UNIVERSITATEA "GH.

ASACHI" IAŞI
FACULTATEA DE CONSTRUCŢII ŞI INSTALAŢII
MASTER - CONSTRUCŢII ŞI STRUCTURI MODERNE DIN LEMN

CURS

CONSTRUCŢIA CASELOR PE STRUCTURI DIN

CADRE USOARE DIN LEMN- UTILIZAREA
ELEMENTELOR CU SECTIUNE –I
(I- JOIST; ECS-I)

Ing. IULIAN NASTASE

Prof. Univ. Dr. Ing. ALEXANDRU SECU

2009

1
1. INTRODUCERE
Constructiile usoare din cadre de lemn au origini indepartate pe Continentul American,
cca.150 ani, si s-au dezvoltat rapid, devenind un sistem predominant de constructii pentru case
de locuit si alte constructii de scara mai mica. Astazi, peste 90% din noile constructii din SUA
sunt facute utilizand una din versiunile acestei metode de constructie. In proiectare remodelarile
urmaresc aceeasi directie.
Tehnologia a avansat rapid, a traversat oceanul si a ajuns in Europa, sistemul de constructie a
caselor pe cadre de lemn fiind adoptat si de constructorii europeni. Exista foarte multe argumente
pentru care in timp, acest sistem a fost ales si preferat de constructorii profesionisti si amatori.
Flexibilitatea este principala calitate a acestui sistem de constructii, intrucat modulele
sunt de dimensiuni relativ mici, iar virtual pot avea orice configuratie si stil specific. Acestea pot
fi usor realizate cu ajutorul stalpilor, grinzilor si capriorilor care sunt elemente componente
primare ale constructiilor din cadre din lemn (frame construction). In plus, piesele componente
sunt usor de manevrat, materialele sunt usor de procurat iar sculele si utilajele necesare pentru
asamblare sunt deasemenea accesibile oricarui constructor.
In cadrul acestui sistem de constructie, relativ nou pentru Europa si foarte nou pentru
Romania, elementele primare, respectiv stalpii componenti ai structurii de perete, grinzile de
planseu, capriorii din cadrul acoperisului pot fi executati din lemn brut fasonat, lemn lamelat
incleiat (tip GLULAM) sau pot fi elemente cu sectiune–I (ECS-I) cunoscute in literatura de
specialitate ca „I–joists”.
In conditiile actuale cand resursele pădurii sunt în schimbare si respectiv media secţiunilor
trunchiurilor de copaci se diminueaza, iar calitatea lemnului se schimbă, grinzile lungi şi mari ca
secţiune, necesare pentru acoperiş (şarpante) şi grinzile de planşeu din sistemele de construcţii
devin din ce în ce mai puţin disponibile şi din ce în ce mai scumpe, aparand necesitatea de
optimizare a sectiunilor elementelor ce compun structura de lemn.
Cercetătorii apreciază că mai mult de 50% din fibra lemnoasă poate fi economisita
folosind configuraţii structurale din lemn si elemente compozite: grinzi laminate încleiate, grinzi
I din lemn. Elementele compozite din lemn devin tot mai des întâlnite în sistemele de proiectare
şi vor fi utilizate din ce în ce mai frecvent. Elementele cu sectiune I (ECS-I) reprezintă un mod
eficient de a utiliza materialul lemnos pentru a obţine o structură optimă.

2. DEFINIREA SISTEMULUI DE CONSTRUCTIE SI A

ELEMENTELOR COMPONENTE
2.1 DEFINIREA SISTEMULUI DE CONSTRUCTIE
ISTORICUL SISTEMULUI DE CONSTRUCTIE
Totul a inceput pe Continentul American, unde casele erau construite in general din
busteni mari sau din barne de lemn. Pe continent a avut loc o crestere masiva a populatiei intre
anii 1790 (3894000 locuitori in 16 state) si 1832 (12786000 de locuitori in 24 state), ajungandu-
se la sfarsitul razboiului civil din anul 1861 la o populatie de 31184000 locuitori ce traiau acum
in 34 de state. Astfel are loc popularea de noi teritorii care nu intotdeauna asigura materia prima
– lemnul de constructie. Pe fondul cresterii cererii de case si a avansului in tehnologie, respectiv

2
dezvoltarii motoarelor cu abur (1807), Robert Fulton utilizeaza forta aburului la transportul
bustenilor pe apa. In 1811 apare primul gater actionat de forta aburului; in anul 1825 este
inventat primul gater care poate taia busteanul cu muchiile paralele; in 1828 Wiliam Wordsworth
inventeaza masina de prelucrat fin suprafetele din lemn; in anul 1795 Jacob Perkins patenteaza
masina de facut cuie.
In anul 1833, Augustine Taylor construieste Biserica „Sf. Maria” in Fort Dearborn,
Illinois, folosind un sistem revolutionar de cadre. In locul butesnilor grei care necesita munca
multa pentru debitare si realizarea imbinarilor, Taylor foloseste elemente usoare respectiv
cherestea (dulapi) cu dimensiunile 2x4 inch (50x100)mm; 2x8 inch (50x200)mm; 2x10 inch
(50x250)mm spatiate la 16 inch (400mm) sau la 24 inch (600mm). Stalpii (respectiv elementele
verticale din cadrul peretilor), grinzile (elementele orizontale din componenta planseului) si
capriorii erau conectate cu cuie. Astfel aceasta structura de 24x36 feett (730x1094 cm) a fost
construita la un pret de numai 400$.
Tamplarii au facut haz pe seama inovatiei lui Taylor, numind-o “balloon frame” crezand
ca va fi spulberata de primul vant mai puternic. Aceasta titulatura s-a impamintenit pentru acest
tip de structura. Casele puteau fi acum construite folosind elemente usoare, cuie si semifabricate
la un pret mult sub cel al caselor din busteni grei; deasemeni se obtinea o economie substantiala
de material lemnos si s-au eliminat numeroase operatii de prelucrare specifice asamblarii
bustenilor. In aceste conditii, orice familie isi putea permite sa construiasca o casa cu citeva sute
de dolari. Si posibilitatile de proiectare create de sistemul balloon framing a permis arhitectilor
americani sa proiecteze si sa construiasca in era caselor elegante si elaborate de tip Victorian.
Acestea au resistat foarte bine vantului puternic.
In sistemul tipic balloon framing, stalpii erau de 50x100mm, spatiati cu interax de 400
sau 600 mm (400 mm fiind mai des utilizat) si erau continui pe intreaga inaltime a peretilor
exteriori. Pentru grinzile de planseu, tipic se utilizau sectiuni de 50x200 mm sau 50x250 mm,
acestea sprijinindu-se pe un element orizontal de 25x250 mm, asamblat cu cuie pe stalpi.
Ulterior s-au utilizat elemente de sectiune 25x100 care erau fixate in degajari practicate in stapli.
Structura era imbracata cu cherestea de sectiuni 25x150 mm sau 25x250 asamblate prin cuie in
diagonala pe stalpi. Aceasta aplicare in diagonala rigidiza cadrul dreptunghiular, servind la
obtinerea structurii triunghiulare stabile.
Deasemeni se obtineau avantaje la transportul materialelor, mult mai usoare si mici ca
dimensiune, usor de manipulat si impachetat. Se spune ca orasele Chicago si San Franciso nu ar
fi putut fi construite fara existenta acestui sistem, deoarece preturile ar fi fost prohibitive.
Piata creativa a mers mana in mana cu inovatiile in constructie si astfel citeva companii au
realizat kituri prefabricate, ca de ex. Sears and Roebuck care au vandut in perioada 1908-1940
peste 100000 de case. Au aparut si firme specializate pentru executia usilor, ferestrelor si a
scarilor interioare (1854).
Cadrele usoare au revolutionat si designul caselor. Casele din lemn brut erau limitate
geometric la forma de “cutie” cu planuri si suprafete rectangulare, cabanele din busteni erau si
mai limitate ca flexibilitate a formei. Sistemul balloon framing si avansul obtinut in prelucrarile
automate din industria lemnului au permis executia unghiurilor si a curbelor si infrumusetarea
constructiilor in stil Victorian ce au cucerit America. S-au putut obtine inaltimi mari pentru
camere, pereti interiori despatitori ce nu sunt portanti si care pot fi plasati flexibil pentru
obtinerea unui design interior placut.
Marele dezavantaj al sistemului de constructie tip balloon framing a fost vulnerabilitatea
la incendii. Incendiul din Chicago (1871), cutremurul si apoi incendiul ce l-a urmat in San

3
Francisco (1906) au dezvaluit in mod tragic comportamentul acestui sistem de constructie la
propagarea focului. Astfel cavitatile delimitate de stalpi, situate in cadrul peretilor pe intreaga
inaltime a constructiei, s-au comportat precum niste mici hornuri ajutand la propagarea rapida a
focului, iar sectiunile mici ale stalpilor au fost rapid consumate de foc. Spre deosebire de acestea,
la casele din barne stratul carbonificat se comporta ca o zona protectoare pentru inima grinzilor
si astfel se obtine o relativa integritate a elementelor structurale in timpul incendiului. Masurile
luate impotriva propagarii focului, cerute ulterior de municipalitate, constau in dispunerea de
piese 2x4 (50x100 mm) intre stalpi din dreptul fiecarui planseu si au avut drept consecinta
cresterea pretului acestui sisitem de constructie.
Deasemeni, raritatea lemnului de calitate, cu lungimi adecvate, a contribuit la cresterea
pretului acestui sistem de constructie. Constructorii practicieni au adoptat sistemul platform
framing dupa Primul razboi mondial (1918). Sistemul platform framing este constituit din stalpi
de sectiune 2x4inch (50x100mm) care au lungimea egala cu inaltimea nivelului, deobicei 8 feet
(2500mm), apoi urmeaza planseul construit pe acesti pereti, iar urmatorul nivel se ridica pe acest
planseu. Introducerea placajelor ca inlocuitor al placarii exterioare cu lemn a modificat
constructia caselor in secolul XX. Astazi majoritatea caselor americane sunt construite in sistem
platforma, dar se intalnesc si combinatii ale sistemului platforma si balloon.
In cursul dezoltarii acestui sistem de constructie, s-au definit doua modalitati principale
de abordare a structurii de rezistenta:
- sistemul tip balon (BALLOON FRAMING)
- sistemul tip platforma–etaj (PLATFORM FRAMING)
- sistem mixt (coombinatii intre variantele de mai sus).

I. Sistemul tip balon (BALLOON FRAMING)

Este sistemul de constructie in care stalpii din componenta peretilor sunt continui prin
planseele de nivel. Este un sistem arhaic, dezvoltat in anii 1840 si reprezinta forma initiala a
peretilor structurali. In prezent, acest sistem de constructii este evitat datorita eficientei sporite a
sistemului tip platforma-etaj din punct de vedere al executiei, rezistentei si protectiei la foc.
Exista insa situatii in care sistemul tip balon sau variante ale acestuia sunt folositoare. De
exemplu se asigura continuitate stalpilor din componenta peretilor exteriori, respectiv a
parapetilor, acolo unde acoperisurile boltite descarca pe acesti parapeti. Deasemeni, aceasta
varianta de sistem de constructie este prefereta in zonele cu vant puternic, deoarece asigura
stabilitate cladirilor (fig.1). Un alt motiv pentru folosirea acestui sistem ar fi acela ca se obtine
astfel minimalizarea efectelor contractiilor grinzilor. Acest lucru este foarte important pentru
placarile exterioare ale peretilor, la jonctiunea dintre plansee succesive, fara un control prea
riguros al jonctiunii. Asemanator, sistemul tip balon este avantajos la constructiile hibride cu
nivele multiple unde contractiile planseelor in cele doua sisteme sunt diferite.

II. Sistemul tip platforma–etaj (PLATFORM FRAMING)

Desi nu este primul inventat ci doar derivat, acest sistem este dominant in constructiile de
lemn. Sistemul este numit astfel pentru ca stalpii din componenta structurii peretilor se intrerup
la fiecare nivel, acolo unde intervine planseul tip platforma (diafragma) al nivelului imediat
urmator (fig.2).Sistemul de constructie tip platforma - etaj este prezentat si detaliat în acest curs.

4
 .
Fig.1. Schema sistemului tip balon.

Fig 2: Schema a sistemului platforma -etaj

5
 2.2 ELEMENTE COMPONENTE ALE SISTEMULUI CONSTRUCTIV
Sistemul constructiv la care ne referim este cel mai avansat şi utilizat sistem în ţările
dezvoltate tehnologic în domeniul construcţiilor. Elementele componente ale sistemului
constructiv sunt: fundaţiile, pereţii şi cadrele uşoare, planşeele, şi acoperişul.

3. SISTEME DE FUNDARE
Sistemul de fundare are două funcţii:
- În primul rând suportă sistemul structural al clădirii, ţinându-l la acelasi nivel,
minimalizând tasarile terenului, prevenind fenomenul de uplift datorat fortelor ce apar din
fenomenul de inghet sau din cauza expansiunii solului si asigura rezistenta la fortele orizontale
datorate vantului si seismului.
- In al doilea rand, fundatia tine partile de lemn, componente ale constructiilor,
deasupra solului, protejandu-le de microorganisme si de umezeala, fenomene ce duc la
descompunerea materialului lemnos in timp.
Fundatia este partea componenta a cladirii care determina longevitatea acesteia. Daca
fundatia nu suporta adecvat cladirea, fisuri si deschideri vor aparea in timp chiar si in
structuri foarte bine dimensionate si executate. Reparatii ulterioare ale structurii de deasupra
fundatiilor gresit dimensionate sunt inutile, deoarece o fundatie odata ce a inceput sa
se miste semnificativ, va continua aceasta miscare. Acum exista suficienta experienta pentru a
proiecta si construi fundatii durabile, deaceea nu exista niciun motiv de a investi intr-o
constructie moderna care nu este in totalitate suportata de fundatie pe intreaga perioada de
viata a acesteia.
Exista trei tipuri obisnuite de fundatii; fiecare dintre ele lucreaza diferit, dar toate asigura
suportul necesar pe perimetrul exterior al cladirii.

1. Fundatia tip placa pe sol (Radier)

Fig.3 – Fundatie Radier

Fundatia de tip placa pe sol (fig.3) este folosita cel mai des in zone cu climat cald unde
spatiile de locuit sunt aproape de pamant si adancimea de inghet este aproape de suprafata.
Talpa fundatiei este la mica adancime si planseul parter este constituit din placa de beton armat.
Acest tip de fundatie permite ca talpa, fundatia si placa sa fie turnate simultan.

6
 2. Fundatia tip “crawl spaces” (spatii neincalzite si nelocuibile sub planseu parter)

Fig.4 - Fundatia tip “crawl spaces”

Fundatiile de tip “crawl spaces” (fig.4) se gasesc in toate climatele dar in special in cele
cu regim temperat. In cadrul acestui tip, planseul realizat din grinzi de lemn, hidroizolatia este
dispusa pe peretele fundatiei. Peretele poate fi realizat din zidarie (boltari de beton) sau turnat
din beton. In acest sistem se obtine o zona accesibila pentru realizarea traseelor de instalatii si
a altor utilitati si permite cu usurinta remodelarea acestora.

3. Fundatie tip subsol ( basement)

Fig.5 - Fundatie tip subsol ( basement)

Fundatiile de tip subsol (fig.5) sunt dominante in zonele cu climat rece acolo unde
limita de inghet impune o coborire corespunzatoare a nivelului la care se executa talpa
fundatiei. Ca si la tipul de fundatie precedent, se obtine acces pentru monatjul instalatiilor si
utilitatilor si in plus un spatiu locuibil generos. In schimb, drenajul si hidroizolatia sunt
pretentioase la acest tip de fundatie.

Cum alegem tipul de fundatie ?

Fiecare sistem de fundare are multe variabile si este important sa se aleaga unul din
sisteme care sa tina cont de zona climaterica, de tipul solului pe care se ridica constructia,
de relieful amplasamentului si de conditiile de urbanism impuse local. Pentru toate tipurile de

7
fundatii se impune o investigare a tipului de sol care va da detalii asupra capacitatii de
incarcare si respectiv va duce la o buna dimensionare a fundatiei. Studiul reprezinta o investitie
minora vis-a-vis de facturile de reparaţii ce ar urma în lipsa acestuia.

Reguli de respectat

Deoarece fundatia este foarte importanta in longevitatea cladirii si o interventie de

reparare este foarte dificila, este intelept a fi “conservator” in proiectarea si constructia
acesteia. Executati fundatia usor supra-dimensionata fata de cat pare a avea nevoie cladirea si
respectati urmatoare reguli :
 Plasati partea inferioara a talpii fundatiei sub limita de inghet, pe un sol solid neafanat
si fara materii organice.
 Folositi armaturi orizontale continuii in talpa fundatiei si in partea superioara a
zidurilor fundatiei. Jonctionati talpa fundatiei si zidul fundatiei cu armaturi verticale.
 Utilizati lemn pretratat pentru locurile unde acesta vine in contact direct cu betonul.
Folositi bariere hidroizolante acolo unde lemnul nu este pretratat.
 Jonctionati elementele din lemn fata de fundatie cu bolturi si panglici metalice.
 Procedati la un drenaj adecvat pe perimetrul fundatiei. Umplutura de pamant din jurul
fundatiei nu trebuie sa fie in contact cu cladirea si solul sa fie la minimum 6 inch
(150 mm) de orice element din lemn.
Desigur ca exista multe coduri si standarde ce definesc conditiile de realizare a acestor
fundatii.

Talpa de fundaţie

8
 Talpile sunt elementele componente ale unei fundaţii care transferă încarcarile datorate
structurii constructiei – produse de greutatea materialelor, de amenajarile si mobilarile interioare,
de ocupanti, de zapada, si posibil de vanturi si cutremure – direct asupra solului. Ca atare,
marimea si modelul constructiv al talpilor trebuie alese in concordanta cu tipul de sol in care vor
fi plasate.
Tipul solului – Talpile de fundatie din beton trebuie sa fie plasate in portiuni de teren
compactat, stabil si solid, curatat de resturi vegetale. Tipurile de sol sunt clasificate functie de
capacitatea de a rezista incarcarilor la care sunt supuse(capacitate portanta), astfel:

Tip sol Capacitate portanta(kg/mp)

Argila moale(maloasa) sau aluviuni nisipoase A nu se construi
Argila medie sau aluviuni 7330 - 10740
Argila tare sau aluviuni 10740 – 12210
Nisip neconsolidat 8800 – 9770
Nisip compact 9770 – 14650
Pietris 12210 – 14650
Roca 19530 sau mai mult

Poate fi necesara compactarea solului inaintea turnarii talpii de fundatie. Consultati un

inginer de soluri specializat, daca nu se cunoaste stabilitatea solului pe care urmeaza a se construi.
Armarea - Cele mai multe normative impun intarirea cu bare de otel (asa zisa armare) a
talpilor din beton turnat. Pe de alta parte armarea este o investitie foarte buna si in cazurile in care
nu se specifica in mod obligatoriu, deoarece sporeste rezistenta la intindere a talpilor, prin aceasta
minimizand posibilitatea tasarilor diferentiate respectiv a aparitiei crapaturilor in material.
Armarea este deasemeni cea mai comuna modalitate de a conecta talpile la peretii de fundatie.
Marimea talpii - Marimea talpii depinde in principal de tipul solului si de greutatea
constructiei. In tabelul de mai jos se prezinta modalitatea de alegere a dimensiunilor de talpa
pentru soluri cu capacitatea portanta de 9770 daN/m2 funcţie de numarul de niveluri ale
constructiei.

Nr.niveluri H(mm) W(mm)

1 150 300
2 175 380
3 200 450

Ca regula uzuala pentru a estima dimensiunea standard a talpii, aceasta trebuie sa fie cu
200mm mai lata decat grosimea peretelui de fundatie, si de doua ori ca latime decat inaltimea
talpii(W=2xH).
Limita de inghet – Baza talpii trebuie sa fie sub limita de îinghet pentru a proteja
constructia impotriva expandarii solului la inghetare. Consultati normativele locale pentru
valoarea limitei de inghet.
Talpi de fundatie continue sub ziduri.
In cele ce urmeaza sunt prezentate mai multe tipuri constructive de talpi de fundatie
pentru diferite metode de cofrare, forma si destinaţie:
- Talpa turnata în sant;
- Talpa tipica în cofraj;

9
- Talpa cu locaş de ghidare;
- Talpa în trepte;
- Talpa coş de fum.

10
11
 Normativele ce trebuie avute in vedere pentru armarea talpilor de fundatie impun in
unele cazuri masuri diferite, de aceea cateva reguli generale pot fi de ajutor in realizarea
acestei operatiuni. Se impune insa verificarea codurilor locale.
Dimensiuni material: Barele de armatura sunt diferentiate functie de diametru prin
cresteri cu increment 2 mm, precum urmeaza: Φ 10, Φ 12, Φ 14, Φ 16 mm.
Suprapuneri la imbinari: Barele de armatura sunt fabricate in lungimi pana la 6 mi.
Cand elementele de armatura trebuie sa fie jonctionate, pentru obtinerea continuitatii sau
pentru imbinarile la colturi, suprapunerea trebuie efectuata pe o lungime egala cu 30 diametre
de bara, cum se vede in imaginea de mai jos:

Spatiu turnare: Intre armatura si suprafata stratului de beton trebui prevazut un spatiu de
75mm pentru talpi, de 50mm pentru formele de beton in contact cu solul ori expuse
intemperiilor, si de 20 mm pentru elementele de beton protejate fata de actiunea vremii.
Talpi de fundatii izolate sub stalpi.
Talpile fundatie izolate sub stalpi (numite si piloni) au rolul de sustinere a coloanelor din
subsolurile tip “crawl spaces” si sub verande sau intrari platforma. Talpile de fundatie izolate sub
stalpi se plaseaza numai pe soluri compactate si stabile, curatate de resturi vegetale. In toate
cazurile cu exceptia fundatiilor tip “crawl spaces”, partea inferioara a talpii trebuie localizata sub
limita de inghet. Poate fi necesara ancorarea pilonilor de sustinere in talpile de fundatie pentru a
preveni fenomenul de ridicare datorat fortelor vantului sau a cutremurelor.
Dimensiunile tipice sunt cuprinse intre 300 - 350 mm pentru talpile de fundatie tip stalpi
in cofrag dreptunghiular, sau intre 400 – 450 mm diametru, pentru turnarea in cofrag rotund.
Posibile incarcari extreme impun in anumite cazuri supradimensionarea talpilor de fundatie.
Aria talpii este data ca raport intre incarcarile verticale si capacitatea portanta a solului, de
exemplu:

6,000 lb / 2,000 psf = 3 sq.ft

2670 daN / 9770 daN/mp = 0,27 m2

In imaginile de mai jos sunt prezentate cateva tipuri constructive de talpi de fundatie
izolate sub stalpi:
- Talpa stalp turnare in cofraj patrat;
- Talpa stalp turnare in cofraj rotund;
- Talpa stalp prefabricata;
- Talpa stalp supradimensionata.

12
 Pentru a impiedica patrunderea infiltratiilor de apa din talpa in stalp, se recomanda
utilizarea unor stalpi din lemn pretratat, plasarea unui strat de folie hidroizolatoare intre talpa de
beton si coloanele din lemn netratat, ori folosirea de conectori din otel galvanizat.
Astfel se pot identifica o serie de modele de: conectori stalpi – talpa fundatie:

Pereţi de fundaţie

13
 Pereţii fundaţiei (elevatie) actioneaza unitar cu talpile de fundatie pentru a sustine
greutatea intregii constructii. Acestia au deasemeni rolul de a suprainalta constructia deasupra
nivelului solului. Prima decizie care trebuie luata in privinta peretilor de fundatie sta in alegerea
materialelor din care sa fie realizati. Sunt doua modalitati principale de realizare a peretilor de
fundatie:
Pereti fundatie din blocuri prefabricate din beton – Este cea mai des intalnita varianta de
realizare a elevatiei. Principalul avantaj este ca nu necesita cofraj pentru punere in opera ceea ce
o face potrivita in orice situatie intalnita in proiect, dar mai ales acolo unde formele fundatiei sunt
complexe. Se utilizeaza cel mai eficient acolo unde fundatia este proiectata in inaltime, la valori
multiplu de 200mm( sau valori dimensionale standardizate pentru blocurile prefabricate).
Pereti fundatie din beton turnat in cofraj – Betonul poate fi turnat in aproape orice forma
dar cofrajul ridica pretul lucrarii. Metoda se utilizeaza cel mai eficient pentru formele simple si in
situatii in care cofrajul se poate reutiliza. Turnarea pe pozitie este folosita pentru realizarea
stalpilor si a grinzilor la nivelul solului, sistem care este utilizat pentru terenuri denivelate
(in panta) sau pentru soluri expansive.
Reguli orientative pentru realizartea peretilor de fundatie.
Armarea - Unele normative nu impun armarea peretilor de fundatie. Codurile pentru
zonele cu risc seismic sporit intra in cealalta extrema. Ca masura de prudenta minima, toti
peretii fundatiei trebuie uniti de talpa fundatie cu armatura verticala plasata la colturi, in jurul
deschiderilor majore, si la intervale regulate pe toata lungimea peretelui. Si in sfarsit trebuie sa
existe o legatura orizontala continua in partea de sus a peretelui (centura).
Latimea peretelui fundatiei - Latimea peretelui fundatiei depinde de numarul de niveluri
a constructiei, si de nivelul terenului care exercita o forta pe perete. Cu umplerea de 600 mm sau
mai putin, latimile peretilor pot fi determinata din tabelul urmator.

14
 Numar niveluri Lăţime perete fundaţie(mm)
1 150
2 200
3 250

Dimensiunile peretilor de fundatie si de subsol, care au o umplere mai mare de 600 mm

trebuie verificate de un inginer sau de un arhitect.
Inaltimea minima a peretilor de fundatie trebuie sa permita un spatiu de dispunere adecvat
pentru grinzile si traversele din planseele de fundatie tip “crawl spaces”. Un spatiu de dispunere
cu inaltime intre 300 – 450 mm necesita in mod uzual pereti de fundatie cu inaltimi minime intre
300 – 600 mm sub aceste deschideri, functie de modul de realizare a sistemului de planseu.
Protectia impotriva daunatorilor – Rozatoarele si animalele mari pot fi impiedicate sa
patrunda in spatiile de fundatie tip “crawl spaces” prin turnarea unei asa numite “placi contra
sobolanilor” ce reprezinta un strat dens de beton de 25 mm grosime, turnat peste bariera contra
umezelii, la interiorul fundatiilor. Termitele si in general insectele sunt cel mai eradicate prin
efectuarea de tratamente chimice specifice ale solului inaintea inceperii constructiei.
Temperatura – La fundatiile tip “crawl spaces” incalzite trebuie efectuata termoizolarea
peretilor elevatiei. Izolatia poate fi instalata conform acelorasi detalii de la peretii de subsoluri,
cum va fi prezentat.
Daca se efectueaza izolarea peretilor de fundatie la interior cele mai multe normative
prevad ca stratul izolator sa fie protejat contra focului in cazul materialelor inflamabile
(polistiren), respectiv sa fie alese materiale ignifuge (fribra de sticla rigida, vata minerala).
Umiditatea – Chiar si in prezenta celui mai bun drenaj, solurile de sub fundatiile tip
“crawl spaces” au o anumita umiditate care are tendinta sa migreze sub forma de vapori in
spatiile deschise dintre pereti. Patrunderea vaporilor poate fi controlata prin plasarea unei bariere
contra umezelii(vaporilor) direct pe pamant, dupa ce sa efectuat in prealabil curatarea solului de
resturi vegetale. In cazul fundatiilor tip “crawl spaces” neincalzite dar ventilate, curentii de aer
vor inlatura excesul de umiditate prin evacuarile catre exterior. In spatiile tip “crawl spaces
incalzite, circulatia de aer cald la nivelul intregii cladiri va absorbi excesul de umiditate.
Bariera contra vaporilor este reprezentata de o folie de 0.7mm din polietilena neagra.
Folia polietilena neagra impiedica cresterea plantelor sub amplasamentul fundatiei prin
impiedicarea patrunderii luminii solare.
Ventilaţia – In cazul fundatiilor tip “crawl spaces” neincalzite, ventilatia minimizeaza
ridicarea excesului de umiditate in structura peretilor. In anumite zone ventilatia este necesara si
pentru inlaturarea gazelor periculoase emanate din sol (radon).
Suprafata retelei de ventilatia se dimensioneaza conform conditiilor climatice si de ape
subterane ale amplasamentului dar si functie de aria de teren pe care este amplasata constructia.
Cele mai multe normative impun ca aria retelei de ventilatie sa fie egala cu 1/150 din
suprafata de sub planseu, cu o reducere la 1/1500 din suprafata sub planseu daca se instalează
bariera contra vaporilor la fundaţiile tip “crawl spaces”. Ecranele de ventilaţie trebuie raportate
la aria retelei de ventilatie si trebuie sa asigure circulatia curentilor de aer pentru intreg spatiul tip
“crawl spaces”. Amplasarea orificiilor de ventilatie in apropierea colturilor si pe laturi opuse ale
peretilor de fundatie asigura o eficienta maxima.
Usile de acces pot reprezenta suprafete largi de ventilatie.
Cavitati speciale, asa numitele “curţi de lumină” permit plasarea orificiilor de ventilaţie
sub nivelul terenului.

15
 Cum se poate vedea in imaginile de mai jos, ecranele de ventilatie pot fi instalate in
peretii de fundatie din beton turnat in cofraj, in blocurile prefabricate din beton, sau in peretii din
lemn. Sunt disponibile in variante de metal sau plastic, si unele tipuri au usi pentru inchiderea
temporara a duzei, operatie care insa trebuie efectuata numai in cazul unor conditii climatice
extreme. Inchiderea accesului de ventilatie de-a lungul unui intreg sezon va conduce la sporirea
accentuata a gradului de umiditate şi a concentraţiei de gaze periculoase în spaţiile de fundatie tip
“crawl spaces”.

Prin cercetari recente sa descoperit ca

ventilatiile la nivelul fundatiei pot fi complet
eliminate daca se efectueaza sigilarea completa a
amplasamentelor, planseelor si peretilor la
fundatiile tip “crawl spaces”. Dealtfel aceasta
poate fi cea mai buna modalitate de a impiedica
umiditatea sa patrunda in aceste spatii si astfel sa
se elimine deteriorarile datorita mucegaiurilor si a
altor organisme dependente de umiditate.

Reflectand acest trend, Societatea Americana a Incalzirii, Răcirii şi a Aerului

Condiţionat (ASHRAE) a eliminat necesitatea ventilaţiei fundaţiilor tip “crawl spaces” în
normativul Handbook o Fundamentals aparut in 1997. Alte state au întreprins acţiuni
asemanatoare.
În imaginile urmatoare vom detalia principalele moduri de realizare a pereţilor de fundaţie, cu
prezentarea unor variante tipodimensionale pentru materialele utilizate (blocuri prefabricate):
- construcţie din zidărie de blocuri prefabricate din beton;
- construcţie din beton monolit.
Se vor descrie deasemeni o serie de operaţii precum realizarea colturilor, modurile de
plasare a armaturii in cadrul structurii de perete fundatie, realizarea deschiderilor in pereti,
modalitati de placare cu caramida a peretilor de fundatie: caramida la nivelul traversei de contact
lemn – beton si caramida sub acest nivel, si realizarea conexiunii traversa de contact lemn – beton
la peretele de fundatie, utilizand diferite modalitati de ancorare.

Variante tipodimensionale blocuri prefabricate din beton pentru pereţi fundaţie.

16
Perete fundatie tip “crawl spaces” si colt perete fundatie, din blocuri prefabricate din beton.

Modalitati de plasare a armaturii in cadrul structurii de perete fundatie.

17
Realizarea deschiderilor in peretii de fundatie.

18
 Doua modalitati de placare cu caramida a peretilor de fundatie: caramida la nivelul
traversei de contact lemn – beton si caramida sub acest nivel.

Realizarea conexiunii traversa de contact lemn – beton la peretele de fundatie, utilizand

19
diferite modalitati de ancorare.

Detalii de realizare a peretilor de fundatie tip “Crib wall” si “Pony wall”

Sistemul de fundatie cu piloni si grinda la nivelul solului.

20
 Din imaginile alaturate se observa utilizarea acestui sistem de fundatie, cu piloni si grinda
la nivelul solului in special in zonele cu sol expansiv si cu versanti in trepte.

Pereti de subsol

21
 Pereti de subsol – Peretii de subsol pot ajunge pana la inaltimea unui nivel
(2150mm – 2750mm) si sunt in general ingropati in teren pana la cel putin1220mm. Peretele de
subsol trebuie sa reziste presiunii de apasare laterala din partea terenului in care este amplasat,
atat la baza cat si la capatul sau superior. Din acest motiv peretii de subsol sunt proiectati ca si
cum ar fi grinzi cu deschidere in directie verticala, cu armatura plasata in interior la partea
tensionata (intinsa) a peretelui.
Conexiunea dintre planseul din lemn si peretele de
subsol este deosebit de importanta deoarece planseul din lemn
trebuie sa reziste fortelor laterale care actioneaza asupra
peretelui din partea solului,.
Cand terenul de ingropare a peretelui de subsol
depaseste 1220mm pe inaltime, pentru realizarea conexiunii cu
planseul trebuie consultat un inginer. Sistemul de planseu
trebuie intotdeauna realizat (amplasat pe pozitie) inaintea
compactarii la loc a pamantului excavat.
Peretii de subsol pot fi intariti cu pilastri (bute) ceea ce
permite realizarea deschiderilor pe directie orizontala.
Pilastrii sunt deasemeni utili ca suporti pentru grinzi.
Pereti de retinere – Peretii de retinere trebuie sa reziste incarcarilor laterale doar prin
forma lor la baza. Pentru a nu aluneca acest sistem se bazeaza pe forta de frecare exercitata pe
teren de baza lata si pe presiunea de apasare din partea solului pe latura exterioara a talpii.
Greutatea peretelui si cea a greutatea solului care apasa asupra talpii impiedica rasturnarea.
Contraforturile pentru solicitari de compresiune, respectiv intindere, intaresc peretii de
subsol intr-un mod asemanator pilastrilor.

22
 Contrafortul pentru solicitari de
intindere sustine peretele pe aceeasi latura
cu a pamantului de umplutura, in timp ce
contrafortul pentru solicitari de
compresiune sustine peretele de retinere de
pe partea opusa zonei de umplere cu
pamant.
Tehnic, peretii de retinere de sine
statatori nu sunt considerati parti ale
structurii constructiei, dar sunt extensii tipice ale acesteia, la nivelul peretilor de fundatie si
subsoluri in suprafata de construit.
Termoizolarea peretilor de subsol -Subsolurile incalzite trebuie termoizolate de-a lungul
perimetrului peretilor. Dimensionarea izolatiei se face conform tipului de climat specific zonei.
Exista doua moduri de termoizolare a peretilor de subsol – dinspre exterior si dinspre interior.
Termoizolatia plasata pe latura exterioara a peretilor de subsol este
reprezentata de o anvelopa inchisa in jurul conturului, de izolatie rigida (polistiren
extrudat sau poliizocianura) care nu absoarbe umezeala. Materialul disponibil in
folii cu latimi de 600mm, 1200mm, 2400mm, se monteaza direct pe peretele de
fundatie cu adeziv sau cleme mecanice. Poate fi aplicat peste ori sub folia
, functie de tipul acesteia

Termoizolatia plasata pe latura interioara a peretilor de subsol poate fi aleasa

in varianta izolatie rigida dar si tip vata minerala. Pentru materialele tip izolatie
rigida pe baza de hidrocarburi este necesara acoperirea cu un strat protector
impotriva actiunii focului, la interiorul subsolurilor. Alte materiale de termoizolatie
rigida precum fibrele minerale rigide nu este necesara protectia la foc. Folosirea
izolatiei tip vata minerala in structura peretilor are avantajul de a nu obtura
suprafatele necesare la prinderea prin cuie a finisajelor interioare.

In imaginile de mai jos sunt prezentate detalii constructive pentru realizarea peretilor de
subsol.

23
Detalii constructive, moduri de dispunere, si materiale pentru realizarea pilastrilor.

24
Caracteristici tehnice, realizare – contraforturi pentru solicitari de intindere ; compresiune.

25
Drenaje si protectii impotriva actiunii apei la nivelul fundatiei si subsolului

26
 Drenarea apei este o actiune esentiala pentru protejarea subsolurilor impotriva apelor
subterane, insa la fel de importanta este si protejarea acestora fata de apele provenite din ploi si
fenomene meteo ambientale. In selectarea celor mai potrivite materiale pentru protejarea contra
umezelii se vor avea in vedere si metoda de montare, elasticitatea si costul.
Prezentam cateva materiale uzuale pentru realizarea drenajelor si hidroizolatiilor.
Membrana bituminoasa – gudronul sau bitumul pot fi intinse, rulate, spraiate, imprastiate,
netezite pe o suprafata uscata. Adesea aplicate peste un strat de mortar cu adeziv operatie numita
si “tencuire”, unele invelisuri bituminoase pot fi intarite cu fibre de sticla.
Ipsos amestec Ciment Portland modificat (ciment de zgura) – ipsosul cu amestec
impermeabil poate arata exact ca tencuiala stucco. In mod uzual se aplica cu o pensula sau mistria
pe o suprafata umezita in prealabil. Este inelastic, si spre deosebire de tencuiala de mortar este
impermeabil.
Betonit – un liant argilos care se umfla cand este umezit pentru a deveni impermeabil,
betonita este disponibila sub forma de panouri, suluri, ori tip spuma spray. Se aplica peste
suprafete uscate si este extrem de elastic.
Folie – foliile cauciucate sau din materiale plastice se aplica prin presare mecanica sau
prin lipire pe suprafete umezite sau uscate. Au elasticitate moderata.
Uretan bituminos modificat – cea mai recenta descoperire in domeniul invelisurilor
hidroizolatoare bitumul modificat, uretan se aplica cu o pensula pe suprafete uscate. Este elastic,
putand sigila crapaturi pana la 3mm.
Materiale plastice cu goluri de aer - aceste materiale pentru drenaje creeaza goluri fizice
intre suprafata solului si peretele de subsol. Un filtru prefabricat incorporat in material permite
apei sa patrunda in aceste goluri de aer prin care se va scurge la baza peretelui. Acest sistem are
un pret ridicat insa elimina nevoia plasarii stratului de pietriş la baza peretelui.
Cu toate ca materialele hidroizolatoare si pentru drenaje impiedica apa sa patrunda la

27
interiorul peretilor, vaporii de apa pot migra in subsoluri prin talpi si pereti. Este important a nu
se prinde in capcana acesti vapori intr-un perete izolat, prin urmare nu este indicata plasarea unei
bariere de vapori pe latura incalzita a peretilor de subsol. O metoda practica adesea intalnita este
sa se permita intrarea vaporilor in spatiile interioare, urmand a fi ulterior indepartati prin
ventilatie si dezumidificare.

Placi de fundatie

28
 Pregatirea inaintea turnarii placii este o etapa esentiala pentru obtinerea unei fundatii de
cea mai buna calitate. Principalul scop care trebuie urmarit in acest sens este asigurarea unei
suprafete de turnare perfect plana la care sau luat masurile necesare de control al umiditatii.
Solul – Solul este suportul de baza al placii. Acesta trebuie sa fie solid si curatat de resturi
vegetale. Unele soluri necesita compactarea in prealabil. In zone propice inmultirii termitelor
adeseori este necesara efectuarea unor tratamente chimice specifice. Verificati masurile de
compactare si tratamente chimice conform normelor locale.
Stratul de pietris – Stratul de pietris este o modalitate de nivelare care asigura un strat
poros pentru drenarea apelor subterane cat mai departe de placa de fundatie. Este recomandat un
strat de pietris de minim 100mm.
Pietrisul trebuie sa fie curat si fara resturi vegetale.
Pietrisul macinat sau de calitate inferioara este necesar sa fie compactat.
Pietrisul de calitate superioara precum prundisul fin ce contine numai particule rotunde de
dimensiuni similare nu este necesar si nu trebui compactat.

29
 Bariera contra umezelii – Bariera contra umezelii impiedica infiltrarea apei
si retine vaporii) pentru a migra din sol la nivelul placii.
Detaliu A. In mod uzual se foloseste
folia polietilena 0,7mm care lucreaza foarte
bine. In regiunile foarte umede este necesara
suprapunerea pe 300mm a imbinarilor si
sigilarea cu banda adeziva.

Detaliu B. Masuri suplimentare de

hidroizolare trebuie luate la turnarea
betonului direct peste bariera contra umezelii
deoarece materialul protector va fi in contact
direct cu placa de beton.
Folia de polietilena se poate deteriora intr-o perioada foarte scurta in aceasta situatie si
poate fi usor perforata la turnarea betonului. Din acest motiv la tunarea betonului direct peste
bariera contra umezelii ca hidroizolatie se foloseste membrana bituminoasa armata cu fibra,
montata tip sandwich intre doua straturi folie polietilena.
Nisipul – Nisipul, ce se poate vedea numai in Detaliul A de mai sus, permite apei sa se
scurga in intervalul de protejare a betonului pana la intarire. Prin acest procedeu se obtine o placa
mai rezistenta. Institutul American al Betonului recomanda un strat de 50mm de nisip sub placi.
Armarea placilor de fundatie.
Principalele metode de armare a placilor de fundatie sunt:
- armarea cu plasa sudata fier beton (WWM);
- armarea cu bara de aramatura;
- armarea cu fibre polypropilena.
Plasa sudată fier beton – Plasa sudată fier beton (Welded Wire Mesh - WWM) este cea
mai uzuala metoda de armare pentru placile usoare. Cea mai comuna dimensiune este de retea cu
dimensiuni ochiuri 150x150 mm potrivita pentru garaje rezidentiale, ce necesita o placa mai
solida decat cea din locuinte. Un dezavantaj al plasei sudate fier beton (WWM), la varianta cu
dimensiuni ochiuri150x150 mm, este fortarea retelei catre partea inferioara a placii in timpul turnarii
betonului.
Bara de armatura – Armarea cu bara de armatura asigura o soliditate mai mare decat
armarea cu plasa sudata fier beton. O retea de bare Φ 10 la 600mm interax este deasemeni
potrivita pentru armarea placilor de garaj rezidential.
Armarea cu fibre din polypropilena – Armarea cu fibre din polypropilena este o
inovatie recenta in domeniul armarii placilor de fundatie. Includerea fibrelor de armatura din
polypropilena in beton se face la producator obtinandu-se placi prefabricate care elimina
dificultatile de plasare a fibrelor la turnarea pe pozitie. Un adaos de 0,7 Kg fibre/ metru cub beton
produce o rezistenta la indoire echivalenta placilor armate cu plasa sudata fier beton (WWM).
Aspectul placii este afectat de prezenta fibrelor polypropilena expuse la suprafata.
Rosturi de dilatare – Rosturile de dilatare permit usoarele dilatari sau contractii ale placii
datorate schimbarilor de temperatura, aceasta putand actiona independent fata de celelalte
elemente ale structurii cu care intra in contact. Rosturile de dilatare sunt dispuse la muchiile
neincalzite ale placii (deci nu in spatiile de locuit) ori sunt exceptate acolo unde se produc
schimbari semnificative de temperatura de-a lungul duratei lor de viata. Rosturile de dilatare se
folosesc deasemeni pentru a izola conexiunile cu elemente ale constructiei care penetreaza placa

30
cum ar fi montanti structurali, pereti, instalatii de apa si canalizare.
Controlul conexiunilor (Profile de imbinare) – Profilele de imbinare impiedica survenirea
crapaturilor in alte zone decat cele stabilite. Acestea sunt plasate la suprafata plăcii până la ¼ din
grosimea ei, la intervale de 7150 mm. “Imbinarile reci” care apar automat între secţiunile de
placă turnate separat, pot acţiona ca profile de îmbinare.
In imaginile care urmeaza sunt prezentate detalii de realizare a conexiunilor placa la
perete subsol, pentru soluri bine uscate sau cu umiditate, precum si a placilor de fundatie cu talpa
intoarsa respectiv dreapta, cu modalitatile specifice de realizare a izolatiiilor.

31
32
 Desemeni sunt prezentate detalii constructive pentru realizarea conexiunilor talpa – placa
la usa garaj.

33
 Placa comuna cu talpa – stalpi de lemn si pereti portanti; talpa plasata sub placa – stalpi
de otel.

34
 In imaginile de mai jos se prezinta realizarea conductelor de aerisire, instalatiilor de apa si
canal si a incalzirilor in placi.

35
4. PLANŞEE
Planseele sunt parti ale unei constructii care au rolul de a separa nivelurile intre ele,
suportand greutatea noastra si greutatea mobilei. Deasemeni planseul se comporta ca o diafragma
pentru a transfera incarcarile laterale provenite din vant, seism si presiunea pamantului, catre
peretii care rezista acestor incarcari. Planseele separa spatiile de locuit fata de conducte, instalatii
si alte utilitati.
Planseele trebuie proiectate cu grija ca un sistem integrat cu celelalte elemente ale unei
constructii pe structura din cadre usoare din lemn: fundatia, peretii, scarile, izolatia si toate
utilitatile. Odata proiectat, planseul trebuie executat cu mare grija pentru ca urmatoarele
segmente ale constructiei depind de precizia nivelului planseului si de rigiditatea acestuia.
Planseele sunt de tipul „plansee pe grinzi de lemn” (fig.6).

Fig.6 – Planseu pe grinzi de lemn

Elementele constitutive ale sistemului planseu din lemn

Exista cateva sisteme tipizate de constructie ale planseelor, dar toate sunt compuse din
urmatoarele elemente de baza: suport, grinda planseu si pardoseala structurala (fig.6).
 Suport: sistemul planseu din lemn se intinde deobicei intre suporti paraleli. Acesti suporti
pot fi peretii fundatiei, stalpi ai peretilor portanti, sau o grinda suport.
 Grinda planseu: grinzile planseu sunt elementele principale ale sistemului, care se intind pe
intreaga deschidere intre suporti. Aceste elemente pot fi construite dintr-o varietate de
materiale si sunt plasate in cadrul planseului la o distanta interax de 12in, 16in sau 24in.
(300mm, 400mm, 600mm)
 Pardoseala structurala: suprafata structurala plana atasata in partea de sus a grinzilor de
planseu poarta numele de pardoseala structurala. Aceasta determina nivelul pe care se va
monta pardoseala finala (de finisaj) si are rolul functional in cadrul structurii, de diafragma
ce face transferul incarcarilor laterale catre pereti. Pardoseala structurala este deobicei

36
 construita din placaj sau OSB (Oriented Strand Board) cu grosimi de 15-20mm dar se pot
folosi si alte materiale.
Sistemul de planseu din lemn trebuie detaliat si pus in concordanta cu sistemul de
constructie adoptat: sistem balon sau platforma. Din experienta constructorilor se prefera
sistemul planseu executat din ginzi de lemn fasonat si placare cu pardoseala structurala din placaj
sau OSB pentru ca este o solutie directa, simpla si destul de ieftina. In continuare vom detalia
aceste elemente ce compun sistemul de plansee din lemn.

Detalii suport
Ca suport pentru grinzile planseului se utilizeaza peretii fundatiei sau stalpi ai peretilor
portanti sau grinzi suport asa cum se poate vedea in desenul de mai jos (fig.7):

Fig.7 – Elemente-suport pentru grinzi de planseu

Detalii grinzi suport
Solutii pentru executia grinzilor suport pot fi gasite in urmatoarele figuri:

37
 Fig.8 - Grinda support din lemn
taiat si fasonat prelucrat pe 4 fete.:
varietate de esente de lemn si gama
dimensionala variata, de ex. latimi de
89mm, 140 mm; inaltime sectiune de
140mm, 190mm pana la 350mm

Fig.9 - Grinda suport din placaj

laminat (LVL= laminated - veneer
lumber).
Sectiuni laminate in plan vertical si
asamblate prin cuie in fabrica
specializata. Latimi multipli de 45mm;
inaltimi sectiune de la 140mm pana la
450mm.

Fig.10 - Grinda suport din aschii

lemnoase orientate paralel (PSL=
Parallel-Strand Lumber Beam)
Grinda compozita incleiata din aschii
lemnoase lungi si inguste orientate in
lungul grinzii; latimi tipizate de
89mm,140mm; inaltimi tipizate de la
235mm la 450mm.

38
 Fig.11 - Grinda suport din lemn
lamelat incleiat, executata din lamele de
lemn incleiate ce confera stabilitate
marita fata de lemnul brut masiv. Latimi
tipizate de 89mm, 140mm, 180mm.
Inaltimi tipizate in multipli de 38mm.

Fig.12 - Grinda suport “build up”

Grinda construita pe pozitie prin
asamblarea cu cuie, formata din mai
multe elemente din lemn prelucrat
fasonat (max 4 bucati). Latimi multipli de
38mm si inaltimi ce rezulta din
dimensiunea modulului.

Fig.13 - Grinda suport “flitch beam”

Grinda compusa dintr-o placa metalica
flancata cu doua piese din lemn fasonat si
asamblate cu ajutorul prezoanelor .
Aceasta solutie confera o rigiditate grinzii
fara sa fie necesara cresterea inaltimii
acesteia. Lemnul asigurand stabilitatea
laterala a placii de otel si o suprafata pe
care se pot asambla cu cuie elemntele
invecinate. Latimi tipizate de 75 mm si 90
mm.

39
 Fig.14 - Grinda suport tip cutie (box
beam) Lemn de sectiune 50x100
asamblat intre doua placi de placaj.
Placajul este asamblat prin cuie si
incleiere de talpile din lemn, toate
imbinarile marginilor placajului trebuie
sa fie decalate.

Fig.15 - Grinda suport I otel

Pentru o inaltime de sectiune data, acest
tip de grinda are caracteristicile cele
mai bune. Sunt disponibile intr-o
variata gama dimensionala si sunt
pregaurite pentru a se putea placa prin
bolturi cu lemn atat inima cat si
flancurile (talpile) sectiunii grinzii.

In continuare sunt prezentate solutii tehnice pentru conexiunea grinzilor suport pe stalpi
de sprijin. Grinzile de lemn ar putea fi matisate in dreptul suportilor verticali si adesea pot fi
atasati pe suport prin intermediul cuielor. Unele situatii si coduri prevad intarirea acestei imbinari
prin intermediul ecliselor din metal sau din placaj. Iat cateva exemple de conexiuni dintre Grinzi
suport si stalpi:

Fig.16 - Imbinare dintre grinda suport

si stalp in cazul unei grinzi “build–up”
Se remarca faptul ca unul dintre elemnte
este continuu peste stalp sau se intrerupe
unul dintre elemente, iar celalalt trebuie
sa asigure continuitate pe o lungime de
30% din deschidere de la acest stalp.

40
 Fig.17 - Guseu din placaj care este
aplicat pe ambele fete ale grinzii.

Fig.18 - Conector metalic.

Acestea se fabrica in numeroase
configuratii pentru toate tipurile de
imbinare dintre grinda suport si
stalpi.

Fig.19 - Stalp metallic

Piesa metalica din capatul coloanei
este ancorata cu bolturi de partea
inferioara a grinzii. Grinda este
intrerupta in aceasta imbinare.

41
 Detalii grinda planseu
Grinzile din componenta planseelor exista in diferite forme si solutii tehnice, adaptabile
dupa situatia in care sunt utilizate, aceste solutii fiind realizate de inginerii proiectanti. Ca
posibile tipuri ce pot fi utilizate pentru aceste grinzi de planseu se pot enumera urmatoarele:
a. grinzi din lemn fasonat uscat si prelucrat precis dimensional.
b. ECS-I elemente cu sectiune I
c. grinzi cu zabrele din lemn.
d. grinzi cu zabrele combinate lemn – metal
e . grinzi barne din lemn.

a. Grinzi din lemn fasonat

Un sistem de grinzi din lemn fasonat si prelucrat precis dimensional (prelucrare pe 4 fete)
este cel mai comun si des intilnit in structura planseelor in cadrul caselor pe structura din lemn.
Sistemul este flexibil si relativ ieftin iar materialele sunt universal disponibile. Speciile de lemn
sunt variate, dar dimensiunile sunt standardizate. Cele mai comune dimensiuni pentru sectiunile
grinzilor din componenta planseelor sunt: 2 x 8,2 x 10 si 2 x 12 (inch), 50 x 200, 50 x 250 si 50
x 300mm. Alegerea dimensiunii sectiunii se face in functie de deschiderea dintre suporti, de
distanta interax ceruta de placarea structurala si de finisajul tavanului (deobicei 300, 400,
600mm), de grosimea impusa pentru izolatia termica (in cazul fundatiilor neincalzite si
nelocuibile) si de utilitati (instalatii din subsoluri si mansarde).

Utilizarea grinzilor de lemn fasonat pentru constructia planseelor

42
 Iata cateva date despre deschiderea maxima recomandata pentru grinzile din lemn
fasonat dimensionat la diferite esente de lemn, diferite valori pentru sectiuni transversale si in
functie de distanta interax de pozitionare ale acestora. Valorile ce sunt calculate pentru 195
daN/mp incarcare nepermanenta si 50 daN/mp incarcare permanenta si o sageata admisa de
L/360 pentru diferite esente de brad ,pin utilizate in constructii in SUA:

DESCHIDERI GRINZI DE PLANSEU COMPARATIV

Sectiuni grinzi, specie, calitate lemn DESCHIDERE GRINZI ( M)
300 MM 400 MM 600 MM
50x150,brad hem,I 3,2 2,8 2,5
50x150,pin galben,I 3,3 3,0 2,6
50x150, brad Douglas,I 3,4 3,1 2,6
50x200, brad hem,I 4,2 3,8 3,0
50x200 pin galben,I 4,3 3,9 3,4
50x200, brad Douglas,I 4,4 4,0 3,5
50x250 ,brad hem,I 5,3 4,8 4,2
50x250, pin galben,I 5,6 5,0 4,4
50x250, brad Douglas,I 5,7 5,2 4,5
50x300, brad hem,I 6,5 5,9 5,1
50x300, pin galben,I 6,7 6,1 5,4
50x300, brad Douglas,I 6,9 6,3 5,5
In continuare sunt prezentate repere de montaj ale grinzilor de planseu in diferite situatii
mai des intalnite. Aceste repere sunt valabile si pentru celelalte tipuri de grinzi ECS-I, grinzi cu
zabrele din lemn sau grinzi cu zabrele combinate.

Fig.21 – Grinzi de planseu perpendiculare (A) si paralele (B) cu peretele fundatiei

43
44
 In continuare sunt prezentate detalii de conectare intre grinzi(intersectii) ce utilizeaza
diferite metode de asamblare.:

45
 Grinzile de planseu care au sectiunea transversala mare si care au lungimi mai mari de
3000 mm trebuiesc „ajutate „ prin montare de blocatori intre acestea .Blocatorii impiedica
rotatia grinzilor si ajuta la distributia incarcarilor in cadrul intregului planseu.

46
 O alta situatie des intalnita este necesitatea executarii de pasaje in cadrul planseelor Iata
citeva desene si indicatii privind aceasta situatie:

In cazul deschiderilor mici ca dimensiune

a celor care se potrivesc exact cu distanta dintre grinzile de planseu ,este suficient delimitarea
prin blocatori ce au aceeasi sectiune cu grinda din planseu.

47
 In cazul deschiderilor mari ca dimensiuni ,mai largi decit distanta dintre grinzile de
planseu,cum ar fi pasaje de scari de la un nivel la urmatorul sau pasaje pentru cosuri de fum ,
structura de planseu ce margineste aceasta deschidere trebuie intarita suplimentar . Pentru
deschideri mai mari decit trei distante interax este suficient dublarea grinzilor marginale dar
pentru deschideri mai late grinzile marginale trebuiesc calculate de catre ingineri.
In continuare detalii de executie ale planseelor cu extindere in consola pentru balcoane:

48
 Urmeaza repere de intersectie a planseelor cu peretii portanti exteriori si interiori si
respectiv cu pereti interiori de compartimentare(neportanti).

49
 b. Grinzi ECS-I

In timp specialistii in proiectare si constructorii in cautarea de noi ideii si deasemenea

variatia pretului lemnului au impus gasirea de solutii tehnice noi pentru a inlocui lemnul din
cadrul structurilor mai sus descrise. Astfel prin anii 1980 se impun elementele cu sectiune –I
(ECS-I) ca solutie inovatoare si inlocuitoare a materialului lemnos mai scump atunci.
ECS-I reprezinta o optimizare a sectiunii prin alocarea materialului lemnos in talpile
superioare si inferioare ale acesteia acolo unde solicitarile sunt cele mai mari . Talpile pot fi
facute din lemn laminat sau lemn brut . Inima sectiunii este realizata din placaj sau OSB.
ECS-I sunt foarte rigide ,uscate si precise dimensional si de aceea asigura executia unui
planseu plan si silentios. Capacitatea de a rezista deschiderilor mari este cu putin peste cea a
lemnului prelucrat dar se pot obtine inaltimi ale sectiunii si lungimi mult mai mari decit se pot
debita din lemn brut ceea ce le confera avantajul de a fi preferate ca solutie tehnica in cazul
deschiderilor largi.
Acest sistem este preferat si de catre intalatori si electricieni deoarece prin inima grinzilor
se pot face gauri pentru trecerea utilitatilor. Acest subiect va fi dezbatut in capitolele ce urmeaza.

50
 c.Grinzile cu zabrele din lemn

Grinzile cu zabrele din lemn sunt executate din elemnte de mici dimensiuni deobicei
sectiuni de 50x100 mm conectate intre ele ce actioneaza ca un element structural unic.Talpa
superioara ,talpa inferioara si zabrelele sunt executate din lemn . Paralelismul celor doua talpi
este asigurata de zabrele asamblate cu ajutorul unor placute metalice dintate.(conform desenului
de mai sus.)
Aceasta configuratie a inimii permite trecerea utilitatilor fara a afecta caracteristicile
structurale ale grinzii.
Conducte de diametre de 125mm pina la 400mm pot fi montate printre zabrele (depinde
si de inaltimea sectiunii grinzii).

51
 Exista doua situatii de montaj :

Inaltimile sectiunilor variaza de la 250mm pina la 600mm iar deschiderile ajung pina la
9000mm.Ca si ECS-I , aceste grinzi sunt folosite pentru deschideri mari intr-un singur plan dar
sunt greu de realizat .Aceste grinzi sunt proiectate si executate pentru fiecare situatie particulara
in parte tinind cont de toate elementele ce vin in interactiune cu aceasta :pereti portanti
,deschideri necesare.

d.Grinzi cu zabrele combinate lemn-metal

Aceste grinzi combinate au talpile superioara si inferioara executate din lemn iar inima
executata din tevi din otel.Tevile au capetele presate si sunt conectate de talpile de lemn prin
intermediul unui mic bolt.Spre deosebire de tipul descris mai inainte ,zabrelele in acest caz se
pot roti liber (in jurul bolturilor) si de aceea permite intrgii grinzi sa revina la forma initiala dupa
indepartarea sarcinilor de incarcare.
Grinzile combinate sunt mai rezistente decit cele din lemn prezentate anterior cele mai
mari ca dimensiune putand acoperi deschideri de 30 de metri.Taplile sunt constituite din doua
elemente din lemn ce flancheaza inima. Pentru sarcini mai mici talpa este construita din lemn de
sectiune 50x100 mm dispusa pe orizontala si care primeste inima in degajari facute in acestea.Si
in acest caz exista doua situatii de montaj:

52
 Si aceste Grinzi combinate permit trecerea de utilitati (conducte ) printre zabrele fara sa
afecteze rezistenta structurii..Sunt folosite pentru deschideri mari siintr-un singur plan si
trebuiesc proiectate pentru situatii particulare.

e. Grinzi barne din lemn

Sistemul de planseu din barne este similar cu sistemele descrise anterior cu singura
deosebire ca grinzile de planseu au dimensiuni mai mari in sectiune
100x150mm;100x200mm;100x250mm;100x300mm ,deci pot suporta incarcari mult mai mari
pentru aceeasi deschidere .In consecinta interaxul la care sunt dispuse este mai mare decit la
celelalte elemente ,tipic barnele se dispun la o distanta de 1200mm la centru.In corelare trebuie
aleasa si pardoseala structurala de grosime adecvata distantei interax..

53
 Cind sunt folosite peste fundatii crawl spaces(fundatii nelocuibile si neincalzite) barnele
se pot sprijini direct pe stalpii intermediari.Peste fundatii basement(subsol locuibil si incalzit)
sistemul de barne poate fi sprijinit pe stalpi sau pe un perete sau pe o grinda suport ca si celelalte
grinzi planseu descrise anterior.Pentru nivelele superioare sistemul de barne este adesea
pardosit cu dulapi frezati lamba si uluc .Pardoseala aceasta poate fi structurala sau
nonstructurala,la vedere sau mascata .Iata in tabelul urmator deschideri maxime (m)ale barnelor
functie de sectiunea transversala pentru specie brad, lemn calitatea a doua si interax de 1200mm:

Marime(mm),specie,calitate,interax(mm) Deschidere (m)

100x150,brad, II,1200 2.58
100x200,brad,II,1200 3.39
100x250,brad,II,1200 4.32
100x300,brad,II,1200 5.28

In continuare sunt prezentate detalii de conectare ale grinzilor barna in diferite situatiide
montaj:

54
 Detalii pardoseala structurala

Pardoseala structurala este un invelis structural al sistemului de planseu.Acesta acopera

spatiul dintre grinzi si se comporta ca o diafragma pentru transferul incarcarilor orizontale catre
peretii structurii.

55
 Pentru sistemul de grinzi de planseu ,pardoseala structurala tipica este placaj imbinat in
„lamba si uluc”,OSB sau combinatie de placaj cu imbinare lamba si uluc (L&U) ca pardoseala
structurala dispusa pe o placare nonstructurala.In cazul planseelor din barne ,pardoseala
obisnuita este cu dulapi frezati (L&U) si deoarece acest tip de placare nu asigura caracterul
structural,pentru planseele pozitionate la nivele superioare (altele decit cele peste peretii
fundatiei) este necesara o placare suplimentara ce asigura conlucrarea si proprietate de
diafragma a planseului.
Pozitionare placilor ,ce constitue placare structurala, se face dupa recomandarea
majoritatii producatorilor cu un interstitiu de 3mm intre marginile placajelor,pentru a permite
dilatarea acestora.Deaceea placajele sunt dimensionate din fabrica cu 3mm mai mici pe fiecare
din directii pentru un montaj precis la distantele interax ,module standardizate de 1200 mm /2450
mm .In zonele cu climat uscat acest rost de dilatare poate fi eliminat.
Densitatea de aplicare a cuielor pentru montajul placajului este de regula la distante de
150 mm pentru marginile exterioare si la distante de 300 mm pentru campul interior ale
acestora.Adezivul pentru placaj aplicat pe grinzile de planseu, inainte de montajul acestuia , pot
minimaliza zgomotele (scartaitul)si poate reduce densitatea de cuie aplicate.

DESCHIDERI PALCARE STRUCTURALA

TIP PLACARE GROSIME(mm) DESCHIDERE MAX.
PLACAJ SAU COMBINATIE 12.5-15.8 400
PLACARE 15.8-19 500
STRUCTURALA/NONSTRUCTUR 19-22 600
ALA 28.5 1200
PLACARE OSB SAU ALTE 15.8 400
MATERIALE COMPOZITE FARA 19 600
FIBRA CONTINUA

56
 Placarea planseelor din barne cu dulapi frezati „lamba si uluc”.Cele mai des utilizate
sectiuni pentru dulapi sunt prezentate in figurile ce urmeaza:

Cazul in care o mica parte din pardoseala trebuie sa fie din beton pentru o viitoare
placare cu gresie sau trebuie sa indeplineasca rolul de masa pasiva solara ,plasata in partea
sudica a constructiei este reprezentat in desenul urmator:

57
 Pardoseala de sub placa de beton trebuie sa fie plasata mai jos pentru a permite acestei
placi alinierea cu nivelul intregului planseu..Grosimile minime ale sapei din beton sunt de 50-
75mm. Trebuie utilizat palcaj care sa poata sustine greutatea betonului si sa fie rezistent la
umiditate excesiva , cu grosimi uzuale de 18mm.
In cazul in care se cere numai o pardoseala cu placi ceramice ,se pot evita complicatiile
datorate alinierii sapei de beton ,prin utilizarea unei placari cu Betonip(placa de beton armata cu
fibre de sticla) de grosime 10mm ,montata direct peste pardoseala structurala din lemn.(Nota:
trebuie consultat producatorul de placi ceramice)
In continuare se prezinta detalii de montaj ale pardoselelor cu sapa de beton:

58
59
60
 TERMOIZOLAREA SI HIDROIZOLAREA PLANSEELOR

5.PEREŢI
Peretii sunt elemente componente ale sistemului de constructie care indeplinesc citeva
functii importante ;
 Peretii definesc spatiile in interiorul cladirii pentru a asigura compartimentarea si
intimitatea volumelor cuprinse ; definesc si inchid cladirea fata de exterior mentinind
caldura sau racoarea in interiorul acesteia.
 Peretii asigura structura verticala care sustine planseele superioare si acoperisul cladirii
deasemeni, structura laterala care rigidizeaza constructia.
 Peretii cuprind sistemul de utilitati (trasee electrice,conducte si instalatii de incalzire) si
pentru acesta, in cadrul peretelui de latime 100 mm sau 150mm solutiile trebuiesc hotarite
inca din faza de proiectare a peretilor constructiei pe cadre usoare din lemn .

61
 Peretii se clasifica dupa pozitia pe care o au in cadrul constructiei in:
 Pereti exteriori care impreuna cu acoperisul fac parte din elementele de inchidere ale
cladirii ,delimitand spatiul interior al acesteia de mediul exterior.
 Pereti interiori care impreuna cu planseele constitue subansamblu de compartimentare.
Dupa rolul indeplinit in cadrul structurii peretii se clasifica astfel:
 Pereti structurali (de rezistenta ) –ce preiau si transmit la nivelul fundatiei incarcari
gravitationale si orizontale la care este supusa constructia.
 Pereti de contravantuire(autoportanti)-care conlucreaza cu peretii structurali pentru rigidizare
in plan orizontal dar nu preiau incarcari din plansee.
 Pereti nestructurali (pereti purtati)-cu rol numai de compartimentare functionala la interior
sau de inchidere spre exterior.Acesti pereti nu preiau decit greutatea lor proprie si nu au
continuitate verticala constructiei ; pot lipsi la anumite niveluri.
 Specific constructiilor pe cadre usoare din lemn sunt peretii intariti suplimentar pentru
incarcari orizontale P.I.S.O. ce reprezinta pereti sau segmente de pereti din categoria pereti
structurali ce primesc rigidizari suplimentare in vederea preluarii fortelor orizontale provenite
din vant sau seism. Acestia conecteaza planseul diafragma de fundatie .
Pentru a decide cum se executa cadrele usoare ale peretilor ,exista doua probleme
preliminare ce trebuie rezolvate :

a. Grosimea peretilor.

Trebuie folosite in realizarea cadrelor, latimi ale montantilor de sectiune 50 X 100 mm

sau 50 X150 mm?

In ultimul timp se utilizeaza cel mai frecvent montanti avind sectiunea de 50X150 mm
pentru ca acestia asigura un spatiu mai mare pentru termoizolatie si deasemenea se obtin
economii la lungimea traseelor de utilitati( traseele sunt pozate in degajari facute prin montanti).
Toate aceste avantaje se materializeza in cresterea costului constructiei.Un perete executat din
montanti de sectiune 50X150mm dispusi la interax de 600mm (conform normelor in vigoare)
utilizeaza cu aproximativ 20% mai mult material lemnos, pentru montantii si traversele cadrului
decit un perete realizat cu montanti de sectiune 50X100mm spatiati la distanta de 400
mm(conform normelor) .
Pe partea exterioara a peretelui ,placarea structurala trebuie sa fie de grosime 12,5mm
pentru montanti dispusi la distanta interax de 600mm ,grosime mai mare cu 3mm decit la
dispunerea montantilor la interax de 400 mm.
Pe partea interioara peretilor,grosimea placarii uscate (placa gips carton) trebuie sa fie cu
3mm mai mare la spatierea montantilor la distanta de 600 mm ,specifica sectiunilor 50x150mm.
decit la spatierea montantilor la distanta de 400mm specifica sectiunilor de 50x100
mm.Cresterea grosimii stratului termoizolant duce deasemenea la cresterea pretului .Astfel
peretii executati din montanti de sectiune 50X150mm duc la realizarea unui perete superior dar
cu costuri suplimentare.Pentru optimizare se realizeaza peretii exteriori din montanti cu sectiune
50x 150 mm si peretii interiori cu montanti de sectiune 50X100 mm.
Distanta interax la care se dispun montantii de 50X100 mm sau de 50X150 mm poate
varia functie de incarcarile asupra constructiei, de calitatea lemnului utilizat si de materialele
utilizate ca finisaj pentru peretii exteriori.

62
 b. Alegerea tipului de cadru .

Trebuie construiti peretii utilizand sistemul de constructie tip „platforma” sau sistemul
tip „balon”?

Sistemul de constructie tip „balon”caracterizat de montantii cadrelor continui de la

traversa de contact lemn-beton de peste fundatie si pina la traversa superioara de sub acoperis ,
continuitate asigurata intre plansee, a fost dezvoltata in anii 1840 si a creat precedentul
constructiilor pe cadre usoare din lemn.Acest sistem de constructie a fost in ultimii ani depasit
din motive de eficienta a muncii si de protectie mai buna la foc asigurata de sistemul tip
„platforma” carcterizat prin intinderea montantilor numai intre planeele cladirii.Exista inca
situatii in care variante ale sistemului tip „balon ” mai sunt utile.O astfel de situatie este acolo
unde continuitatea montantilor peretilor mai mult decit inaltimea tavanului este esentiala pentru
rigiditatea peretelui Exemple sunt peretii parapet pentru acoperisurile terasa sau pereti exteriori
ai mansardelor ,unde acestia trebuie sa reziste fortelor laterale de impingere ce provin din
acoperis. Conform desenului urmator:

Peretii de fronton executati in sistem tip”balon” asigura o crestere a stabilitatii

constructiei in zonele cu vanturi puternice. Un alt motiv pentru folosirea acestui sistem ar fi acela
ca se obtine astfel minimalizarea efectelor contractiilor grinzilor:
- acest lucru este foarte important pentru placarile exterioare ale peretilor, la jonctiunea
dintre plansee succesive, fara un control prea riguros al jonctiunii
- la constructiile hibride cu nivele multiple unde contractiile planseelor in cele doua
sisteme sunt diferite.

Proiectarea sistemului de pereti – Odata ce sectiunile montantilor au fost alese si

sistemul de constructie a fost hotarit, pasul urmator este de a considera cum trebuie
contravantuita cladirea pentru a rezista fortelor vantului, fortelor provenite din seism sau
incarcarilor excentrice.Trebuie analizat daca este suficienta o contravantuire obtinuta prin brida
diagonala sau prin placare structurala ori dispunere de segmente de pereti intariti, analiza
facindu-se privind constructia ca un ansamblu unitar. Detalii privind contravantuirile , izolarea

63
peretilor,dispunerea deschiderilor pentru usi si ferestre,bariere de vapori,materiale utilizate
pentru finisaj exterior vor fi prezentate in detaliile ce vor urma.

64
Modalitati de realizare a buiandrugilor in cadrul peretilor; detalii constructive:

65
66
Modul de realizare a intersectiei dintre pereti; detalii constructive:

67
Modul de realizare a intersectiilor la colt dintre pereti;detalii constructive:

68
 Peretii sub acoperis sunt extensii ale peretilor ce fac joctiunea cu suprafete inclinate ale
acoperisurilor sau cu tavane inclinate.Acestia pot fi realizati in doua moduri:
 Cadre tip Platforma-Se alege aceasta metoda pentru realizarea peretilor sub acoperis
atunci cind exista un element structural orizontal cum ar fi un planseu sau un tavan care uneste
structura la nivelul centurii sau cind centura este suficient de scurta pentru a asigura rigiditatea
necesara incarcarilor laterale.Vezi figura urmatoare:

 Cadre tip balon – Se alege aceasta metoda pentru realizarea peretilor sub acoperis
deoarece este economica si usor realizabila asigurand stabilitate peretilor de inaltime mare in
situatia in care nu exista elemente structurale orizontale (planseu, tavan) sau in situatia in care
exista forte laterale extreme (vanturi puternice).Vezi figura alaturata.

69
70
71
 Structuri economice ale cadrelor
Structuri simplificate ale cadrelor – Prin simplificare cadrelor se intelege diminuarea
numarului de montanti dispusi in cadrul peretilor exteriori ,obtinandu-se astfel o miscorare a
puntilor termice. Deasemeni se obtine o marire a volumului in cadrul peretilor ,volum ce poate fi
ocupat cu material izolant,obtinandu-se astfel o crestere a performantelor termice pe asamblul
constructiei.Structurile simplificate pot asigura o crestere cu 7% a performantelor termice si o
economie de material lemnos in concordanta cu cerintele actuale ale conservarii resurselor.
Detaliile ce urmeaza definesc acest sistem simplificat:

72
73
 Buiandrugi superizolati –Cind se proiecteaza un buiandrug superizolat,scopul este de a
acorda spatiu cit mai mare izolatiei termice dar si elementelor constructive pentru prinderea prin
cuie pe ambele parti exterior si interior a placajului structural a peretelui.
Cind se impune un buiandrug strucural deasupra unei deschideri intr-un perete
exterior,chiar acesta ocupa volum ce ar putea fi umplut cu termoizolatie .Deoarece un buiandrug
mai „inalt”( adinc)este mai eficient din punct de vedere structural decit unul mai „lat”, nu este
necesar ca acestia sa se intinda pe toata latimea peretelui. Se construiesc buiandrugi „inalti” dar
ingusti pentru a aloca mai mult volum termoizolatiei.

74
 Eliminarea montantului de sprijin a buiandrugului se poate face prin metodele
constructive ilustrate mai sus( brida metalica spatiala sau degajare in montant intreg)si in acest
mod se aloca volum mai mare termoizolatiei peretelui.

Contravantuirea peretilor- cu bride de contravantuire

Marea majoritate a constructiilor din lemn sunt acoperite cu placaj ,OSB sau alte tipuri de
paneluri structurale care, asigura stabilitatea laterala necesara,cind acestea sunt prinse de
montantii cadrului de perete.Acolo unde fortele laterale ce actioneaza pe pereti sunt extreme,
cum ar fi uragane sau cutremure,se proiecteaza special pereti structurali ce trebuie sa reziste
acestor forte.
Cind nu se impun placari structurale si nici segmente de pereti structurali(intariti) exista
doua metode de a contravantui constructia pentru stabilitate laterala-contravantuiri din lemn
incastrate sau contravantuiri metalice incastrate:

Vechea metoda de contravantuire cu blocatori dispusi in diagonala intre montanti nu este

recomandata deoarece cuiele folosite la asamblare se retracteaza sub actiunea fortelor si multe
din astfel de jonctiuni raman deschise pe masura ce blocatorul se contracta.
Contravantuirile se refera in general la „contravantuirile de colt” dar acestea in realitate
nu necesita a fi pozitionate la colturile constructiilor.aceste apot fi loocalizate oriunde in lungul
peretilor iar efectul de contravantuire se transfera in lungul peretelui prin intermediul traverselor
superioare si inferioare continuii.

75
 Contavantuirea peretilor –prin placare structurala.
Placajul laminat, OSB,sau alte tipuri de materiale de placare pot fi utilizate ca placare
structurala sau ca placare de finisaj(la constructiile cu placare simpla , aceste functii sunt
combinate intr-un singur strat).panelurile pentru placare structurala rezista la incarcarile laterale
si contribuie la intarirea in ansamblu a constructiei:astfel se elimina necesitatea contravantuirii cu
bride.
In zonele cu risc seismic sau cu vanturi puternice ori acolo unde peretii constructiei sunt
foarte inalti sau sunt penetrati de multe deschideri ,placarea structurala trebuie sa fie rezultatul
unui calcul ingineresc.
Panelurile din cadrul placarii pot fi orientate deopotriva vertical sau orizontal.La placarea
structurala pe verticala nu se mai impun blocatori pentru ca muchiile sunt aliniate pe montantii
cadrului de perete. Placarea structurala pe orizontala confera structurii un plus de rezistenta fata
de cea pe verticala pentru ca fibra placajului sau aschiile componente ale OSB sunt orientate in
lungul panelului ceea ce-i confera o rezistenta mai buna in acesta directie.Rigiditatea orizontala a
panelului actioneaza impreuna cu rigiditatea verticala a montantilor.Orientarea pe orizontala este
utilizata cind este nevoie de un suport rigid pentru placarile ulterioare de finisaj.
Capacitatea panelurilor din placaj de a acoperi deschiderile dintre montanti este dat de
grosime, de orientarea si de numarul straturilor din care este compus acesta.Capacitatea
panelurilor compozite de tip OSB este cu putin mai mica decit a panelurilor din placaj si este este
dictata numai de grosimea acestuia.Din experienta constructorilor se pot respecta urmatoarele
corespondente:

Interax montanti perete Grosime panel

400mm la centru 9,5 mm
600mm la centru 12.5 mm

Cuiele si alte elemente de prindere ale placajului (agrafe) trebuie dimensionate si spatiate
in conformitate cu tabelul urmator (trebuie consultati producatorii):

Grosime Marime cui (mm) Spatiere pe muchie Spatiere in camp

panel
<12.5 mm 150 mm 300 mm
>12,5 mm

76
 Detalii constructive ale placarilor structurale ale peretilor sunt prezentate in urmatoarele
figuri:

77
 Exista si varianta de constructie pe cadre usoare din lemn cu placare pe o simgura parte a
peretilor structurali.La acest tip de constructie singura placare facuta din panel placaj sau din
paneluri compozite (OSB) indeplineste ambele roluri de placare structurala si de protectie la
intemperii (rol al placarilor exterioare de finisaj) Aceasta este o varianta ieftina de constructie si
nu de cea mai inalta calitate dar are aplicatii in constructia de garaje, magazii anexe si citeodata
pentru spatii de locuit. Placarea se face prin pozitionare verticala a panelurilor si acestea sunt
acoperite cu folie contra umezelii.
Montantii pretaiati (la lungimi de 2240mm pina la 2340mm)permit acoperirea pe
exterior a cadrelor peretilor cu coli de panel de lungime 2440mm intreaga daca pardoseala
structurala este asezata direct pe traversa de contact lemn beton de pe fundatie sau daca
constructia se aseaza pe o fundatie tip radier (placa pe sol); vezi detaliile urmatoare.
Adaugand placi din lemn pretratat impotriva umezelii la baza panelurilor poate utiliza
aceeasi lungime de panel si pentru montanti mai inalti si /sau pentru altfel de bazari ale placarii
structurale ;vezi detaliile urmatoare.Se pot deasemenea utiliza si placi panel de alte
dimensiuni(lungimi de 2740mm sau 3040mm).

78
79
 Placari non structurale – Pentru placari se pot utiliza diverse materiale sub forma de
panel dar nu toate asigura un caracter structural (contravantuire )adecvata.. Aceste materiale sunt
utilizate pentru a creea o baza de montare pentru folia de protectie impotriva umezelii si baza
pentru placarea exterioara de finisaj;astfel placajele nonstructurale pot asigura protectie
impotriva umezelii si a focului.
Placajele impotriva umezelii au grosimi cuprinse intre 12.5mm si 38mm si pot fi
executate din placi armate cu fibre ,spuma poliuretanica calibrata, placi rigide din fibra de sticla.
Coeficientul de izolare termica este variabil de la material la altul.Trebuie verificat ca aceste
placari sa aiba o permeabiliate mai mare decit cea a barierii de vapori
Placajele contra focului sunt frecvent impuse pentru peretii situati pe/sau aproape de
limitele proprietatii;intre spatiile de locuit atasate (unite) si la separatia garajelor de saptiile de
locuit.In general placile de gips carton ,prinse direct pe montantii cadrelor ,satisfac majoritatea
normelor impuse contra-foc.
Placarea exterioara trebuie prinsa cu cuie prin placarea non structurala direct pe
montanti.Placarile de acest tip non structural nu reprezinta o baza buna pentru plcarile ulterioare
cu perete zidit de caramida (ventilat) sau placari cu piatra .Necesitatea contravantuirii unei astfel
de constructii este satisfacuta prin dispunerea de placari structurale pe colturi si variante mai
ieftine de material –panel non structural in restul suprafetelor .

80
 Pereti intariti suplimentar pe orizontala - P.I.S.O
In cele mai multe cazuri, cerintele minime pentru contravantuiri sau placarea structurala
sunt suficiente pentru a intari peretii din componenta constructiilor de lemn pentru ca acestea sa
reziste la incarcarile laterale provenite din vant sau din incarcarile excentrice.
Se poate face o paralela intre acesti pereti si o cutie de carton care isi pastreaza forma in
momentul in care este inchisa cu un capac.
In zone cu risc seismic ridicat sau cu vanturi foarte puternice trebuie luate masuri speciale
pentru contravantuirea peretilor. Pentru cladirile de mici dimensiuni din zonele mentionate,
normele tipice cer suplimentarea numarului de cuie, a bridelor metalice (strap) si a ancorelor.
Exista situatii cand, aceste ajustari ale numarului elementelor de fixare, nu sunt
suficiente. Aceste situatii se refera la cladirile unde numeroasele deschideri din cadrul peretilor
reduc mult capacitatea de rezistenta la fortele laterale. In aceste cazuri, trebuiesc luate masuri
extreme de rigidizare, ceea ce impune realizarea unor calcule de catre ingineri autorizati, pentru
proiectarea unui planseu-diafragma care sa uneasca peretii intariti.

81
 In desenul urmator este sintetizat modul in care diafragma si peretii intariti
(contravantuiti) lucreaza impreuna pentru a rezista fortelor laterale. Pentru simplificare, desenul
arata cum vantul actioneaza intr-o singura directie perpendiculara pe peretele cladirii.

Modul de lucru diafragma pereti intariti.

In realitate, directia vantului nu poate fi prezisa, astfel incat sistemul de rezistenta trebuie
proiectat pentru eventuale forte din toate directiile. Fortele laterale au un mod continuu de a
actiona asupra intregii structuri:
1. forta vantului este transmisa prin montantii peretelui catre partea superioara (top) si
respectiv cea inferioara a peretelui;
2. diafragma colecteaza incarcarile de la partea superioara a peretelui expus vantului si le
transfera partii superioare a peretilor intariti, pe ambele fete;
3. peretii intariti din lateralele diafragmei transfera incarcarea in jos catre fundatie.
Imaginea ilustreaza cum forta vantului urmeaza un traseu prin diafragma catre peretii
intariti.Desi aceste elemente structurale sunt proiectate in acelasi mod pentru a rezista fortei
vantului sau la cutremur, aceste doua forte actioneaza diferit asupra cladirilor, astfel forta
vantului actioneaza in partea superioara a cladirii iar cutremurul actioneaza in partea inferioara a
cladirii. Greutatea relativ mica a constructiilor din lemn reprezinta un avantaj din punct de
vedere a solicitarilor cauzate de cutremur dar reprezinta un dezavantaj in cazul solicitarilor
cauzate de vant puternic.
Diafragma este o structura orizontala ,utilizata ca planseu sau acoperis, compusa din:
placare structurala (OSB sau placaj tip TEGO),elemente de structura (grinzi,capriori din ECS-I)
si un perimetru structural (rim board).

82
 In cazul planseelor elementele de structura din compunerea diafragmei o reprezinta
grinzile ECS-I si perimetrul structural este compus din grinzi de capat sau /si blocatori(distantieri
intre ECS-I) . In cazul acoperisului elementele de structura sunt capriorii (executati din ECS-I) si
perimetrul structural din capetele capriorilor si blocatori distantieri (friza).
Diafragma lucreaza ca o grinda orizontala, pentru a colecta fortele laterale si a le
transfera catre peretii intariti.
Modul de lucru al diafragmei

Peretii intariti suplimentar pe orizontala P.I.S.O sunt elemente structurale foarte bine
rigidizate care conecteaza diafragma de fundatie. Acestia sunt rigidizati prin contravantuiri sau
printr-o placare structurala(OSB sau placaj tip TEGO) si au sarcina de a rezista actiunii fortelor
laterale
Peretii intariti- P.I.S.O. -se deosebesc de cei obisnuiti prin faptul ca au o resistenta
sporita ,obtinuta prin cresterea densitatii cuielor la placare ,cresterea grosimii placajului(OSB sau
TEGO), indesirea montantilor spre limitele extreme ale acestor pereti si deasemenea o
substantiala ancorare de fundatie.
Peretii intariti acioneaza ca grinda in consola de la fundatie (sau planseu intermediar),
care rezista la forte paralele cu acestea. Peretii trebuie sa reziste la glisare( alunecare) si la
rasturnare.Fortele orizontale pot glisa peretele de pe fundatie daca acestia nu echipati cu ancore (
conectori metalici) adecvati.

83
 Fortele orizontale aplicate in partea superioara a peretilor intariti pot cauza o rasturnare a
acestora daca partea de jos a colturilor peretilor nu este bine ancorata pentru a rezista efectului
uplift . Astfel in timpul actiunii fortelor orizontale una din marginile peretelui este solicitata la
intindere iar marginea opusa solicitata la compresiune. Sunt de preferat peretii intariti de
lungime mare pentru ca au o resistenta mai buna la alunecare si respectiv se pot ancora mai bine
obtinind o rezistenta mai buna la rasturnare.

Conectori –Pentru ca P.I.S.O impun utilizarea unei game variate de componente si

conectori este foarte imortant ca fiecare dintre acesti conectori sa fie proiectati si construiti
pentru a rezista la fortele la care sunt supusi. In functie de pozitionarea acestora in cadrul
structurii ,conectorii trebuie sa reziste fortelor verticale si orizontale rezultante ale solicitarilor
din diferite directii.Cind acestia sunt proiectati si construiti pentru conditii extreme ,este
important sa se tina cont si de conditiile de montaj impuse de producatorii conectorilor,pentru ca
un P.I.S.O. este rezistent pe cit este de slab conectorul.
Distributia peretilor intariti - In general peretii intariti sunt localizati pe fiecare din
peretii exteriori ai cladirii dar pot fi localizati si strategic la peretii interiori. Pentru a rezista la
fortele seismice ,peretii intariti trebuie distribuiti echilibrat pe toate cele patru fete ale cladirii;
pentru rezistenta la vant peretii intariti trebuie sa fie cit mai lungi(sau mai rigizi) ; peretii scurti
trebuie sa fie proiectati sa reziste fortelor provenite din vant impuse pentru peretii cei mai lungi
ai unei constructii.

84
 Pentru ca fortele laterale ,cum ar fi cele provenite din vant ,sunt considerate a actiona
perpendicular pe peretii, acestia pot fi rigidizati prin P.I.S.O.dispusi pe fiecare din cele patru fete
ale constructiei. Daca fortele actioneaza in directia N-S ,constructia poate fi rigidizata prin
plasarea P.I.S.O. in cadrul peretelui estic si cel vestic ;si vice versa. Cind vantul sufla pe
diagonala constructiei , cum cel mai adesea se intimpla,P.I.S.O. plasati pe toate cele patru laturi
vor asigura rigidizarea acesteia.
P.I.S.O. conecteaza diafragma de fundatie deci acestia nu pot fi plasati in locurile unde
exista deschideri in cadrul peretelui.Deaceea in peretii cu multe deschideri va fi nevoie de
constructia citorva segmente de P.I.S.O. dimensionate si plasate astfel incit sa fie in stare sa
asigure rezistenta constructiei la fortele laterale.

85
 Iata citeva consideratii de care trebuie sa se tina cont la executia peretilor intariti:
a. Proportia recomandata de normative pentru segmente de pereti intariti este( inaltimea
maxima perete:latime segment) in proportie 3,5:1.
b. Bride hold- down –fortele extreme din colturile de jos ai peretilor intariti necesita
montajul conectorilor metalici tip hold down care joctioneaza peretii de fundatie sau peretii
intariti de la nivelele succesive. Acesti conectori impiedica rasturnarea peretilor la actiunea
vantului.
c. Ancore – prezon: pentru a preveni alunecarea, aceste elemente sunt folosite pentru
conectare bazei peretilor intariti de fundatie
d. Rigidizarea prin placare se face cu grosimi adecvate pentru a abtine rezistenta ceruta de
solicitarile laterale.Placarea pe doua fete a peretilor intariti va dubla rezistenta acestuia.
Toate marginile placilor invecinate vor fi prinse pe blocatori pentru a evita deformarea
placajului.
e. Montantii extremi si marginea superioara ce definesc peretii intariti se vor dubla pentru
ca ei vor fi cei mai solicitaiti.
f. Cuiele folosite la placare trebuie specificate ca dimensiune si densitate, acestea vor fi mai
dese pe marginea panelului si mai rare in interiorul suprafetei..Crescind numarul de cuie se
creste si rigiditatea peretelui.

86
Detalii de montaj pentru pereti intariti suplimentar pentru incarcari orizontale(P.I.S.O.)

87
 In figura urmatoare se prezinta modul de ancorare a P.I.S.O. dispuse la niveluri succesive
ale constructiei. Deasemeni P.I.S.O. se utilizeaza si in cadrul structurilor cu deschideri mari (usi
de garaj) vezi figura urmatoare alaturata.

In situatia in care anumite deschideri din cadrul peretilor impiedica pozitionarea optima a
acestora, se iau masuri suplimentare de conectare cu diafragma, prin intermediul unor panglici
metalice.

Bariera contra umezelii si bariera de aer

O data ce au fost construite cadrele si au fost contravantuite prin placare acestea devin
pereti si trebuie protejate impotriva umezelii. Aceasta protectie implica instalarea de bariere
impotriva umiditatii. Bariera impotriva umiditatii trebuie coordonata cu o bariera de aer(pentru a
controla infiltratiile de aer), cu bariera de vapori (pentru a controla vaporii de apa) si cu izolatia.
O bariera contra umezelii (numita si bariera impotriva vremii) este o membrana dispusa
direct imediat sub placarea exterioara care previne orice infiltratie de apa, sa ajunga la structura

88
de lemn. O bariera efectiva impiedica apa lichida dinspre exterior spre interior dar lasa vaporii sa
treaca prin ea dinspre interior spre exterior lasand astfel peretii „sa respire”.
O bariera de vapori este o membrana plasata la partea calda a peretelui(interior) care
retine trecerea vaporilor de apa formati in partea interioara intr-un perete rece unde ar putea
condensa.
O bariera de aer limiteaza infiltratiile de aer prin perete. Deasemeni o bariera contra
umezelii sau a vaporilor poate sigila peretele si impotriva infiltratiilor de aer, ca atare acestea
devin bariere de aer.

89
90
 Ferestre si usi

Ferestrele moderne deriva din solutiile tehnice traditionale de lemn. Ferestrele

traditionale au cerceveaua in care este fixat geamul propriu zis, de obicei divizata in cadre mai
mici. Cerceveaua este fixata printr-un cadru de lemn in deschiderea bruta a peretelui. La partea
inferioara a ferestrei se monteaza un pervaz, inclinat pentru scurgerea apei.
Aceste elemente constructive si terminologia lor nu se regasesc intotdeauna in cadrul
profilelor moderne pentru ferestre, dar cele din urma sunt mai bine izolate si sigilate, si in mod
uzual au cheltuieli mai mici de intretinere.
Astazi ferestrele sunt construite si asamblate in fabrici, fiind livrate gata de montaj in
golurile din cadrul peretilor. Cateva tipuri populare de cadre de ferestre, clasificate dupa modul
de actionare, sunt: ferestre fixe, ferestre batante, ferestre oscilobatante, ferestre cu dubla
deschidere, ferestre glisante. Dimensiunile pot varia intr-o gama larga, cu particularitati precum
in cazul ferestrelor cu dubla deschidere ce au uzual dimensiuni mai mari decat cele cu simpla
deschidere. Sunt optionale si diferite elemente de finisaj.
In figura urmatoare este prezentat un cadru traditional de fereastra, cu cateva detalii
constructive.

91
Profilele moderne pentru usi si ferestre sunt realizate din lemn, PVC extrudat, si aluminiu,
deasemeni cu o larga varietate tipo-dimensionala.

92
Elemente de etanşare la racordări şi intersrcţii (eetp) pentru pereti exteriori
(în figuri este folosită denumirea de drenaj)

(Eetp) pentru peretii exteriori au rol esential in tinerea apei departe de structura si de
interiorul oricarei constructii. Sunt utilizate oriunde sunt portiuni orizontale sau inclinate ale
suprafetelor de placare exterioare, ori exista imbinari intre diferite componente, expuse la
actiunea factorilor de mediu. (Eetp) asigura o bariera permanenta impotriva infiltratiilor, si
directioneaza apa catre zonele exterioare protejate ale cladirii, si mai departe cu ajutorul
gravitatiei catre scurgerile la sol. Cea mai buna protectie impotriva apei o reprezinta stresinile,
insa acestea nu previn si infiltratiile datorate vantului care imprastie stropii de apa.
Alegerea, proiectarea si montarea stresinilor trebuie facute cu toata seriozitatea, deoarece
peretii spre deosebire de acoperisuri, nu pot fi inlocuiti cu usurinta, de obicei urmand a ramane
nemodificati intrega durata de viata a constructiei.
Doua marimi fizice afecteaza scurgerea apei pe suprafetele verticale. Prima marime luata
in calcul, gravitatia poate deveni un avantaj prin directionarea apei de pe suprafete catre sol. A
doua marime, tensiunea la suprafata lichidului, se refera la migratia apei in toate directia prin
fenomenul de capilaritate din cadrul fisurilor din structura materialelor si la suprafetele de
imbinare a acestora. In cele mai multe cazuri se pot evita distrugerile datorate efectului de
tensiunii la suprafata lichidului, prin utilizarea potrivita a picuratorilor.
Picuratorul este o muchie subtire, sau decupare, la partea inferioara a unui material plasat
cat mai departe de suprafata cladirii, astfel incat picaturile de apa care se vor forma pe aceasta sa
fie directionate la distanta sigura de structura. Picuratorul poate fi o parte componenta a
drenajului propriu zis sau poate fi executat prin fasonarea efectiva a unui material uzual al
constructiei.

93
 Pentru a contracara efectul tensiunii la suprafa lichidului(fenomen de capilaritate) in
cazul imbinarilor verticale poate fi necesara sigilarea(etansarea) muchiilor si a imbinarilor dintre
elemente. Sigilarea cu mastic siliconic ar trebui utilizata mai mult ca bariera de aer decat ca o
bariera contra umezelii.
Exceptand imbinarile verticale care nu pot fi drenate efectiv (unde masticul poate fi o
solutie), un picurator bine conceput este intotdeauna de preferat unui „pat” de mastic siliconic.

Materiale comune pentru drenaje sunt otelul galvanizat, otelul galvanizat emailat,
aluminiul, cuprul, otelul inoxidabil, si plumbul. Materialele folosite pentru (eetp) trebuie alese cu
grija, deoarece pot fi afectate in mod diferit de elementele climaterice, de poluarea atmosferica,
si de celelalte materiale folosite la constructiei. Partile metalice din componenta (eetp) trebuie

94
izolate intre ele pentru a preveni interactiunile galvanice. Pentru aceasta este necesar a se
consulta indicatiile comerciantilor specializati.

95
96
 Orice element constructiv orizontal precum o balustrada, grilaj, sau grinda, care se
jonctioneaza cu un perete exterior, creeaza inerent o serie de probleme de (eetp) la partea de sus
a acestor elemente constructive. Cand aceasta conexiune este cu siguranta udata(expusa la apa
provenita din ploi sau zapada) cea mai buna abordare este montarea elementului respectiv
independent si separat de perete. O mana curenta de exemplu poate fi sprijinita de o coloana
situata langa perete dar neatingandu-l pe acesta. Un grilaj se poate autosustine.
Daca un elemnt orizontal trebuie sa fie conectat la perete intr-o locatie expusa actiunii
intemperiilor se pot face doua lucruri pentru a proteja structura peretelui. In primul rand nu se va
penetra suprafata placarii exterioare cu acest membru, si pe cat posibil se va atasa acest membru
la suprafata dorita, cu un numar minim de elemente de prindere (cuie, suruburi). In al doilea rand
se va plasa o garnitura tip folie antiumezeala in spatele placarii exterioare a peretelui, pozitionata
exact in locatia unde are loc atasarea elementului de peretele exterior. Aceasta va ajuta la
etansarea cuielor sau suruburilor ce trec prin placarea exterioara catre structura peretelui.

97
98
Placari exterioare pereti de finisaj

99
 Multe din finisajele utilizate si astazi pentru protectia peretilor exteriori ai constructiilor
au fost utilizate si in vechime.Alte materiale precum placajul, placajul dur si PVC au fost
utilizate mai recent in functie de lansarea tehnologiei acestora.
Netinand cont de istoria fiecarui material cand sunt aplicate corect toate protejeaza
constructia atata timp cat aceste materiale rezista in timp.
Daca ar fi posibil, cel mai bun mod de a proteja de intemperii amandoua elementele:
finisajul exterior si cladirea in sine, este reprezentat de stresini sau iesiri in consola adecvate. Dar
chiar si aceasta solutie nu poate feri constructia de ploaia condusa de vant care umezeste
ocazional peretii exteriori. Este important de aceea a se proiecta finisajul peretilor exteriori cu
atentie sporita in zonele cele mai expuse.
Introducerea unei bariere impotriva umiditatii efectiv sub placarea exterioara de finisaj a
peretelui va ajuta la prelungirea vietii peretelui din spatele acesteia, mai mult decat o poate face
placarea exterioara de finisaj singura. In timp ce finisajul exterior este prima linie de aparare
impotriva vremii putem considera ca prima sa functie este sa impiedice lumina soarelui (raze
UV) sa deterioreze folia bariera impotriva umiditatii care reprezinta a doua si ultima linie de
aparare a peretelui.
Cand bariera impotriva umiditatii se opreste la muchii si la deschiderile prin perete o
atentie deosebita trebuie acordata pentru detaliile de executie ale placarii exterioare a peretilor.
Masticul siliconic existent intr-o gama variata de tipuri, este aplicat ca sigilant, insa are o
serie de limitari precum durata de viata redusa (20-25 de ani) si motivul ca exista constructii pe
structura usoara din lemn cu stare foarte buna si dupa 200 de ani, fara a fi fost utilizat acest
material in etansarea lor.
In cele ce urmeaza va prezentam cateva detalii pentru diferite materiale utilizate in
placarile exterioare de finisaj ale peretilor.

100
 Tipuri de placari exterioare de finisaj perete

Pentru placarea exterioara a peretilor sunt utilizate o varietate de materiale precum lemnul
in diferite forme: lambriu, sindrila, sindrila traditionala; PVC in forma de lambriu orizontal sau
vertical; placaj dur sau placi de betonip profilate in forma de lambriu orizontal; placaj; placaj
caramida; placi din ciment armate (stucco); placi acrilice armate.
In cele ce urmeaza sunt prezentate detalii de montaj pentru fiecare tip in parte:

1. Placarea verticala cu lambriu de lemn

Lambriurile verticale din lemn se impart in doua mari grupuri. Un grup este dupa profilul
lambriului frezat tip „lamba si uluc” si respectiv cu „canal de imbinare”, acestea montandu-se la
acelasi nivel pe toata suprafata peretelui. Celalalt grup cuprinde lambriuri tip „placi si stinghii”

101
cu muchiile la unghi drept si este constituit din doua straturi suprafata nefiind la nivel(grosimea
elementelor trebuie pusa in concordanta cu cea a mastilor de finisaj).
Ambele grupuri impun placarea de baza, anterioara, cu o grosime minima de 9,5 mm sau
montarea de sipci orizontale pentru planarea peretilor. La capatul unde se termina placarea cu
lambriu, muchiile acestuia se sigileaza fata de elementele invecinate.

102
2. Placare orizontala cu lambriu de lemn, panel dur, sau betonip

Placarea cu lambriu orizontal este comuna si pentru casele istorice si pentru constructiile
moderne. Lambriul orizontal proiecteaza o linie a umbrei orizontale unica la acest tip de placare.
Profilele lambriului sunt variate in dimensiuni standardizate de : 100, 150, 200 mm
latime; din cedru, pin, sau alte specii de lemn. Multe profile ale acestui lambriu pot fi facute si
din panel durificat sau din placi ciment, betonip, materiale mai putin scumpe decat lemnul, dar
cu acelasi aspect cand sunt vopsite.
Lambriurile sunt montate peste bariera impotriva umezelii si placare structurala si trebuie
in general hidrofugate pe partea din spate, in prealabil, inainte de montaj. Sunt montate cu un
singur sir de cuie aproape de muchia superioara a fiecarui strat, iar muchia de jos a stratului
urmator trebuie sa acopere aceasta imbinare.
Ca finisaj acest lambriu este vopsit si lacuit sau lambriul curat este uneori tratat cu lac
semitransparent.

103
3. Placare cu lambriu PVC

Lambriul de PVC a fost dezvoltat in timp pentru a elimina intretinerea lambriurilor din
lemn. S-a incercat si varianta lambriului de aluminiu la care insa sa renuntat in favoarea celui din
PVC. Lambriurile sunt disponibile in cateva forme, majoritatea imitand forme ale lambriului
orizontal din lemn, dar sunt si cateva pentru varianta verticala. Lungimile disponibile sunt de
3600 mm iar latimile sunt intre 200 si 300 mm. Muchiile de sus a panelurilor sunt fabricate cu
gauri alungite pentru a permite prinderea si suprapunerea acestora si a permite acomodarea cu
dilatarea sau contractia datorata variatiunilor de temperatura. Aceste lambriuri sunt colorate in

104
masa si majoritatea sunt in culori de alb, gri, sau imitatie de lemn. Deformarea la impact a
acestui tip de lambriu nu este similara cu a celor metalice dar in caz de lovituri soc acesta crapa,
mai ales in conditiile temperaturilor scazute.
Exista variante si pentru placarea stresinilor tip scafa si respectiv profile decorative
pentru mascarea intersectiilor.
PVC are o rigiditate structurala scazute asa ca majoritatea lambriurilor din PVC trebuiesc
instalate pe o placare solida. Montarea se face cu surburi sau cuie rezistente la coroziune
(galvanizate).

4. Placare cu placaj

Placajele pentru placarea exterioara sunt disponibile in paneluri de latime 1220 mm si

lungimi de 2440, 2740 si 3050 mm. Grosimile tipice sunt de 9,5 , 12,5, sau 15,6 mm. Panelurile

105
sunt de obicei montate vertical pentru a evita imbinarile orizontale care ar impune blocatori si
drenaje. Texturi si forme pot fi taiate in suprafata panelului pentru a imita forme ale lambriului
vertical.
Producatorii sugereaza lasarea unui rost de dilatare de 3 mm intre muchiile panelului
pentru a permite dilatarea. Toate muchiile panelurilor trebuie tratate impotriva apei inainte de
instalare.

Constructii cu placare pe o singura parte

Din moment ce placajul chiar si intr-o montare pe verticala poate asigura caracterul
structural, respectiv sa asigure contravantuirea peretilor, este adeseori montat numai pe o singura
parte pentru a acoperi peretii constructiei. Este numita „constructie cu placare pe o singura parte”

106
si are cateva detalii specifice unice, redate in figurile urmatoare si alte detalii de se gasesc in
subcapitolul de „placare structurala pereti”.
Pentru ferestre si usi montate in cadrul acestei structuri cu placare pe o singura parte, la
muchia superioara acestea au nevoie de un drenaj pentru ca sunt expuse ploii sau zapezii. Este
prezentat in detaliul din dreapta profilul pentru drenaj montat intr-o frezare executata in placajul
structural exterior.

Multe din detaliile de la peretii placati dublu, se aplica si pentru peretii placati pe o
singura parte dar la acestia din urma bariera de vapori este aplicata direct pe montantii cadrului
de perete ceea ce face mai dificila obtinerea unei bune etansari.
De asemenea partea de jos a placarii exterioare „incaleca” peretele de fundatiei, vezi
detaliul urmator.

107
5. Placare cu sindrila

Placarea cu sindrila este populara deoarece se intretin usor, au durata mare de viata, cost
relativ scazut, si prezinta aspect natural. Proiecteaza o linie de umbra in principal orizontala,
completata cu mici linii verticale. Ca dezavantaj, costul manoperei este foarte ridicat.
Sindrila este disponibila intr-o larga gama de marimi, calitati si modele. Cel mai comun
tip este sindrila de cedru, lungime 400mm. Deoarece piesele de lambriu au dimensiuni reduse,
pot fi montate intr-o varietate de moduri.
Placarea cu sindrila se aplica peste o bariera contra umiditatii pe o placare cu OSB sau
placaj astfel incat la fiecare cursa, cel putin doua straturi de lambriu sa acopere peretele. Sirurile
de prinderi prin cuie trebuie mascate cu stratul de placare urmator. Pierderile de material sunt
reduse la acest tip de placare.
Sindrila este bine sa fie vopsita si/sau baituita.
Bucatile mici de sindrila sunt diponibile si in varianta premontata pe placi, astfel
putandu-se monta mai usor dar crescand costul de material, fiind potrivite pentru suprafetele
largi de pereti. La colturi sunt necesare profile tip placa de colt.

108
Placare cu sindrila a peretilor de fronton

109
6. Placare cu caramida

Placarea cu caramida este des utilizata constituind un finisaj exterior foarte durabil.
Exceptie fac zonele cu umezeala mare si respectiv cele cu friguri extreme.
Caramizile sunt disponibile intr-o varietate larga de dimensiuni, incepand de la caramizi
modulare de 60 / 90 / 200 mm. Culorile variate de la crem la galben pana la maro si rosu, functie
de material si de metoda de coacere. Caramizile trebuie alese dupa istoricul durabilitatii intr-o
zona anume.
Se monteaza in pat de mortar (in modul de 200mm orizontal sau vertical); trebuie
dimensionate si comprimate pentru a creste rezistenta la intemperii. Pentru ca atat caramida cat si
mortarul sunt poroase (aceasta caracteristica crescand o data cu trecerea anilor) trebuie montate
cu spatii de ventilare si drenaje a suprafetelor neexpuse. Un spatiu de 25 mm intre caramida si
peretele cadru de lemn cu gauri de scurgere localizate la baza zidului sunt solutii suficiente
pentru acest scop. Acest spatiu ventilat si gauri de scurgere trebuie mentinute curate fara picuri
de mortar, pentru a functiona eficient.
Pentru finisarea peretilor placati in acest mod se utilizeaza lacuri si vopseluri pentru
caramida care maresc rezistenta la conditiile atmosferice, insa operatiunea trebuie repetata la
intervale de cativa ani.

110
111
112
113
7. Placare cu placi tip Stucco pe baza de ciment (pereti tencuiti)

Placarea stucco este facuta din ciment, nisip si var. Este uzual aplicata in trei straturi de
grosime minime de 18 mm. Manopera poate avea cost moderat in zone unde acest tip de placare
este uzual, insa creste in zonele unde lucratorii calificati sunt putini.
Tencuiala este armata cu plasa fibra de sticla sau metalica. Plasa este prinsa de placarea
structurala sau chiar direct de cadru (fara placare structurala). Cand tencuirea se face pe placare
structurala aceasta trebuie sa fie suficient de rigida pentru a ramane ferma in timpul aplicarii
tencuielii. Grosimi uzuale pentru placare de minim 15,6 mm.

114
8. Placare cu placi tip Stucco acrilic

Placarea sintetica Stucco arata la fel ca placarea traditionala stucco dar in realitate este o
imbracaminte acrilica flexibila aplicata peste o izolatie rigida. Numita si E.I.F.S. (Exterior
insulation and finish sistem) aceasta este mai flexibila si mai rezistenta la umezeala decat
varianta clasica. Sunt doua tipuri de baza: „Bariera E.I.F.S.” si „Controlul apei E.I.F.S.”
Bariera E.I.F.S este proiectata pentru a preveni in totalitate patrunderea umezelii in
perete.
Controlul apei E.I.F.S isi asuma faptul ca o parte din umezeala va penetra prin sistem de
aceea se prevad elemnte de drenaj pentru ca apa sa fie eliminata. Cea de-a doua metoda a fost
dezvoltata ca urmare a problemelor serioase ce s-au dezvoltat cand condensul aparut in spatele
Barierei E.I.F.S a fost mentinut in cadrul peretilor.

115
Izolatia peretilor

Termoizolatia din cadrul peretilor este uzual realizata din vata de sticla. Standardele
prevad pentru cele mai multe climate, la peretii cu montanti 50x100 mm grosimea izolatiei sa fie
de 90 mm iar pentru montanti de 50x150 mm grosimea stratului izolator sa fie de 140 mm.

Bariera de vapori – Aceasta este instalata in concordanta cu pozitia termoizolatiei.

Scopul bariereri de vapori este de a asigura o membrana continua localizata pe partea calda a
izolatiei care previne vaporizarea umezelii din interior si izolatia cavitatilor peretelui, putand
condensa, cauzand deteriorarea structurii sau diminuarea capacitatii de termoizolare a
materialului termoizolant.

116
 Curent cea mai comuna bariera de vapori este o vopsea sau amorsa aplicata pe placajul
uscat (perete gipscarton). In climatele calde sau unde finisajul uscat (gipscarton) nu este utilizat
bariera este localizata la exterior. O folie de polietilena aplicata peretelui asigura o bariera
efectiva impotriva vaporilor.
Pozitionarea barierei de vapori poate fi ajustata in diferite aplicatii aceasta fiind situata la
2/3 din grosimea stratului de termoizolare. Aceasta repozitionare a barierei de vapori are scopul
de a proteja etanseitatea foliei bariera de vapori in vederea montarii instalatiilor electrice fara a-i
afecta integritatea.

Bariera de aer – O bariera de aer intentioneaza sa controleze migratia aerului prin

anvelopa izolata a peretilor. Standardele permit goluri si ruperi in anvelopa cladirii prin care se
pot scurge de 2 ori volumul de aer continut in cladire pe ora, insemnand aproape 30% din
pierderile sau castigurile de caldura ale constructiei. Crescand grosimea anvelopei se poate
reduce aceasta scurgere de aer la 1/3 din aerul schimbat pe ora, ceea ce ar putea avea consecinte
benefice asupra facturii de energie.
O bariera de aer efectiva combina o membrana continua strans sigilata in jurul
deschiderilor (ferestre) unde membrana este penetrata si poate fi localizata in interiorul sau
exteriorul termoizolatiei.
Cand este situata in interior bariera poate fi constituita chiar din placarea uscata (gips
carton), izolatia rigida, sau chiar de folia de polietilena ce constituie bariera de vapori.
La pozitionarea pe partea exterioara, folia antiumezeala, termoizolatia rigida, sau chiar
placarea structurala constituie bariera de aer.
In fiecare caz jonctiunile sunt suprapuse si sigilate cu banda adeziva speciala si acestea
sunt imbinate si sigilate cu barierele de aer pentru planseu si pentru tavan. Ferestrele, usile,
instalatia electrica, cea sanitara si alte utilitati care penetreaza avceasta membrana vor fi etansate
cu spuma poliuretanica, mastic siliconic sau cu benzi adezive speciale.
Este important sa consideram ca reducerea ventilatiei pentru a controla scurgerea de aer
in exterior, poate afecta calitatea aerului din interior. Dar solutia cu ventilare controlata care
conduce la o salvare de energie cum ar fi pompe de caldura aer-aer poate efectiv rezolva aceasta
problema.
In figurile care urmeaza se prezinta modul de realizare a termoizolatiei peretilor.

117
Izolatie rigida

Izolatie cu strat dublu pe orizontala

118
Izolatie cu strat dublu cu montanti defazati

Izolatie la perete dublu

119
6. ACOPERIŞURI
Acoperisul este parte componenta a structurii din cadre de lemn cu rolul cel mai activ
dintre toate elementele componente ale constructiei, in protectia impotriva intemperiilor vremii.
Acesta poate avea forme variate functie de zona de amplasare a constructiei, unele
acoperisuri protejand primar impotriva caldurii soarelui iar altele trebuie sa adaposteasca
locatarii impotriva tonelor de zapada.

Alegerea inclinatiei acoperisului

Una din cele mai evidente variatii a formei acoperisului se refera la inclinatia acestuia(panta).
Principalul factor de variatie a pantei acoperisului este cel stilistic, apoi materialul utilizat
pentru acoperirea finala, si spatiul dorit sub acesta. Clima deasemeni impune o influenta
puternica asupra inclinatiei. In zonele cu ploi masive exista acoperisuri inclinate pentru a degaja
apa de ploaie, in timp ce in zonele calduroase si cu clima arida se prefera acoperisurile plate.
Panta sau inclinatia acoperisului este data ca o masura de proportie intre inaltimea la
culme(masurata de la nivelul ultimului planseu sub acoperis) si semideschiderea acoperisului (in
sistem american raportarea se face intotdeauna la o semideschidere de 12 inch ).
Dupa panta acoperisurile se impart in:
- acoperisuri terasa: de la „1/8 la 12” pana la „1/4 la 12” (0,6 – 1,2 grade)
- acoperisuri plate: de la „1 la 12” pana la „4 la 12” (4,7 – 18 grade)
- acoperisuri cu inclinatii normale: de la „4 la 12” pana la „12 la 12” (18 – 45 grade),
ca in imagine

Forma acoperisului

Forma acoperisului tinde sa aiba caracter regional ceea ce reflecta nu numai variatiunile
in cauze climaterice dar si istorice si influente materiale. Toate formele de acoperis sunt derivate
din patru forme de baza:
1. acoperis terasa
2. acoperis intr-o apa
3. acoperis in doua ape

120
4. acoperis in patru ape

Virtual orice forma poate fi facuta prin combinarea celor patru forme de baza, cateva
forme consacrate avand nume proprii:
5. in patru ape tesit(olandez)
6. cu rupere de panta
7. in doua ape tesit
8. in patru ape cu rupere de panta(mansarde)

Cum alegem tipul de sistem de constructie pentru acoperis

Acoperisurile sunt construite in sistem sarpanta cu capriori sau in sistem de grinzi cu

zabrele din lemn prefabricate.
Sarpanta cu capriori este cel mai uzual construita din lemn fasonat dar se pot folosi si alte
materiale compozite cum ar fi ECS-I; montajul realizandu-se la fata locului. Acest sistem de
constructie cu capriori isi are originea inaintea dezvoltarii sistemului de constructie tip
„balon”(1833). Antecedente ale utilizarii sistemului modern de acest tip pot fi vazute la
acoperisurile vechi in toata lumea si sistemul ramane popular si uzual pentru ca este cel mai
flexibil constructiv si materialele utilizate in realizarea sa sunt relativ ieftine.
Grinzile cu zabrele utilizate in sistemul de acoperis sunt construite dintr-un numar de
elemente mici(uzual 50x100 mm) imbinate in prealabil intr-un atelier specializat, pentru a obtine
un ansamblu structural de lungime mare. Economia de munca obtinuta prin utilizarea acestui

121
sistem se justifica doar pentru constructii cu structura foarte simpla, fata de sistemul clasic cu
capriori.

Sistemul sarpanta cu capriori

Avantajul utilizarii acestui sistem de constructie este ca spatiul de sub acoperis poate
deveni spatiu locuibil sau de depozitare. Un alt avantaj este ca acoperisurile complexe pot fi
construite din capriori mult mai economic decat in sistemul cu grinzi prefabricate. Sistemul este
preferat de constructorii in antrepriza proprie.

Sistemul sarpanta cu grinzi cu zabrele

Grinzile pot acoperi deschideri mult mai mari decat sistemul anterior conferind
suprafetelor mari de dedesubt posibilitatea compartimentarii cu pereti care pot fi repozitionati
fara a tine cont de structura de acoperis de deasupra. Grinzile se pot monta intr-un timp scurt, cu
economie de manopera in cazul contructiilor simple. Un mare dezavantaj al utilizarii acestui
sistem este ca modificarile ulterioare sunt imposibil de realizat deoarece grinzile nu pot fi taiate,
decupate.

122
Sarpante cu capriori

Dimensiunile uzuale pentru capriori sunt: 50x150mm, 50x200mm, 50x250mm, si

50x300mm, spatiate la distante interax de 400mm sau 600mm. Esenta lemnului variaza de la o
regiune la alta si dimensionarea capriorului se face in primul rand functie de deschidere, apoi
dupa distanta interax, dupa incarcarea acoperisului, si uneori dupa grosimea stratului
termoizolant.
Capriorii pot fi sprijiniti pe peretii cladirii sau/si pe o grinda structurala de coama, sau/si
pe pane de camp.

Acoperis cu o singura deschidere

Cel mai simplu acoperis inclinat are capriorii care se intind de la un perete la altul cum
este aratat in imaginea urmatoare.

123
 Acesti capriori trebuie sa fie suficient de rigizi pentru a suporta incarcarea greutatii
proprii a acoperisului, a straturilor utilizate pentru placarea acoperisului, plus incarcarea
provenita din greutatea zapezii. Deasemeni capriorii trebuie sa aiba o adancime suficienta pentru
a primi termoizolarea adecvata. Incarcarea totala a acoperisului este transferata la capetele
capriorilor unde acestia sunt sprijiniti pe pereti.

Acoperis tringhiular

Capriorii obisnuiti(continui pe intreaga semideschidere) sunt pereche si-n mod uzual

imbinati pe o grinda de coama, cum este aratat in figura urmatoare.

Fiecare caprior acopera numai jumatate din distanta dintre cei doi pereti (la acoperisurile
in doua pante); legaturile orizontale fie grinzile de tavan sau clestii, formeaza un triunghi cu
capriorii.
Grinzile de tavan sunt in general pozitionate pe traversa de sus a peretilor dar pot fi
deasemenea pozitionate mai sus pentru a forma tavane partial boltite. Clestii sunt de obicei prinsi
prin cuie in partea de sus a acoperisului, intre capriori opusi, si dispusi la distanta interax de
1200mm. Acestia singuri nu sunt suficienti pentru a rezista solicitarilor de impingere catre
exterior a capriorilor.
Capriorii utilizati in sistemul triunghiular de acoperis au sectiuni mai mici decat in
sistemul de acoperis cu o singura inclinatie, la aceeasi latime a constructiei deoarece acestia
acopera jumatate din aceasta distanta si pentru ca acestora nu l-i se impune termoizolatie.

124
Grinda de creasta structurala

In sistemul de acoperis trunghiular legaturile orizontale sunt obligatorii dar acestea pot fi
evitate prin utilizarea sistemului in care capriorii sunt atasati la partea superioara de o grinda de
coama structurala(sau de un perete), care efectiv modifica acoperisul triunghiular in doua
acoperisuri cu o singura deschidere. Vezi figura de mai jos.

Pana de camp

Pana de camp este o componenta orizontala care sprijina cativa capriori, pozitionata de
obicei la mijlocul deschiderii capriorului. Acestea erau utilizate pentru a ajuta sprijinirea
capriorilor lungi si subtiri in cadrul constructiilor de pionierat. Astazi aceste pane sunt folosite
ocazional pentru a reduce deschiderea ansamblului de capriori dar si aceste pane trebuie chiar ele
sprijinite pe cadre de structura asa cum este aratat in figura urmatoare.

In tabelul urmator sunt prezentate comparativ deschiderile ce pot fi acoperite de capriori

functie de speciile de lemn utilizate si de distanta interax la care acetsia sunt dispusi.
Dimensiunile din tabel sunt calculate pentru o incarcare nepermanenta de 150 daN/mp.

125
 Dimensiuni sectiune Deschidere caprior (m)
caprior; specie, calitate 300 mm interax 400 mm interax 600 mm interax
lemn
50x150 molid, cal I 3,49 3,2 2,8
50x150 pin sudic, cal I 3,64 3,32 2,93
50x150 brad Douglas, cal I 3,72 3,38 2,96
50x200 molid, cal I 4,64 4,2 3,69
50x200 pin sudic, cal I 4,82 4,34 3,84
50x200 brad Douglas, cal I 4,94 4,48 3,9
50x250 molid, cal I 5,92 5,4 5
50x250 pin sudic, cal I 6,19 5,61 5,22
50x250 brad Douglas, cal I 6,28 5,7 5,31
50x300 molid, cal I 7,2 6,56 5,7
50x300 pin sudic, cal I 7,5 6,83 5,95
50x300 brad Douglas, cal I 7,65 6,95 6,1

In continuare sunt prezentate detalii de executie a imbinarilor intre elemente componente

de acoperis:

126
 Grinzile de tavan sunt foarte asemanatoare cu grinzile de planseu, de fapt grinzile de la
planseul a unei constructii cu doua niveluri actioneaza ca grinzile de tavan pentru nivelul de
dedesubt. Grinzile de tavan sunt diferite de cele de planseu numai atunci cand nu joaca rol de
grinzi de planseu.
Grinzile de tavan sunt in principiu de aceeasiu marime cu cele de planseu, deschiderile
acestora depinzand de distanta de dispunere interax si daca spatiul de sub acoperis va fi locuibil
sau folosit numai pentru depozitare.

127
 In tabelul urmator sunt prezentate valori ale deschiderilor grinzilor de tavan pentru
incarcare usoara de 100daN/mp si la sageata admisibila de L/360. Valorile sunt estimative.

Dimensiuni grinda tavan; Deschidere grinda tavan(m)

specie, calitate lemn 300 mm interax 400 mm interax 600 mm interax
50x150 molid, cal I 4,03 3,66 3,2
50x150 pin sudic, cal I 4,18 3,8 3,35
50x150 brad Douglas, cal I 4,27 3,87 3,38
50x200 molid, cal I 5,33 4,82 4,2
50x200 pin sudic, cal I 5,55 5,03 4,42
50x200 brad Douglas, cal I 5,64 5,1 4,48
50x250 molid, cal I 6,77 6,16 5,4
50x250 pin sudic, cal I 7,07 6,4 5,6
50x250 brad Douglas, cal I 7,2 6,55 5,7
50x300 molid, cal I 8,23 7,47 6,56
50x300 pin sudic, cal I 8,57 7,8 6,83
50x300 brad Douglas, cal I 8,75 7,93 7

Grinzile de tavan functioneaza ca niste tiranti pentru a rezista fortelor laterale din
capriori. In acest scop este important sa se ataseze foarte bine grinzile de capriori.

Partea de dedesubt a grinzilor de tavan este adeseori captusita cu o sipca din lemn de
grosime 25 mm pentru a evita aparitia fisurilor in placajul de finisaj al tavanului la miscarea
grinzilor. Figura de mai jos ilustreaza acest lucru, unde captusirea este paralela cu grinzile de
tavan, pentru a evita aparitia fisurilor in lungul grinzilor care sunt discontinui. Deasemeni se
practica si metoda cu captusirea perpendiculara pe grinzi.

128
 La peretii sau grinzile care sprijina capriorii situati la streasina acestia sunt chertati in
punctul de contact printr-un decupaj numit „gura de pasare”. Detalii in figurile urmatoare.

Latimea decupajului este egala cu latimea montantului de perete cu placaj structural (ca
mai sus) sau a peretelui neplacat daca aceasta placare se aplica ulterior. Partea de dedesubt a
capriorului trebuie sa intalneasca coltul de sus al peretelui. Este foarte important daca tavanul
este boltit si se doreste o conectare eleganta intre acesta si perete.

129
 Pentru a proiecta trecerea elementelor cum ar fi ferestre de mansarda, cosuri de fum si
lucarne prin acoperisul cladirii, se incepe cu o gaura rectangulara in cadrul acoperisului.
Realizarea deschiderilor a caror latime este egala cu distanta interax dintre capriori, se
face usor cu ajutorul blocatorilor. O deschidere de latime trei sau mai putine distante interax a
capriorilor se poate face prin intreruperea capriorilor pe o traversa superioara si dubland capriorii
marginali ai deschiderii, cum este aratat mai jos.

130
 Evident ca este eficient ca latimea si plasarea deschiderii sa coincida cu spatierea
capriorilor. Deschiderile mai largi trebuie calculate de catre ingineri.
Grinzile marginale ale deschiderilor pentru lucarne, care in mod uzual au latimi ce
depasesc trei distante interax a capriorilor, nu pot fi dimensionate printr-o simpla dublare a
capriorilor marginali. Deschiderile pentru lucarne trebuiesc structurate si calculate pentru a
suporta toata sau numai o parte din incarcarea impusa de lucarna. Peretii si acoperisul lucarnei
sunt proiectati exact ca si peretii si acoperisul constructiei principale.

Daca peretii lucarnei nu se extind catre planseul nivelului, doar structura acoperisului la
marginile deschiderii trebuie sa suporte incarcarea data de lucarna.

131
 Colturile interioare rezultate din intersectia a doua planuri de acoperis sunt numite dolii.
In cele mai multe cazuri doliile sunt rezemate pe un caprior de dolie care se intinde intre
peretele exterior a cladirii si grinda de coama. Acest caprior suporta incarcari mari si din aceasta
cauza el trebuie calculat de catre ingineri. Capriorii intrerupti reazema suprafata dintre capriorul
de dolie si grinda de coama.

132
 Dupa cum se poate vedea in figurile de mai sus capriorul de dolie poate fi rezemat in
partea de sus pe coama sau pe o grinda transversala dubla. Sistemul de sprijinire pe coama este
mai practic in varianta in care intersectia celor doua coame este apropiata iar sistemul de sprijin
pe grinda transversala dublata este mai potrivit pentru cazul in care coama situata mai jos
intersecteaza acoperisul principal aproape sau mai jos de centrul deschiderii capriorului.
Daca nu se impune o camera sub acoperis, lucarna avand doar rol de design si de
ventilare, constructia acesteia se poate face fara caprior de dolie. Acoperisul principal se executa
in totalitate si apoi se dispun doua traverse ce urmaresc amprenta intersectiei cu lucarna peste
capriori sau chiar peste placarea structurala. De aceste doua traverse se asambleaza capriorii
intrerupti ai lucarnei, conform figurii urmatoare:

133
Coama de colt acoperis

Coama de colt acoperis reprezinta un colt exterior obtinut prin inetrsectia a doua planuri
de acoperis. Aceasta este compusa dintr-un caprior de coama situat la colt si din capriori
intrerupti ce acopera distanta dintre acest caprior de coama si straesina. Capriorul de coama se
sprijina in partea inferioara pe traversa superioaara a peretelui (sau pe un stalp). Iar in partea
superioara ,pe grinda de coama (sau pe un perete) .Detalii in figura urmatoare:

Acoperisuri terasa

Realizarea unui acoperis terasa este mai asemanatoare cu a unui planseu decit cu a unui
acoperis inclinat.Grinzile sunt la nivel sau aproape de nivel si suporta greutatea tavanului de
desubt(incarcari permanente) si a incarcarilor temporare( greutatea zapezii) de
deasupra.Conexiunile cu peretii sunt asemenea celor de la plansee, ca si detaliile de realizare a
dispunerii grinzilor,sau a practicarii de deschideri in cadrul acestora si a plamseelor in consola
pentru balcoane.Sistemul de grinzi este asemanator si se poate realiza din lemn fasonat sau ECS-
I, din grinzi tip barna,sau grinzi cu zabrele. Deasemenea se realizeaza dispunerea de blocatori si
rigidizari prin bride pentru a impiedica rotatia capriorolor si obtinerea unui efect de diafragma si
pentru acoperis.
Totusi acoperisurile se deosebesc de plansee prin faptul ca au o mica panta de minim 1-
100 se si numesc „de slaba inclinare”, pentru a permite scurgerea apei stationare.
Inclinatia poate fi obtinuta prin mai multe metode:
 Montarea grinzilor cu inclinatia ceruta daca tavanul de desubt nu trebuie sa
fie la nivel sau acesta va fi mascat la nivel cu placare finala.
 Grinzile caprior pot fi construite initial cu acesta inclinare impusa.
 Insertii de egalizare pot fi dispuse pe parte superioara a grinzilor caprior.

134
  Izolatie rigida in forma de pana poate fi montata pe partea de sus aplacarii
structurale.
 Grinzile caprior pot fi marite ca sectiune si placate pe parte a superioara cu
pene ce asigura inclinatia ceruta.
 Grinzile caprior dispuse inclinat pot fi aduse la nivel pe partea tavanului de
desubt cu placari compensatorii.

Pentru realizarea acoperisurilor in consola si obtinerea streasinei sunt mai multe metode
ce sunt prezentate in figurile urmatoare:

Una din solutiile cele mai simple si directe pentru obtinerea dispunerii in consola peste
coltul constructiei a acoperisului este utilizarea unei Grinzi sub grinzile de acoperis dispusa pe
partea superioara a peretelui de sprijin ca in figura de mai sus.
Se recomanda in aceasta situatie o placa de inchidere (fascia) solida ca la toate planseele
in consola. Metoda traditionala pentru coltul in consola fara grinda de sprijin este cu grinzi
radiante ce pleaca de la o grinda centrala dubla ca in figura urmatoare:

135
 A treia metoda este cea aratata in figura urmatoare. Toate cele trei metode trebuie sa
calculate de catre proiectanti profesionsti:

Stresini si cornise

Proiectarea formei de baza si a configuratiei stresinilor si corniselor sunt cele mai

importante etape in proiectarea acoperisului. Stilistic, selectia tipurilor de streasina si cornisa
trebuie sa completeze atat alegerea formei cat si alegerea materialelor de constructie pentru
acoperis.
Functional streasina si cornisa trebuie sa ajute la protectia constructiei fata de intemperii.
Forma acoperisului sugereaza o anumita forma a streasinii si/sau cornisei, iar anumite tipuri de
streasina functioneaza cel mai bine cu tipuri particulare de cornisa.

136
 Streasina – Streasina reprezinta elementul constructiv care asigura imbinarea la
orizontala intre acoperis si perete. Stresinile sunt comune pentru toate tipurile de acoperisuri
inclinate si adesea chiar pentru acoperisurile terasa. Acestea pot fi intalnite in patru tipuri de baza
pe care le vom prezenta in tabelul urmator.
Cornisa – Cornisa reprezinta elementul constructiv de imbinare a suprafetelor inclinate
dintre acoperis si perete. Cornisa este prevazuta numai la acoperisurile intr-o apa, in doua ape, si
la formele lor derivate. Sunt trei forme de baza pentru cornisa, si acestea urmand a fi detaliate in
tabelul urmator.
Forma si structura de baza a sistemului de acoperis necesita a fi pusa in coordonare cu
alegerea inchiderilor si finisajelor la muchiile acestuia. Forma acoperisului impune anumite
solutii constructive pentru inchiderea muchiilor, si invers. De exemplu, un acopersis inclinat(in
patru ape) este mai usor de finisat cu o streasina tip scafa, decat unul in doua ape.
Solutiile cele mai potrivite pentru inchiderile muchiilor, la formele de baza ale
acoperisului, sunt prezentate in urmatoarele figuri:

137
 Prin urmare, in examinarea detaliilor pentru stresini si cornise, cele doua elemente trebuie
considerate ca un ansamblu. Este logic sa se inceapa cu stresinile, intrucat aceste elemente
constructive sunt prevazute la toate tipurile de acoperisuri inclinate; in schimb cornisele pot lipsi
la unele structuri de acoperis.
Modul in care este executata inchiderea unei muchii a acoperisului afecteaza detaliile
pentru celelalte muchii. De exemplu o streasina tip scafa a unui acoperis in doua ape este mai
usor de construit cu o cornisa scurtata decat cu una expusa(la vedere). Proiectantul va incerca sa
potriveasca muchia orizontala a acoperisului(streasina) cu muchia inclinata(cornisa).
Sunt patru tipuri de baza de stresini la acoperisurile inclinate. Toate cele patru tipuri sunt
potrivite pentru acoperisurile in patru ape, si toate cu exceptia streasinii tip scafa, pot realiza
tranzitia simpla si eleganta intre streasina si cornisa la acoperisurile intr-o apa si in doua ape.
Cele mai potrivite combinatii intre diferitele tipuri de stresini si cornise, sunt prezentate
in tabelul care urmeaza.

138
139
Detalii privind constructia diferitelor tipuri de stresini sunt prezentate in urmatoarele figuri:

140
141
 Cand este necesara o cornisa in consola, prinderea in consola este realizata prin
intermediul unor capriori suspendati inafara cladirii care necesita suporti.
Sunt cateva moduri pentru a sprijini acesti capriori suspendati.
O placare structurala a acoperisului destul de solida poate suporta acesti capriori;
deasemenea grinda de creasta poate fi proiectata pentru a suustine in partea superioara capriorul
suspendat; si respectiv pazia extinsa va sustine partea inferioara a capriorului. Pot fi folosite
pentru sprijinirea capriorilor suspendati, deasemeni prelungiri in consola si respectiv „capre in
consola” dupa cum se poate vedea in reperele urmatoare.

142
 Daca grinda de creasta extinsa, pazia extinsa si placarea structurala, impreuna, nu asigura
suficienta rigiditatea pentru capriorii suspendati, atunci se adopta solutia adaugarii de prelungiri
in consola conform figurii urmatoare. Prelungirile in consola se extind de la capriorul suspendat
pana la primul caprior comun in interiorul peretelui. Aceste prelungiri sunt chertate la intersectia
cu capriorul de capat. Sectiunile si densitatea de montaj a elementelor de prelungire in consola
sunt date de dispunerea capriorilor comuni si de incarcarea nepermanenta(zapada).

143
 „Capra in consola” este atasata de fata peretelui si poate suporta capriorul suspendat prin
sistemul de triunghi obtinut.

Atasand „capra cu consola” la partea interioara a capriorilor suspendati se evita

problemele datorate conditiilor atmosferice – primul detaliu de mai jos.
O alta modalitate de conectare a „caprei cu consola” de capriorul suspendat, utilizata la
constructiile „Mestesugaresti”(cu dezavantajul colectarii umezelii in partea de sus a „caprei” ce
contribuie la distrugerea materialului lemnos) – in detaliul dreapta, de mai jos.

Tranzitia de la streasina tip scafa catre cornisa necesita cateva solutii ingenioase de
dulgherie. Numai cand scafa este terminata in planul peretelui de capat detaliile de inchidere cer
numai finisarea muchiilor scafei. Aceasta situatie se intampla in cazul unei cornise scurtate(vezi
figurile urmatoare) sau cu o cornisa in consola(deasemeni in imaginile de mai jos).
Cand scafa se extinde dincolo de planul peretelui de capat(coltului de perete), latura din
spate a spatiului delimitat de scafa(opusa paziei) trebuie deasemeni inchisa. Cum se va vedea in
figurile urmatoare, aceasta se poate realiza intr-un mod foarte elegant cu o „Intorcere greceasca”
sau cu o mai simpla „Intoarcere a scafei”.

144
145
146
147
148
Utilizarea Elementelor cu sectiune I (ECS-I) in structura acoperisului

Greutatea mica, rigiditatea, precizia dimensionala si lungimile mari pe care le au ECS-I

utilizate ca grinzi de planseu, justifica utilizarea lor si in cadrul structurilor de acoperis. Numite
„Capriori I” cand sunt utilizate in cadrul acoperisurilor, aceste materiale sunt in general mai
rigide, mai robuste si pot asigura deschideri mai largi decat materialul lemnos folosit in mod
uzual (avand aceleasi dimensiuni ale sectiunii), insa pot avea un pret mai ridicat si nu au o
aparenta placuta daca sunt lasate la vedere.
„Capriorii I” pot fi imbinati intre ei sau cu alte elemente din constructia acoperisului prin
conectori metalici, putand fi taiati la dimensiune pe santier. Acestia nu au aceeasi rezistenta
perpendicular pe lungime precum au capriorii din material lemnos, de aceea trebuie intariti la
imbinari si in alte conditii recomandate de specificatiile producatorilor si de standardele locale.
Multi constructori gasesc detaliile cerute de conectarea ECS-I la coame, dolii, si la alte
imbinari cu unghiuri complementare, a fi prea complicate fata de constructia din material
lemnos, in aceste situatii preferand sa inlocuiasca elementele respective cu cele traditionale.
„Capriorii I” sunt produsi la dimensiuni standardizate. Pentru alegerea acestora este obligatoriu a
fi consultate specificatiile tehnice ale fiecarui producator in parte. Principiile generale de

149
constructie ale structurilor de acoperis din lemn sunt valabile si pentru constructiile din ECS-I. In
detaliile ce urmeaza sunt scoase in evidenta diferentele ce caracterizeaza utilizarea ECS-I in
structura fata de constructia traditionala.

150
151
152
Acoperisuri pe grinzi prefabricate

Acoperisurile cu grinzi cu zabrele (prefabricate) ca si planseele cu grinzi prefabricate sunt

compuse din elemente de mici dimensiuni (uzual 50x100 mm) care sunt conectate astfel incat sa
lucreze ca un ansamblu. Intotdeauna trebuie calculate de catre ingineri de specialitate.
Aceste acoperisuri pot acoperi deschideri mult mai mari decat solutiile clasice cu
capriori. Deschiderile mari (peste 12 metri) sunt posibile cu grinzi cu zabrele astfel incat spatiile
obtinute dedesubt sa fie proiectate cu sprijinirea acestora numai pe peretii portanti laterali. Astfel
peretii interiori au numai rol de compartimentare, si pot fi recompartimentati fara a afecta
structura acoperisului.
Un al doilea avantaj a acoperisului cu grinzi cu zabrele este cel al reducerii manoperii
efective de construire. Uzual grinzile prefabricate sunt livrate la dimensiune si pot fi pozitionate
si asamblate intr-un timp mult mai scurt decat in varianta de constructie traditionala (cu capriori
si clesti).
Un mare dezavantaj al acoperisurilor facute din grinzi cu zabrele este dificultatea de
adaptabilitate ale acestora. Acoperisurile cu numeroase dolii si coame sau lucarne, sunt mai putin
costisitoare in varianta cu capriori clasici.
Alt dezavantaj al acestor structuri de acoperis este ca inima acestor grinzi, ocupa spatiul
care ar putea fi folosit pentru depozitare sau pentru a fi locuit. Mai mult, aceste grinzi nu pot fi
debitate pentru modificarile propuse ulterior.
Cinci tipuri comune de grinzi prefabricate utilizate in structura acoperisului sunt
prezentate in figura urmatoare:

153
154
 O grinda de fronton la un acoperis in doua ape, transfera incarcarile acoperisului catre
peretii pe care se sprijina prin intermediul unor montanti comprimati de 50x100mm cu interax de
600mm. Grinda de froton standard are aceeasi sectiune ca si grinzile uzuale folosite in
constructia restului acoperisului. Aceasta poate fi utilizata cu o grinda in consola la 300mm, sau
mai putin cand capriorul suspendat este suportat de placarea structurala a acoperisului.
Deasemeni poate fi folosita cu prelungiri in consola 50x100mm dispuse in cadrul grinzii
deasupra montantilor comprimati, si in acest caz grinda de fronton este mai scurta cu inaltimea
sectiunii prelungirilor in consola(vezi reperul „Grinda de fronton cu prelungiri in consola”).

155
 Sunt cateva moduri de realizare a coamelor de acoperis utilizand grinzi prefabricate. Nici
una nu este simpla de aceea multi constructori aleg sa realizeze coamele utilizand capriori.
Cea mai comuna metoda, pentru coamele cu grinzi prefabricate, este numita „Sistem in
trepte descendente”. O serie progresiva de grinzi scurtate cu talpi superioare plate sunt folosite
pentru a crea terminatia inclinata, si definesc coamele acoperisului. Ultima dintre aceste grinzi,
devine grinda suport care sustine greutatea grinzilor scurtate sau a capriorilor ce completeaza
acoperisul. Vezi figura urmatoare.

156
 Cea mai simpla metoda pentru realizarea unui cadru de dolie o reprezinta atasarea unei
serii progresiv descrescatoare de grinzi prefabricate sprijinite pe talpile superioare ale grinzilor
acoperisului principal. Grinzile acoperisului principal nu trebuie supradimensionate intrucat
greutatea suplimentara pe care trebuie sa o suporte este data numai de greutatea proprie a
grinzilor scurtate de dolie. Desi acest sistem este foarte simplu, majoritatea constructiilor prefera
realizarea doliilor in acelasi mod, uzual, cu capriori din lemn fasonat, ca si pentru coame.

Deschiderile rectangulare pentru ferestre in acoperis sau pentru cosuri de fum pot fi
construite si intr-un acoperis realizat din grinzi prefabricate.
Deschiderile mai mici decat o latime de spatiu intre grinzi, sunt construite ca si la
acoperisul din capriori.
Deschiderile pana la trei distante interax grinzi sunt facute prin dublarea grinzilor
marginale iar pe celelalte laturi ale deschiderii se ataseaza grinzi de capat, si mono sau alte tipuri
de grinzi prefabricate special.
Deschiderile ce depasesc trei distante interax, cer montarea de grinzi prefabricate
proiectate special ce inlocuiesc dublarile din situatia descrisa anterior.
Evident cel mai eficient este ca latimea si amplasamentul deschiderilor sa corespunda cu
dispunerea grinzilor de acoperis.

157
 Pentru ca acoperisurile sunt partile cele mai inalte, si in final cele mai putin incarcate,
elemente constitutive ale cladirii, sunt cele mai vulnerabile la actiunea vantului. In arii cu
expuneri la vanturi extreme, designul si conceptia acoperisului constituie aspectele cele mai
critice ale longevitatii cladirilor. Contravantuirea constructiilor pentru a rezista fortelor datorate
actriunii vantului, a fost discutata in capitolul Pereti.
Curentii de aer se misca de obicei pe orizontala impunand forte laterale pentru cladire,
aceste solicitari fiind mai dese decat cele ce provin din seisme. In jurul cladirii se formeaza
modele complexe ale acestor curenti, creind presiune pe anumite suprafete, respectiv
aspiratie(suctiune) pe alte suprafete. Astfel pot lua nastere forte verticale care pot efectiv sa
smulga acoperisul.
Aceste forte verticale pot sa apara in trei moduri.
In primul mod, fortele in cauza, sunt produse ca presiune negativa(suctiune) pe partile
opuse directiei vantului. In cazul acoperisurilor inclinate aceste conditii apar cand inclinatia este
de 30 grade sau mai mult.

158
 Al doilea mod, in care vantul exercita forte verticale asupra acoperisului apare la
patrunderea curentilor de aer in proeminente ca streasini sau cornise in consola. In acest caz forta
vantului este concentrata la muchia acoperisului.

Si, in cea din urma modalitate, vantul poate ridica structura acoperisului chiar din
interiorul cladirii, curentii patrunzand prin zona unor puncte slabe in etansarea constructiei,
precum ferestrele sau usile de garaj.

Pentru a asigura constructiile impotriva actiunii vantului se pot folosi mai multe strategii.
Unele implica modificari de design pentru a minimiza impactul vanturilor puternice asupra
suprafetelor expuse, iar altele impun intariri ale structurii cladirii.

Strategia de design – O modalitate uzuala pentru a spori rezistenta la actiunea

vanturilor puternice este pastrarea unei inclinatii cat mai mici a acoperisului. Acoperisurile cu

159
panta mare se extind mai sus acolo unde viteza vantului este mai mare., si prezinta suprafete mai
mari decat acoperisurile cu panta mica. Inclinatii intre 9,5 si 30 grade sunt recomandate pentru
zonele cu vant puternic.
Forma acoperisului are un impact mare in privinta durabilitatii acestuia in timpul
furtunilor. In general acoperisurile in patru ape sunt mai putin afectate datorita geometriei lor ce
le asigura contravantuiri prin forma, si au stresini mici si fara pereti inalti. Acoperisurile cu doua
ape au un punct slab la peretele fronton, ce reprezinta o suprafata inalta verticala ce preia direct
presiunea vantului.
Latimea in consola a stresinii si a cornisei sunt factori importanti pentru zonele cu vant
puternic. Multe constructii au fost distruse de vanturi care au fost prinse sub stresini, ce au smuls
acoperisurile. Stresinile de 200 mm si chiar mai putin sunt recomandate pentru zonele cu vant
puternic inafara solutiilor speciale care ar putea fi luate pentru ancorarea lor, la depasirea acestor
dimensiuni.
Strategia de ancorare – Presupunand ca forma (designul) cladirii este potrivita pentru
a rezista fortelor mari ale vantului este in continuare necesar a se proceda la o intarire conform
codurilor standard. Elementele ce compun acoperisul(capriori sau grinzi prefabricate) trebuie
bine ancorate pentru a rezista fenomenului de uplift si de rasturnare, placarea structurala trebuie
sa fie puternica si densitatea cuielor trebuie sa fie crescuta. Aceste masuri sunt ilustrate in figura
urmatoare.

Placari structurale acoperis

Placarea acoperisurilor se ataseaza suprafetei capriorilor sau grinzilor prefabricate pentru

a forma invelisul structural a acopersului. Se intinde intre capriori pentru a suporta acoperisul si
in cazul placarilor cu panel (placaj, OSB) va actiona impreuna cu peretii pentru a rezista fortelor
orizontale. Materialele utilizate pentru aceasta placare trebuie puse in concordanta cu acoperisul
in sine, din moment ce fiecare tip de acoperis are cerinte specifice.
Exista doua tipuri de baza pentru placarea acoperisurilor: Placare solida, si Placare deschisa.

Placare solida – Placarea solida asigura o suprafata continua in planul acoperisului.

Acest tip de placare este necesar pentru situatia in care stratul final a acoperisului(sindrila
bituminoasa tip Tegola, Tigla, Tabla ) nu asigura caracterul structural al acestuia. Deasemeni

160
reprezinta suport pentru montarea acestor placari finale. Din motive economice si pentru
caracterul structural, placarea solida este realizata din placaj, OSB, sau din alt material structural
tip panel. Panelurile structurale actioneaza ca o diafragma pentru transferarea incarcarilor laterale
din planul acoperisului catre pereti. Cand se impun tavane la vedere sau acoperisuri in consola,
placarea solida poate fi construita deasemeni din cherestea frezata „lamba si uluc”. Placarea din
cherestea frezata „lamba si uluc” nu asigura caracterul de diafragma si deci alte metode asigura
stabilitatea pentru incarcari laterale cum ar fi contravantuirea diagonala.
Placare deschisa – Placarea deschisa, numita si placare cu rosturi, este compusa din
scanduri distantate intre ele. Acest tip de placare a acoperisului este utilizat sub sindrila de lemn
sau alte tipuri de finisaj, care uzual necesita ventilare pe ambele parti ale materialului final al
acoperisului. Placarea deschisa poate fi aleasa din motive economice dar numai pentru a fi
utilizata cu sisteme de placare cum ar fi tigla metalica(Lindab) care are o capacitate structurala
de a acoperi distanta dintre scanduri. Metoda alternativa de a asigura caracterul de diafragma a
acoperisului prin contravantuire diagonala trebuie utilizata in acest sistem de placare.
Combinatii intre aceste doua metode pot exista, iar in unele situatii sunt chiar indicate, exemplu
placare solida pentru stresini la vedere, cu placare deschisa pentru restul acoperisului.
Recomandari – Materialele compozite si cele de mici dimensiuni ce se monteaza pe
pozitie trebuie aplicate pe o placare solida, pentru ca aceste materiale nu au capacitatea
structurala de a acoperi distantele dintre scanduri la o placare deschisa.
Sindrila de lemn se preteaza cel mai bine la acoperisurile cu placare deschisa pentru ca
distantarea dintre scandurile suport permite acoperisului sa respire pe ambele parti prelungindu-i
viata. Sindrila poate fi aplicata si pe o placare solida la stresini expuse si la cornise. In unele
regiuni practica comuna este sa plaseze o bariera de aer peste placarea deschisa pentru a
impiedica apa de ploaie batuta de vant sa patrunda in interior.
Tigle de ceramica sau metalice pot fi dispuse pe ambele tipuri de placare deoarece
ambele materiale au rigiditatea structurala suficienta pentru a acoperi distanta dintre scandurile
placarii deschise, si nu se impune ventilarea pe ambele parti ale materialului.

161
Placarea solida – detalii de montaj

1. Placare cu panel

Instalarea panelurilor –Pretul scazut si usurinta de montaj fac ca placajul sau OSB-ul sa
fie o varianta preferata pentru placarea solida la acoperisurile moderne.Sistemul astfel construit
confera caracterul structural de diafragma si este portivit pentru montarea ulterioara a sindrilei
(de lemn sau bituminoase) care impune o ventilare buna.Panelurile au dimensiuni standardizate
de 1220 x 2440 mm ceea ce impune ca interaxul capriorilor sau grinzilor prefabricate din
constructia acoperisului practic sa fie conform modulului acestor paneluri. Trebuie avut grija a
se proteja muchiile panelurilor de intemperii utilizand sipci de finisaj sau drenuri de muchie.
Placarile pe elementele in consola expuse, trebuie realizate cu paneluri pentru exterior si
trebuie sa aiba grosimea suficienta pentru prinderea prin cuie (sau in alt mod de prindere) fara a
penetra pe partea opusa, de dedesubt.
Recomandari pentru cuie – Recomandarea pentru prinderea prin cuie este de dispunere la
150mm interax ale cuielor pe marginile panelurilor si de 300mm interax in campul panelului.
Pentru deschideri mai mari de 600 mm, se impun muchii ale panelurilor frezate „lamba si uluc”,
blocatori de lemn pozitionati intre suporti(capriori sau grinzi prefabricate) si clipsuri de muchie
(folositi doua clipsuri pentru distante intre suporti de 1200mm).

162
 In tabelul urmator sunt prezentate valori ale grosimii panelurilor functie de deschiderea
intre suporti(capriori sau grinzi prefabricate). Valorile sunt recomandate de APA WOOD ORG;
panourile sunt continui peste doua sau mai multe deschideri avand dimensiunea cea mai mare
perpendiculara pe directia suportilor(vezi figura de mai sus).
Deschiderile sunt calculate pentru incarcari permanente de 10 lb si incarcari
nepermanente de 30lb. Trebuie verificate standardele locale, pentru incarcari suplimentare cum
ar fi incarcari din zapada sau din greutate proprie tigla ceramica sau alte acoperisuri grele.
Valorile din tabel sunt minime si pentru a obtine un acopersi mai solid reduceti deschiderile
interax intre suporti (capriori sau grinzi prefabricate) sau cresteti grosimea placarii.

Deschideri placari
acoperis
Grosime panel [mm] Deschidere maxima [mm]
8 300
8-9,5 400
9,5-12,5 600
12,5-16 800
18-22 1200

2. Placare cu dulapi frezati lamba si uluc

163
 Placarea cu dulapi frezati „lamba si uluc” este cel mai des utilizata pentru tavane expuse.
Deasemeni poate fi folosita selectiv pentru stresini expuse si pentru cornise in consola.
Capriorii sunt dispusi la distante mai mari deoarece aceasta placare poate acoperi minim 600mm
in majoritatea cazurilor. Devreme ce acest tip de placare nu asigura caracterul de diafragma in
planul acoperisului sunt necesare metode de contravantuire impotriva incarcarilor laterale. De
exemplu acoperisul poate fi contravantuit cu strapuri metalice sau cu un strat subtire de placaj.
Izolarea pentru tavanele expuse poate fi localizata peste aceasta placare. Izolatia este
functie de climatul zonei si de materialul de acoperire finala.
Astfel izolatia rigida este cel mai uzual folosita pentru ca este calibrata dar este mai
scumpa decat vata bazaltica uzuala. Vata bazaltica este adesea aleasa pentru zonele climaterice
reci unde grosimea celuilalt tip de izolatie (rigida) ar impune un al doilea strat de structura
deasupra placarii cu dulapi frezati; cu rolul de a suporta acoperisul.

Deschideri
placare frezata „lamba si uluc”
Grosime nominala [mm] Deschidere aproximativa [mm]
50 1800
75 3200
100 4100
125 5150

In tabel sunt prezentate deschideri pentru incarcari permanente de 30 lb, dulapi frezati
„lamba si uluc” din speciile brad Douglas si pin Sudic. Valorile din tabel sunt orientative si
capacitatea de acoperire a deschiderilor depinde de inclinatia acoperisului, de speciile de lemn
utilizate in structura, de incarcarile nepermanente si de imbinarea la capat a dulapilor.

164
 Acoperirile metalice sau compozite(sindrile bituminoase) pot fi aplicate direct pe izolatia
rigida la acest tip de placare cu dulapi frezati „lamba si uluc”. Prinderea trebuie facuta cu
elemente bine dimensionate pentru a penetra izolatia fara a depasi placarea „lamba si uluc”.
Tigle metalice prefabricate(Lindab) – Tiglele metalice prefabricate pot fi aplicate
direct pe izolatie, peste un strat de folie izolatoare anticondens. Daca izolatia este mai groasa de
85mm sipcile suport pentru prinderea prin cuie trebuie sa aiba aceeasi grosime cu a izolatiei si sa
fie paralele cu directia placarii cu dulapi frezati „lamba si uluc”. Acesti suporti trebuie plasati la
distante de 900mm pana la 1500mm functie de profilul metalic ales.
Sindrile bituminoase – Sindrilele bituminoase pot fi aplicate direct pe izolatia rigida
daca aceasta este suficient de rigida pentru a suporta rigorile instalarii acoperisului. Majoritatea
producatorilor de sindrile bituminoase nu asigura garantia decat daca acestea sunt aplicate pe
acoperisuri ventilate. Sindrilele bituminoase neventilate pot atinge temperaturi inalte si sa se
deterioreze prematur. Adaugarea de sipci distantier verticale si placarea peste izolatie, cu admisie
si evacuare de aer in partea de jos si de sus a ansamblului, va satisface cerintele de ventilare
necesare.

Acoperisurile cu sindrila de lemn sau cu tigle ceramice impun montarea unui strat de
material peste izolatie. In unele cazuri poate fi mai economic a se inlocui izolatia rigida cu una
nerigida.
Sindrila de lemn – Sindrila de lemn rezista mai mult in timp daca este ventilata pe
ambele suprafete, si trebuie montata pe sipci compensatorii deasupra nivelului izolatiei. Sipcile
de compensare pot fi prinse prin izolatia rigida de placarea in „lamba si uluc” sau pot fi atasate

165
direct pe aceasta placare intre randuri de izolatie. Spatiile si interstitiile intre sindrile vor asigura
o ventilare adecvata.
Tigle ceramice sau de beton prefabricat – Tiglelele ceramice sunt la fel ca cele de
lemn si impun montarea de sipci distantier. Sipcile distantier vor fi plasate in acord cu lungimea
sindrilelor.

Placare deschisa – detalii montaj

Placarea deschisa este uzual facuta din scanduri de 25x100mm sau 25x150mm prinse
prin cuie in directie orizontala de capriori cu o anumita distanta intre ele. Acest tip de placare nu
asigura caracterul de diafragma a planului acoperisului si atunci trebuie luate masuri pentru
contravantuirea acoperisului impotriva incarcarilor orizontale. Contravantuirea cu strapuri de
lemn sau metalice dispuse pe partea superioara a capriorilor sau pe suprafata inferioara a acestora
va fi suficienta in cele mai multe cazuri. Aceasta contravantuire trebuie proiectata si calculata de
catre ingineri in zonele seismice sau in zone cu vant puternic pentru acoperisurile cu suprafete
foarte mari. Pentru acoperisuri in patru ape se poate uneori omite contravantuirea descrisa
anterior pentru ca forma acestuia asigura rigiditatea suficienta.
Dispunerea scandurilor la placarea deschisa depinde de tipul materialului utilizat pentru
placarea finala a acoperisului. Capacitatea placarii de a acoperi distanta intre suporti depinde de
distanta dintre acestia si de tipul placarii finala a acoperisului.

166
 Sindrilele de lemn impun o spatiere egala cu lungimea acestora, uzual 125mm, sau
250mm varianta rustica. Placarea deschisa este realizata in acest caz cu scanduri de sectiune
25x100mm.
Tiglele ceramice sau de beton pot fi instalate pe o placare deschisa spatiata la 300mm
pana la 350mm functie de tipul lor. Materialul este greu asa ca placarea deschisa se face cu
scanduri de 25x150mm, 25x200mm, sau 50x100mm.
Pentru placarile metalice unde greutatea este mica si se asigura o continuitate in directia
capriorilor scandurile au sectiuni uzuale de 25x150mm dispuse la 600mm interax.

Detalii elemente de etanşare la intersecţii şi racordări (eeta) pentru acoperisuri

(în figuri este utilizată denmirea de drenaj)

(Eeta) este o componenta necesara a majoritatii tipurilor de acoperisuri. Acesta are rolul
de a izola muchiile acoperisului si deschiderile in acesta, putand fi plasat in locuri unde
materialul de placare nu poate fi utilizat.
Materialele pentru (eeta) si detaliile de montare ale acestora trebuie coordonate cu
materialele folosite in constructia acoperisului pentru a prelungi durata de viata a acestuia si a
obtine o protectie foarte buna impotriva apei. Desi principiile de executie a (eeta) sunt
transferabile de la un tip la altul de acoperis, proportiile materialelor pot varia.
Se obisnuieste a se utiliza pentru (eeta) la acoperis materiale diferite fata de cele utilizate
pentru (eeta) la pereti deoarece acoperisurile sunt mai expuse la intemperii, si de cele mai multe
ori sunt inclosuite mai des decat peretii. In plus nu toate (eeta) acoperisului sunt inlocuite in
acelasi timp cu restul acoperisului. De exemplu (eeta) pentru cosurile de fum si pentru
intersectia cu peretii nu sunt usor de schimbat la inlocuirea acoperisului; acestea trebuie facute
din materiale precum cupru sau otel inoxidabil care au viata lunga cat cladirea. (Eeta) e de dolie
sau pentru schimbarile de inclinatie sunt usor de schimbat o data cu acoperisul dea aceea pot fi

167
facute din materiale care au durabilitatea echivalenta cu cea a materialului de placare finala a
acoperisului.
(Eeta) si elementele de prindere trebuie sa fie si ele compatibile intre ele si cu materialul
acoperisului deasemeni. Exemplu (eeta) si elementele de prindere pentru acoperisurile metalice,
trebuie sa fie compatibile cu tigla metalica de placare pentru a evita coroziunea galvanica. (Eeta)
pot fi izolate de alte materiale cu folie antiumezeala sau cu vopsea bituminoasa.
Principiul de baza pentru drenajul acoperisului este de a avea placarea finala, drenajul, si
alte materiale(placarea structurala, folie antiumezeala) suprapuse unele peste alte ca sindrilele.
Apa de pe acoperis trebuie intotdeauna directionata de catre aceste (eeta) in jurul suprafetei de
acoperis. Gravitatia intotdeauna lucreaza pentru evecuarea apei departe de rosturile acoperite cu
drenaje. In acest fel numai apa de ploaie fortata de vant poate patrunde prin placarea finala a
acoperisului catre stratul folie de protectie contra umezelii care reprezinta a doua linie de
aparare. Fiecare detaliu are variatiuni locale functie de conditiile de vreme ale zonei. Materialele
pentru drenaje trebuie de aceea alese cu grija functie de specificatiile locale.

Placare finala acoperis – materiale utilizate

Placarile finale ale acoperisului pot fi realizate dintr-o larga diversitate de materiale. In
cele ce urmeaza vom detalia cateva tipuri de consacrate utilizate pentru astfel de placari:
1. carton bituminos
2 .sindrila bituminoasa
3. sindrile de lemn
4. sindrila de lemn traditionala
5. tigla ceramica sau din beton
6. tigla metalica prefabricata

1. Carton bituminos – Placarea folosind carton bituminos este o metoda relativ ieftina
de realizare a acoperisurilor terasa, cu inclinatii de la 0 la 1 grad. Cartonul bituminos poate fi
gasit sub forma de rulouri, cu latime de 900mm si lungimi pana la 11000mm, din fibra de sticla
sau o folie organica impregnata cu bitum si acoperite la suprafata cu granule minerale similare la
aspect cu sindrilele bituminoase. Sunt disponibile cateva variante de culori. Cartonul bituminos
poate sustine intre 55 lb si 90 lb/100 sq.ft. Durata medie de viata a acestei acoperiri este de 10 la
15 ani. Pentru materiale cu baza fibra de sticla durata de viata este mai mare si rezistenta la foc
este crescuta.
Rulourile din acest material trebuie aplicate pe o placare solida si nu sunt necesare
protectii suplimentare(folie bariera contra umezelii, vapori). Sunt usor de montat prin cuie
nefiind necesare echipamente speciale.
Sunt doua metode de baza de aplicare a cartonului bituminos: in strat simplu si in strat dublu.
Aplicare in strat simplu – In aplicarea in strat simplu cartonul bituminos are suprafata
uniforma cu granule minerale si este dispus direct pe placarea structurala a acoperisului cu o
suprapunere de 50-100mm intre straturi, suprapunere sigilata cu un adeziv pentru acoperis.
Rolele pot fi paralele cu stresinile sau cu cornisa si deasemeni pot fi aplicate cu cuie la vedere
sau mascate. Inclinarea minima de 2-12 este ceruta pentru aplicarea cuielor expuse. Aceasta
metoda de placare finala a acoperisurilor este cea mai ieftina si in principiu cea mai putin
durabila.

168
 Aplicare in strat dublu – In aplicarea in strat dublu suprafata rolei este pe jumatate cu
granule minerale iar jumatate este lisa. Partea fina a rolei se numeste „bordura”. Rolele sunt
suprapuse peste suprafetele fine ale stratului anterior. Fiecare cursa de carton bituminos este
sigilat fata de stratul anterior cu adeziv „la rece” sau cu asfalt topit. Astfel se obtin doua straturi
finale de placare acoperis. Greutatea acestuia este mai mare decat la varianta anterioara si pretul
este crescut, dar este mult mai durabil. Deasemeni rolele pot fi paralele cu stresinile sau cu
cornisa.

169
 2.Sindrila bituminoasa – Sindrila bituminoasa este considerata a fi materialul cel mai
apropa de perfectiune pentru placarea acoperisurilor.
Sunt ieftine, rezistente la actiunea apei, cu greutate redusa, usor de taiat si indoit la
montare, din acest motiv sunt atat de populare. Sunt disponibile intr-o larga paleta de culori si
texturi, unele chiar cu extragrosimi pentru a imita sindrilele traditionale, ardezia, sau oricare alt
material similar. Sunt deasemeni variate grade de calitate, cu garantii intre 15 si 30 ani.
Sindrilele bituminoase sunt compuse dintr-o baza de fibra de sticla sau folie organica
impregnata cu bitum si o suprafata acoperita cu granule de piatra sau material ceramic care le da
culoarea. Sindrilele dfacute din fibra de sticla sunt mai durabile si mai rezistente la foc decat cele
pe suport din folie organica.
Sindrilele bituminoase se aplica peste placari solide, anterior acoperite cu folie
antiumezeala. Sunt usor de montat pe pozitie prin cuie, nefiind necesare echipamente speciale.
Multi constructori de acoperis folosesc masini de implantat agrafe pentru montajul
sindrilei.

170
 3. Sindrila de lemn – De secole sindrila de lemn a fost folosita extensiv pentru
placarea finala a acoperisurilor si aceasta continua sa fie un material foarte popular. Totusi, cu
aparitia sindrilelor bituminoase acestea si-au mai pierdut din atractivitate ca material pentru

171
acoperisuri. Mai mult utilizarea lor scade in continuare datorita costurilor in crestere si a scaderii
calitatii materialului brut.
Sindrila de lemn aste facuta predominant din pin rosu dar sunt si disponibile si variante
din alte esente rasinoase(chiparos). Sunt tăiate pe ambele părţi la un unghi şi au grosime de capăt
uniforma. Dimensiuniel standard pentru sindrila sunt de 400 mm lungime dar se gasesc şi în
variante de 450 mm si de 600 mm. Latimea este variabila, uzual intre 75 mm si 250 mm. Sunt
cateva calitati de sindrila din lemn si doar cele superioare ar trebui folosite la placarea finala a
acoperisului. In cele mai multe cazuri sindrila de lemn va rezista mai mult timp daca este aplicata
pe placare deschisa care permite ventilatia pe ambele parti, si de aceea va fi mai putin
susceptibila a fi distrusa prin putrezire. Folositi placarea solida si folii de protectie contra
umezelii pentru inclinatii mici(3 la 12 si 3,1 la 12) in zone cu vant puternic care spulbera zapada.
La sindrila de lemn se aplica tratament chimic impotriva focului, si trebuie montata peste
placare solida care este acoperita pe o folie de otel placata cu plastic.

4.Sindrila de lemn traditionala – Sindrila de lemn traditionala este preferata pentru

aspectul rustic si durabilitatea in timp. Este facuta din acelasi material ca in cazul anterior dar
modul de prelucrare si de obtinere difera, executandu-se printr-o despicare bruta a lemnului la un
capat si prin debitare cu fierestraul a bazelor. O varianta este a fi spintecat materialul pe o parte
si debitat mecanic pe cealalta. In orice caz montajul se face cu partea despicata la exterior

172
intrucat micile santuri paralele cu fibra lemnoasa conduc apa de pe suprafata sindrilei. Acest tip
de sindrila se porduce in lungimi de 450 si 600 mm lungime in grosimi medii ori mai mari.
Pot fi montate pe placare deschisa sau pe placare solida. Straturile de sindrila sunt de
obicei dispuse peste o folie antiumezeala ce retine trecerea apei prin rosturile relativ mari dintre
sindrile. Montarea pe placare solida si drenurile de streasinma pentru zone cu climat rece sunt
recomandate in zonele cu vant puternic ce spulbera zapada.

5. Tigla ceramica sau din beton – Tiglele din lut sunt folosite de secole in zonele cu
climat cald. Utilizarea lor inca este comuna in zonele sudice extreme dar, in defavoarea lor sunt
tot mai des preferate tiglele din beton, ce au un cost mai mic si un control al calitatii mult
crescut.
Tiglele din beton sunt facute din beton precomprimat acoperit cu o rasina hidrofuga. Se
produc intr-o varietate de forme si culori. Gama dimensionala este cuprinsa intre 400 si 450mm
lungime si 225 si 325mm latime. Greutatea este de 30 pana la 51kg/mpatrat, insemnand de 2,5
pana la 5 ori greutatea sindrilelor bituminoase. Aceasta extragreutate se poate dovedi utila in
unele situatii in care acoperisul trebuie bine ancorat.

173
 Costul tiglelor de beton propriu zise este mare in comparatie cu alte tipuri uzuale de tigle
pentru acoperisuri, insa garantia acestora ajunge pana la 50 de ani.
Majoritatea producatorilor recomanda instalarea tiglelor de beton pe placari solide, cu
folie contra umezelii, pe sipci de lemn durificate asamblate prin cuie, la fiecare cursa.
Dispunerea tiglelor pe o cursa se face uzual la 330mm, insa distanta poate fi ajustata astfel incat
cursa sa fie egala la orice inclinatie a acoperisului.

174
 6. Tigla metalica prefabricata – Pretul redus al tiglelor metalice prefabricate din
aluminiu sau din tabla de otel zincat a impus folosirea acestora pentru constructiile agricole si
industriale. Panelurile metalice in rulou au greutate reduse, rezistente in timp si extrem de simplu
de instalat. Noile forme de paneluri si noile finisaje au facut din aceste acoperisuri o varianta
adoptata si pentru constructii rezidentiale si comerciale. Finisajele emailate ale tablei profilate
metalice(vopsire in camp electrostatic, pentru exterior) asigura garantii de 20 de ani, si tabla de
otel zincata sau de aluminiu peste care se aplica finisajul emailat este garantata pentru inca 20 de
ani, in cele mai multe climate.
Rolele de tabla metalica au dimensiuni uzuale intre 600 si 900 mm latime si sunt pretaiate
la intreaga lungime a acoperisului de la streasina la creasta. Datorita dificultatii in taierea la
unghi pe santier, placarile finale metalice e indicat a fi folosite in cazul acoperisurilor simple,
intr-o apa si in doua ape. Deschiderile mici precum admisiile si evacuarile pentru ventilatii
trebuie pe cat este posibil sa fie reduse numeric, sau trebuie concentrate in zone restranse ale
acoperisului. (Ventilatiile este cel mai bine sa fie localizate la creasta acoperisului unde sunt usor
de drenat cu profilele de drenaj ale crestei).
Latimea acoperisului propriu-zis trebuie pusa in coordonare cu latimea rolelor de tabla
pentru placarea finala, astfel incat cornisele, finisajele, lucarnele, ferestrele mansarda si restul
intreruperilor structurii simple, sa fie localizate conform muchiilor pretaiate la producator.
Deoarece acoperisul metalic are o capacitate structurala este posibil ca aseta sa fie instalat
peste pane de 50mm grosime care sunt spatiate la 600mm pana al 1200mm. Marea majoritate a
panelurilor pot acoperi 1200mm sau mai mult de aceea incarcarile pe fiecare din pane sunt mari
iar proiectarea acestor pane este un factor critic in constructia acoperisului.
Este disponibila o gama larga de culori de finisaj, si in concordanta cu aceasta restul
elemntelor pentru drenaje, si finisaje metalice. Paneluri din plastic sau din fibra de sticla
transparente care au acelasi profil cu a tablelor metalice sunt deasemeni disponibile pentru
obtinerea luminii naturale in cadrul acoperisului.
Se vor alege elemente de asamblare si elemente de drenaj compatibile cu acoperisul
pentru a evita aparitia fenomenelor de coroziune galvanica. Masuri speciale trebuie luate
deasemeni pentru a evita condensarea ce poate aparea pe acoperisurile metalice. In zone cu
climate reci unde ventilarea clasica a sistemelor de acoperis nu este suficienta, se acopera
intradosul placilor metalice cu o folie hidroizolanta care va proteja metalul de aerul incarcat cu
vaporii de apa si deasemeni va asigura protectie impotriva condensului.

175
Jgheaburi si burlane

176
 Colectarea apei de ploaie prin jgheaburi la streasina acoperisului, prin burlane, previne
scurgerea acesteia in pamant de unde se poate intoarce catre cladire provocand decolorarea si
distrugerea suprafetei exterioare a peretelui sau poate ajunge la fundatie cauzand tasarea si
slabirea acesteia. Jgheaburile deasemeni protejeaza oamenii care trec pe sub stresini. In zonele cu
ploi usoare jgheaburile pot fi eliminate daca acoperisul iese in consola si daca un pat de prundis
este pozitionat sub streasina pentru a controla apa si a preveni imprastierea acesteia.
Majoritatea constructiilor pe cadre usoare din lemn sunt echipate cu jgheaburi galvanizate
din otel sau aluminiu cu finisaj emailat ce sunt montate la fata locului. Continuitatea sectiunilor
jgheaburilor este asigurata numai de garnituri de expandare si prin abilitatea lucratorului care
indeplineste aceasta actiune. Sectiunile foarte lungi pot fi fabricate fara garnituri cu exceptia
pozitionarii burlanelor.
Jgheaburile de PVC cu toate ca sunt scumpe sunt foarte utilizate, sunt durabile si pot fi
instalate fara un echipament special.
Burlanele conduc apa de la jgheab pana la pamant unde ar trebui colectata intr-un retea
de drenaj in caz de furtuna si transportata cat mai departe de cladire unde va fi dispersata intr-o
zona uscata sau in canal colector.
Problema inghetarii apei in jgheaburi si burlane poate fi rezolvata cu benzi incalzite.
Alunecarea zapezii pe acoperis poate cauza probleme serioase la verande, terase si garaje.
Problema alunecarii zapezii poate fi rezolvata prin forma acoperisurilor, la inclinatii mici, sau
prin bariere de zapada montate pe acoperis pentru a tine mecanic zapada in loc.

177
178
Izolatii si ventilatii acoperis

Cea mai mare cantitate de caldura se pierde sau se castiga prin acoperis de aceea tavanele
si acoperisul sunt mai bine izolate decat planseele si peretii. Exista norme care stabilesc
modalitatile de izolare a acoperisurilor. Diferenta de tremperatura intre cele doua parti ale
acoperisului sau a tavanului pot cauza condensarea vaporilor cand aerul cald si umed din interior
ajunge la suprafetele reci din ansamblul acoperisului. De aceea este foarte important sa se
plaseze o bariera de vapori pe partea calda a izolatiei si-n cele mai multe cazuri sa se faca sistem
de ventilare la acoperis. Vezi figura urmatoare.

Izolarea tavanelor - Izolarea tavanelor se face uzual cu fibra de sticla plasata intre
grinzile de tavan inainte ca finisajul tavanului sa fie aplicat sau cu spuma de izolatie in spatiul
aticului. Spuma are avantajul ca umple total spatiile dintre grinzi si alte intreruperi ale spatiului

179
de atic si este capabila sa izoleze orice interstitiu. La orice tip de izolatie bariera de vapori trebuie
pozitionata pe partea calda a izolatiei.
Cand grinzile prefabricate sau capriorii scurtati restrictioneaza adancimea stratului de
izolatie la muchia tavanului, canale de ventilatie trebuiesc prevazute. Se folosesc elemente
speciale pentru a nu obstructiona gurile de admisie si evacuare aer.
Izolarea acoperisurilor – Izolarea acoperisurilor poate fi facuta cu fibra de sticla sau cu
izolatie rigida. Daca capriorii au adancimea suficienta vata de sticla este mai economica. Daca
capriorii nu au adancimea adecvata pentru vata atunci se utilizeaza varianta cu izolatie rigida
dispusa intre acestia. In ambele cazuri un spatiu de 25 mm trebuie prevazut deasupra izolatiei
pentru ventilarea acoperisului.
Cand capriorii sunt la vedere (expusi) in spatiul de locuit de dedesubt, acoperisul trebuie
izolat de deasupra. Izolatia rigida este tipic utilizata pentru acest tip de tavane pentru ca este
compacta si are valori de izolare ridicate. Unele tipuri de placare finala acoperis pot fi aplicate
direct pe izolatia rigida (exemplu membrana izolatoare pentru acoperisuri terasa); altele cer o
structura aditionala si/sau un spatiu de aer pentru ventilare.

In comparatie cu peretii si planseele, este usor de determinat si de adaugat izolatie la

tavenele cladirii. Grosimea izolatiei poate fi crescuta fara a adauca elemente pe structura sau alte
complicatii. Gravitatia tine izolatia in locurile destinate, iar singurul dezavantaj poate sa apara in
zonele de atic unde se ingusteaza grosimea stratului izolator. Deoarece cea mai mare parte a
caldurii este pierduta sau castigata prin spatiile izolate din tavan, suplimentarea izolatiei se
impune.

180
 Singurele complicatii pot sa apara la muchia cladirii unde structura tipica a acoperisului
restrictioneaza spatiul potential pentru izolatie(vezi figura de mai sus). In standardele de
constructie se stabileste comprimarea izolatiei in aceasta portiune si permiterea ventilatiei
utilizand canele de ventilatie special facute in acest scop. Dar pentru cladirile superizolate
comprimarea izolatiei in aceasta arie nu este acceptata. Pentru rezolvarea acestei probleme au
fost stabilite cateva strategii:
1. izolaţie rigidă;
2. mărire picior între talpa inferioară şi superioară a grinzilor prefabricate;
3. coborarea tavanului;
4. ridicarea traversei superioare a peretelui;
5. planşeu boltit.

1. Izolaţie rigidă 2. Mărirea montantului între talpa inferioara si

. superioară a grinzilor prefabricate

181
3.Coborarea tavanului 4.Ridicarea traversei superioare a .
peretelui

5. Tavanele boltite nu restrictioneaza grosimea izolatiei la muchiile cladirii pentru ca

aceasta urmareste inclinatia acoperisului. Valoarea izolatiei este limitata doar de grosimea
acoperisului in sine. Aceste tipuri de acoperis(cu tavane boltite) pot fi de doua feluri: Acoperisuri
reci si Acoperisuri calde. Detaliile de executie sunt prezentate in urmatoarele figuri.

182
 Acoperisul rece – este modul de a proteja tavanele boltite situate in zonele climaterice
reci impotriva distrugerilor cauzate de formarea ghetii. Un acoperis rece este format din doua
straturi de acoperis cu cel de sus – ventilat, iar cel de jos - izolat. Stratul ventilat asigura o
continua si nerestrictionata circulatie a aerului de la streasina catre creasta pe intreaga arie a
acoperisului. Acest curent de aer rece inlatura orice caldura care scapa prin stratul izolat de
dedesubt. Intreaga suprafata a acoperisului de deasupra este mentinuta la temperatura mediului
ambiant de aceea se previne ciclul de inghet-dezghet cauzat de caldura ce scapa prin izolatie la
acoperisurile conventionale.
Acoperisul cald – aceste acoperisuri protejeaza deasemenea tavanele boltite siutuate inb
zonele climaterice reci impotriva distrugerilor cauzate de formarea ghetii. In loc sa izoleze
zapada de izolatia contructiei ca la acoperisurile reci, acoperisurile calde previn pierderea
caldurii datorate topirii zapezii prin cresterea stratului de izolare. Cand coeficientul de rezistenta
termica este suficient, temperatura de la suprafata acoperisului poate fi mentinuta la aceeasi
temperatura cu a zapezii, si din aceasta cauza zapada nu se va topi la o temperatura exterioara
sub zero grade.
Prin utilizarea izolatiei rigide acoperisurile calde elimina spatiul de ventilare pentru a nu
exista spatii goale in care sa se produca condensarea eliminandu-se si necesitatea ventilarii intre
suprafata izolatiei si cea a placarii finale acoperis.
Cu zapada adaugata pe acoperis valoarea coeficientul de rezistenta termica a acesteia se
adauga celui al izolatiei acoperisului cald facandu-l superior variantei cu acoperis rece.
In comparatie cu acoperisurile reci, cele calde sunt mai simplu de construit si mai bine
izolate dar sunt facute din materiale mai scumpe astfel incat au un cost mai ridicat.

Ventilare acoperisuri înclinate

183
 Acoperisurile si mansardele trebuie ventilate pentru a preveni supraincalzirea cladirii vara
si pentru a minimiza posibilitatea aparitiei condensului iarna (condensatia este in primul rand
redusa prin instalarea barierei contra vaporilor). Mai mult ventilatia este necesara iarna in zonele
cu climat rece pentru a preveni pierderea caldurii si topirea zapezii a carei reinghetare provoaca
distrugeri structurale sau umeziri ale elementelor de lemn.
Cea mai buna metoda de ventilare este cu orificii in partea de jos(admisie) si de
sus(evacuare) care impreuna formeaza curenti de convectie.
Ventilatia pasiva datorata convectiei curentilor de aer este suficienta pentru nevoile
uzuale din timpul iernii, insa ventilatia activa este necesara in lunile calduroase, de vara (pentru
putere sporita se folosesc instalatii electrice, ventilatoare care disloca mase mari de aer prin atic
pentru a indeparta caldura concentrata in acest spatiu). Utilizarea acestora trebuie atent
coordonata cu dimensiunile orificiilor de admisie/evacuare pentru ca debitul de aer vehiculat sa
fie maxim.
Unele materiale utilizate la placarea finala acoperis, cum ar fi sindrila, sindrila
traditionala sau tiglele ceramice isi asigura o ventilare naturala daca sunt aplicate peste o placare
deschisa.

Orificiu admisie aer - Orificiile de admisie aer sunt uzual localizate in blocatorii de friza
sau in pazii ori stresinile acoperisului. Acestea sunt protejate prin plase metalice pentru a
impiedica intrarea pasarilor si a insectelor. Plasa insasi obtureaza circuitul de aer de aceea
dimensiunile orificiului de admisie trebuie crescute pentru a permite montarea de plase adecvate.
Aria neta a admisiilor luate impreuna trebuie sa fie egala cu jumatate din aria totala a
orificiilor de ventilare.
Canalele de vetilare pot fi aplicate sub placarea structurala a acoperisului acolo unde
circulatia libera a aerului de la admisie poate fi restrictionata de izolatie. Acestea permit
circulatia aerului tinand izolatia departe de placarea structurala; trebuie utilizate numai pe
distante scurte la intersectia muchiilor tavanului izolat cu peretii constructiei.

184
 Orificiu evacuare aer – Orificiile de evecauare aer sunt apropiate ca sectiune si sunt in
suma totala echilibrate cu orificiile de admisie, acestea avand rolul de a elimina excesul de
umezeala in timpul iernii. Sunt trei tipuri de evacuari aer:
Ventilare continua prin creasta;
Ventilare prin perete de fronton;
Ventilare prin acoperis;
Ventilarea continua prin creasta este cea mai buna varianta si previne in lunile
calduroase supraincalzirea intrucat este localizata cel mai sus in structura si teoretic sufla aerul
de sub toata suprafata placarii finale a acoperisului. Poate avea un aspect usor ciudat daca nu este
aleasa cu atentie. (Un alt tip de ventilatie prin creasta, numit „cupola” este tot un ventilator care
este greu de protejat impotriva apei in timpul furtunilor).
Ventilarea in peretele de fronton este rezonabila si economica. Trebuie sa fie localizata in
spatiul aticului, dintr-o parte in alta a structurii acoperisului. Exista in varianta din profil metalic,
PVC, lemn, in forme rotunde, rectangulare si triunghiulare. Pentru ca forma gurii de ventilare
este vizibila poate fi accentuata ca o decoratiune a cladirii.
Ventilarea prin acoperis este valabila intr-o forma plata, vezi imaginea anterioara, sau ca
o turbina rotativa disponibila in diferite dimensiuni. Acestea sunt uzual montate pe acoperis si
sunt utilizate pentru situatia in care ventilarea continua pe creasta este dificila.

185
186
Ventilarea acoperişurilor terasă

Acoperisurile terasa ca si cele inclinatie mica impun ventilatia pentru a preveni incalzirea
la partea superioara si pentru a minimiza condensatia. Principiile de ventilatie sunt aceleasi
pentru acoperisurile terasa si pentru cele cu inclinatie mica, dar la acoperisurile terasa avem
cateva cerinte de ventilatie particulare specifice acestei forme.
La acoperisurile terasa partea de jos, de admisie, poate fi rar balansata cu o evacuare
plasata mult mai sus(cel mult 900mm deasupra admisiei).
Ventilatoarele utilizate in acest caz au forme mascate in scafa, sau pot fi utilizate o serie
de ventilatoare mai mici plasate efectiv pe acoperis. Orificiile de evacuare pot fi plasate si in
peretii balustrada ai acoperisurilor terasa.

187
7. UTILZAREA ELEMENTELOR CU SECTIUNE – I (ECS-I)
ECS-I sunt elemente structurale ce fac parte din categoria grinzi incleiate, respectiv grinzi
cu inima subtire din placaj (OSB sau MDF).
Acestea se folosesc drept grinzi de planseu sau pane de acoperis si ca elemente de
rezistenta (montanti) in cadrul peretilor sandwich, cu deschidere relativ mica 5-10 m; profilul
acestora este cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de grinzi cu sectiune dublu T-
cu inima subtire din placaj de constructie respectiv, in cazul studiat de fata, OSB.

Utilizarea ECS-I in structura de plansee

ECS-I utilizate ca grinzi pentru plansee si acoperis

Grinzile-I (ECS-I sau I-joist) ale caror utilizare in constructia de case pe structura de
lemn, fac subiectul acestei lucrari sunt compuse din urmatoarele repere:
 TALPA ("flange") superioară şi inferioară– este fabricata din lemn de rasinoase sau din
LVL("laminated veneer lumber");

188
 INIMA ("web") se executa din materiale de grosimi de 9,5 mm pina la 15,9 mm pentru
placaj (panel) sau grosimi de 9,5mm pina la 18,3mm pentru OSB ("oriented strand board").
Tălpile şi inima sunt încleiate împreună cu un adeziv pentru exterior, clasa D3-D4.

ECS-I utilizate ca montanti pentru

pereti
- placă de 6mm grosime din fibre
lemnoase pentru a reduce
transferul termic;
- între talpa superioară şi cea
inferioară, încadrând inima, se
dispune un material
termoizolant,ce confera si
rigiditate montantului

ECS-I utilizate ca montanti pentru pereti.

Imbinarile pot fi deasemenea executate prin incleiere si asamblare cu cuie (ex: inima
flancata de piesele ce compun talpa) dar tehnologia de prelucrare si asamblare depinde de
producatorul de ECS-I-uri.
In prezent aceste elemente sunt fabricate de catre diferiti producatori, in game
dimensionale standardizate, pioneratul acestora fiind facut in SUA si respectiv Canada si
preluate de producatorii europeni din Anglia, Germania, Suedia, Finlanda. Odata cu dezvoltarea
productiei de serie a ECS-I, s-a dezvoltat si ramura de proiectare a structurilor de rezistenta
pentru spatii de locuit si comerciale. Proiectantii utilizeaza elementele prefabricate,
caracteristicile tehnice fiind puse tabelat si facil de ales.

Diferite game dimensionale de ECS-I

189
ISTORIC

ECS-I compozite au fost utilizate de foarte mulţi ani, pionieratul fiind realizat înainte de
1920 de specialiştii din industria aeronautică unde grinzile cu secţiune I au fost folosite pentru
longeroane de fuzelaj, nervuri, elemente de structură ale avionului.
În anii 1930, în Europa, ECS-I compozite cu inimă din plăci aglomerate din aşchii
lemnoase au fost folosite printre elementele de structură ale clădirilor.
În anul 1943, eficienţa grinzilor modelate în formă de I a fost recunoscută de către
cercetătorii laboratoarelor de specialitate FPL (Forest Product Laboratory) în timpul studiului
inimilor din materiale compozite.
Formele structurale compozite nu au fost folosite numai pentru grinzi suport de acoperiş
(căpriori) ci şi pentru grinzi de planşee, buiandrugi pentru uşi de garaj (deschideri relativ mari) şi
ca elemente componente ale cadrelor şi scheletelor de structură.
Grinzile I care utilizează inimă din placaj de lemn sunt folosite de peste 30 de ani, iar
standardele de proiectare şi metodele de utilizare în cadrul construcţiilor au fost elaborate de
American Plywood Association (APA) în 1982. APA este o marcă înregistrată pentru produse
din lemn, care asigură calitatea, suportul tehnic şi educaţional.
Tehnologia de constructie a caselor pe structura din lemn in cadrul careia se utilizeaza
ca elemente componente grinzile I, este foarte raspandita in SUA si in Canada dar aceasta
tehnologie a traversat si in Europa in tari ca: Marea Britanie (FinnForest U.K cu produsul
Finnjoists), Suedia, Germania (STEICO AG cu produsul STEICO joists, STEICO wall),
Finlanda, tari in care s-au consacrat producatori de astfel de elemente structurale, fiecare dintre ei
avind produsul acoperit de Marca inregistrata si de tehnologie proprie de fabricatie.

UTILIZARE ACTUALA A ECS-I

Realitatea ne confirma ca ECS-I reprezinta o solutie foarte avantajoasa a ingineriei
lemnului, avantaje ce provin din bunele performante tehnice si respectiv din economisirea fibrei
lemnoase. In natura putem gasi numeroase exemple de structuri de inalta eficienta, folosind un
principiu simplu:
„ Unde materialul nu este necesar, nimeni nu-l foloseste.”
ECS- I sunt de asemenea o realizare inginereasca: ele respecta principiul enuntat mai sus
si utilizarea lor in cadrul structurilor de constructii ofera urmatoarele avantaje:
1. Reducerea transferului de caldura la utilizarea lor in cadrul peretilor exteriori sau
structurii acoperisului;
2. Instalarea foarte usoara;
3. Greutate proprie redusa deci usor de manipulat si instalat;
4. Fabricarea grinzilor la inaltimi standard si potrivirea exacta cu conectori standardizati;

1 2 3 4 5

190
5. Disponibil preizolat pentru a obţine o secţiune transversală robustă;
6. Stabilitate dimensionala ridicata prin controlul umiditatii continute;
7. Capacitatea de a suporta incarcari mari;
8. Usor de prelucrat la locul de montaj (debitare locala);
9. Tolerante stricte obtinute in urma procesului de fabricatie.

6 7 8 9

Noile produse si cresterea concurentei in domeniul elementelor de constructie din lemn

fac ca ECS-I folosite ca grinzi sau ca montanti pentru pereti, cu performantele lor tehnice sa fie
disponibile la pretul produselor similare din lemn.
In timp ce grinzile-I ofera multe avantaje fata de lemnul de constructie consacrat, pretul
ridicat al acestora si nefamiliarizarea proiectantilor si constructorilor cu aceste produse au facut
ca aceste elemente sa nu fie foarte raspandite. Pe de alta parte, montajul nu este diferit de cel al
grinzilor din lemn masiv, iar pretul acestor elemente este in scadere. In anul 1990 a avut loc o
criza in domeniul lemnului si cherestelei, care a facut ca pretul pe produsele de lemn compozit
de tipul grinzi–I sa fie mult mai stabil decit al lemnului brut.

MATERIALE SI DETALII TEHNICE DE EXECUTIE

Materialele utilizate pentru fabricatia ECS-I, pe repere, sunt urmatoarele:

a) Talpa – executata din lemn de rasinoase, la diferite dimensiuni, in functie de
destinatia si caracteristicile tehnice ale sectiunii obtinute. Prelucrarea este facuta in lungul fibrei
si pentru obtinerea lungimilor necesare elementelor, lemnul este imbinat „in dinti” si incleiat.

Modul de imbinare „in dinti” a talpilor

Umiditatea relativa a lemnului din care este fabricata talpa trebuie sa fie de 7-15%,
conform normelor S.S.I. (STANDARD STRUCTURES INC). Fiecare dintre producatori isi
prezinta cerintele tehnice asigurate produsului propriu.

191
 Talpile mai pot fi fabricate si din alte materiale lemnoase – materiale compozite de tipul
LVL (Laminated Veneer Lumber) material cu caracteristici superioare lemnului obisnuit, dar mai
scump.

.
ECS-I cu tălpi din diferite materiale lemnoase
Deasemenea se practica solutia tehnica de intarire a flancurilor talpilor din lemn, prin
aplicarea unui placaj ce imbunatateste caracteristica sectiunii pentru solicitarile provenite din
incovoiere.

ECS-I cu tălpi compuse din lemn şi placaj

b) Inima – Executata din placaj, cu fibra orientata in lungul axei ECS-I de grosimi intre
9,5mm si 15,9 mm sau din OSB (Oriented Strand Board) avand grosimi de 9,5mm pina la
18,3mm. Deasemenea exista firme producatoare de ECS-I (ex.STEICO AG-Germania) care
foloseste ca material pentru inima placi din fibre lemnoase PFL. Umiditatea continuta in aceste
elemente in momentul fabricatiei trebuie sa fie de 5-15 %
c) Adezivul utilizat pentru imbinarea talpii si a inimii este un adeziv de lemn clasa D3 sau
D4 pe baza de poliacetat de vinil, solubil in apa inainte de intarire, care asigura o imbinare de tip
rigid, si a carui timp de uscare este de cca. 15-20 min. la 20◦C sau de de 2-3 min la 80◦C.
Procesul de fabricatie in serie a ECS-I are inclus si faza de uscare –intarire prin trecerea prin
cuptoare speciale.

192
 Imbinarea dintre inima si talpi
Imbinarea dintre tapla si inima este foarte importanta deoarece aceasta este responsabila
pentru preluarea eforturilor de forfecare ce sunt prezente in sectiunile compuse ale profilelor.De
cele mai multe ori, la majoritatea producatorilor de ECS-I,imbinarea consta intr-o muchie
incleiata continuu cu un adeziv rigid.
Varitetea geometriilor imbinarii a fost discutata si revizuita de catre McNatt (1980).
Deoarece exista multe geometrii posibile (exemplu fig.13) si variate sisteme de conectare,
imbinarea dintre talpa si inima este o considerabila sursa de activitate de patentare pentru
producatorii de ECS-I.

Fig.13: Profil deosebit utilizat

pentru imbinarea dintre talpa si
inima.

Pentru a asigura o buna jonctiune intre talpa si inima la imbinarea incleiata dintre acestea,
producatorii au adoptat solutia tehnica de practicare a unui canal profilat in talpa si respectiv
frezarea complementara a flancului inimii. Profilul canalului difera de la un producator la altul.
Exemplele urmatoare ilustreaza acest procedeu.

a.Inima asamblata cu cuie si incleiata pe ambele flancuri;

b.Caneluri frezate cu muchiile la 90 grade;
c. Caneluri si inima frezate in forma de trapez;
d. canelura in forma de Y.

Proiectarea ECS-I a căror îmbinare dintre talpă şi inimă se poate realiza fie cu adeziv
flexibil, fie cu adeziv rigid sau asamblare cu cuie plus încleiere a fost descrisă de Hoyle (1986).
ECS-I cu îmbinare între talpă şi inimă cu cuie sau adeziv flexibil sunt dificil de proiectat iar
determinarea caracteristicilor lor după metodele clasice este aproape imposibilă. Studiile arată că
în cazul îmbinarilor dintre talpa si inima cu cuie si adeziv rigid, cuiele nu participa la preluarea
sarcinilor dar ajuta la o mai buna jonctiune.

193
 Îmbinarea în cadrul inimii
Deoarece placile de OSB sau placaj din care este fabricată inima au dimensiuni limitate,
iar lungimile asamblurilor ECS-I depasesc aceste limite, pentru a asigura continuitatea inimii
este necesară o îmbinare între capetele plăcilor de OSB. Îmbinarile din cadrul inimii se
realizeaza prin incleiere, cu prelucrare prealabila a marginilor placajului în diferite profile: falţ,
lambă dreaptă şi uluc, lambă trapezoidală şi uluc (canal V). Pentru acest reper, fiecare producator
adoptă o tehnică proprie de fabricaţie.
Există situaţii când se impune montajul unor rigidizări pentru inima. Rigidizarile sunt
obligatorii pentru:
- puncte in care sunt aplicate forţe concentrate
- punctele în care are loc contactul dintre ECS-I şi grinda suport - puncte de sprijin

De remarcat ca modul de aplicare a rigidizarilor difera de la un caz la altul:

a) in cazul fortelor concentrate, rigidizarea este unita cu talpa superioara, rostul de aproximativ
5mm fiind situat in partea inferioara a rigidizarii;
b) in cazul rigidizarilor aplicate inimii in punctele de sprijin, rostul (5 mm) este situat in partea
superiara, aceasta având contact cu talpa inferioara.

Moduri de poziţionare a rigidizărilor în cadrul ECS-I

Moduri de aplicare a rigidizărilor pentru diferite lăţimi ale ECS-I

Montajul rigidizărilor se face cu ajutorul cuielor conform reperelor.

194
 APLICATII SI DETALII DE MONTAJ
ECS-I sunt în prezent utilizate ca elemente ale structurii de rezistenţă a construcţiilor şi
au trei destinaţii speciale:
a) grinzi in structura de plansee;
b) grinzi in structura de acoperis;
c) montanţi in structura peretilor.
Dimensiunile sectiunilor ECS-I fabricate de firma Steico Germania pentru planşee şi
structuri de acoperiş sunt prezentate în tabelul urmator.
.

ECS-I fabricaţie Steico pentru planşee şi structuri de acoperiş

Dimensiuni standardizate pentru secţiunile ECS-I

(conform documentaţiei tehnice Steico, Germania)

195
 Fiind disponibile într-o paletă largă de dimensiuni (lungimi până la 16m, înălţimea
secţiunii între 160 şi 400mm şi opţiunea de preizolare termică), ECS-I constituie un sistem de
construcţii total independent.
A) UTILIZAREA ECS-I CA GRINZI IN STRUCTURA DE PLANSEE

Planşeu cu structură de rezistenţă din ECS-I.

In materialul care urmeaza sunt prezentate tabele cu deschideri maxime l (span) pentru
care se pot utiliza ECS-I. Valorile din tabel sunt exprimate in metri. Sageata maxima la mijlocul
deschiderii 12mm sau 0,003*l. Sarcina uniform distribuita Q =1,5 kN/m2 sarcina de incarcare
planseu si respectiv sarcina uniform distribuita G [ kN/m2]-greutate proprie planseu, avind
diferite valori tabelate (date preluate din Technical Guide STEICO Construction)
Deschideri maxime simple ale ECS-I functie de sectiune, incarcari si distanta interax de
dispunere in cadrul planseelor (400mm sau 600mm)

196
 Aceste valori sunt date pentru grinzile cu o singura deschidere, iar urmatoarele valori
tabelate sunt date pentru grinzi continui cu doua deschideri.
Deschideri maxime duble ale ECS-I functie de sectiune, incarcari si
distanta interax de dispunere in cadrul planseelor (400mm sau 600mm)

 Aceste valori servesc numai pentru orientare si nu inlocuiesc calculul structural facut de
un inginer proiectant.
 Trebuie atentie la conditiile de sprijinire in reazeme.
 Aceste tabele de valori nu trebuie folosite pentru sarcini concentrate sau sarcini neregulat
distribuite.

Detalii constructive ale grinzilor de planşeu

a b

197
 c
Închiderea capetelor grinzilor de planseu cu element din lemn încleiat
tip Glulam (a), ECS-I (b) şi tip Glulam plus distanţier ECS-I (c).
Lăţimea minimă a suprafeţei de sprijin este de 45mm; talpa inferioară se solidarizează cu
suportul prin cuie pe ambele părţi ale inimii.

a b c
Fixarea ECS-I pe zid de cărămidă folosind diferite tipuri de conectori
metalici care asigură o suprafaţă de sprijin de minimum 45mm, previn infiltrarea umezelii din
zid în ECS-I,izolează termic
şi realizează o joncţiune etanşă (a, b).
c) clemă metalică galvanizată fixată pe mininum 3 ECS-I pentru solidarizarea joncţiunii acestora
cu zidul.

a b

Puncte intermediare de sprijin cu:

a) ECS-I discontinuu (grindă
simplu rezemată);
c b) ECS-I continuu (grindă
continuă);
c) sprijin pentru zid portant interior

198
 Detaliu joncţiune planşeu-zid

a b
a) Detaliu de joncţiune între grinzi utilizând conectori metalici speciali;
b)Grindă dublă obţinută prin cuplarea a 2 ECS-I cu clipsuri I metalice.

Fig.24: Transferul sarcinilor concentrate –

se face de la un stâlp portant la altul
prin intermediul unui bloc de
compresie.

Detaliu planşeu în consolă

(balcon). Elementele exterioare
construcţiei trebuiesc protejate
împotriva umidităţii.

199
 În cadrul reperelor de montaj trebuie respectate următoarele recomandări:
- lungimea de sprijin la capătul ECS-I trebuie să fie de minimum 45mm;
- lăţimea porţiunii intermediare de sprijin trebuie să fie de minimum 90mm;
- în punctele unde ECS-I se sprijină pe un perete cu structură din lemn, el trebuie bine
solidarizat de grinda de capăt ce închide planşeul (care poate fi de tip Glulam, ECS-I sau orice
element potrivit) folosind cuie sau conectori.

B) UTILIZAREA ECS-I CA GRINZI ÎN STRUCTURA DE ACOPERIŞ

Folosind ECS-I in alcătuirea structurii de acoperiş, se poate obţine o foarte bună izolare a
acestuia. Deasemenea, greutatea specifică mică a elementelor cu secţiune I permite un montaj
rapid si eficient al şarpantelor.
Reperele orientative pentru alegerea ECS-I la utilizarea lor ca elemente componente ale
sarpantelor sunt prezentate în tabelele 4 şi 5. Din tabel se pot alege deschiderile maxime (în
metri) în funcţie de încărcările uniform distribuite impuse Q= 0,75 kN/m2 şi greutate proprie
G[kN/m2] în diferite intervale cantitative, funcţie de secţiune, unghiul de înclinare a acoperişului
şi distanţa interax de dispunere a căpriorilor (400 sau 600mm).
Diferite construcţii de acoperiş necesită variate încărcări proprii şi înclinări între 5 şi 45
grade. În tabele, greutăţile proprii sunt condensate şi prezentate diferit pentru acoperişuri uşoare
(cu tablă) şi acoperişuri grele (cu ţiglă).

200
 Alegerea ECS-I utilizate ca grinzi cu o deschidere pentru acoperiş

Detalii constructive ale sarpantelor

Utilizarea ECS-I în structura şarpantei

Streaşină cu structură
tradiţională

201
 Detalii de streaşină folosind pentru construcţie ECS-I

Utilizarea ECS-I ca element de

inchidere acoperis (pazie)

Reper de sprijin intermediar al căpriorilor pe cosoroabă;

blocare cu pene

202
 Construcţia coamei, cu elemente prefabricate şi respectiv cu conectori ajustabili

Îmbinare între grinzi

prin conectori metalici

Repere de construcţie dolie şi respectiv creastă

C) UTILIZAREA ECS-I CA MONTANŢI IN STRUCTURA PEREŢILOR

ECS-I se utilizeaza ca montanti in cadrul peretilor exteriori si interiori, asigurindu-le

rigidizarea necesara. Tipodimensiunile sunt prezentate in figura si respectiv tabelul urmator.

Dimensiuni ECS-I utilizate ca montanţi

203
 Dimensiuni standardizate ECS-I montanti (STEICO, GERMANIA)

Detalii constructive ECS-I utilizate in structura peretilor

a b
Detaliu perete exterior,colt exterior (a) respectiv colt interior(b)

Detaliu de conectare dintre

un perete exterior si un
perete de compartimentare
interioara.

204
 Detaliu locas fereastra in
cadrul peretelui exterior.

Conectarea dintre
peretele exterior si
planseul superior.

Conexiunea peretelui( in dreptul

montantilor) cu planseul de
beton. Se remarca stratul
hidroizolant si conectorii
metalici tip panglica.

205
PASAJE DE ACCES SI SERVICE

In diferite situatii se impune practicarea de gauri in inima ECS-I, pasaje pentru instalatii
sanitare si instalatii electrice.
Gaurile trebuiesc pozitionate in mijlocul inimii. Localizarea si dimensiunile maxime ale
gaurilor pot fi calculate asociind desenul din figura 32 si valorile cuprinse in tabelul 4.

Reguli de pozitionare a gaurilor din cadrul inimii.

Diametre maxime gauri de pasaj

Inaltimea ECS-I (H) 200 mm 240 mm 300 mm 360 mm 400 mm

Dist. minima vs. pct. sprijin; 200 240 300 360 400
Pct. aplicare forta F
Dist. minimă între 2 găuri 200 240 300 360 400
Diam. max 100 140 200 200 200

La practicarea găurilor, trebuie să se ţină cont de următoarele reguli:

- Spargerea şi găurirea tălpilor nu

este permisă.
- Găurile trebuiesc făcute cu
maşina de găurit.
- Găurile rectangulare nu sunt
permise.

REDUCEREA PUNŢII TERMICE

Specialistii in izolari termice lucreaza permanent pentru a imbunatati eficienta energetica
a cladirilor si a spori confortul ocupantilor acestora. Folosind sistemele ECS-I in constructia
peretilor si a acoperisurilor, se poate obtine cresterea eficientei energetice a structurilor de peste
20 ori.
Protectia mediului inconjurator si cresterea costurilor energiei impun dezvoltarea
sistemului de constructii ce are la baza ECS-I. Greutatea proprie mica, utilizarea eficienta a
lemnului in aceste elemente structurale ingineresti, combinată cu materiale de izolatie de inalta

206
calitate aplicate de la inceput (din fabricatie) confera constructiilor robustete, securitate si
confort. Acoperisurile si peretii construiti din lemn masiv sunt ineficiente deoarece se comporta
ca o punte termica. In sistemele de constructie ce folosesc ECS-I, puntea termica este redusa la
minimum cât sa asigure eficienta elementului de structura.

Perete relizat cu ECS-I, respectiv perete relizat din lemn masiv

ELEMENTE DE CALCUL ALE ECS-I

Teorie primară

Proiectarea ECS-I compuse pemite materialelor din care sunt alcătuite poziţionarea în
structura profilului astfel încât să beneficieze de avantajele fiecăruia din ele. Combinând lemnul
sau placajul laminat LVL ("laminated veneer lumber") şi placajul de lemn sau OSB ("oriented
strand board") într-o grindă cu secţiune în formă de I se obţine un înalt grad de eficienţă
structurală. În general tălpile sunt proiectate pentru a prelua toate solicitările din momente de
încovoiere şi dimensionarea lor se face conform teoriei încovoierii; inima urmează să preia toate
încărcările rezultate din forţe tăietoare.
Capacitatea de preluare a eforturilor tăietoare se determină de cele mai multe ori empiric.
Alte criterii necesare în proiectare includ săgeţi de încovoiere şi stabilitate laterală. În
general, producătorii au cataloage specifice pentru fiecare tip de grindă.
Deoarece ECS-I au ca structura profilul grinzilor incleiate cu inima subtire din placaj,
consacrate in literatura de specialitate, calculul acestora consta in:
a) Verificarea tensiunilor unitare marginale din talpi si inima din placaj.
b) Verificarea inimii la forfecare si stabilitate in sectiuni cu tensiuni de lunecare maxime.
c) Verificarea rosturilor incleiate dintre inima si talpi.
d) Verificarea rigidităţii (săgeţii la mijlocul deschiderii)

a) Verificarea tensiunilor unitare marginale

La grinzile cu talpi paralele tensiunile unitare normale (marginale) se verifica in sectiunea

cu moment incovoietor maxim, cu relatiile:

- in talpi:
σ = Mmax / Wcalc ∙ kw = Mmax ∙ h / 2 Icalc ∙ kw ≤ σai (Ri)

207
- in inima din placaj :
σ = (Mmax / Wcalc ∙ kw) ∙ 1/n = (Mmax ∙ h / 2 Icalc ∙ kw) ∙ 1/n ≤ σai (Ri)
in care :
- Icalc = It + Ii ∙ 1/n – moment de inertie de calcul; It si Ii – momente
de inertie ale talpilor si respectiv al inimii;
- n = Et / Ei – rapotrul dintre modulele de elasticitate ale
materialelor din care se realizeaza talpile si
inima;
- h – inaltimea grinzii in sectiunea de calcul;
- σai ; Ri – rezistenta admisibila (de calcul) a lemnului,
respectiv a placajului la incovoiere;
- kw – coeficient de corectie care tine seama de forma
sectiunii transversale si se determina in functie de inaltimea si latimea sectiunii conform
urmatorului tabel:

Valorile coeficientului de corecţie kw

Latimea Coeficient kw pentru inaltimea grinzilor h(cm)

grinzii
b(cm)
14 - 40 50 60 70 80 90- >100
b≤14 1 0,95 0,90 0,85 0,8 0,75
b>14 1,14 1,05 0,95 0,90 0,85 0,80

In cazul grinzilor cu moment de inertie variabil (cu o panta sau doua pante), verificarea
tensiunilor unitare normale (marginale) in talpi sau inima trebuie facuta in sectiunea periculoasa
(critica) cu aceleasi formule dar pentru momentul incovoietor si momentul de inertie
corespunzator sectiunii critice.

208
 In cazul unei incarcari uniform distribuite, sectiunea periculoasa se poate determina cu
relatia urmatoare:

Xcr = ho / tgα ∙ (√(1 + tg l/ho) – 1)

In care:
ho - distanta dintre axele talpilor la capatul grinzii cu inaltimea
cea mai mica (m);
α - unghiul de inclinare a talpii superioare fata de cea inferioara;
l - deschiderea grinzii (m);

Aria sectiunii transversale necesare pentru talpa inferioara se determina astfel:

Abr = Nmax / σat ∙ 0,8

In care:
σat - rezistenta admisibila a lemnului la intindere in lungul fibrelor;
0,8 - coeficient ce tine seama de slabirea talpii in zona imbinarii.

Deasemenea se poate determina sectiunea periculoasa si cu expresia:

Xcr = l/2 ∙ √ Wmin / Wmax

In care
l - deschiderea grinzii (m);
Wmin, Wmax - module de rezistenta determinate pentru sectiunile cu inaltime minima
(in dreptul reazemului) si cu inaltime maxima (la mijlocul deschiderii).

b) Verificarea inimii la forfecare si stabilitate in sectiuni cu tensiuni de lunecare

maxime

Distributia tensiunilor de forfecare in sectiunile grinzilor

209
Verificarea inimii subtiri din placaj la forfecare se face cu relatia:

τ = Qmax ∙ S / Icalc ∑δ ≤ τa (Rf)

In care:
Qmax - forta taietoare maxima;

S = At ∙ ho/2 + 1/n ∙ ∑δjh / 8 - momentul static in sectiunea de calcul

Verificarea inimii din placaj la stabilitate locală înafara planului grinzii se face cu relaţia:

√ [(σ / σcr)2 + (τ / τcr)2] ≤ 1,0

In care:
σ, τ - tensiuni unitare normale, respectiv tensiuni unitare tangenţiale efectiv determinate la
mijlocul panoului;
σcr, τcr - tensiuni unitare normale critice, respectiv tensiunei tangenţiale critice.
Valoarea efortului unitar normal si tangential critic se determina cu relatiile:

σc= K1 (100δp/h0)2
τcr = K2(100 δp/a0)2
In care:
δp -este grosimea inimii din placaj;
h0 -inaltimea inimii intre talpi;
a0 - lungimea panoului intre doua rigidizari verticale;
k1;k2 -coeficienti numerici determinati in functie de raportul
dimensiunilor panourilor inimii din placaj ao si ho.

c) Verificarea rosturilor incleiate dintre inima si talpi

Aceasta verificare se face cu urmatoarea relatie:

τrost = Qmax ∙ St / Icalc ∑hrost ≤ τa (Rf)

In care:
St - momentul static al talpilor in raport cu axa neutra;
hrost - inaltimea rostului incleiat (inaltimea talpii).

Rezistenta admisibila τa sau de calcul Rf se va lua cea mai mica valoare dintre
rezistentele la forfecare ale placajului, ale lemnului in lungul fibrelor sau ale cleiului utilizat ca
mijloc de imbinare.

210
 Rezistenţe admisibile (de calcul) la forfecare pentru rosturile încleiate

Unghiul dintre direcţia fibrelor placajului Rezistenţa admisibilă la forfecare a cleiului

faţă de efortul care acţionează în (daN/cm2)
elementele tălpilor încleiate de placaj
Rezistente la apă şi Cu rezistenţă
cu rezistenţă mijlocie la apă
mărită la apă
90o 10 5
0o 7 3

d) Verificarea rigidităţii (săgeţii la mijlocul deschiderii)

Verificarea rigidităţii grinzilor se face cu următoarea relaţie, ţinând seama şi de influenţa

lunecării.
f = fo(1+α ∙ h2 / l2)
In care:
fo - săgeata grinzii fără a ţine seama de influenţa tensiunilor de
lunecare;
h, l - înălţimea şi respectiv deschiderea grinzii;
α - coeficientul de corecţie care ţine seama de influenţa tensiunilor de lunecare se consideră
α = 48 pentru raportul δ/b = ¼ şi α = 90 pentru δ/b = 1/8.

211
CONCLUZII
 In conditiile in care criza de locuinte este acuta, si respectiv timpul de ridicare a unei
constructii este unul din criteriile foarte importante,sistemul de constructie ce utilizeaza ECS-
I ,ar putea fi o solutie inteligenta ce trebuie promovata si pusa in aplicare si in Romania.
 De asemenea, avantajul utilizarii fibrei lemnoase intr-un mod judicios,reprezinta un
motiv in plus de promovare a tehnologiei de producere a semifabricatelor compozite tip
OSB,parte componenta a ECS-I.
 Pentru a vedea obiectivele realizate trebuie de asemenea implementat sistemul de
proiectare ce utilizeaza ca element principal al structurii de rezistenta ECS-I., in paralel cu
omologarea si inceperea fabricatiei de ECS-I pe diferite tipo dimensiuni si in Romania.
 Privind catre tarile cu traditie in astfel de sisteme de constructie,se observa trendul
ascendent al productiei de astfel de elemente ,constructorii preferindu-le in locul solutiilor
clasice.
 Desi in conceptia romanilor, casa construita din materiale clasice( respectiv caramida,
sau structura de beton armat si BCA) reprezinta un deziderat,tot mai multi dintre ei se
indreapta spre solutia caselor cu structuri usoare din lemn din motive economice( mai
ieftine)dar si din timpul relativ mic de executie si a performantelor de izolare termica ce se
obtin din faza de proiectare si executie.
 Astfel este de asteptat ca si in Romania acest tip de constructii sa se dezvolte si in
consecinta sa apara o piata pentru ECS-I ca elemente principale ale structurii de rezistenta..

212
BIBLIOGRAFIE
1. Dumitru Marusciac.-CONSTRUCTII MODERNE DIN LEMN .1997 Editura Tehnica
Bucuresti.
2. STEICO building system product-Technical Guide STEICO construction.STEICO A.G.-
GERMANIA.
3. DEFLECTION OF BEAMS WITH SPECIAL REFERENCE TO SHEAR
DEFORMATIONS- The influence of the form of wooden beam on its stiffness and strength
–I :National Advisor committee for Aernauitcs Report no.1308
4. L.P. Building Product-Engineered Wood Product Guide.-LOUSISIANA- PACIFIC
CORPORATION- 2006
5. Robert J. Leichti,Robert H.Falk.-PREFABRICATED WOOD COMPOSITE I-BEAMS A
LITERATURE REVIEW- ianuarie 1989. Abstract
6. APA- THE ENGINEERED WOOD ASSOCIATION-Performance Rated in Floor and
Roof Framing- 2004 (pag. 8)
7. Alexandru Secu, Iulian Nastase-STUDIU PRIVIND UTILIZAREA IN CONSTRUCTII
A ELEMENTELOR CU SECTIUNE –I:TALPI DIN RASINOASE SI INIMA DIN
OSB(ECS-I)- Lucrare disertatie-2008
8. GRAPHIC GUIDE TO -FRAME CONSTRUCTION-DETAILS FOR BUILDERS AND
DESIGNERS –ROB THALLON- THE TAUNTON PRESS-2000

213
CUPRINS

1. Introducere pg. 2
2. Definirea sistemului constructiv şi a elementelor
componente pg. 2
3. Sisteme de fundare pg. 6
4. Planşee pg. 36
5. Pereţi pg. 61
6. Acoperişuri pg. 120
7. Utilizarea elemntelor cu secţiune -I (ECS-I) pg. 188
8. Bibliografie pg. 213

214