentul la care a fost supus Krishnamurti este cel putin odios. Din cea mai frageda varsta se 191

exercitase sistematic asupra sa o teribila spalare a creierului. Cantitatea si intensitatea constrangerii psihologice pe care a suferit-o acest om sunt infric osatoare. Hitler, care - din cate se pare - fusese initiat intr-o ramura a Societatii Te ozofice, a utilizat astfel de metode pentru cresterea si formarea militarilor S.S. A folosit chiar ca emblema a sa un vechi simbol magic hindus, svastica sa u "roata lui Shiva" - cum este cunoscuta in India. Astfel de proiecte se deruleaza cu asiduitate si in zilele noastre. Micii "z ei" sunt confectionati mai cu seama in Orientul sarac (de pilda Maharadji in India, ori Moon in Coreea). Pana unde pot ajunge acesti oameni lipsiti de o rice scrupule? Cati gurusi contemporani nu se autoproclama drept "incarnari ale lui Dumnezeu"? Este insa la mijloc numai inselaciune? Nu cumva mai exista si altceva in ace ste istorii, in afara de viclenie si minciuna? Parintele Paisie spunea ca ma gia este o impletire intre inselaciune si lucrare demonica. Diavolul se stra duieste intotdeauna sa se disimuleze pentru a-i amagi pe oameni, insa Dumnez eu nu-i ingaduie sa se camufleze deplin, caci altfel nimeni nu s-ar mai pute a elibera din mrejele lui. intotdeauna vor ramane expuse vreun "corn" sau vr eo "codita", asa incat oamenii sa prinda de veste si sa se pazeasca. - Vom identifica urmele acestei lucrari demonice in chiar marturiile apropiat ilor lui Krishnamurti. Cateva fragmente din cartea "Viata si moartea lui Krishnamurti" (Ed. Kastani oti, 1991) scrisa de Mary Lutyens, membra a unui cerc foarte intim de ucenic i ai "Noului Mesia", ne vor cdnvinge ca in procesul de formare si educare a lui Krishnamurti au colaborat si alte puteri, de natura metafizica, practic entitati spirituale dirijate asupra sa de catre magi precum Leadbeater si Be sant. Cu mentiunea ca in cuprinsul cartii Krishnamurti este numit scurt si familiar Krishna, iata ce scrie Mary Lutyens: "Vestea pe care i-a dat-o Leadbeater lui Krishna in Sydney l-a influentat enorm. Pe 12 august a scris catre Lady Emily ca in ultimele cincisprezece zile meditase asupra acestei vesti in fiecare dim ineata cate o jumatate de ora, precum si seara inainte de a se culca. imi voi reface vechea legatura cu invatatorii mei si, in tot cazul, acesta este singur

ul lucru care are importanta in viata, adauga el. Cinci zile mai tarziu, pe 17 ale lunii, a traversat o experienta care a durat trei zile si i-a revolutiona t viata". Asadar, Leadbeater ii inoculeaza lui Krishnamurti ideea necesitatii de a "refa ce" legatura cu invatatorii lui. La ce invatatori se refera? Desigur, nu la ma gul-mason si la Besant; cu acestia se afla deja in legatura. Atunci la cine? S i in ce mod se va stabili aceasta legatura? Krishnamurti se retrage cu un mic grup de intimi ai sai intr-o casa, pentru a veni in contact cu "invatatorii", care nu sunt oameni, ci "fiinte spirituale". Aici, el cade prada unei stari neobisnuite. Se deruleaza o intreaga serie de fenomene stranii, dintre care spicuim: "Domnul Warington sedea in celalalt colt al camerei si a inteles, asa cum ne-a marturisit mai tarziu, ca niste entitati sau energii suprafiresti strabateau tr upul lui Krishna, ca rezultat al unor influente canalizate asupra lui dintr-un alt taram". "Krishna a intrebat: De ce m-au adus aici? Nu stiu unde sunt!. Si repeta apoi obsesiv: Nu stiu unde ma aflu!. Daca cineva incepea sa se deplaseze prin cas a, el aproape ca sarea in picioare din pat si, de fiecare data cand intram in camera sa, trebuia sa-l avertizam in prealabil, insa in jur de ora 6, pe can d serveam cina, s-a linistit pana ce am terminat. Apoi, intreaga casa a parut ca se umple brusc de o energie terifianta, in timp ce Krishna se comporta de ja ca un demonizat". in primele zile ale lui octombrie, invatatorii nevazuti au inceput sa lucreze a supra ochilor lui 192

Krishnamurti. Era un martiriu inspaimantator. "In acea seara i-au spus lui Krishna ca ochii ii vor fi purificati, astfel inca t sa poata sa "Il" vada. Purificarea era insa o procedura infricosatoare chiar si pentru cei care trebuiau sa-i fie simpli martori. II auzeam pe Krishna excla mand: Este ca si cand s-ar afla cineva legat intr-un desert, cu fata spre soare si cu pleoapele smulse!".

In dupa-amiaza urmatoare, cand Krishna a iesit din baie si s-a retras sub o t ulpina inalta de piper pentru a medita, le-a spus celorlalti ca in acea seara vor avea un "vizitator important", pe "domnul Maytreya". "Procedura" la care a fost supus in acea noapte s-a dovedit cea mai dureroasa dintre toate cele pe care le-a avut de suferit corpul lui Krishna. insa toti au simtit in mijlo cul lor, pentru o clipa, "Marea Prezenta". Mai tarziu, cand Nitia si Rozalind se aflau cu Krishna in camera lui, acesta a inceput sa le vorbeasca unor per soane pe care ei nu le vedeau. "Besant si Leadbeater au atribuit experienta lui Krishna trecerii in cea de-a treia initiere. N-au putut gasi insa nici o explicatie pentru procedura. insus i Krishna era convins ca a fost un proces absolut necesar pentru a-si pregati corpul sa-l primeasca pe domnul Maytreya, si ca nu trebuia initiata nici o ten tativa de a usura sau intrerupe acest proces". "Ceea ce pare sigur este ca, indiferent ce anume s-a intamplat in corpul lui Kr ishna, pentru urmatorii ani l-a facut capabil sa devina canalul unei energii sa u puteri colosale, care a constituit totodata si sursa invataturilor sale ulter ioare". Pentru un crestin cu o minima experienta duhovniceasca daruita de Hristos in Duhul Sfant, lucrurile sunt mai mult decat limpezi. Avem de-a face in acest c az cu oameni care nu sunt pur si simplu "influentati" de catre demon, ci "sta paniti" in intregime de acesta. invataturile lor, oricat de seducatoare ar pu tea eventual parea, sunt inventii demonice care au drept scop indepartarea oa menilor de adevar si de viata adevarata, calauzirea lor pe cararile intunecat e ale minciunii si ale autodistrugerii. Acestia nu sunt altceva decat hristos ii mincinosi despre care insusi Domnul Iisus Hristos ne-a avertizat cu 2000 d e ani inainte de aparitia lor: Si atunci daca va va zice cineva: Iata, aici este Hristos, sau iata acolo, sa n u credeti. Se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi, si vor face se mne si minuni, ca sa duca in ratacire, de este cu putinta, si pe cei alesi. Dar voi luati seama. Iata, dinainte v-am spus voua toate (Marcu 13, 21-23). Din nefericire, Krishnamurti nu este nicidecum un caz singular. in vremea n oastra s-a umplut planeta de "hristosi" ai Noii Ere si de "dumnezei incarnati", care inseala si exploateaza milioane de oameni... MEDITATIE SI AUTOHIPNOZA

Ce este meditatia? Cum functioneaza mintea umana in timpul meditatiei? Ce tip uri de transformari cunosc sufletul si intelectul unui om care o exercita reg ulat si pentru o perioada indelungata de timp? Cum este utilizata de catre gu rusii contemporani si, in general, de catre organizatiile new age-iste? Ce ro l joaca in planurile lor? in sfarsit, are ea vreo legatura cu rugaciunea cres tina? Ne vom stradui sa conturam raspunsurile la aceste intrebari prin apel la invata turile gurusilor insisi si, mai cu seama, la practicile lor - care sunt cu mult mai graitoare decat cuvintele. Ma voi opri, in cele ce urmeaza, asupra a trei practici distincte pe care leam experiat personal. Ele sunt promovate de trei organizatii diferite care im panzesc in momentul de fata majoritatea tarilor lumii 193

occidentale. Imaginea fiecarei organizatii este diferita. Cea dintai, intitulata generic Mind Control, isi revendica o filiatie stiintifi ca, adaptata mentalitatii apusene contemporane, vizand racolarea unei palete la rgi de adepti. A doua organizatie, cea a gurului Shri Chinmoy, a acordat hinduismul cu pre ocuparile tanarului occidental, promovand meditatia imbinata cu muzica, gim nastica, sportul, pictura. Centrul organizatiei si principalul sediu al gur ului se afla in New York. A treia organizatie, cea a gurului Satyananda, avand ashramul central in Mon gyr (India), isi conserva mai riguros identitatea hindusa si evolueaza astfe l cu o imagine mai "exotica" si mai autentic indiana pe piata religioasa. To tusi, pentru o promovare mai eficienta, isi revendica statutul de "Universit ate Yoga". Toate cele trei organizatii constituie mici segmente ale miscarii universale New Age (Noua Era), printre ale carei obiective majore se inscriu distrugerea caracterului crestin al societatilor occidentale si impunerea conceptiilor o rientale despre om, lume si Dumnezeu. Noua Era pregateste sub toate aspectele contextul propice aparitiei unui nou lider religios mondial care va instaura

o religie mondiala unica si in cele din urma se va proclama pe sine Dumnezeu , instaurandu-si dictatura politica si religioasa absoluta. Este cel pe care poporul evreu il asteapta ca "Mesia", iar Evanghelia il numeste Antihrist. Ap aritia, dominatia temporara si sfarsitul lui Antihrist au fost profetite de i nsusi Hristos, de Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan Teologul, de Sfantul Ap ostol Pavel si de multi alti sfinti crestini. Primul exemplu Iata ce am fost ghidati sa facem in cadrul sedintelor de Mind Control: Stam linistiti in fotoliile centrului de conferinte al hotelului. Suntem in j ur de 70 de persoane. Scurta teorie introductiva s-a terminat. Ne relaxam... inchidem ochii; ii vom pastra inchisi pana la finele exercitiului... Declamam cu voce puternica si prelunga cuvantul sfant al hindusilor, OM... Sala vibre aza pentru aproximativ doua minute de sunetul OM, "pentru a se purifica spiri tual atmosfera" -asa cum ne explicasera deja... Bineinteles, procedeul era an tistiintific prin definitie; tinea de asumarea explicita a unei credinte pur religioase, anume cea hindusa. Nici unul dintre noi n-a remarcat insa acest a spect. Executam mecanic tot ce ni se comanda, fara nici un filtru rational. In continuare, il auzim pe profesor zicandu-ne: "Voi numara foarte rar si limp ede, in sens invers, de la 10 pana la 1. La fiecare numar imaginati-va ca avet i de coborat cate o treapta, ca si cand ati cobori o scara; adanc, tot mai ada nc... 10... 9... 8... 1... 6... coborati scara in adanc, tot mai adanc... 5... 4... acum va aflati la un nivel mental mai profund, si veti cobori inca si ma i adanc... 3... 2... coborati tot mai adanc...", continua vocea sugestiva a pr ofesorului. ii urmam indicatiile si simtim cum coboram "tot mai adanc" pe acea sta scara imaginara. in sfarsit, ajungem si la "1". Suntem cu adevarat pe juma tate adormiti: corpul greu, pleoapele grele, mintea incetosata, ca intr-un som n, pastrand insa o oarecare constienta. "Acum va aflati intr-un plan profund, energetic al mintii" continua profesorul. "Vreau sa vedeti limpede in mintea voastra, in culori, imaginile pe care vi le voi indica: un trandafir rosu... un apus de soare... un lac... un rau... un mu nte acoperit de zapada... o stea... etc." Dispozitiile sunt date intr-un ritm foarte lent. Un sir de imagini directionat e imi traverseaza mintea. Ma aflu parca in fata unui televizor. Claritatea ima ginilor depinde numai de nivelul de dezvoltare al imaginatiei fiecaruia dintre noi... in mod cert, insa, printr-un astfel de procedeu ne cultivam si ne dezv oltam cu totii imaginatia.

194

Profesorul ne cere apoi sa ne construim imaginativ laboratorul nostru spiritua l, in care vom intra de fiecare data pentru a executa tehnicile. Unul isi imag ineaza o pestera; altul - o vila pe varful unui munte; altul - un vast apartam ent intr-un zgarie-nori, s.a.m.d.... Ni se cere sa ni-1 imaginam in cele mai m ici detalii. O facem cu meticulozitate, intrucat ni se lasa timp din belsug la dispozitie pentru aceasta... Imaginatia noastra lucreaza acum la maximum. Ni se comanda mai departe sa "vedem" in mintea noastra ceva ce am dori sa ni se intample... Unul se "vede" pe sine frumos, altul il "vede" pe seful sau dandu-i o prima, altul se " vede" pe sine familist... Dorintele cele mai intime ale fiecaruia sunt scoase acum la iveala. Visam in chip programat... Dupa un rastimp oarecare, profesorul ne vorbeste din nou: "Acum voi numara de la 1 la 10. La fiecare numar veti urca o treapta mai sus. Cand voi ajunge la 1 0 va veti trezi, veti fi linistiti, absolut sanatosi, odihniti si bine dispusi . Tot atunci veti deschide ochii". Incepe sa numere lent. Ajunge la 10, si deschid la randul meu ochii. Corpul imi este greu. Privesc in jur si vad oameni miscandu-se cu multa incetinea la, ca dupa trezirea dintr-un somn adanc. Capul imi este de asemenea greoi si amortit. Acuz o stare pronuntata de somnolenta. Profesorul ne asigura ca, lucrand sistematic in fiecare zi asupra unei teme, i n final ni se va intampla exact ceea ce ne dorim. Bine, dar cum se va intampla asta? intreaba cineva. Cand exersati aceasta tehnica, va conectati la Mintea Universala care guverne aza lumea, si ea va face ca dorinta dumneavoastra sa devina realitate! a surv enit prompt raspunsul... Cu cat mai constant exersati metoda, cu atat mai rep

ede veti ajunge sa va cufundati. Va veti obisnui... Trebuie sa o practicati l a ore regulate - dimineata, la pranz, seara - fie si pentru zece minute. Exis ta oameni conectati pe toata durata zilei la nivelul alfa. S-au spus in cadrul cursurilor inca multe alte lucruri din a caror analiza se p ot desprinde concluzii cel putin interesante. Eu imi voi concentra insa atentia asupra a trei chestiuni. Aceasta practica se bazeaza pe cultivarea metodica si exploatarea neingradita a imaginatiei. Daca se are in vedere cazul unei persoane care exerseaza ziln ic, pe parcursul mai multor ani, aceasta metoda, este lesne de inteles ce amp loare va dobandi capacitatea sa imaginativa, pe de o parte, dar si cat de mul t timp din viata sa si-1 va petrece in taramul imaginatiei sau sub influenta ei directa, pe de alta parte. O asemenea tehnica il educa pe practicant in spiritul unui pasivism si al un ei obediente totale. Sa ne reintoarcem asupra modului in care a fost executa ta metoda Mind Control. Stam asadar lejer pe scaun si ne relaxam, inchidem o chii si pierdem contactul cu mediul inconjurator; emitem monoton pentru cate va minute sunetul "sfant", OM, si ne golim treptat mintea de orice ganduri. Auzim apoi vocea temperata dar autoritara a unui profesor de yoga, care ne d icteaza riguros ce sa facem. Ne supunem continuu, ordinele succedandu-se far a incetare. Ne conformam automat, mecanic, fara nici o cenzura rationala, in tre altele si pentru ca nu dispunem de timpul fizic pentru a rationa; orice efort rational presupune intreruperea exercitiului. Ii permitem sa faca uz d e mintea noastra dupa bunul sau plac, fara sa fi fost preveniti despre ceea ce urmeaza sa ni se intample. Nu ni s-a dat ocazia si timpul de a ne gandi, de a discerne si de a alege liber. Am fost efectiv pusi in fata faptului imp linit. S-a exercitat asupra noastra o stapanire totala, vreme de aproximativ douazeci de minute. Cand ni se spune sa ne "trezim", atunci ne "trezim", si ne simtim capul ingreuiat ca si cand ne-am scula din somn. Este scenariul unei sedinte tipice de hipnoza in masa, condusa de un yoghin experimentat, cu scopul de a 195

"sparge" barierele mentale care il impiedica pe individ sa progreseze in auto hipnoza. Pentru ca obiectivul ultim al acestui seminar il constituie predarea unei tehnici de autohipnoza.

Ni s-a inmanat la sfarsit cate o caseta audio, cu ajutorul careia sa exersam la domiciliu. Indicatiile sunau astfel: "Izolati-va intr-o camera linistita din cas a voastra si rugati sa nu fiti deranjati sub nici un motiv. Trageti obloanele si stingeti toate luminile, asa incat sa fie intuneric si liniste. Asezati-va in p ozitia lotusului sau in orice alta pozitie de meditatie; daca va e greu, atunci intindeti-va pur si simplu pe podea. Relaxati-va si porniti casetofonul". Cand caseta incepe sa ruleze, se aude pentru cateva minute un zumzet conti nuu, asemanator cu zgomotul unui motor care functioneaza monoton. Acest zu mzet "pregateste" mintea (intocmai ca si sunetul prelungit OM) pentru a ex ecuta comandamentele ulterioare "fara ganduri" si reactii launtrice de imp otrivire. Zumzetul continuu "goleste" mintea de gandurile deja existente, si impiedica totodata nasterea unor ganduri noi. La capatul catorva luni de practica intensa, puteam deja aplica singuri meto da, fara profesor si fara caseta. Ajunsesem la stadiul in care eram capabili sa ne "autocufundam". Instructorii preferau sa utilizeze termenul "autocufundare", evitandu-1 cu ob stinatie pe cel de "autohipnoza", intrucat termenul "hipnoza" provoaca adesea rezerve si chiar teama, iar pe de alta parte este un termen deja consacrat c are nu poate fi prezentat ca o descoperire noua. Din exact acelasi motiv era evitat, cel putin intr-un prim stadiu, si termenul "meditatie". c) Marile promisiuni pe care le vehiculeaza invatatorii acestei tehnici sunt in strumentul cu ajutorul caruia ii tin pe oameni in stapanirea lor. Prima promisiune care ni se face decurge din chiar numele organizatiei: vom invata sa ne controlam mintea si sa-i valorificam puterile ascunse. Apogeul acestei promisiuni este atins atunci cand profesorul ne spune ca "Mintea Uni versala" care guverneaza intreaga lume va face ca dorinta noastra sa devina realitate; cu alte cuvinte, orice imagine autoprogramata am derula pe ecranu l mintii noastre prin tehnica pe care am invatat-o va fi transpusa in realit ate de catre "Mintea Universala". Ni se fagaduieste ca putem deveni in felul acesta bogati, frumosi, puternici, sanatosi, celebri, ba chiar putem ajunge la "progres spiritual", "cunoastere spirituala" si, mai mult, "sfintenie". In continuare, suntem invitati sa ne inscriem in asociatia absolventilor semin arului. Vom pastra astfel un contact permanent si vom fi tinuti mereu la curen t cu noile "descoperiri". in acelasi timp, devenim membrii unui grup de oameni care se sprijina social, dobandim noi prieteni, noi cunostinte, noi posibilit

ati... Pe de alta parte, desigur, conducatorii grupului isi sporesc influenta sociala, pot introduce mai usor in circulatie anumite stiri si idei, si pot mo dela mai eficient perceptia despre lume a adeptilor lor. In ceea ce priveste marile fagaduinte cu care publicul este atras catre semin ariile de Mind Control, una din problemele majore care se cer rezolvate vizea za identificarea continutului notiunii de "Minte Universala". Daca prin acest termen este subinteles Dumnezeu, atunci avem de-a face cu o religie care isi revendica putinta de a-i aduce pe adeptii sai in contact cu Divinitatea si, in felul acesta, se naruie toate pretentiile stiintifice ale metodei. Insa Hr istos ne avertizeaza ca exista doua feluri de puteri spirituale: Dumnezeu si ingerii Sai, pe de o parte, si Diavolul impreuna cu demonii lui, de cealalta parte. Si, de vreme ce aceasta asa-numita "Minte Universala" nu este Hristos, ci, dimpotriva, submineaza si maimutareste invatatura si Biserica lui Hristo s, atunci este cat se poate de evident cine se ascunde in spatele acestei tit ulaturi! Cat priveste masura in care se concretizeaza promisiunile pe care organizatia le agita atat de strident, majoritatea membrilor pe care i-am cunoscut nu si -au imbunatatit radical nici situatia economica, nici 196

starea de sanatate, dupa cum nici n-au devenit celebri sau super-inteligenti. Ceea ce s-a schimbat insa substantial in viata lor este conceptia despre om, despre lume si despre Dumnezeu. De asemenea, au suferit notabile transformar i de comportament si personalitate, devenind in general mai pasivi, si in spe cial dependenti de instructorii Mind Control. Se poate vorbi intr-adevar de u n control al mintii, insa numai in sensul ca mintea le este dirijata de catre conducatorii grupului. Printre acestia din urma, am constatat ca exista unii care isi exercita realmente puteri suprafiresti. Sunt puteri spirituale care sustin si dirijeaza organizatia. Liderii cei mai "evoluati" intretin un cont act nemijlocit cu "fiintele spirituale", in speta cu demonii. Al doilea exemplu Sa ne oprim, in cele ce urmeaza, asupra seminarului organizat de "Centrul OM " al gurului Shri Chinmoy. Cel care preda este un discipol apropiat al gurul ui. Afisul care ne invita la conferinta purta titlul "Cum veti atinge prin y oga tintele dumneavoastra spirituale".

Iata procedeul prin care am fost invatati sa meditam: ne asezam intr-o poziti e cat mai relaxata, inchidem ochii si ne concentram mintea asupra unui punct concret (locul inimii, spre exemplu). Profesorul ne propune: "Imaginati-va ca inspirati si expirati nu prin nari, ci prin inima. Simtiti aerul trecand pri n inima voastra". Asadar, pret de aproximativ zece minute ne imaginam ca aeru l intra si iese prin inima. Se presupune ca astfel ni se deschide "inima spir ituala" si dobandim iubire. Urmeaza apoi o pauza in care profesorul ne vorbes te despre yoga, reincarnare, karma si despre gurul sau. La capatul peroratiei , inchidem ochii si ne concentram din nou asupra locului inimii. Profesorul n e indica acum sa ne imaginam ca in locul inimii exista o floare deosebit de f rumoasa. Ne cere apoi sa ne identificam cu aceasta. Dupa ce ne lasa cateva mi nute sa ne autostimulam imaginatia, ne indruma sa ne cufundam in "inima" flor ii, unde ar exista, spune el, un soare minuscul. "Cufundati-va in soare... Si mtiti soarele cum creste si devine una cu voi...". Dupa aceasta cufundare a m intii in imaginar, incepe lent revenirea in lumea reala. "Simtiti ca iesiti d in soare... Sunteti iarasi in floare; ridicati-va deasupra florii... Auziti s unetele din jurul vostru... Deschideti ochii putin cate putin". O data cu finalul exercitiului, profesorul isi reia expunerea: "Aceste exercitii sunt foarte simple, dar foarte eficiente, mai ales daca le practicati zilnic, l a ore bine stabilite... Veti putea patrunde astfel in realitatea spirituala si v eti accede la un plan spiritual superior", ne asigura el cu convingere. In sfars it, ne permite sa-i adresam cateva intrebari. Ma grabesc sa-l interpelez: Domnule profesor, pe de o parte vorbiti despre o anumita "realitate" pe care meditatia ne va ajuta sa o descoperim, iar pe de alta parte in toate exerciti ile pe care le-am facut ne-ati comandat sa ne imaginam aceasta realitate. Cum stim ca ea exista cu adevarat si ca nu este o simpla nascocire a imaginatiei noastre? Meditatia va va convinge de aceasta. Cu cat veti exersa mai temeinic, cu atat veti fi mai edificati si veti dobandi experiente despre aceasta realitate. Dar daca fac in fiecare zi exact ceea ce-mi spuneti, adica ma scol dimineata si meditez asupra inimii spirituale, imi imaginez ca respir prin inima spir ituala, ca schimb energie cu cosmosul - si tin sa subliniez cuvantul "imagin ez" - nu inseamna aceasta pur si simplu ca ma autosugestionez? Nu voi ajunge in final, dupa ani de zile de practica, sa creditez propria mea imaginatie, luand-o drept realitate? Nu cumva ma transpun intr-o lume fantastica? Mai m

ult, nu cumva voi ajunge sa confund in general realul cu imaginarul? Vreau s a spun ca nu exista in realitate nici floarea, nici soarele in inima, nu-i asa? Da, nici floarea si nici soarele nu exista. insa dumneavoastra, prin exercitiul meditatiei, ajungeti sa incorporati calitatile acestor imagini - adica frumusete a florii, luminozitatea soarelui - si astfel sunteti ajutati sa le realizati in viata dumneavoastra. 197

Asadar, este vorba de autosugestie, de autoprogramare sau programare din ex terior, mai ales ca dumneavoastra sunteti cel care alege aceste simboluri, in timp ce noi va executam riguros instructiunile. Practic, dumneavoastra n e programati mintile, iar noi ne conformam programului... Uitati ce se intampla, intreaga societate umana functioneaza pe baza unor programe; noi nu facem decat sa schimbam un program cu altul mai bun. Sunt de acord ca societatea incepe sa programeze mintile oamenilor din chiar clipa nasterii lor, imprimandu- le adesea valori negative - precum egoismul , agresivitatea, goana dupa bani si putere, hedonismul in toate formele lui, s.a.m.d.... Este suficient sa evocam programele actuale de televiziune, car e promoveaza constant sexul si violenta, intrebarea mea este alta: De unde s tim ca noul program pe care ni-1 propuneti este expresia adevarului? Cunoasteti dumneavoastra cumva adevarul? Nu, dar pastrez multe dubii legate de ceea ce ne propuneti, si vreau sa le dis cutam. Ce garantii exista ca programul pe care vreti sa-l impuneti mintii noas tre este furnizor de adevar? Daca el este gresit, atunci imi voi petrece tot r estul vietii luand greseala drept adevar? Nu e oare extrem de riscant? In cel mai fericit caz, imi voi irosi multi ani de zile in zadar... Iar apoi, voi mai gasi oare vreodata resursele spirituale pentru a inlatura acest program? Voi putea macar constientiza ca acest program este gresit, de vreme ce m-am supus ani in sir unei actiuni sistematice de anihilare a capacitatii critice a minti i? Subit, atmosfera dintre noi a devenit glaciala si profesorul a sugerat ca nu ma i este dispus la o prelungire a discutiei.

Intrucat am participat la nenumarate sedinte de hipnoza si am auzit gurusi celebri vorbind despre hipnoza si meditatie, intrucat am vazut cu ochii mei maestrii yoghini precum Babaji si Satyananda hipnotizand oameni in cateva secunde - ba chiar am fost eu insumi "beneficiarul" unui asemenea tratament de cinci-sase ori in India, am toate temeiurile sa afirm ca asa-numita "me ditatie" yoghina este o forma de autohipnoza. De altfel, am intalnit gurusi care admiteau implicit aceasta echivalenta. Desigur, cei care mediteaza sunt de obicei dirijati in prealabil de catre un gur u, astfel incat temele sunt atent selectate dinainte. Asa se face ca discipolii sunt dirijati uneori spre a-si "reaminti" vietile anterioare, ca in felul acesta sa imbratiseze credinta in reincarnare. Alteori sunt dirijati sa mediteze asupr a figurii gurului, sub pretextul insusirii valorilor spirituale pe care acesta l e intrupeaza; in realitate, insa, pe aceste cai ocolite vor fi condusi spre a-l admira, adora si zeifica pe guru, devenind in final uneltele lipsite de vointa a le acestuia. Prin meditatie, adica in cea mai mare masura prin autohipnoza si autosugestie , persoana este determinata sa-si impleteasca singura lanturile spirituale cu care se va lasa tarata in inselare si sclavie. Gurusii utilizeaza insasi put erea mentala a persoanei pentru a o supune. Este ca si cum ar convinge-o sa-s i scoata ochii cu propriile ei maini. Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si r ataciti fiind ei insisi (II Tim. 3, 13), spune Apostolul Pavel. Dar cine i-a in selat pe toti acestia, pe gurusi si pe discipolii lor? Cine i-a deturnat la o a semenea distanta de realitate? Exista in spatele lor o traditie spirituala mult imilenara, in care se nasc si pe care o respira: vechea idolatrie rezista pana in zilele noastre, intretinuta de anumite entitati spirituale care produc valur i de evenimente si experiente suprafiresti, alimentandu-le oamenilor atasamentu l fata de aceasta traditie. Evanghelia nu face nici un secret din identitatea a utorului si catalizatorului acestei rataciri: este balaurul cel mare, sarpele c el de demult, care se cheama Diavol si 198

Satana, cel care inseala toata lumea (Apoc. 12, 9). Al treilea exemplu

Ma voi referi succint la continutul a doua conferinte-lectii sustinute de mis carea gurului Satyananda. Prima lectie este predata de insasi Shivamurti, conducatoarea filialei grecest i a miscarii. Suntem injur de 20 de persoane, cu varste situate pana la 25 de ani. Ni se indica mai intai sa facem cateva asane, pentru ca in final sa ne as ezam in pozitia lotusului. Acum inchideti ochii! Dobanditi cunoasterea taramului spiritual care se afla i n fata persoanei voastre. Un intuneric se intinde in fata mea. Ma straduiesc s a-l pipai, sa-i aflu marginile. Imaginati-va in mijloc o lumanare arzand. Facem eforturi serioase in acest sens. - Deschideti ochii si priviti intens flacara lumanarii care arde in fata voastra. Intr-adevar, in acest timp cineva aprinsese o lumanare de dimensiuni mari s i o postase in fata noastra. Dupa ce o privim concentrati vreme de cateva m inute, ne porunceste din nou: - Inchideti pleoapele si pastrati imaginea lumanarii in fata ochilor. Acum detaliile sunt mai "palpabile", exact ca atunci cand, dupa ce privim so arele un anumit timp si inchidem ochii, pastram in continuare imaginea soare lui pe retina, ca urmare a excitarii nervului optic. Acelasi gen de "percept ie" se manifesta si acum. Imaginea lumanarii persista in fata noastra, fara sa faca necesar un efort de imaginatie. - Straduiti-va sa pastrati imaginea clar si constant in fata voastra cu ochii i nchisi, ne spune din nou Shivamurti. Intr-adevar, reusesc. - Acum straduiti-va sa vedeti un frumos trandafir rosu... il vedeti cat se poat e de viu, cu picaturile de roua pe el...

De aici incepe deja sa lucreze imaginatia. Continuam apoi cu succesiuni intr egi de imagini, la capatul carora ni se comunica ritos: - Taramul prezent acum in fata voastra se numeste Tsitakas si este locul vede rii spirituale. Se poate dezvolta acest taram, precum si capacitatea de a pri mi si a trimite imagini. In concluzie, ni se adreseaza din partea conducatorului miscarii propunerea e xplicita de a ne cultiva paroxistic imaginatia. Cea de-a doua lectie se desfasoara in vasta sala a unui ashram din India. Pr ofesoara este o swami europeana, veche discipola a gurului. Poarta rasa port ocalie. Printre elevi se numara in special vizitatori ocazionali ai ashramul ui, de la copii pana la oameni de varsta medie. Nidra Yoga sau "yoga relaxar ii" se adreseaza prin excelenta societatii contemporane. 199

Profesoara ne invita sa ne intindem pe podea, fara sa ne atingem unul pe alt ul, si sa ne gasim o pozitie cat mai comoda. - Inchideti ochii si linistiti-va, relaxati-va... Ritmul indicatiilor este lent, pentru a ne asigura tot timpul necesar executie i. in sala domneste o liniste deplina, intrerupta numai de glasul yoghinei. - Simtiti-va corpul devenind greu, din ce in ce mai greu... Este cu neputinta s a-l miscati... Simtiti punctele de contact cu podeaua... Urmeaza o pauza de cateva minute. - Acum simtiti-va corpul foarte usor, gata sa-si ia zborul... Uitati acum corpu l, si priviti cu mintea un minunat apus de soare... Acum o floare galbena... O cascada frumoasa... Un so are stralucitor...

Imaginile se insiruie ca la un cinematograf. Glasul profesoarei este domol si ritmat. intregul exercitiu dureaza in jur de o ora. Acum dobanditi din nou constiinta propriului corp... Miscati-va incet-incet membrele... Intr-adevar, imi simt corpul indeajuns de greu cat sa nu pot schita miscari ra pide. Deschideti-va ochii putin cate putin si luati act de amanuntele camerei... Ma ridic alene, ca dupa un somn profund. Privind in jur, constat ca majoritat ea cursantilor par a fi proaspat treziti din somn... Unii raman insa intinsi pe podea. Au adormit intr-adevar de-a binelea! - Treziti-i, ne spune zambind profesoara... Acesta a fost continutul lectiei de Nidra Yoga, pe parcursul careia ne-am pre dat controlul mintii si intreaga vointa in mainile swamitei, devenind subiect ii unei proceduri tipice de hipnoza in masa. Hiperstimularea imaginatiei a co nstituit din nou activitatea noastra principala. Am evocat cele trei cazuri de mai sus pentru a ilustra si sub acest aspect i mensa diferenta dintre yoga si ascetismul ortodox. Acesta din urma adopta o pozitie refractara fata de imaginatie, concentrandu-se asupra unei ancorari cat mai intense in realitate. Considera imaginatia un teren extrem de primej dios, folosit prin excelenta de catre Diavol. Parintii asceti desemneaza fre cvent imaginatia ca fiind "puntea demonilor", iar pe Diavol il numesc "mare scenograf, "regizor" sau "nascocitor". Prin intermediul imaginatiei, Diavolu l se straduieste sa influenteze decisiv mintea umana. Parintii disting net l ucrarea imaginatiei de adevarata lucrare a harului dumnezeiesc. Aceasta lucr are a Duhului Sfant este perceputa in stare de trezvie, in deplina cunostint a, si totdeauna in afara taramului imaginatiei. Sa consultam insa chiar scrierile patristice. Textul ce urmeaza apartine Sfant ului Nicodim Aghioritul, fiind extras din cartea sa Razboiul nevazut. Sfantul Nicodim a studiat riguros vechile scrieri ascetice ale Parintilor crestini si le-a reunit in monumentalele culegeri intitulate "Filocalia" si "Everghetinos" , care au devenit cele mai citite carti in mediile monahale ortodoxe. imbratis and el insusi acelasi mod de viata pe care si-1 asumasera Parintii isihasti si rezumand experienta patristica a Bisericii lui Hristos, Sfantul Nicodim scrie :

200

"Dupa ce am vorbit despre corectarea simturilor noastre, urmeaza a vorbi aici si despre felul cum sa corectam imaginatia si memoria noastra; caci, potrivi t aproape tuturor filosofilor, imaginatia si memoria nu sunt altceva decat im presii ale lucrurilor sensibile pe care le-am vazut, auzit, mirosit, gustat s i pipait. Am putea asemana intrucatva suma perceptiilor noastre cu o pecete, iar imaginatia cu imprimarea pecetii. [...] Sa stii ca, dupa cum Dumnezeu este in afara de toate simturile si lucrurile ce se simt, in afara de orice forma, culoare, distanta si loc, ca o fiinta fara fo rma si neinchipuita, fiind pretutindeni si mai presus de orice, tot astfel este dincolo de orice imaginatie. Prin urmare, sa stii ca imaginatia este o putere sufleteasca incapabila a se uni cu Dumnezeu, din pricina unor astfel de neajuns uri ale ei. Sa stii ca Lucifer, cel ce fusese intaiul intre ingeri, aflandu-se la inceput mai presus de imaginatie si afara de orice forma, culoare si perceptie, ca min te rationala, imateriala, fara forma si fara trup, mai apoi ravnind in mintea sa sa devina intru totul egal cu Dumnezeu, a cazut in aceasta mult divizata, g rosolana si multiforma imaginatie. Astfel, din inger fara forma, nematerial si nepatimas, a devenit diavol, oarecum material, pluriform si patimas. De aceea este numit de catre dumnezeiestii Parinti pictor a toate, imitator a t oate, sarpe cu multe chipuri, mancator al pamantului patimilor, nalucire, si al te nume de acest fel. [...] Deci, invata din acestea, iubite, ca diferitele forme ale imaginatiei, dupa cum sunt inventii si nascociri ale diavolului, tot asa ii sunt lui si foarte pe plac . Pentru ca, dupa unii sfinti, imaginatia este puntea pe care trec demonii uciga tori si se amesteca in suflet, facandu-1 salas al gandurilor rele si al tuturor patimilor necurate, sufletesti si trupesti. [...] O! Dar diavolul cel ucigator de oameni a facut ca, intocmai precum el a cazut prin imaginatie, tot asa si Adam sa-si inchipuie ca poate deveni egal cu Dumne zeu, si prin aceasta inchipuire sa cada. Astfel, din acea viata cugetatoare, i ngereasca, indisolubila si statornica, a fost aruncat de diavol in imaginatia

robita simturilor, multiforma si nestatornica, si in starea animalelor iration ale. [...] Omul, o data cazut intr-o astfel de stare, cine poate spune in cate patimi, raut ati si greseli n-a fost aruncat prin imaginatie? A umplut filosofia morala cu felurite amagiri, fizica cu multe opinii neadeva rate, iar teologia cu dogme false. Caci multi dintre cei vechi si dintre cei noi, dorind sa vorbeasca despre Dum nezeu si sa se ocupe indeosebi de adevarurile inalte si neinchipuite ale lui Dumnezeu, chiar inainte de a-si curati mintea de formele patimase si de felur itele inchipuiri ale lucrurilor care cad sub simturi, in locul adevarului au aflat minciuna. Raul cel mare este ca au imbratisat aceasta minciuna drept ad evar. in loc de teologi, ei se arata a fi niste amagitori, bizuindu-se pe isc usinta mintii, cum zice Apostolul. Deci, frate, daca doresti sa te eliberezi degraba de aceste patimi si rautati, daca voiesti sa te feresti de feluritele curse si mestesugiri ale diavolului si daca iubesti a te uni cu Dumnezeu si a dobandi dumnezeiasca luminare, atunc i lupta-te din rasputeri a-ti goli mintea de orice forma, culoare si spatialit ate. Pe scurt, de orice imaginatie si aducere aminte a lucrurilor bune sau rel e, pentru ca toate acestea sunt plagi, umbre si neguri care intuneca puritatea , nobletea si stralucirea mintii. Nici o patima trupeasca sau sufleteasca nu p oate patrunde in minte pe alta cale decat prin imaginarea lucrurilor senzorial e. Imaginatia si memoria sunt treptele inselaciunii vrajmasului, dar mai cu se ama imaginatia: intr-insa este radacina oricarui pacat. 201

Sarguieste-te, deci, a-ti pastra mintea curata de orice imaginatie, asa cum a creat-o Dumnezeu." Asadar, in vreme ce crestinii se feresc de imaginatie in timpul rugaciunii, t oti gurusii si new age-istii, dimpotriva, o stimuleaza si o dezvolta prin div ersele mijloace de "meditatie", considerand-o "vehicul" si mod de a se apropi a de "Dumnezeu". Bineinteles, "Dumnezeul" lor este cu totul altul decat Hrist os.

In zilele noastre asistam la o veritabila explozie de organizatii new age-iste care cultiva sistematic imaginatia in mintile adeptilor lor. in acest fel, Diav olul gaseste terenul cel mai prielnic pentru a-i "duce la cinema", cum obisnuia sa spuna batranul Paisie. Acest teren extrem de fertil va fi valorificat si de catre Antihrist, in scopul plasmuirii falselor sale minuni. Sfantul Apostol Pa vel scrie in cea de-a doua sa epistola catre tesaloniceni ca aratarea lui Antih rist va fi insotita de false minuni care se vor savarsi prin lucrarea Diavolulu i: Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amagiri nelegiuite, pentru fi ii pierzarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului (II Tes. 2,9-10). Asadar, analiza acestor aspecte legate de meditatia orientala si rugaciunea c restina reveleaza o data in plus antiteza fundamentala dintre cele doua relig ii. Pe cat difera lumina de intuneric si Dumnezeu de Diavol, pe atat difera B iserica lui Hristos de paganismul hindus si de sectele new age-iste. EPILOG Si au zis apostolii catre Domnul: Sporeste-ne credinta! (Luca 17,5) Batranul Paisie spunea ca Hristos, dincolo de sirul nesfarsit al zguduitoarel or minuni pe care le-a savarsit, a lasat inadins anumite lucruri nelimpezite pana la capat in Evanghelie, spre a-i da in acest mod omului posibilitatea de a-si dovedi buna dispozitie, astfel incat credinta sa sa nu izvorasca din co nstrangere (spre exemplu, din multimea unor dovezi zdrobitoare), ci sa fie ro dul bunei sale intentii. In acest fel, credinta devine si o lucrare proprie a omului, vrednica de lauda si de rasplata din partea lui Dumnezeu. Asemeni necredintei, nici credinta in Dumnezeu nu are o baza stiintifica. Es te totusi adevarat ca stiinta contemporana furnizeaza tot mai numeroase indi cii ale existentei lui Dumnezeu. insa hotaratoare in privinta refuzului sau asumarii credintei in Dumnezeu raman intentia si calitatea fiecarei persoane in parte. Desigur, aceasta alegere are consecinte dintre cele mai marcante pentru viata individului. Omul in al carui suflet se naste credinta dobandeste o putere u riasa care il transgreseaza intr-o dimensiune spirituala vesnica. El cunoaste realitati extrem de profunde, insa nu printr-un demers rational obisnuit, ci prin credinta si mai ales prin experienta. Credinta determina in chipul cel mai firesc faptele credintei; acestea, la randul lor, aduc cunoastere spiritu

ala, care calauzeste la o tot mai profunda si mai intensa credinta. Astfel es te parcurs intr-o continua ascensiune drumul credintei, pana ce omul ajunge l a credinta desavarsita. Punctul crucial il constituie prima circumstanta in care persoana va actiona in tr-o maniera care se fundamenteaza pe credinta. in acest punct, omul trebuie sa faca un salt semnificativ, depasindu-si indoielile si ezitarile care de obicei sunt de natura sa bulverseze si chiar sa ne intrerupa brutal calatoria. Saltul este posibil printr-o miscare sufleteasca energica, hotaratoare, in virtutea c areia omul sa actioneze bazandu-se pe intentia sa launtrica profunda, si sa ina inteze astfel pe cale. Acest act al sau va fi motorul experientelor credintei s i al cunoasterii spirituale. Mai departe, dificultatile si intensitatea luptei sufletesti 202

vor creste analog cu progresul spiritual al luptatorului. Stacheta se va ridica putin cate putin, pana ce atletul va ajunge la credinta desavarsita. Ezitarile si indoielile pe care suntem chemati sa le biruim prin credinta sunt reale, iar primejdiile - cat se poate de palpabile. Exista vrajmasi de temut ca re se straduiesc sa ne abata de pe calea adevarului si sa ne distruga. De aceea , este vital sa putem opera totdeauna distinctia intre himera si realitate, int re intuneric si lumina, intre ratacire si adevar, intre credinta gresita si cea adevarata. Profunzimile credintei sunt imposibil de sondat cu instrumente rationale. Rad acina ei este dumnezeiasca, iar puterea ei de neimaginat. Hristos subliniaza acest lucru, adresandu-se tuturor generatiilor de peste veacuri: Adevarat gra iesc voua: Daca veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntel ui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua c u neputinta (Matei 17, 20). Desigur, astfel de cuvinte pot parea mari; insa a tunci cand ele sunt insotite de nenumarate fapte lipsite de orice echivoc, at unci trebuie sa le dam crezare si sa ni le insusim ca atare. Minunile infrico satoare pe care le-a savarsit si le savarseste Hristos sunt intarite prin mar ile minuni pe care le-au savarsit neincetat de-a lungul veacurilor si le sava rsesc in egala masura astazi cei care au crezut si cred nestramutat in El, pr ecum Domnul insusi fagaduise: Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mi ne va face si el lucrarile pe care le fac Eu, si mai mari decat acestea va fa

ce (Ioan 14, 12). Exista astfel un neintrerupt lant de aur care, pornind de la Hristos, se contin ua cu sfintii apostoli, cu parintii apostolici, cu ascetii pustiurilor Egiptulu i, cu marii capadocieni, cu ierarhii, mucenicii si monahii isihasti de pretutin deni, si care isi prelungeste zalele pana in zilele noastre, cu nenumarati pari nti plini de harismele Duhului Sfant, precum staretul Iacov sau batranii aghior iti Paisie, Porfirie, Iosif si Efrem. Toti acestia au savarsit o multime de min uni prin credinta in Iisus Hristos: i-au tamaduit cu desavarsire pe demonizati, pe paralitici, pe cancerosi, pe orbi, si nu o data au inviat oameni din morti! Iar aceasta acum, in zilele noastre, in chiar mijlocul nostru! S-au scris deja rafturi de carti reunind asemenea marturii, extrem de riguros atestate. Si tot usi, nici macar aceasta nu este roada cea mai inalta si mai ravnita a credintei . Rezultatul ei final, si totodata telul nostru suprem, este cel pe care ni-1 r eveleaza Sfanta Scriptura, vorbind despre Hristos: Ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 15). De ce exista insa oameni care, desi au auzit despre Hristos, totusi nu cred? R aspunsul ne vine si de aceasta data din partea lui Hristos: Oamenii au iubit i ntunericul mai mult decat Lumina, caci faptele lor erau rele (Ioan 3, 19). Fir este, printr-o asemenea atitudine, astfel de oameni se osandesc pe ei insisi s a traiasca pe pamant o viata cu totul grosiera, ancorata strict in sfera mater iei, rupti de izvoarele spirituale ale lumii, lipsiti de Dumnezeu. Daca raman consecventi acestei tragice optiuni pana la sfarsitul vietii lor, atunci prabu sirea lor ontologica se consfinteste pentru eternitate, in sensul unei despart iri vesnice de Dumnezeu, al unei suferinte vesnice, al unei morti spirituale a sumate de buna voie. Acesta este iadul... Invataturile lui Hristos, Sfintele Taine pe care le-a temeluit, minunile sava rsite de El, toate detaliile vietii Sale, desi sunt exprimate prin mijloace o menesti, ele transcend la modul absolut ratiunea umana, simturile si limbajul comun. Provin intru totul de la Dumnezeu. Si, intrucat fapta lui Dumnezeu, s ocotita de catre oameni nebunie, este mai inteleapta decat intelepciunea lor (I Cor. 1, 25), nimeni nu poate scruta adancimile dumnezeiesti printr-un simp lu efort mental. Prin insasi natura ei, gandirea omeneasca este inapta sa inv estigheze exhaustiv tainele lui Dumnezeu, fapt subliniat si de apostolul Pave l: Cuvantul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu (ICor. 1,18). Omul a fost facut de Dumnezeu pentru a participa la viata Lui, pentru a deve ni Dumnezeu prin har. Altfel spus, toate insusirile pe care Dumnezeu le pose

da prin firea Lui (atotcunoasterea, atotputernicia, nemurirea, fericirea etc ), omul le va dobandi ca o ofranda a iubirii lui Dumnezeu, exact asa precum in dar 203

am primit si viata pe care o traim. Aceasta indumnezeire a omului se lucreaza treptat, in masura in care inima om ului, intentia lui, nazuinta lui cea mai profunda se statornicesc pe calea bi nelui. Cu cat vointa lui se lasa imboldita spre rau, cu atat el se indepartea za mai mult de harul lui Dumnezeu si se indreapta mai alarmant spre intuneric ul fiintei, spre descrestere ontologica, spre iad. Tocmai datorita originii sale divine, omul poarta adanc intiparit in sufletul sau dorul dupa Dumnezeu, dorul de indumnezeire. in absolut nimic altceva nusi poate gasi implinirea sufletul omenesc. Nimic mai putin decat atat nu este vrednic de firea lui. Si exact acest dor binecuvantat dupa indumnezeire se s traduieste sa ni-1 perverteasca Diavolul, astfel incat sa ne deturneze de la tinta noastra. Este strategia lui predilecta: de a corupe miscarile ontologic e firesti ale omului. Asadar, Diavolul a pervertit acest dor de indumnezeire - inteleasa ca resta urare, prin harul lui Dumnezeu, a starii omului de dinainte de cadere - in dorinta de autoindumnezeire. Ispititorul ne sopteste cu perfidie: "Singur, omule, vei deveni Dumnezeu! Ce nevoie ai de Dumnezeu? Esti Dumnezeu, numai ca nu o stii!". Prin momeala autoindumnezeirii (Veti fi ca Dumnezeu... - Facere 3, 5), Diavol ul i-a condus pe cei intai ziditi la razvratire impotriva lui Dumnezeu, la iz gonirea din Rai, la declinul spiritual, la decaderea ontologica, la pierderea harismelor duhovnicesti. Viata omului s-a rupt de comuniunea cu Dumnezeu si a dobandit o serie de insusiri ale existentei animale: Omul, fiind in cinste, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor (Ps. 48, 12). Prin cadere, el a devenit stricacios, a cunoscut boala si, in cele din urma, moartea. Plata pacatului este moartea (Rom. 6, 23). In Cartea Facerii, cea dintai a Vechiului Testament, este descris detailat ac est moment fatal pentru intregul neam omenesc. Uriasa catastrofa ontologica p e care a suferit-o natura umana prin caderea protoparintilor, si care se tran

smitea din generatie in generatie, nu putea fi inlaturata decat de Dumnezeu i nsusi. Orice efort omenesc in acest sens era absolut insignifiant. Drept urma re, Dumnezeu S-a intrupat, asumandu-Si astfel plenar natura umana, si prin lu crarea Sa, prin faptele si invataturile Sale, dar mai ales prin Sfintele Sale Taine, i-a deschis din nou omului drumul catre indumnezeire. Este drumul pe care in chip fericit il parcurg pana la capat sfintii. De-a lungul intregii istorii, Diavolul face uz de aceeasi veche capcana, auto indumnezeirea, pentru a reitera astfel marea cadere a omului. Ce ii fagaduies c fiecarei persoane in parte invataturile orientale inspirate nemijlocit de c atre Diavol si ingerii sai? Exact acelasi lucru prin care Diavolul ii inselas e pe Adam si Eva in Rai: "Vei deveni Dumnezeu!". In ce fel? Prin exercitiile yoga, prin tehnicile de meditatie, prin ceremoniile si jertfele aduse demonilor. Este tocmai ceea ce a dorit Diavolul insusi: sa devina Dumnezeu. Si voi pun e tronul meu mai presus de tronul Celui Preainalt, si voi fi asemenea Lui, a gandit arhanghelul Lucifer, si a cazut cu infricosatoare cadere, devenind Diavol. Din arhanghel prealuminos, care raspandea pretutindeni in jur dumn ezeiasca lumina necreata, a devenit demon preaintunecat. Cu aceasta boala s pirituala se va stradui pana la sfarsitul veacurilor sa-l contamineze si pe om. Diavolul si ingerii sai cazuti nu-si afla in nimic altceva mai multa satisfacti e decat in a fi socotiti dumnezei, si a fi adorati ca atare. Prin insuflarea di recta a teoriilor religioase orientale, demonii urmaresc asadar sa-l antreneze pe om intr-o dubla cadere: aceea de a-i venera pe ei, si aceea de a se venera p e sine insusi, in locul lui Dumnezeu. Cine le mai poate veni in ajutor celor inselati de Satana intr-o asemenea m asura? Numai Acela Care S-a facut om pentru a-i mantui pe cei zdrobiti cu i nima, Acela Care S-a pogorat pe pamant ca sa afle oaia cea 204

pierduta(y. Luca 15, 4), Acela Care a venit nu ca sa judece, ci ca sa-l mantui asca pe om (v. Ioan 12, 47), Acela Care ne-a iubit atat de mult, incat a primi t sa Se rastigneasca pentru noi, Preabunul si Atotputernicul Hristos Dumnezeu. El Se reveleaza pe Sine omului intr-o relatie vie, personala, in interiorul B isericii pe care El insusi a intemeiat-o spre a exista pana la sfarsitul veacu rilor.

Pentru ca omul sa-si improprieze aceasta revelatie, trebuie sa intre in sta ulul duhovnicesc al Bisericii. Aici il va intalni pe Singurul Dumnezeu Adev arat, pe care il va cunoaste prin experienta nemijlocita a comuniunii perso nale. Felul de vietuire al omului este cel care determina profunzimile aces tei comuniuni. Cand omul isi armonizeaza modul de viata cu voia lui Dumneze u, cu poruncile lui Hristos, atunci incepe sa se asemene cu Dumnezeu, sa de vina Dumnezeu prin har si partas al celor mai adanci taine ale vietii. Aceasta revelatie care se amplifica gradat poate ajunge - prin rugaciune pana la vederea Luminii necreate a Sfintei Treimi, in care persoana umana s e uneste ontologic, in mod constient si real, cu Dumnezeu. Omul traieste in Dumnezeu si Dumnezeu traieste in om. Omul devine teofor si cunoaste tainel e lui Dumnezeu prin traire, participand el insusi la viata dumnezeiasca. Cei care au ajuns la asemenea masuri duhovnicesti devin capabili sa ne invete si sa ne transmita si noua ceea ce traiesc ei, si astfel sa ne calauzeasca si pe noi la cunoasterea treptata si la iubirea Adevaratului Dumnezeu. Un astfel de om a fost parintele Paisie. El ne-a daruit nu numai inima sa, ci si intreag a sa experienta, pusa in slujba indrumarii noastre sufletesti catre dragostea lui Hristos. Sa urmam asadar pasii batranului si ai tuturor sfintilor de peste veacuri, s i sa-i chemam neincetat in rugaciuni, astfel incat fiecare dintre noi sa dob andeasca experienta lui Dumnezeu in Duhul Sfant. Atunci toate se vor aseza p e fagasul lor firesc: vom deosebi adevarul de minciuna, realitatea de imagin ar, lumina de intuneric. Caci nu exista nimic mai insemnat, mai de trebuinta , mai inalt in aceasta lume decat cunoasterea si iubirea Adevaratului Dumnez eu. Pentru ca ceea ce se pierde sau se castiga la sfarsitul oricarei calatorii ome nesti in aceasta lume nu este nimic mai putin decat viata vesnica.

205