n teatru, ca i n via, prelum roluri diferite, pe care nu le nelegem i pe care le jucm vrnd-nevrnd, cu sau fr succes.

Teatrul e peste tot, pe strad, la televizor, toi suntem actori, dar nu tim ce rol jucm. Chiar cnd am nvat textul, l repetm mecanic, pasiv, fr convingere. (Andrei erban) Teatrul nu-i priveste doar pe actori, in profesie, ci face parte din viata tuturor, caci vrand, nevrand, toti jucam roluri. Privitor ca la teatru tu n lume sa te-nchipui, ne indemna Eminescu. Trebuie sa fim lucizi, sa vedem adevaratul chip din spatele mastii, sa fim actori, chiar daca a fi actor inseamna expunere (suntem la adapost in rol de spectator, si mai la adapost in rol de critic!). Granitele dintre viata si scena sunt adesea invizibile: n scoala de teatru se invata metode, stiluri, dar suntem martorii aceleiasi lipse de repere, ca si n viata fiecare avem un rol de jucat, dar l cunoastem? Ne putem dedica toata viata cautarii rolului nostru. Verticalitatea insemna trecerea de la nivelul brut, grosolan, necizelat, de fiecare zi, la un nivel subtil. Asa s-a nascut teatrul, din misterele de la Eleusis. In societatea Evului Mediu, onoarea insemna valoarea morala esentiala, iar pentru un cavaler a-si pierde onoarea insemna pierderea identitatii personale, anihilarea fiintei, nu doar degradarea in comunitate. Commedia dell'arte prezenta tipuri umane, pe care actorii le studiau o viata intreaga ca sa le inteleaga. Azi, omul modern este opusul modelului de tip medieval, isi cauta identitatea prin eliberarea de modele, de arhetipuri. Actorul care cauta ceva nobil in trivialitate este socotit bizar, este marginalizat, o Clody Bertola nu si-ar mai gssi locul in lumea de azi, afirma cu tristete Andrei erban. Actorul si rolul sunt ca mana intr-o manusa, separati si inseparabili, afirma Peter Brook. Pentru Grotowski, a juca un rol era lupta intre da si nu, o provocare cu tine insuti, pana la a merge impotriva naturii tale. Zeami, teoretician al teatrului N, vorbeste despre transformarea spirituala a actorului, despre deschiderea ochilor si a urechilor, despre cum sa te privesti pe tine insuti din afara, sa te vezi pe tine de sus, din spate. Putem considera arta drept tehnica imitarii realului, un actor prost este cel care se identifica cu rolul, nu e constient ca face o imitatie, nu simte postura exterioara. Actorul trebuie identificat nu cu rolul lui, ci cu esenta profunda a personajului, trebuie sa se identifice cu masca pe care o poarta. Masca este elementul de legatura intre teatru si viata, baza si produsul actelor umane pe scena vietii, masca de pe scena devenind un fel de punere in abis a celei din existenta de zi cu zi, caci fiecare om, prin educatie, are o masca (Jung). Cei atenti pot vedea sub masca minciuna in privire, in tonul vocii, in gesturi. In societate, identificarea cu rolul social este atat de mare, incat omul nu mai stie cine este el insusi, devine o masca goala. Uneori, porti o masca in mod constant si constient, ca sa protejezi adevarul. Exterior poti juca un rol, si toti jucam diverse roluri, dar interior trebuie sa ramanem liberi. Ce inseamna sa joci un rol? Nu inseamna sa faci ce-ti place, ci ceea ce este necesar, mentinandu-ti libertatea interioara. Sa joci un rol inseamna distantare, sa fii liber inauntru, sa nu te identifici cu nimic, sa fii echidistant.