Curs 6

PARTEA A II-a

CIRCUITE ELECTRICE DE
CURENT ALTERNATIV

Circuitele de curent alternativ (c.a.) sunt circuite în care acționează surse ce produc
tensiuni și curenți care variază sinusoidal în timp.
Producerea, transportul, distribuţia şi utilizarea energiei electrice se realizează de regulă
în curent alternativ (c.a.), deoarece generatoarele de curent alternativ sunt mai simple şi mai
economice decât cele de curent continuu, iar transportul energiei electrice se efectuează la un
preţ redus. În plus, cele mai importante aplicaţii industriale ale energiei electrice, ca de exemplu
acţionările cu motoare asincrone (mai ieftine şi mai robuste decât motoarele de c.c.), încălzirea
prin inducţie etc., sunt realizate în c.a.

Semnale sinusoidale.
Mărimi caracteristice
Funcţionarea circuitelor de c.a. este caracterizată prin intermediul unor mărimi sau
semnale (tensiuni, curenţi, etc.) care variază sinusoidal în timp. Semnalele sinusoidale fac parte
din categoria semnalelor periodice, care constituie o categorie importantă în practică.
Un semnal este periodic dacă îşi repetă valorile la intervale egale
y1 T
de timp. Matematic acest lucru este descris prin expresia:
t y (t ) = y (t + K ⋅ T ) , K ∈Z

T
în care T este perioada semnalului y(t). Perioada T reprezintă
y2 intervalul minim de timp după care semnalul y(t) îşi repetă
valorile.
Mărimea inversă perioadei se numeşte frecvenţă:
t 1
f =
y3 T T
şi reprezită numărul de perioade în interval de 1s. Unitatea sa de
t
măsură se numeşte hertz [Hz].
Se numeşte pulsaţie produsul:
2π
ω = 2πf = ,
Semnale periodice. T
Pulsaţia se măsoară în [rad/s].
Astfel principala caracteristică a mărimilor periodice este aceea că îşi repetă valorile la
intervale regulate de timp, indiferent de forma sau semnul acestor valori.

1
 Semnalul periodic la care valoarea medie pe o perioadă este egală cu zero, se numeşte
semnal alternativ, adică:
t +T
∫t
y (t )dt = 0 .
În figura de mai sus semnale alternative sunt y1(t) şi y3(t) care prezintă atât valori pozitive cât şi
valori negative, media fiind nulă. y3(t) este un semnal alternativ sinusoidal.
Semnalul periodic care în decursul unei perioade nu-şi schimbă semnul se numeşte pulsatoriu,
cum este semnalul y2 (t).
Semnalele alternative pot avea diverse forme de
2π
y variaţie în timp, sinusoidale, dreptunghiulare, triunghiulare
etc., şi frecvenţe cu valori cuprinse într-un domeniu foarte
Ym ωt larg. Astfel, generatoarele electrice de c.a. din centralele
t electrice de mare putere produc tensiuni de formă
sinusoidală, cu frecvenţa industrială de 50 Hz în Europa şi
T
60 Hz în America, în timp ce circuitele de telecomunicaţii
Semnal sinusoidal. funcţionează la frecvenţe de ordinul kilohertzilor iar cele de
radiocomunicaţii, de ordinul megahertzilor.
În general un semnal alternativ sinusoidal poate fi scris sub forma:

y (t ) = Ym sin(ωt + γ ), .

în care: y reprezintă valoarea instantanee a semnalului y(t) adică valoarea la un moment dat a
semnalului; Ym este valoarea maximă sau amplitudinea semnalului; argumentul funcţiei sinus
(ωt + γ) reprezintă faza semnalului; γ reprezintă valoarea fazei la momentul t = 0 şi se numeşte
faza iniţială a semnalului.
Denumirea de semnal sinusoidal poate fi utilizată şi în cazul în care expresia matematică
utilizează funcţia cosinus în loc de sinus, având în vedere că forma celor două funcţii este
similară. O denumire generală pentru semnalele care pot fi descrise matematic prin funcţiile
sinus sau cosinus este cea de semnal armonic.
Observaţie: Valoarea instantanee se notează prin litera mică corespunzătoare simbolului
literal al semnalului reprezentat (exemplu: i, u, e etc.) iar valoarea maximă prin litera mare
urmată de indicele m (exemplu: Im, Um, Em etc.).
Un semnal sinusoidal y (t ) = Ym sin(ωt + γ ), este definit prin intermediul a trei parametri:
a. – Amplitudinea Ym,
Ym1>Ym2 Amplitudinea sau valoarea maximă Ym, se identinfică
y
prin expresia care apare în faţa funcţiei sinus sau
ωt cosinus. Dă informaţii privind mărimea semnalului
t sinusoidal şi are aceeaşi unitate de măsură cu acesta
y1 y2

Influenţa amplitudinii. 2
 b. – Pulsaţia ω,
Pulsaţia ω se identinfică prin expresia care apare
y1 ω1<ω2
în faţa variabilei timp (t). Pe de altă parte, semnalul
ωt sinusoidal este periodic, iar perioada T este perioada
t funcției sinus, respectiv 2π . Ca urmare:
y2
y (t ) = Ym sin ωt =Ym sin ω(t + T ) = Ym sin(ωt + 2π)
2π
Rezultă ωT = 2π; ω = din care se obține expresia
T
pulsației:
ω = 2πf
Pulsația ω = 2πf furnizează, ca și frecvența, informaţii privind viteza de variaţie a semnalului
sinusoidal şi se măsoară în [rad/s].
c. – Faza iniţială γ,
Să considerăm două semnale sinusoidale cu aceeaşi
y1 amplitudine și pulsaţie (frecvență) ca în figura alăturată.
Deși cele două semnale par identice, ele diferă prin
ωt
momentul trecerii prin valoarea zero, respectiv semnalul y2
t
y2 trece prin zero înaintea semnalului y1. Acest decalaj în timp
sau în fază a semnalului la trecerea prin valoarea zero se
ωt exprimă prin faza inițială. Faza iniţială γ reprezintă faza
γ
t semnalului la momentul t = 0. Se identifică ca fiind
Faza inițială termenul liber din expresia argumentului funcţiei sinus şi
se măsoară în [rad].
y1 (t ) = Ym1 sin ωt ;
.
y 2 (t ) = Ym 2 sin(ωt + γ ) .

Defazajul dintre semnale.

Să considerăm două semnale sinusoidale de aceeaşi pulsaţie
y1 (frecvență). Diferenţa dintre fazele (sau fazele iniţiale) ale
y2
ωt celor două semnale, se numeşte defazaj, respectiv:
φ t
γ2 ϕ = ( ωt + γ 1 ) − ( ωt + γ 2 ).
γ1
ϕ = γ1 − γ 2.
Defazajul.

3
Defazajul ϕ poate fi:
- pozitiv: ϕ > 0, respectiv γ1 > γ2; în acest caz semnalul y1 este defazat înaintea semnalului
y2 (ca în figura de mai sus);
- negativ: ϕ < 0 respectiv γ1 < γ2; semnalul y1 este defazat în urma semnalului y2;
- ϕ = 0; cele două semnale sunt în fază;
- ϕ = ± π; semnalele sunt în opoziţie de fază;
- ϕ = ±π/2; semnalele sunt în cuadratură.

y y
y2
y2
ωt ωt
t t

y1 y1
Semnale în fază Semnale în opoziție de fază

Pentru caracterizarea semnalelor sinusoidale se utilizează alți doi parametri, valoarea

medie și valoarea efectivă.
Valoarea medie reprezintă media valorilor instantanee într-un interval de timp determinat
(de obicei o perioadă) şi se calculează după relaţia:
T
1
T ∫0
Ymed = y (t )dt .

Valoarea efectivă Y:

Valoarea efectivă a unei tensiuni sau a unui curent

Y
y(t) alternativ este egală cu valoarea tensiunii continue sau a
ωt curentului continuu care ar dezvolta într-un rezistor dat
t
aceeaşi putere ca şi tensiunea sau curentul alternativ
considerat.
Valoarea efectivă a unei mărimi sinusoidale este
utilizată deoarece, după cum arată şi numele, indică cât de mare este efectul mărimii respective.
Deoarece efectele mărimilor sinusoidale (tensiune sau curent) sunt proporţionale cu puterea, iar
puterea pe un rezistor este proporțională cu curentul sau cu tensiunea la pătrat, valoarea efectivă
a unui semnal – tensiune sau curent, se calculează ca medie din semnalul la pătrat:
1T
Y= ∫ y (t ) dt.
2

T0

4
 În cazul unei mărimi sinusoidale descrisă de expresia y (t ) = Ym sin(ωt + γ ), se obţine:

1T 2 2 1T 2
Y= ∫ m
Y sin ( ωt + γ ) dt = Ym ∫ sin (ωt + γ )dt .
T0 T0

Rezultă:

Ym
Y= .
2
Astfel un semnal sinusoidal oarecare poate fi exprimat analitic prin două forme
echivalente:
y (t ) = Ym sin(ωt + γ ) = 2 Y sin(ωt + γ ) .

Un curent electric sinusoidal poate fi scris în forma:

i (t ) = I m sin(ωt + γ ) = 2 I sin(ωt + γ )

iar o tensiune sinusoidală: u(t ) = U m sin(ωt + γ ) = 2 U sin(ωt + γ )

Exemplu: u(t ) = 2 ⋅230 sin(314t + π / 6) = 325 sin(314t + π / 6)

valoarea efectivă U=230 V, valoarea maximă Um = 325 V, pulsația ω = 314 rad/s,
frecvența f = ω/2π = 50 Hz, perioada T = 1/f = 20ms, faza inițială γ = π/6.
Observaţii:
- Valoarea efectivă se notează prin litera mare corespunzătoare simbolului literal al
semnalului reprezentat (exemplu: I, U, E etc). Utilizarea valorii efective în descrierea unui
semnal alternativ este subînţeleasă şi nu necesită precizări suplimentare.
- Majoritatea aparatelor de măsură electrice utilizate în c.a. sunt etalonate în valorile
efective ale mărimilor măsurate, dacă nu există alte precizări exprese.

Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale

Funcţionarea circuitelor de curent alternativ este guvernată de legi fizice care, prelucrate
matematic conduc la ecuaţii integro-diferenţiale, în care, asupra mărimilor electrice (tensiune,
curent) se execută operaţii de adunare, înmulţire cu un scalar, derivare şi integrare.
Lucrând cu mărimi sinusoidale, în analiza acestor circuite volumul de calcul devine extrem
de mare. De aceea, pentru simplificare, se utilizează metode matematice specifice care au rolul
de a reduce considerabil volumul de muncă. Aceste metode apelează la reprezentări simbolice
ale mărimilor sinusoidale.
În cadrul unei astfel de metode mărimile sinusoidale se înlocuiesc, conform unei anumite
reguli, prin anumite simboluri. Analiza circuitelor se efectuează utilizând aceste simboluri, iar

5
după obţinerea rezultatelor, printr-o trecere inversă se revine la mărimile sinusoidale reale.
Pentru ca metoda să fie eficientă trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe o corespondenţă biunivocă între mărimile sinusoidale şi simbolurile
corespunzătoare;
- trecerea de la mărimile sinusoidale la simboluri şi invers să se facă rapid cu un volum
minim de muncă;
- calculul cu simboluri să fie simplu.

semnal regulă de simbol 1

sinusoidal 1 reprezentare
semnal simbol 2
sinusoidal 2
calcul
semnal simbol
sinusoidal rezultant
rezultant
mulţimea mulţimea
mărimilor simbolurilor
sinusoidale

Reprezentarea simbolică a mărimilor sinusoidale.

Prin utilizarea metodelor simbolice, operaţiile algebrice şi integro-diferenţiale cu semnale

sinusoidale, dificil de efectuat direct (cu valorile lor instantanee), se transformă în operaţii
geometrice sau algebrice simple, cu numere complexe, respectiv vectori.

Reprezentarea în complex
Una dintre cele mai utilizate metode de reprezentare simbolică este reprezentarea
mărimilor sinusoidale prin numere complexe. Această metodă utilizează ca mulţime a
simbolurilor mulţimea numerelor complexe.
Dacă sursele de energie care acţionează într-un circuit produc tensiuni cu aceeaşi pulsaţie
(frecvenţă), toate mărimile de stare din acel circuit au aceeaşi frecvenţă, egală cu frecvența
tensiunii electromotoare a surselor. Astfel, fiind în general cunoscută, frecvența nu mai
reprezintă o particularitate a fiecărui semnal sinusoidal. Este şi cazul circuitelor alimentate de la
reţeaua de energie electrică, monofazată sau trifazată, cu frecvența de 50 Hz. În acest caz, orice
semnal sinusoidal y(t) este complet determinat doar de două valori: un scalar - valoarea maximă
Ym (sau valoarea efectivă Y = Ym / 2 ) şi un unghi - faza iniţială γ.
Pe de altă parte, un număr complex este de asemenea caracterizat prin două valori: modul
și argument. Astfel se poate face o corespondență biunivocă între mărimile sinusoidale și
numerele complexe.
După cum se știe un număr complex poate fi exprimat sub una din formele următoare:
a – forma algebrică:

6
 z = a + jb , a = { z }, b= {z }
j este unitatea imaginară, notată în matematică cu litera i. În electrotehnică se notează cu litera j
pentru a nu se confunda cu curentul electric.
j = −1 ;
b – forma trigonometrică: .
z = z (cos γ + j sin γ ),
în care z este modulul iar γ argumentul numărului complex.
b
z = a 2 + b2 , γ = arctg
a
c – forma exponenţială:
z = ze j γ , .
Forma algebrică pune în evidenţă două componenete pentru
+j
număr un număr complex, partea reală a şi partea imaginară b. Acestea
b complex
sunt două mărimi scalare reprezentând coordonatele carteziene
z fazor ale punctului corespunzător numărului în planul complex. Forma
trigonometrică şi cea exponenţială utilizează tot două componente
γ
+1 pentru definirea numărului complex, dar acestea sunt un scalar
0 a
(modulul z) şi un unghi (argumentul γ) reprezentând coordonatele
Reprezentarea în planul polare ale aceluiaşi punct. Astfel în planul complex un număr
complex a unui număr complex oarecare z poate fi reprezentat şi printr-un vector de
complex.
poziţie care are modulul z şi direcția (unghiul cu axa reală) γ.
Observaţie: În reprezentarea axelor ortogonale care definesc planul complex se utilizează
notaţia +1 pentru axa reală şi +j pentru axa imaginară.

Operații cu numere complexe

Fiind date numerele complexe:
z1 = a1 + jb1 = z1e jγ1 , z 2 = a 2 + jb2 = z 2 e jγ 2 , z = a + jb = ze jγ
sunt importante următoarele operații:
1. Adunarea: z1 + z 2 = a1 + a 2 + j (b1 + b2 )

2. Înmulțirea: z1 ⋅ z 2 = z1 z 2 ⋅ e j ( γ1 + γ 2 )
z1 z1e jγ1 z
3. Împărțirea: = jγ 2
= 1 ⋅ e j ( γ1 − γ 2 )
z2 z2 e z2

z = ( ze jγ ) 2 = z 2 e 2 jγ
2
4. Ridicarea la putere:
z = ze − jγ = a − jb
*
5. Conjugarea:
1
Obs: =−j
j

7
 În concluzie, un semnal sinusoidal oarecare y(t), cu o frecvenţă cunoscută, este complet
determinat de două mărimi: valoarea efectivă Y şi faza iniţială γ. Pe de altă parte, un număr
complex este determinat, de asemenea, prin două mărimi: modulul şi argumentul. Prin urmare,
fiecărui semnal sinusoidal i se poate ataşa biunivoc un număr complex, sau altfel spus, fiecare
semnal sinusoidal poate fi reprezentat simbolic printr-un număr complex. Astfel se poate enunţa
următoarea regulă de reprezentare simbolică a semnalelor sinusoidale:
La o frecvenţă precizată, oricărui semnal sinusoidal y(t) i se
poate asocia biunivoc un număr complex Y care are modulul
egal cu valoarea efectivă și argumentul egal cu faza iniţială a
semnalului sinusoidal.

y (t ) = 2 Y sin(ωt + γ ) ↔ Y = Ye jγ .

semnal număr
sinusoidal valoare efectivă modul complex

fază iniţială unghi (argument)

Reprezentarea în complex simplificată.

.
Numărul complex Y se numeşte imaginea complexă sau simbolul mărimii y(t).

Mărimile sinusoidale se reprezintă în planul complex

+j
prin fazori. Fazorii sunt vectorii de poziţie ai imaginilor
b Y complexe (numere complexe) ale mărimilor sinusoidale.
Y fazor Reprezentarea mărimilor sinusoidale în planul complex se
numeşte diagramă fazorială. Într-o diagramă fazorială se pot
γ
+1 reprezenta mai multe mărimi sinusoidale cu condiţia să aibă
0 a toate aceeaşi frecvenţă.
Diagramă fazorială Observație: Denumirea de fazor este utilizată şi pentru
desemnarea numărului complex (simbol) ataşat mărimii
sinusoidale, fără legătură directă cu reprezentarea grafică prin vectori a numărului complex.
Concluzii:
1. u(t), i(t) reprezintă valorile instantanee ale tensiunii respectiv curentului, în domeniul
real timp.
2. U, I sunt numere complexe, simboluri pentru mărimile reale, în domeniul complex sau
fazorial.
3. u(t), i(t) depind de timp. U, I nu depind de timp.