1

TEMA 2

Proprietatile fundamentale ale sunetului:

Frecventa (unitati de masura), lungime de unda (unitati de masura),

interferenta undelor coerente, rezonanta, difractia, aplicatii ale vibratiilor ultrasonore

Frecventa (f) reprezinta numarul de oscilatii care se executa in unitatea de

timp.

Perioada (T) reprezinta intervalul de timp intre doua stari similare de miscare
in timpul oscilatiei. Fiind vorba de un timp, perioada T se masoara in secunde (s).
Frecventa, notiune inversa perioadei, se masoare in s-1 sau Hz (Hertz)
Tolerat se mai spune la Hz si ciclu/sec (Cc/s).
1s-1 = 1Cc/s
Interdependenta dintre cele doua notiuni este:
1 1
T= f=
f T
Frecventa si perioada sunt notiuni caracteristice oscilatiei ca de altfel si
pulsatia.
Pulsatia (ω) sau viteza unghiulara, se defineste ca fiind unghiul parcurs in
unitate de timp facandu-se o legatura intre miscarea de o parte si de alta a unui punct de
echilibru si miscarea in jurul unui punct fix (miscare circulara).
A A

M M
αα
O

A A

Pentru un timp oarecare:

ω=α/t

Avand in vedere ca o oscilatie completa (2π) se efectueaza in timp de o

perioada (T):

ω = 2π / t

Altfel spus putem afirma ca ω reprezinta numarul de oscilatii complete care

se efectueaza in 2π unitati de timp.
Putem deduce de aici si alte relatii:

ω = 2π / T = 2π f

Unitatea de masura pentru ω este radian/sec (rad/s).

Miscarea oscilatorie (traiectoria punctului in timpul miscarii oscilatorii) este o
sinusoida:
 2

y = A sin ωt
unde A este amplitudinea miscarii si y elongatia.
Pentru o miscare defazata, inceputul miscarii este la un unghi φ departare
fata de punctul de origine.

A A

0’ o’
φα
0

A A

O’ este punctul de incepere a miscarii.

y = A sin (ωt + φ)

unde φ este defazajul fata de momentul initial, la t = 0 cand elongatia (y) este diferita de
zero si anume:

y = A sin φ la t=0.

Frecventa, perioada, pulsatia, sunt notiuni caracteristice oscilatiei, dar cum

unda este o oscilatie in propagare, desigur ca aceste notiuni sunt caracteristice si undei, in
speta undei sonore.
Caracteristice undei sonore sunt notiunile legate de deplasare: viteza undei
sonore (caracteristica de material), lungimea de unda si frontul de unda.
Frontul de unda este locul geometric al tuturor punctelor oscilatorii care se
afla in faza, adica in momente similare de oscilatie. Frontul de unda este deci o suprafata.
Aceste fronturi de unda pot fi sferice sau plane, de aici undele sunt sferice
sau plane. Forma frontului de unda depinde de forma sursei de oscilatii. Daca sursa este un
punct, frontul de unda este sferic, daca sursa este un plan (traductorul unui palpator) forma
frontului de unda este plana.
Lungimea de unda (λ) este distanta dintre doua fronturi succesive de
unda.

Pentru ca o oscilatie sa ajunga dintr-un punct in alt punct similar are nevoie
ca timp de o perioada. Considerand unda o miscare rectilinie uniforma putem spune ca:

λ = vt
(similar cu s = vt).

Lungimea de unda are ca unitate de masura in sistem international (SI)-

metrul deci se folosesc si subunitatile sale : milimetrul, micronul, Angtrőmul.
Unda este descrisa de o anumita ecuatie in care intra si viteza, si anume
pentru o unda de elongatie y care se propaga in sensul pozitiv al lui x:

Y = A sin ω ( t – x/v)
Care este o solutie a ecuatiei undelor.
Oscilatiile vor parcurge distanta x in timpul t1 = x/v.
 3

X P
O
X

Elongatia in punctul P este:

Y = A sin ω (t – t1)

Deoarece punctul P a inceput sa oscileze cu t1 secunde dupa punctul O.

Daca ω = 2π/T atunci:

Y = A sin (2π t /T - 2π x /Tv)

Dar Tv = λ si deci putem scrie :

Y = A sin (2π t /T - 2π x / λ)
Similar cu ω = 2π /T putem scrie k = 2π / λ unde k se numeste numar de unda.
Ecuatia undei plane se mai poate scrie deci:

Y = A sin (ωt – kx)

Interferenta undelor coerente

Pentru a intelege formarea campului ultrasonic sonor trebuie sa intelegem

mai intai interferenta undelor. O placuta traductoare are suprafata alcatuita dintr-un numar
mare de oscilatori individuali. Aceste surse dau nastere la unde ultrasonore, iar prin
interferenta acestora ia nastere campul ultrasonor.
Ne vom ocupa de cazul in care sursele au frecvente egale si diferenta de faza
constanta. Oscilatiile produse de astfel de surse se numesc coerente iar fenomenul de
suprapunere a doua sau mai multe unde de aceeasi frecventa se numeste interferenta.
Presupunem ca intr-un punct al mediului ajung oscilatii produse de doua
surse coerente, O1 si O2 care se propaga dupa aceeasi directie.Faza fiecarei unde depinde
de distanta x de la sursa la punctul considerat. Elongatiile miscarii oscilatorii imprimate
punctului vor fi:

Y1 = A1 sin (ωt-k x1)

Y2 = A2 sin (ωt-k x2)

unde x1 si x2 reprezinta distantele de la sursela O1, respectiv O2 la punctul considerat, A1 si

A2 sunt amplitudinile de oscilatie ale celor surse. Fazele celor doua miscari sunt:

φ1 = kx1 si φ2 = kx2

deci diferenta de faza este:

Δφ = k (x2 – x1) = k Δx

depinde de diferenta de drum Δx.

Rezultanta este:

Y = y1 + y2
y = A1 sin (ωt-k x1) + A2 sin (ωt-k x2)
 4

Se noteaza:

α1 = ωt-k x1
α2 = ωt-k x2
Cea mai simpla metoda de rezolvare este cea grafica in care se calculeaza
adunarea vectoriala dintre y1 si y2 asimilati ca vectori:

→
y

→ →
y1 y2

φ1 φ φ2
→ → →
unde: y1‫ = ׀‬A1 ; y2‫ = ׀‬A2; y‫ = ׀‬A
φ1 = kx1 ; φ2 = kx2 ; φ = kx
Rezultanta este:

Y = A sin (ωt – φ)

Unde φ este defazajul rezultantei fata de origine.

Din figura se observa ca:

A1sin φ1 + A2sin φ2
tg φ =
A1cos φ1 + A2cos φ2

Folosind regula lui Pitagora generalizata obtinem:

A2 = A12 + A22 + 2A1A2cos k Δx

Unde k Δx = Δφ si Δx = x2 – x1
Concluziile care se desprind sunt urmatoarele:

I Daca amplitudinile undelor componente nu sunt egale

1) Amplitudinea A este maxima , A = A1 + A2, in cazul in care cos k Δx = 1

deci k Δx = ± 2n π (n este un numar intreg) sau:
Δx = n λ = 2 n λ/2
Amplitudinea rezultanta este maxima daca diferenta de drum este un
numar par de semiunde.

2) Amplitudinea A este minima , A = A1 - A2, in cazul in care cos k Δx = 0 deci

k Δx = ± (2n+1) π (n este un numar intreg) sau:
 5

Δx = (2 n +1) λ/2
Amplitudinea rezultanta este minima daca diferenta de drum este un
numar impar de semiunde.
II Daca amplitudinile undelor componente sunt egale

2) Amplitudinea A este maxima , A = 2a, in cazul in care cos k Δx = 1 deci

k Δx = ± 2n π (n este un numar intreg) sau:

Δx = n λ = 2 n λ/2
Amplitudinea rezultanta se dubleaza daca diferenta de drum este un
numar par de semiunde. Interferenta are caracter constructiv.

2) Amplitudinea A este nula, A = 0, in cazul in care cos k Δx = 0 deci

k Δx = ± (2n+1) π (n este un numar intreg) sau:

Δx = (2 n +1) λ/2
Amplitudinea rezultanta este minima daca diferenta de drum este un
numar impar de semiunde. In acest punct miscarea inceteaza, interferenta are
caracter distructiv.

La notiunea de interferenta si la toate caracteristicile sale expuse anterior

vom reveni in momentul explicarii formarii campului apropiat al unui palpator, format prin
interferenta undelor ultrasonice generate de sursele considerate individuale, punctiforme, ale
placutei traductoare.

Rezonanta

Rezonanta este fenomenul de oscilatie al unui sistem fizic in raport cu unul

dintre marimile sale de stare, pe seama energiei primite (prin intermediul unor unde) de la un
alt sistem fizic care oscileaza cu o frecventa apropiata de cea a ascilatiilor proprii ale
primului sistem.
Amplitudinea oscilatiilor induse este maxima in cazul egalitatii acestor
frecvente si ar tinde catre infinit daca nu ar exista factori exteriori de genul frecarii.
Fenomenul apare in momentul inducerii unor unde longitudinale in materiale
solide de grosimi date. Daca frecventa undelor induse este egala cu frecventa fundamentala
sau armonicile superioare ale materialului dat, atunci undele incidente interfera cu undele
reflectate dand nastere undelor stationare.
In acest caz amplitudinea undelor reflectate este egala cu amplitudinea
undelor incidente:

A1 = A2 = A
Y1 = A sin (ωt-k x1)
Y2 = A sin (ωt-k x2)
x1+ x2 k Δx
Y = y1 + y2 = 2A sin (ωt-k ) cos
2 2

sau:
k Δx x1+ x2
Y = 2A cos sin (ωt - k )
2 2

x1 A x
 6

o z

O unda parcurge drumul OA-x1 = d – x. In punctul A interfera cu unda

reflectata in punctul z, aceasta unda reflectata parcurgand drumul x2 = d + x.
Deci :

Δx = x2 – x1 = 2x
x1 + x2 = 2d

Rezulta deci ca:

Y = 2A cos kx sin (ωt – kd)

unde d este grosimea probei.

Concluziile sunt urmatoarele:

1) Amplitudinea undei stationare este maxima pentru cos Kx = 1, cand y = 2A.

Aceasta se intampla la ventre. (V1 si V2) si pentru Kx = k π (unde K- numar de unda si k-
un numar intreg)

y V1 V2

N0 N1 N2
x

V1 si V2 sunt doua puncte similare distantate intre ele cu π.

2π λ
x = k π deci x=k sau x = 2k λ/4
λ 2

Distanta dintre doua ventre succesive pentru prima armonica (k = 1) sau

frecventa fundamentala este de λ/2.

2) Amplitudinea undei stationare este minima pentru cos Kx = 0, cand y = 0.

Aceasta se intampla in noduri (N0, N1, N2)

Kx = (2k + 1) π/2 deci x = (2k + 1) λ/4

Distanta dintre doua noduri succesive este tot λ/2.

Pentru k = 1 x1 = 3 λ/4 ; pentru k = 2 x2 = 5 λ/4 deci Δx = x2 – x1 = λ/2

In cazul concret al formarii undelor stationare intr-un mediu solid, la

reflexia de fata opusa apare ventru:
 7

Pentru frecventa fundamentala:

Grosimea mediului d este egala cu λ a undei induse:

d = λ/2

Stiind prin masurare frecventa exterioara:

f = 1/T = v/ λ rezulta λ = v/f

se poate face o legatura directa intre frecventa undei induse si frecventa fundamentala,
proprie materialului M (legata de grosimea materialului):

v
d=
2f

Se pot obtine si unde stationare pentru armonicile superioare. In acest caz:

d = k λ/2
si deci:

v
d=k
2f

Aceasta este baza teoretica pentru metoda de masurare a grosimilor de

material prin metoda rezonantei, metoda care se aplica in controlul nedistructiv cu
ultrasunete.

Difractia ultrasunetelor
 8

Difractia este un fenomen caracteristic propagarii undelor de ocolire a

obstacolelor de dimensiuni comparabile cu lungimea de unda. Se poate interpreta calitativ
cu ajutorul principiului lui Huygens care spune: orice sursa primara de unde poate fi inlocuita
prin surse secundare, distribuite pe suprafata inchisa (suprafata de unda) ce contine sursa
primara.
Difractia este un fenomen important, luat in consideratie in cazul
defctoscopiei ultrasonice, atunci cand se doreste punerea in evidenta a unor defecte mici:
pori, incluziuni,etc. Cantitativ s-a demonstrat ca nu se pot pune in evidenta defecte de
diametru A cu o unda de lungime de unda λ daca:

A < λ/2

De la un astfel de defect nu vom obtine nici un semnal.

Aplicatii ale vibratiilor ultrasonice

Proprietatile ultrasunetelor permit folosirea lor intr-o mare varietate de aplicatii

practice.
Ultrasunetele produc incalzirea si redistribuireasubstantei din celulele vii ceea
ce duce la folosirea lor in terapeutica (incalzirea anumitor tesuturi si masaje adanci) precum
si la conservarea alimentelor (prin folosirea unor ultrasunete de frecventa si intensitate
potrivita care distrug microorganismele).
O alta aplicatie a ultrasunetelor este masurarea adancimii marilor.
De asemeni servesc pentru semnalizare sau sondare in navigatie. Cu ajutorul
unor asemenea sonde cu ecou ultrasonor se poate determina relieful fundului oceanului sau
se poate semnaliza prezenta intr-un anumit loc a altor nave, bancuri de pesti etc
(radiolocatie).
Ultrasunetele se folosesc in diferite procese tehnologice cum ar fi: spalarea,
curatarea, uscarea sau sudarea unor corpuri si de asemenea pentru prelucrarea unor piese.
In principiu, prelucrarea cu ajutorul ultrasunetelor consta in urmatoarele: se introduce piesa
(sau portiunea din piesa) care trebuie prelucrata intr-un lichid in care se gasesc in suspensie
particule de praf abraziv dur. Datorita socurilor hidraulice particulele de abraziv sunt lovite cu
putere de suprafata piesei smulgand aschii din aceasta. Pe acest principiu se bazeaza
construirea unor masini-unelte care sa taie filete si dintii pinioanelor finite, care rectifica
piese complicate, taie si gauresc placi, etc
In chimie se folosesc la eliminarea gazelor dizolvate in lichide, emulsionarea
unui amestec de 2 lichide nemiscibile, obtinerea unor solutii coloidale prin dispersia unui
mediu in alt mediu, declansarea unor reactii chimice sau marirea vitezei unor reactii chimice
( de exemplu explozia substantelor instabile) etc
Una din utilizarile ultrasunetelor in industrie este defectoscopia nedistructiva,
aplicatie care se analizeaza in cursul de fata.
In concluzie aplicatiile ultrasunetelor sunt de doua feluri:
- pasive: nu se modifica structura si proprietatile mediului supus actiunii lor
(ex. defectoscopie, radiolocatie,etc);
- active : schimba efectiv atat structura cat si proprietatile mediului supus
actiunii lor (ex. in industrie, chimie, medicina, etc).

EXERCITII:
1) Determinati frecventa fundamentala la rezonanta a unei placi cu grosimea de 1mm
din otel, in care viteza ultrasonica este de 5920m/s.
2) Stiind ca viteza undei longitudinale in cupru este CL = 4700m/s, determinati lungimea
de unda a undelor longitudinale la f=4MHz.