Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Pentru a sublinia importanta insuşirii cunostinţelor din domeniul ingineriei electrice, este necesar sa se
arate că forma de energie cea mai utilizată în diferite domenii este energia electrică. În prezent, în toate
sectoarele de activitate se foloseşte, în cele mai diverse moduri, energia electrică. Motoarele electrice de
acţionare a diferitelor utilaje, maşini şi mijloace de transport transformă energia electrică în energie
mecanică, lampile electrice o transformă in energie luminoasă, cuptoarele electrice o transformă în energie
termica (caldură) pentru topit, încalzit sau uscat. Dacă se consideră şi utilizarea energiei electrice în
telecomunicaţii, în automatizări, în aparatele electrocasnice, rezultă domeniul foarte vast în care această
formă de energie îşi găseşte utilizarea.
1.1. O clasificare a mărimilor electrice
a) După prezenţa sau absenţa unei energii proprii:
Mărimi active: sunt acele mărimi care au asociată o energie, din care o parte poate fi utilizată în
procesul de măsurare. Raportul între energia totală, pe care o posedă mărimea respectivă şi energia folosită
pentru măsurare trebuie să fie cât mai mare, astfel încât să nu se afecteze valoarea mărimii măsurate.
Exemplu de mărimi active: temperatura, tensiunea electrică, intensitatea curentului electric, puterea
electrică.
Mărimi pasive: sunt acele mărimi care nu posedă o energie proprie liberabilă. Pentru măsurarea lor este
necesar să se recurgă la o sursă de energie auxiliară. Exemple de mărimi pasive: rezistenţa, capacitatea,
inductivitatea, e.t.c.
b) După aspectul dimensional-spaţial:
Mărimi scalare: complet determinate printr-un singur număr.
Mărimi vectoriale: caracterizate prin: modul (intensitate), direcţie şi sens.
c) După modul de variaţie în timp:
5
Noţiuni introductive
(1.2)
(1.3)
(1.5)
Un alt parametru utilizat pentru caracterizarea mărimilor periodice este valoarea efectivă:
(1.6)
Aplicaţia 1.1.
Fig.1.7. Efectul alimentării aceleiaşi sarcini cu două tensiuni diferite, dar având aceiaşi valoare maximă
7
Noţiuni introductive
O altă valoare importantă, ce oferă informaţii referitoare la puterea electrică, a unei mărimi electrice
este valoarea efectivă sau valoare RMS (Root Mean Square).
Valoarea efectivă a unei tensiuni electrice alternative este egală cu valoarea tensiunii continue care
determină pe o aceiaşi sarcină, aceiaşi putere electrică. În cele două circuite din Fig.1.8, cele două surse de
tensiune, una alternativă şi una continuă, determină un anumit curent prin sarcina de 2. Reglăm din sursa
de curent continuu până se obţine aceiaşi putere disipată, sub formă de căldură, ca şi pe rezistenţa alimentată
în curent alternativ. Dacă valoarea tensiunii continuee este de 10V, atunci valoarea efectivă a tensiunii
alternative este tot de 10V, respectiv valoarea efectivă a curentului Ief=10V/2=5A.
Fig.1.8. Analogie între valorile efective şi valorile continui ale tensiunii şi curentului electric
Raportul dintre valoarea de vârf (maximă) şi valoarea efectivă a unei mărimi (semnal) electrice se
numeşte factor de vârf:
Kv=Xmax/Xef (1.7)
Mărimea pulsatorie: este acea mărime periodică a cărei valoare instantanee nu-şi schimbă semnul
(Fig.1.9).
Fig. 1.10. Reprezentarea în timp (a) şi respectiv în fază (b), a unei mărimi sinusoidale
Deci practic o mărime alternativă sinusoidală este definită prin 3 parametrii: amplitudine, frecvenţă şi
fază.
Se observă că valoarea medie pe o perioadă (componenta continuă) a mărimii sinusoidale este nulă, iar
valoarea efectivă este dată de relaţia:
Xef = (1.8)
În tabelul 1.1 sunt prezentate principalele mărimi din domeniul ingineriei electrice iar în tabelul 1.2
principalele forme de semnal şi parametrii acestora.
Tabelul 1.1
Mărimea fizică Simbol Unitatea de măsură
Rezistenţă electrică R Ohm [Ω]
Capacitate electrică C Farad [F]
Inductivitate L Henry [H]
Impedanţă Z Ohm [Ω]
Reactanţă X Ohm [Ω]
Conductanţă G Siemens [S]
Factor de calitate Q Adimensional
Factor de pierderi tg Adimensional
Permitivitate Farad/metru [F/m]
Permeabilitate Henry/metru [H/m]
Intensitate curent electric I Amper [A]
Tensiunea electrică U Volt [V]
Frecvenţa f Hertz [Hz]
Sarcina electrică Q Coulomb [C]
Fluxul magnetic Weber [Wb]
Intensitate câmp magnetic H Amper/metru [A/m]
Inducţia magnetică B Tesla [T]
Putere electrică activă P Watt [W]
Putere electrică reactivă Q Voltamper reactiv[Var]
Putere electrică aparentă S Voltamper [VA}
Energie electrică W Watt•secunda [Ws]
Tabelul 1.2
Semnal Formă Valoare Facto Valoar
efectivă r de e
vârf medie
9
Noţiuni introductive
Continuu X 1 X
Sinusoidal Xmax/ 0
Sinusoidal Xmax/
redresat
Dreptunghiul Xmax 1 0
ar
alternativ
Dreptunghiul Xmax/ Xmax/2
ar
unipolar
Xmax
Impulsional
Un al doilea electron care este liber să se mişte, cade între cele două particole. Deoarece electronul este
încărcat negativ el se va deplasa spre dreapta (totdeauna spre sarcina cu polaritate opusă). Dacă însă, un al
doilea proton, care este liber să se deplaseze, este aruncat între cele două particole fixe, el se va deplasa spre
stânga (către electronul fix).
Ca urmare sensul curentului electric de electroni este invers faţă de cel al protonilor. Convenţional, s-a
stabilit ca sensul curentului electric să fie dat de sensul de deplasare al sarcinilor pozitive (protonii). Ca
urmare, sensul curentului prin rezistenţa R alimentată cu tensiunea continuă de la o
baterie cu polaritatea din figură, este de sus în jos (de la + la -).
Cantitatea de sarcini electrice transferate într-un anumit interval de timp este:
Q = I·t [C] (1.9)
Astfel, 1 ampere = 1 coulomb pe secundă (1A = 1C/1s)
Aplicaţia 1.2. Cât este intensitatea curentului, dacă 0,24 coulombi sunt transferaţi în 15ms?.
10
Noţiuni introductive
Aplicaţia 1.3. Dacă un curent de 10A circulă printr-un circuit 4 minute, cât este cantitatea de electricitate
transferată?.
Pentru ca un curent să circule între două puncte ale unui circuit, trebuie ca între cele două puncte să
existe o diferenţă de potenţial sau o tensiune electrică. Unitatea de măsură a tensiunii electrice este voltul
V.
Puterea şi energia electrică : Dacă un curent continuu străbare un circuit electric la bornele căruia se
află tensiunea continuă U, puterea electrică consumată de acel circuit este :
P = U I [W] (1.10)
Energia electrică consumată de circuit este dată de relaţia:
We = P t [Ws] sau [Joule] (1.11)
Adesea, energia electrică este exprimată în kilowatoră [KWh]:
1 KWh = 1000 Wh = 1000·3600 Ws = 3 600 000 Ws sau J
Legea lui Ohm
Ohm a descoperit că:
-aplicând la capetele unui rezistor o tensiune electrică U, prin rezistor ia naştere un curent electric I;
-trecând printr-un rezistor un curent electric I, la capetele rezistorului se va obţine o tensiune electrică U.
Legea lui Ohm spune că într-un conductor intensitatea (I) curentului electric este direct proporţională cu
tensiunea (U) aplicată şi invers proporţională cu rezistenţa (R) a conductorului. Dacă tensiunea şi curentul
sunt constante sau continui: U = IR. Dacă tensiunea şi curentul este variabil în timp: u(t)=Ri(t)
Polarităţile la capetele unui rezistor, satisface următoarea convenţie: tensiunea în
partea rezistorului în care curentul intră este mai pozitivă decât tensiunea în paqrtea
rezistorului în care curentul iese.
Aplicaţia 1.6
Aplicaţia 1.7
11
Noţiuni introductive
Figura de mai jos prezintă un rezistor variabil (potenţiometru) în serie cu un rezistor fix de 30Ω. Să se
determine:
a) tensiunea pe rezistorul R2 dacă potenţiometrul R1 este setat pe 20Ω.
b) valoarea rezistenţei R1 pentru ca tensiunea V2 să fie 150V
Sursele de tensiune sunt acele dispozitive care produc tensiunile electrice. Tensiunile produse pot fi
constante sau variabile în timp (de regulă sinusoidale). Bateriile sunt adesea reprezentate ca surse constante
de tensiune.
O sursă ideală de tensiune este un dispozitiv ce are capacitatea de a impune o diferenţă de potenţial între
bornele sale, constantă, indiferent de curentul ce o străbate.
Ecuaţia ce caracterizează o sursă ideală de tensiune este:
La fel ca şi sursele de tensiune, sursele de curent produc curenţi constanţi sau curenţi variabili în timp.
12
Noţiuni introductive
Când se conectează o sursă de curent cu un alt element pasiv, se stabileşte un circuit pe care circulă curentul
i(t).
Diferenţa de potenţial u(t) între bornele sale, depinde de elementul pe care îl
alimentează sursa:
• în cazul unei surse de curent, terminalele sale pot fi legate între ele. În acest caz,
tensiunea între terminalele sale u(t) fiind nulă, rezultă că şi puterea pe care o
debitează u(t)i(t), este nulă;
• o sursă de curent nu poate fi lăsată niciodată în circuit
deschis, deoarece aceasta ar corespunde anulării
curentului pe care îl furnizează; întotdeauna trebuie să existe un
circuit prin care să circule curentul; deoarece o sursă de curent
impune i(t)=I(t), un circuit deschis impune i(t)=0
• două surse de curent se pot conecta în serie dacă au aceeaşi
valoare a curentului;
O sursă ideală de curent debitează un curent cu intensitatea
independentă de tensiunea la bornele sale.
13
Noţiuni introductive
Aplicaţia 1.9 Să se determine valoarea rezistenţei R, puterea debitată de sursă şi puterea absorbită de
rezistenţă.
De notat faptul că, tensiunile u2 şi u4 au fost considerate cu semn negativ, deoarece sensurile lor de referinţă,
sunt opuse sensului de parcurgere a ochiului. Indiferent de sensul de parcurgere a ochiului (în sens orar sau
trigonometric), se vor obţine ecuaţii de tensiuni absolut echivalente.
curentului i4.
Aplicaţia 1.13
15
Noţiuni introductive
Inducţia electromagnetică
Se numeste inductie electromagnetica fenomenul de generare a unei tensiuni electromotoare într-un circuit
strabatut de un flux magnetic variabil în timp . Fenomenul de inductie electromagnetica a fost pus în
evidenta experimental de M. Faraday(1831).
Daca circuitul strabatut de fluxul magnetic variabil este deschis, în el se induce o
tensiune electromotoare numita tensiune indusa.
Daca circuitul strabatut de fluxul magnetic variabil este închis, în el se induce un
curent electric numit curent indus. Generarea curentului indus demonstreaza
existenta unui cîmp electric indus.
Într-o spiră ia naştere curent indus atunci cănd variază fluxul magnetic prin
suprafaţa delimitată de spiră. Fluxul varibil poate fi produs fie prin mişcare relativă a
unui magnet faţă de spiră, fie prin variaţia curentului dintr-un circuit vecin. El mai
poate fi produs prin variaţia curentului electric din însăşi spira indusă, care joacă
astfel şi rolul de inductor.
Legea inductiei electromagnetice (legea lui Faraday) spune că
tensiunea electromotoare indusa într-un circuit este egala cu viteza de variatie a
fluxului magnetic prin suprafata acelui circuit.
e = - Δ φ /Δt (1.12)
Autoinductia
Este fenomenul de inductie electromagnetica produs într-un circuit datorita variatiei intensitatii curentului
din acel circuit. Sensul t.e.m. induse se poate afla cu ajutorul regulii lui Lenz.
Autoinducţia se produce nu numai la stabilirea sau întreruperea unui curent, ci ori de câte ori variază
intensitatea curentului electric din circuit.
Regula lui Lentz
Tensiunea electromotoare indusa si curentul indus au astfel de sens, încît fluxul magnetic produs de curentul
indus sa se opuna fluxului magnetic inductor.
16