16 Prof. dr. ing.

Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019

2. Semnale deterministe şi semnale aleatoare

În funcţie de probabilitatea cu care se cunosc valorile momentane ale variabilei
informaţionale semnalele se clasifică în:
 semnale deterministe
 semnale aleatoare (stocastice).

Un semnal este de tip determinist atunci când la momentul curent t valoarea

variabilei sale informaţionale se cunoaşte cu certitudine. El este caracterizat prin
valori cu evoluţie temporală complet previzibilă, adică printr-o funcţie de timp f() ale
cărei valori pot fi calculate pentru orice moment din mulţimea T.
Un semnal este de tip aleator atunci când la momentul curent t valoarea variabilei
sale informaţionale f() poate fi precizată numai de o manieră probabilistică.
Bunăoară, sunt cunoscute densităţile de probabilitate ale valorilor variabilei. Evoluţia
temporală a semnalului nu este complet previzibilă.

Semnalele aleatoare sunt în esenţă procese aleatoare. Ele au un caracter universal.

Semnalele deterministe reprezintă idealizări ale semnalelor aleatoare și sunt utilizate
în foarte multe situaţii. Ele pot fi ușor intuite iar folosirea lor simplifică substanţial
studiul interacţiunilor din cadrul sistemelor şi studiul proprietăţilor sistemelor.

3. Semnale standard
Sistemele fizice operează cu o diversitate foarte mare de forme de semnale fizice
pentru care, ca modele deterministice, ar trebui să considerăm foarte multe tipuri de
funcţii de timp. Contextul experimental limitat a impus simplificarea abordării prin
definirea unor semnale standard şi utilizarea lor ca semnale de intrare în sisteme.
Semnalele de intrare standard sunt semnale deterministe importante prin tipul de
„solicitări la care supun sistemul la intrarea căruia îi sunt aplicate” şi prin „răspunsul
sistemului la aceste solicitări”. Totodată, semnalele standard sunt avantajoase şi din
punct de vedere matematic întrucât simplifică şi uniformizează calculele.
Principalele semnale standard sunt: impulsul Dirac, funcţia treaptă unitară, funcţia
rampă unitară, funcţia parabolă unitară şi semnalul sinusoidal.
1 Impulsul Dirac notat cu (t), denumit și funcţie impuls unitar, este caracterizat
în domeniul timp prin relaţiile (1.7), ca funcţie propriu-zisă, respectiv prin relaţiile
(1.8), ca distribuţie :
   

 ( t )  dt  1
  (1.7) 
 f(t)  ( t)  dt  f(0) , f: R R
  (1.8)
(t )  0, pentru t  0 
 (t)  0, pentru t  0
Prof. dr. ing. Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2017/2018 17

În tehnică impulsul Dirac este imaginat ca şi limită a 

cazului din Fig. 18a, adică ca un impuls de "arie unitară” şi
1 t  0
durată infinit mică. Se foloseşte reprezentarea din Fig. 18b.
t
Observaţie :
O t
Impulsul Dirac este un semnal idealizat. Caracterul de semnal
-a-
idealizat rezultă din faptul că amplitudinea sa este infinită, iar
durata infinit mică. Teoretic, prin impuls Dirc mediul exterior 
transmite instantaneu energie sistemului la intrarea căruia îi este
aplicat. El are un spectru continuu cu amplitudinea constantă. t  0

In analiza sistemelor dinamice liniare cauzale şi invariante în

timp impulsul Dirac este folosit în principal pentru a testa O t
modul în care sistemul răspunde la solicitări intense de -b-
scurtă durată. Impulsul Dirac declanşează un tip special de Fig. 18. Referitoare la impulsul
răspuns forţat al sistemelor: funcţia răspuns la impuls Dirac
notată cu y(t) sau h(t) (Fig. 19):
u(t)=(t) y(t)=y(t)
h(t)  y δ (t)  y(t) u(t)δ(t) . (1.9)
S
Funcţia răspuns la impuls
este caracteristică fiecărui
 sistem liniar. Din acest
Fig. 19. Referitoare la funcția
răspuns la impuls a unui
motiv ea este considerată sistem.
1 ca un alt tip de model al
sistemului respectiv.
2 Semnalul treaptă unitară, notat cu (t) (Fig.
0 t 20a), este definit în domeniul timp prin relaţia
-a-
0, t  0
 (t )   . (1.10)
1 1, t  0
El este folosit pentru a testa modul în care un sistem
răspunde la solicitări de durată. Semnalul treaptă
declanşează un alt tip important de răspuns forţat al
t sistemelor liniare invariante în timp: funcţia indicială
0 t
sau răspunsul indicial y(t) (Fig. 21).
-b-
Fig. 20. Referitoare la semnalul treaptă Observaţie :
Semnalul treaptă unitară este, la fel ca și impulsul Dirac, tot
u(t)=(t) y(t)=y(t) un semnal idealizat. Practic, el este realizabil numai cu aproxi-
S maţie, de exemplu ca în Fig. 20b (derivată sa este cu aproxima-
ţie impulsul unitar din Fig. 18a). Din punct de vedere experi-
mental semnalele de testare denumite semnale treaptă sunt
Fig. 21 Referitoare la funcția semnale în timp continuu care, la scara de timp asociată
indicială a unui sistem
fenomenului, pot fi asimilate cu semnale treaptă ideale.
18 Prof. dr. ing. Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019

3 Semnalul rampă unitară, (t) (Fig.22), este definit 

prin formula:
(t)  t  (t) . (1.11)
El prezintă un punct unghiular la momentul t = 0, ceea
ce din punct de vedere fizic are interpretarea de „modi- O t
ficare bruscă de viteză”.
Fig. 22. Semnal rampă
4 Semnalul parabolă unitară (t) (Fig.23) are
expresia

(t )  1 t2(t ) . (1.12)
2
La momentul t = 0 derivata a doua a semnalului
prezintă o discontinuitate, fapt interpretabil ca „modifi-
care bruscă de acceleraţie”. O t

Observaţii : Fig. 23. Semnal parabolă

 Semnalele rampă unitară şi parabolă unitară se

utilizează pentru evidenţierea şi evaluarea performanţelor unei categorii speciale de sisteme
de reglare automată numite sisteme de urmărire sau servosisteme.
 Semnalele treaptă-, rampă- şi parabolă unitară pot fi considerate ca şi cazuri particulare
ale aşa-numitului semnal de intrare unitar standard.

 0 , t0

 n (t)   n .
t / n! , t  0


5 Semnalul sinusoidal (sau armonic) de amplitudine u0 este definit prin relaţia

u(t)  u0  sin(ωt  φ)  σ(t) . (1.13)
Acest semnal stă atât la baza studiului experimental în domeniul pulsaţiilor al sisteme-
lor liniare invariante în timp cât și la baza analizei spectrale a semnalelor.
Astfel, în ceea ce privește studiul experimental al sistemelor se va arăta că modificând
pe  - pulsaţia semnalului - se obţin răspunsuri care depind esenţial de aceasta. De
exemplu, în regim permanent armonic amplitudinile şi fazele răspunsului depind de
. Dependenţele rezultate, numite caracteristici de pulsaţie ale sistemului, caracteri-
zează sistemul liniar şi sunt considerate ca modele neparametrice ale acestuia.
În ceea ce privește analiza spectrală se va reține că semnalele sinusoidale apar atât în
descrierea semnalelor periodice prin serii Fourier, cât și în descrierea semnalelor
neperiodice prin transformate Fourier. Acest aspect va fi discutat în §.1.4.

Semnalele standard mai sus precizate sunt semnale în timp continuu. Pentru siste-
mele numerice sunt importante omoloagele lor în timp discret, adică secvenţele rezul-
tate prin discretizarea semnalelor în timp continuu cu pasul h. Primelor patru sem-
Prof. dr. ing. Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2017/2018 19

nale standard în timp continuu le corespund în timp discret în cazul „unilateral”, t 

T ={ kk  N} , secvenţele:
{ [t]} tN = {1,0,...,0,... } - impulsul unitar discret, (1.14)

{ [t]} tN =  1 tN - treapta unitară discretă, (1.15)

{ [t]} tN =  t  h tN - rampa unitară discretă, (1.16)

1 
{ [t]} tN =  t2  h2  - parabola unitară discretă. (1.17)
2 tN
Acestor 4 semnale le asociem reprezentările grafice din Fig. 24.

   

1 1

0 h h h t 0 h h h t 0 h h h t 0 h h h t

secvenţa impuls secvenţa treaptă secvenţa rampă secvenţa para-

unitar unitară unitară bolă unitară

Fig. 24. Semnale standard în timp discret

Informaţia reţinută de semnalul în timp discret din semnalul în timp continuu este
cu atât mai redusă cu cât valoarea lui h este mai mare.
Exemplificăm acest lucru considerând semnalul {u[t]} tN, u[t]  sin th provenit prin
eşantionarea cu pasul de discretizare h a semnalului sinusoidal (1.13) (se consideră
u0 = 1, și th cu t  N în loc de t  R). Alegerea nepotrivită a valorii lui h poate conduce

la distorsionarea informaţiei. Astfel, dacă se adoptă valoarea h  se obţine sec-
2
  t 1 

venţa cuadrivalentă {u[t]} tN , u[t]  1  [1  (1)t 1 ](1) 2   , iar dacă se adoptă h  se
2   
 
obţine secvenţa constantă {u[t]} tN, u[t]  0 . În primul caz semnalul eșantionat reține
doar trei valori ale lui u(t): -1, 0 ,1, iar în al doilea caz, doar valoarea 0.

§.1.3. Imaginile operaţionale ale semnalelor

După cum am precizat, modelele matematice ale sistemelor reprezintă operatori care
se aplică semnalelor redate de funcţii de timp (funcţii definite pe domeniul timp
continuu sau funcţii definite pe domeniul timp discret (secvenţe, şiruri)) ce corespund
 20 Prof. dr. ing. Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019

semnalelor fizice tranzitate prin sistemele fizice. Calculul cu funcții de timp este de
cele mai multe ori anevoios. De aceea, în multe situaţii, mai ales în cazul sistemelor
liniare, se operează cu imaginile ale semnalelor obţinute prin diverse transformări
operaţionale. În acest context vorbim despre domeniul timp, atunci când operăm cu
funcţii de timp, şi despre domeniul imaginilor, atunci când operăm cu imaginile
funcţiilor de timp obţinute prin transformări operaţionale, adică cu imaginile
operaţionale ale semnalelor.

1. Transformata Laplace şi transformata z

Cele mai utilizate transformări operaţionale sunt transformările Fourier, Laplace,
Hilbert şi z. La nivelul acestui curs folosim transformata Laplace pentru semnalele în
timp continuu, transformata z pentru semnaleler în timp discret1), respectiv
transformata Fourier pentru ambele tipuri de semnale (v. §.1.4.).
Transformata Laplace a unei funcţii original f(t) este o funcţie de variabila complexă
s denumită transformată sau imagine Laplace a lui f(t). Convenim să notăm imaginea
Laplace cu f(s). Ea se asociază semnalelor în timp continuu f(t), bilaterale, respectiv
unilaterale, prin egalităţile (1.18.1), respectiv (1.18.2):
 
f (s)  L f (t)   f (t)  e  st  dt (1.18.1) , f (s)  L f (t)   f (t)  e  st  dt . (1.18.2)
 0

Imaginile Laplace ale semnalelor bilaterale dreapta şi ale semnalelor unilaterale

(restricții la R+ ale semnalelor bilaterale) obținute cu aceste formule sunt, evident, egale.
Mulţimea valorilor parametrului s pentru care integrala este convergentă de numeşte
domeniu de convergenţă al transformatei f(s) şi se notează cu DCf. Transformarea
inversă este dată de relația:
1   j
f(t) 

2j   j
f(s) est  ds , (1.18.3)

integrala efectuându-se de-a lungul unei drepte situate în domeniul DCf. Egalităţile
(1.18) se simbolizează sub forma 2)
f(t)  f(s) . (1.19)
Pentru imaginile f(s) variabila complexă s o numim variabilă operaţională.
Transformatele Laplace asociate funcţiilor original uzuale se găsesc în tabele.
Semnalelor standard le corespund asocierile:
(t)1, (t)s-1, (t) s-2, (t) s-3 . (1.20)
Atunci când studiem transferul semnalelor bilaterale prin sisteme nu sunt necesare
condiţii iniţiale.
Atunci când studiem transferul semnalelor unilaterale, considerarea condiţiilor iniţiale 3)
este obligatorie. Trebuie să avem în vedere că în modelele matematice care descriu

1)
Bazele matematice referitoare la cele două transformări şi la tranziţia semnalelor prin sisteme liniare sunt prezentate în detaliu în
lucrarea Dragomir, T. L., Elemente de teoria sistemelor, vol. 1, EP, 2004
2
Simbolul  este denumit „haltera cu bile”.
Prof. dr. ing. Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2017/2018 21

transferul semnalelor de intrare prin sisteme apar în afara semnalului de intrare și

semnalului de ieşire și derivatele acestora.
Manipularea condiţiilor iniţiale trebuie făcută cu atenţie. Intuitiv, căutăm să folosim
condițiile inițiale la momentul t = 0+. Determinarea lor este relativ simplă pentru
semnalul de intrare şi derivatele lui, dar complicată pentru semnalul de ieşire şi
derivatele lui. De aceea, în mod frecvent operăm cu condiţii iniţiale la momentul t = 0_,
adică cu f(0-), f(1)(0-), f(2)(0-), f(3)(0-), ... . Ele pot fi determinate din considerente fizice
legate de funcționarea sistemului anterioară momentului inițial, atât pentru semnalul
de intrare cât şi pentru semnalul de ieşire şi derivatele acestora. Ca regulă de lucru
se precizează că pentru o aplicație dată se operează fie numai cu condiții inițiale la
momentul t = 0+, fie cu condiții inițiale la momentul t = 0_ .
Numărul condițiilor inițiale pentru semnalul de ieșire este egal cu ordinul sistemului.
Ca urmare, pentru un sistem de ordinul I este necesară valoarea y(0-) sau y(0+),
pentru un sistem de ordinul II sunt necesare valorile y(0-) și y(1)(0-) sau y(0+) și y(1)(0+)
etc..
În domeniul imaginilor, în cazul transformatei Laplace, aspectul condițiilor inițiale
este tratat cu ajutorul teoremei derivării, teoremă care are forme diferite pentru cazul
când momentul iniţial este t0 = 0+, respectiv t0 = 0-.
Un alt aspect important: între mulţimea funcţiilor original {f(t)} şi mulţimea imaginilor
{f(s)} trebuie să existe o dependenţă bijectivă. Atunci când f(t) are puncte de disconti-
nuitate dependența se asigură prin “adaptarea” funcţiei original f(t) în astfel de
puncte. Adaptarea constă în înlocuirea funcţiei original f(t) cu o funcţie f#(t) care ia
valorile lui f(t) în punctele în care f(t) este continuă şi valorile f#(ti) = 0.5[f(ti_)+f(ti+)] în
punctele de discontinuitate ti ale funcţiei f(t). S-a notat t i _  lim
 t şi t i   lim
t .
t ti t ti
t ti t t i


Transformata z a unei secvenţe original bilaterale f [t]tZ , respectiv a unei secvenţe
original unilaterale f [t]tN , este o funcţie de variabila complexă z (variabilă operaţio-
nală), funcţie notată cu f(z) şi care este definită în cele două cazuri prin egalităţile:

f(z)  Z f[t]   f ,Z   f[t]  z
t 
t
, (1.21)


f(z)  Z f[t]   f ,N   f[t]  z
t 0
t
 f[0]  f[1]  z 1  f[2]  z 2  , (1.22)

cu condiţia ca suma din membrul drept să fie convergentă. Mulţimea valorilor lui z
pentru care suma utilizată este convergentă de numeşte domeniu de convergenţă al

3
Ele sintetizează preistoria sistemului determinată până la momentul iniţial de acţiunea semnalelor bilaterale din care a fost decupat
semnalul unilateral.
22 Prof. dr. ing. Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019

transformatei f(z) şi se notează cu DCf. Exemple de calcul a transformatelor z ale unor

semnale se găsesc în anexe la lucrarea din nota de subsol 1.
Transformatele z pentru secvenţele treaptă, rampă şi parabolă unitară, cores-
punzătoare unui pas de discretizare a axei timpului h = 1 sec. sunt:
1 1 z
(z )  1  z 1  z 2  z 3      ,
1  z
 1 
1 1 z  1
( z 1 ) z
z 1 z
(z )  0  1  z 1  2  z 2  3  z 3    1 2
 ,
(1  z ) (z  1)2
 
( z 1 )

1 1 9 z 1(1  z 1 ) z(z  1)
(z )  0   z  2  z 2   z 3    1 3
 .
2 2 2  (1  z ) 2  (z  1)3
  
( z 1 )

În toate cazurile domeniul de convergenţă este DCf  {z  C z  1} , (planul complex

din care s-a decupat discul de rază unitară (Fig. 25)).

Fig. 25. Domeniile de convergență ale transformatelor z ale secvențelor treaptă, rampă și parabolă unitară

Dacă h  1 sec. transformatele au expresiile:

z hz h2z(z  1)
(z )  , (z )  şi ( z )  .
z 1 (z  1)2 2(z  1)3
Ultimele două rezultate sunt influenţate de valoarea lui h. Acesta este de fapt cazul
general întrucât, cu excepţia impulsului unitar discret şi a treptei unitare discrete,
expresiile semnalelor în timp discret, provenite prin eşantionarea unor semnale în
timp continuu, depind de h.
La fel ca și în cazul timp continuu, în mod frecvent operăm cu semnale în timp
discret cauzale, respectiv cu transformata z unilaterală. Inversa acesteia este:

 f(z) z
1 t 1
f [t ]   dz (1.23)
2j C

C este un contur închis raportat la domeniul de convergență DCf al transformtei z.

Prof. dr. ing. Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2017/2018 23

Corespondenţa dintre secvenţa {f[t]}t şi funcţia f(z) se simbolizează prin4)

f [t]tZ ▯▮ f(z) sau f [t]tZ ▯▮ f(z) . (1.24)

În tabelele de transformare se găsesc expresiile a numeroase transformate z. Uneori

se lucrează cu expresia lui f(z), care apare în tabel, alteori cu expresia care se obţine
din aceasta considerând ca variabilă pe z-1, expresie pe care o vom nota simplificat cu
z 1
f(z-1). Astfel, uneori operăm cu σ(z )  , alteori cu σ(z 1 )  .
z 1 1  z 1
În cazul timp discret există şi situaţii când transformatele z nu se asociază unui
semnal în timp discret provenit prin eșantionare dintr-un semnal în timp continuu, ci
unui semnal definit direct în timp discret. Un astfel de caz îl reprezintă secvenţa
alternantă f[t]tN , f[t]  (a)t , a  0 pentru care

1 - (-az -1 )t z
f (z )  1  a  z 1  a 2  z 2    lim  ,
t   1  az -1 za
cu domeniul de convergenţă DCf  { z  C z  a } .
În tehnică asociem, de regulă, transformata z semnalelor eşantionate obţinute prin
eşantionarea cu pas constant a unor semnale în timp continuu. Folosind modele de
semnale bazate pe transformata z, rezultatele obţinute prin calcule se referă strict la
momente de eşantionare t k  kh .
Ce se întâmplă însă între momentele de eşantionare ?
Pentru a putea răspunde la întrebare, se foloseşte transformata z modificată. Ea este
asociată unor şiruri de eşantioane prelevate la momente diferite de momentele
t k  kh , anume la momentele t k,  kh  h , unde   [0,1) (şirul de puncte expandate
prin cercuri în Fig. 26). Transformata z modificată se notează cu f  (z ) .

f
f (z )
f(z,)
h

h t
Fig. 26. Referitoare la transformata z şi la transformata z modificată.

Transformata z modificată este numită şi transformată z completă. Nu are sens să ne

referim la transformata z modificată în cazul f(t) = t).


4)
Simbolul ▯▮ este denumit „haltera cu discuri”.
24 Prof. dr. ing. Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019

În capitolele următoare, unde se operează cu modelele operaţionale ale sistemelor,

anumite calcule se pot efectua în aceeaşi manieră atât pentru sistemele în timp
continuu cât şi pentru sistemele în timp discret. Pentru a le efectua simultan se
defineşte aşa-numita variabilă operaţională unificată :
s pentru STC
λ . (1.25)
z pentru STD

În consecinţă vom opera cu notaţii de forma u, y ş.a.m.d.

2. Tabele de transformare.

Pentru a asocia diferitelor semnale transformate Laplace şi z se folosesc în mod

obişnuit tabele de transformare și proprietățile transformatelor, în special cea de
liniaritate. Tabelele permit şi asocierea inversă, din domeniul operaţional în domeniul
timp T. Problema este tratată în detaliu în bibliografia indicată.

Tabelele de transformare au structura:

f (t )
f (s)  L f (t) f(z) = Zf [t] = Z f(s) f(z) = Zf [t, ] = Z f(s)
 f [t ] 

(1) (2) (3) (4)

Se disting patru coloane notate cu (1), ..., (4).
 În coloana (1) apare expresia unei funcţii original, unilaterală, de timp continuu
f(t), sau termenul general f[t] al unui şir unilateral {f(t)}tN, caz în care se foloseşte
notaţia cu două capete de săgeată:  f [t] .

 În coloana (2) este dată transformata Laplace unilaterală f(s) a funcţiei f(t).
 Coloana (3) conţine transformata z unilaterală f(z) = Z f[t] sau f(z) = ℨ f(s) =
Z f[t] asociată secvenţei f[t]tN provenită prin eşantionarea funcţiei de timp conti-
nuu f(t) din colana (1) la momentele t·h, t  N, respectiv transformată z unilaterală a
semnalului  f [t]  din colana (1). În Fig. 22 punctele marcate cu „  ” corespund
secvenţei de eşantioane căreia i se aplică transformata f(z).
 În coloana (4) este precizată transformata z modificată, f(z) = Z f[t, ] sau f(z) =
ℨ f(s) = Z f[t, ] , adică transformata z asociată secvenţei {f[t  ]} tN extrasă la mo-
mentele (t +  )h, t  N,    din funcţia de timp continuu f(t), originalul funcţiei
imagine f(s), pasul de discretizare fiind h.
Exemplificăm precizările anterioare printr-un extras din tabelele de transformare. Se
va observa că pentru   0 formulele din coloana (4) generează, prin particularizare,
formulele din coloana (3).
Prof. dr. ing. Toma-Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2017/2018 25

f (t ) ,
f (s)  L f (t) f(z) = Zf [t]= Z f(s) f(z) = Zf [t, ] = Z f(s)
 f [t ] 

(1) (2) (3) (4)

1, 1 z z
(t ) s z 1 z 1

1 hz h z  [z  (1  )]
t
s2 (z  1)2 (z  1)2

1 z z  eah
e at sa ah
z e z  eah

1 h z eah h z ea  h  [z  (1  )  ea h ]

t  eat 2
(s  a) (z  eah )2 (z  ea h )2

În legătură cu utilizarea tabelelor de transformare sunt importante următoarele

aspecte:
 Folosirea tabelelor de transformare necesită de cele mai multe ori operaţii pre-
liminare de adaptare a funcţiilor cu care lucrăm la formele existente în tabel.
 În cazul unei probleme abstracte de matematică în care se cere transformata z
asociată unui şir de numere, pentru a putea folosi tabelele este necesar să identifi-
căm atât o funcţie f(t), t  R, cât şi o valoare a lui h, astfel ca împreună să genereze
şirul de numere dat.
 O secvenţă f[t]tN poate proveni prin eşantionare dintr-o infinitate de funcţii
de timp continuu f(t). În consecinţă, fără precizări suplimentare secvenţa f[t]tN cal-
culată cu ajutorul expresiei din colana (1) se poate asocia mai multor funcţii în timp
continuu, în particular funcţiei f(t) a cărei expresie este notată în coloana (1).
 Dacă se dispune de expresia unei transformate z, f(z), care nu apare în tabel
sau care nu se poate descompune într-o combinaţie liniară de expresii care apar în
tabel, secvenţa f[t]tN se poate obţine folosind alte metode. În particular, secvenţa
poate corespunde şi unor momente care nu sunt echidistante.
Problemă pentru verificarea cunoștințelor
Fie semnalul în timp continuu u(t)  t  [(t)  σ(t  1.8)]  1.8  [σ(t  1.8)  σ(t  2.7)], t  [0, 3.5] . i) Să se
reprezinte grafic semnalul u(t). ii) Să se scrie secvența {u[k]}, k{0, 1, 2, …} care rezultă prin
eșantionarea semnalului u(t) la momentele kh, h = 0.5 secunde și să se reprezinte grafic. iii) Să
se calculeze transformata Laplace a semnalului u(t). iv) să se scrie transformata z a semnalul
{u[k]}. (Indicație: Dacă f(t)  f(s), atunci f(t-t0)  f(s)e-st0 (teorema translatării sau teorema
retardării).)