ELEMENTE ŞI NOŢIUNI ASOCIATE PEREŢILOR

- centurile şi buiandrugii, prezentate pentru pereţii din zidărie. În cazul unor

niveluri înalte la clădiri cu pereţi din zidărie (de ex. săli), se prevăd şi centuri
intermediare, pe înălţimea nivelului, cu rol de consolidare.
La pereţii din beton armat monolit centurile rezultă prin armarea pereţilor cu
armături orizontale dispuse în dreptul planşeelor, iar în cazul pereţilor din panouri
mari prefabricate centurile rezultă prin armarea şi monolitizarea rosturilor
orizontale. Buiandrugii la pereţii din beton armat monolit şi panouri mari
prefabricate se numesc, în general, rigle şi rezultă prin armarea corespunzătoare
a zonelor dintre două goluri suprapuse;
- soclul reprezintă porţiunea de perete exterior cuprinsă între teren şi cota
zero, fiind partea superioară a fundaţiilor la clădiri fără subsol, respectiv porţiunea
peretelui de subsol care depăşeşte cota terenului la clădiri cu subsol ;
- parapetul reprezintă porţiunea de perete exterior situată sub ferestre ;
- şpaletul este porţiunea plină dintre două goluri de uşi (la pereţi interiori),
respectiv dintre două ferestre în cazul pereţilor exteriori. În cazul diafragmelor
privite ca elemente structurale, şpaleţii se numesc montanţi;
- solbancul reprezintă partea superioară a parapetului din exteriorul
ferestrei ;
- glaful reprezintă partea superioară a parapetului din interiorul ferestrei;
 - ancadramentul reprezintă elementele de evidenţiere a ferestrelor în
faţadele clădirilor ;
- coşurile de fum şi canalele de ventilaţii sunt elemente dispuse pe
verticală în scopul eliminării gazelor arse din sobe sau pentru ventilarea
încăperilor fără ferestre.
Aceste elemente se realizează din zidărie de cărămidă sau elemente
prefabricate speciale.
- contraforţii sunt elemente verticale realizate în cazul pereţilor din zidărie cu
lungimi mari, având rolul de consolidare, mărire a capacităţii portante şi rezemare
a grinzilor transversale de acoperiş. Contraforţii se pot înlocui cu stâlpi din beton
armat înglobaţi în zidărie;
- frontonul este peretele de capăt al unui tronson de clădire;
- calcanul este un perete exterior fără goluri, spre care nu se scurg apele de
ploaie ;
- timpanul reprezintă un perete exterior delimitat de planurile acoperişului şi
de ultimul planşeu ;
- aticul este porţiunea pereţilor exteriori care se ridică deasupra planşeului
terasă;
- cornişa este un element sub formă de consolă care depăşeşte perimetrul
clădirii, fiind realizată, în mod obişnuit la ultimul nivel ;
- ghermelele sunt elementele din lemn de esenţă tare, protejate împotriva
umidităţii şi înglobate în zidărie pe conturul vertical al golurilor, servind pentru
prinderea, prin cuie, şuruburi etc. a tocurilor de uşi sau ferestre.
Rulouri exterioare la clădiri vechi
Cutie termoizolată pentru rulouri tip KLAPPEX
Cutie termoizolată pentru rulouri cu plasă pentru insecte
tip KLAPPEX
Cutie termoizolată pentru rulouri tip SCHWENK
Clădiri având montate sisteme de rulouri cu cutie termoizolată
 Sisteme de control a iluminării naturale a încăperilor care nu
influenţează structura peretelui exterior

Rulouri exterioare aplicate peste ferestre Obloane exterioare

Jaluzele interioare
PEREŢI DIN LEMN ŞI PRODUSE NOI PE
BAZĂ DE LEMN
Case din grinzi de lemn
Structura unui perete pentru case din lemn
 1. Tencuiala armata
2. 50mm polistiren
3. 12mm OSB
4. 150mm structura
5. 150mm vata minerala
6. Folie bariera vapori
7. 12mm gipscarton

Structura unui perete pentru case din lemn

Case cu structura din lemn
Case tip american
CASE PE STRUCTURĂ METALICĂ
Case pe structură metalică
 1. tencuială colorată 5mm
2. temoizolaţie de faţadă 50 mm
3. placă din aşchii mari de lemn 12 mm
4. structură formată din profile de oţel, izolate
la interior 89 mm cu spumă
5. plăci din aşchii mari de lemn 12 mm
6. folie barieră de vapori- nu mai este nevoie
din cauza spumei
7. profil auxiliar 25 mm
8. placă gipscarton 2 x 12.5 mm
9. finisaj interior (zugraveală, tapet, …)

Structura unui perete pentru case pe structură metalică

Case pe structură metalică
Panouri prefabricate pentru case pe structură metalică
Case pe structură metalică
 PLANŞEE

ROLUL ŞI ALCĂTUIREA PLANŞEELOR. CLASIFICARE

Planşeele sunt elemente de construcţie orizontale, cu rolul funcţional de

compartimentare a clădirii pe verticală.

În funcţie de poziţia lor, planşeele pot fi curente sau intermediare,

planşeul de pod sau planşeul terasă şi planşeul peste subsol în cazul
clădirilor cu subsol.

Planşeul peste subsol şi planşeul terasă (sau de pod) au şi rol de

închidere a clădirii.

Din punct de vedere constructiv, planşeele sunt formate din două părţi
distincte: elementele de rezistenţă (planşeul brut) şi pardoseala.

Planşeul brut are rolul de preluare a încărcărilor verticale şi orizontale pe

care le transmite elementelor portante verticale (pereţi portanţi, stâlpi).
Trebuie să aibă rigiditatea necesară pentru preluarea încărcărilor verticale, iar
în plan orizontal să fie o şaibă cât mai rigidă.
 Pardoseala reprezintă elementele nestructurale ale planşeului, având
în general rolurile de egalizare, fonoizolare, suport, finisaj, iar în cazul
pardoselii – de circulaţie.

Partea inferioară a planşeului se numeşte tavan. Acesta se poate

realiza prin finisarea planşeului brut sau sub formă de tavan suspendat, cu
scopul de mascare a grinzilor planşeului şi pentru a crea spaţii necesare
pentru instalaţii (în special pentru ventilare şi climatizare).
• Planşeele au şi rol de rezistenţă, sunt elemente structurale,
fac parte din structura de rezistenţă a clădirii şi au un rol dublu :
- de preluare şi transmitere a încărcărilor gravitaţionale
(verticale) la elementele portante verticale;
- de realizare a conlucrării elementelor portante verticale sub
acţiuni orizontale din vânt sau seism.

• Preluarea încărcărilor verticale (inclusiv greutatea lor

proprie) se face de către elementele de rezistenţă ale planşeului,
în funcţie de alcătuirea constructivă, elementele de rezistenţă
ale planşeului având o rigiditate corespunzătoare la încovoiere
astfel încât săgeţile maxime să fie în limita celor admisibile,
asigurând exploatarea normală a clădirii.
• Realizarea conlucrării elementelor portante verticale
este posibilă dacă planşeele au o rigiditate corespunzătoare
în planul lor (plan orizontal) astfel încât planşeul în
ansamblu să nu se deformeze în plan orizontal sub
acţiunea încărcărilor orizontale din vânt sau seism şi pe
cale de consecinţă planşeele de la diversele niveluri ale
clădirii să se deplaseze fără a-şi modifica forma (deplasare
plan-paralelă).

• Planşeele trebuie să corespundă exigenţelor (capitale,

mecanice, fizice, estetice şi economice) care se impun, în
funcţie de importanţa clădirii, condiţii de microclimat etc.
 Criterii de clasificare:

- după materialul utilizat: din lemn, zidărie, metal, beton sau materiale
combinate;

- după sistemul de susţinere: pe pereţi portanţi (din zidărie sau beton),

pe rigle de cadre, pe grinzi, pe stâlpi;

- după forma tavanului: plană, curbă, cu grinzi, cu nervuri etc.;

- după tipul elementelor de rezistenţă: din plăci plane, fâşii cu goluri,

panouri mari, grinzi şi corpuri de umplutură etc.;

- după modul de comportare la zgomot de impact: ecran acustic

simplu şi dublu - când pardoseala vibrează independent de planşeul
brut, numite şi planşee cu pardoseală flotantă (Fig. 6.1 b);
Din punct de vedere al rigidităţii în plan orizontal
planşeele clădirilor din zidărie se împart, după Codul CR 6-
2013, în două categorii:

a) planşee rigide în plan orizontal;

b) planşee cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal.

 a) Planşee rigide în plan orizontal

Din această categorie fac parte planşeele care au următoarele alcătuiri

constructive:

 planşee din beton armat monolit;

 predale cu suprabetonare continuă cu grosime ≥ 60 mm, armată cu plasă de

oţel beton cu aria ≥ 250 mm2/m (de exemplu ≥ 5 Φ 8/m);

 planşee din panouri sau semi panouri prefabricate din beton armat îmbinate
pe contur prin piese metalice sudate, bucle de oţel beton şi beton de
monolitizare;

 planşee executate din elemente prefabricate de tip “fâşie”, cu bucle sau cu

bare de legătură la extremităţi şi cu suprabetonare continuă cu grosime ≥
60 mm, armată cu plasă din oţel beton cu aria ≥ 250 mm2/m ( ≥ 5Φ8/m).
 b) Planşee cu rigiditatea nesemnificativă în plan orizontal

Din această categorie fac parte:

 planşee executate din elemente prefabricate de tip “fâşie” cu bucle sau cu

bare de legătură la extremităţi, fără suprabetonare armată sau cu şapă
nearmată cu grosimea ≤ 30 mm;

 planşee executate din elemente prefabricate din beton cu dimensiuni mici

sau din blocuri ceramice, cu suprabetonare armată;

 planşee din lemn.

De regulă, planşeele clădirilor din zidărie vor fi proiectate ca planşee “rigide

în plan orizontal”.

Utilizarea planşeelor cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal este

permisă numai în condiţiile stabilite în Codul P100-1/2013.
 PLANŞEE DIN LEMN

Planşeele de lemn se utilizează în prezent la construcţii de locuit sau de

mică importanţă în mediu rural şi la unele construcţii cu caracter turistic
tradiţional amplasate în zone montane. De obicei se folosesc la clădiri cu pereţi
din zidărie sau din lemn. În scopul măririi durabilităţii, elementele componente se
protejează împotriva focului şi putrezirii cu substanţe ignifuge şi antiseptice.

Planşeul brut este format din grinzi de lemn (sau produse superioare din
lemn) şi podina de rezistenţă din dulapi.

Grinzile din lemn, dispuse la distanţa de 60-100 cm pe direcţia scurtă a

încăperilor, reazemă pe pereţi portanţi prin intermediul unor tălpi din dulapi de
lemn de esenţă tare impregnate sau protejate cu două straturi de carton lipite cu
bitum. Capetele grinzilor se protejează cu substanţe antiseptice, se izolează
hidrofug cu substanţe bituminoase, locaşurile de montaj având spaţii de aer de 3-
4 cm pentru ventilare.

Planşeul brut se poate completa cu umplutură (cu rol de izolare fonică sau
termică); peste podină se prevede un strat de finisaj şi uzură din duşumele sau
parchet, iar tavanul poate să fie neted (cu scânduri aparente sau tencuit),
respectiv cu grinzi aparente.
În cazul planşeelor cu deschideri şi încărcări mari este necesar să se prevadă
elemente speciale de solidarizare a grinzilor de lemn între ele, pe toată lăţimea
planşeului.
Planşeu din lemn pentru case de lemn
 PLANŞEE DIN ZIDĂRIE

Au fost folosite la clădiri monumentale şi au doar un rol istoric.

La planşeele din zidărie elementul principal de rezistenţă este bolta sau
cupola din zidărie, de diverse forme geometrice şi scheme statice.
 Planşeele din zidărie se pot realiza din bolţi dispuse pe o
singură direcţie, ce se descarcă pe pereţi masivi de zidărie
sau din bolţi dispuse pe două direcţii, având ca reazeme
intermediare stâlpi din zidărie.

 În cadrul planşeelor din zidărie încărcările verticale se preiau,

în principal, de zidăria bolţii sau cupolei, iar împingerile din
boltă prin contraforţi sau tiranţi metalici.

 În mod curent, bolţile din zidărie se realizează ca arce dublu

articulate, întucât articulaţia de la cheie şi încastrările la
naştere sunt greu de realizat. La execuţie, atenţia deosebită
trebuie acordată împănării zidăriei la cheie.
 PLANŞEE METALICE

Planşee cu grinzi metalice şi elemente de umplutură

Grinzile metalice se dispun paralele pe direcţia scurtă a încăperilor la

un interax de 1 - 3 m în funcţie de încărcare şi tipul elementelor de
umplutură.

Grinzile planşeului reazemă pe pereţi portanţi prin intermediul unor

cuzineţi sau pe alte grinzi. Pentru asigurarea conlucrării spaţiale a
structurii, este necesară ancorarea grinzilor în pereţi, iar pentru a
împiedica flambajul grinzilor în planul planşeului (flambajul lateral) se
prevăd legături metalice transversale între grinzi.

În cazul soluţiilor mai vechi, grinzile se realizau din profile I laminate,

profile U şi L completate la partea de jos pentru a permite rezemarea
corpurilor de umplutură, profile din şină de cale ferată sau grinzi compuse
din platbande sau corniere asamblate cu nituri sau sudură.
 Elementele de umplutură preiau încărcarea de pe
porţiunile dintre grinzi şi o transmit grinzilor pe care
reazemă.

Se pot realiza din bolţişoare de zidărie (Fig. 6.3,a) sau

din beton simplu (Fig. 6.3,d), din plăci de beton armat
(Fig. 6.3,b,c), plăci prefabricate cu sau fără material de
umplutură cu rol de izolare fonică sau termică (Fig.6.3,e,f)
sau din corpuri ceramice (Fig.6.3,h).

O soluţie modernă o reprezintă panourile din tablă

ondulată sau cutată şi beton armat monolit (Fig.6.3,g).
 Bolţişoarele din zidărie reazemă pe talpa inferioară a profilelor dispuse
la distanţe de 1,5 - 2,0 m şi au grosimea de 1/2 cărămidă. Pentru distanţe
între grinzi de 2,5 - 3,5 m, bolţişoarele au grosimea de o cărămidă.
Împingerile orizontale, neechilibrate în prima şi ultima deschidere, se
preiau cu tiranţi din oţel-beton dispuşi la distanţe de 2,5 - 3,5 m.

Bolţişoarele din beton simplu monolit (Fig. 6.3,d) reazemă pe talpa

inferioară a grinzilor, care se dispun la distanţe de 2 - 2,5 m. Grosimea
bolţişoarelor este de 10-15 cm.

Plăcile din beton simplu sau armat (Fig. 6.3,e,f) se pot realiza la
partea superioară sau inferioară a grinzilor, care se dispun la distanţe de 1
- 1,5 m în cazul plăcilor din beton simplu nearmat, a căror grosime este de
10-15 cm, respectiv de 2,5 - 3 m sau chiar mai mult în cazul plăcilor din
beton armat, a căror grosime şi armare se determină prin calcul. În cazul
plăcilor turnate la partea inferioară a grinzilor se poate prevedea o izolare
fonică şi termică cu materiale de umplutură (zgură, moloz, deşeuri de
betoane uşoare etc.).
 Plăcile prefabricate dintre grinzi (Fig. 6.3,e,f) se pot realiza din
beton simplu, beton armat, ipsos sau materiale ceramice, distanţa
dintre grinzi fiind în funcţie de încărcare, tipul şi rezistenţa plăcilor.

Blocurile prefabricate de umplutură (Fig. 6.3,h) se pot realiza

din beton uşor, argilă arsă sau ipsos. Distanţa dintre grinzi este mică
(40-60 cm).

Tabla striată sau ondulată (Fig. 6.3,g) necesită asocierea cu un

strat general de beton, realizându-se o placă continuă din beton armat,
tabla având rol de armătură întinsă. Conlucrarea tablei cu betonul se
realizează cu piese metalice (plăcuţe din tablă) sudate pe tabla striată
sau ondulată sau prin cute locale (mai mici) ale tablei ondulate.
 Soluţii eficiente moderne de grinzi
- grinzi uşoare cu inima plină din tablă ambutisată care conduc la un consum de
oţel mai redus cu cca 30% faţă de profilele laminate de aceeaşi capacitate
portantă;
- grinzi expandate (cu goluri în inimă), care se realizează prin tăierea de şliţuri în
inima profilului şi întindere pe direcţia înălţimii (fig. 6.4,a) sau prin tăierea inimii
după un anumit profil şi sudarea ei în poziţie decalată (Fig. 6.4,b);
- grinzi cu zăbrele sudate realizate din profile laminate şi oţel-beton, care
conduc la o reducere a consumului de oţel cu cca 45% în comparaţie cu profilele
laminate de aceeaşi capacitate portantă (Fig. 6.4,c).

Planşee din panouri de tablă

Panourile se realizează din tablă de 1-3 mm grosime prin ambutisare (Fig.

6.5). Se pot utiliza la construcţii civile înalte (cu peste 15 - 20 niveluri), având
structura de rezistenţă din cadre metalice sau beton armat.
Soluţia este avantajoasă datorită deschiderilor mari ale planşeelor (până la 12
m), panourile de tablă (care reazemă pe riglele cadrelor) având rol de cofraj pierdut
şi armături de rezistenţă, fiind necesare măsuri constructive de asigurare a
conlucrării dintre panou şi beton. Înălţimea panourilor (h) este în funcţie de
deschidere şi mărimea încărcărilor, putând depăşi 20 cm.