Prof. dr. ing.

Toma Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019 8

4. Subsisteme. Conexiuni de subsisteme. Conexiuni fundamentale.

Separabilitate.
Conceptul de sistem include două posibilități de ierarhizare structurală (Fig.6):
 Ierarhizarea top-down (descompunerea unui sistem în subsisteme) bazată pe faptul
că obiectele interconectate care compun un sistem au la rândul lor: intrări, ieşiri,
structură și întrunesc condițiile de sistem. Dacă ele sunt separabile, atunci sunt
denumite subsisteme ale sistemului dat.
 Ierarhizarea bottom-up (formarea unui nou sistem
prin cuplare unor sisteme) bazată pe faptul că două
sau mai multe sisteme fizice se pot cupla pentru a
realiza un nou sistem față de care joacă rolul de
obiecte interconectate. Dacă ele sunt separabile,
atunci ele pot juca rolul de subsisteme. Rezultatul
cuplării este denumit conexiune de sisteme. Fig. 6. Maniere de ierarhizare
structurală a unui sistem
Se disting trei conexiuni fundamentale: conexiunea serie
(sau în cascadă), conexiunea paralel (sau derivaţie) şi conexiunea cu reacţie. Ele se
simbolizează prin schemele bloc din Fig.7.
u=u1 y1
S1
u=u1 y2=y u
y1=u2 S2
y1+y2=y
S1
u=u2 y2
S2

punct de ramificare bloc sumator cu 2 intrări

Conexiunea serie a două sisteme Conexiunea derivaţie a două sisteme

u u1 y1=y
- S1
(+)
y2 u2
S2
Conexiunea cu reacţie
Fig. 7. Schemele bloc ale conxiunilor fundamentale

Primele două conexiuni pot fi generalizate așa cum se arată în Fig. 8.

u=u1 y1=u2 y2=u3 yq-2=uq-1 yq-1=uq yq=y

S1 S2 Sq-1 Sq
Conexiunea serie a q sisteme
u=u1 y1
S1
u=u2 y2 q
u S2  yi y
i 1

u=uq yq
Sq
Conexiunea derivaţie a q sisteme
Fig. 8. Generalizarea conexiunilor fundamentale.
 Prof. dr. ing. Toma Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019 9

Spunem despre sisteme că sunt separabile în raport cu modul lor de interconectare

atunci când în urma interconectării transferul de informație prin fiecare sistem în parte
se realizează ca și în cazul când sistemele nu sunt interconectate și interacționează în
mod independent cu mediul exterior.

Exemplu: Circuitul electric din Fig. 9 conţine doi cuadripoli pasivi R-C interconectaţi.
Fiecare cuadripol în parte, reprezintă câte un sistem având orientările u 1  y1, respectiv u2
 y2.

Fig. 9. Referitoare la înserierea electrică și informațională a doi cuadripoli pasivi RC

Consideraţi în mod independent, neconectaţi în amonte şi în aval, cuadripolilor le

corespund modelele matematice:
R1C1  y1(t)  y1(t)  u1(t) (a) R2C2  y2(t)  y2(t)  u2(t) . (b)

După conectare, dependenţa dintre u1 şi y1, adică modul în care se realizează transferul de
informație în sensul u1  y1, este redată de relația:
C2 R2C2
R1C1R2C2y1(t)  R1C1(1   )y1(t)  y1(t)  R2C2u1(t)  u1(t) . (c)
C1 R1C1

Se observă că relaţia (c) diferă de relaţia (a) valabilă pentru cuadripolul R1-C1 atunci când
acesta este considerat independent. Ca urmare, cele două circuite nu sunt separabile. Din
punct de vedere energetic acest lucru se explică prin faptul că, prin interconectare, al
doilea circuit consumă o parte din energia absorbită de primul circuit de la sursă, valoarea
tensiunii y1 fiind determinată de ambele circuite.

La nivelul modelelor matematice adoptarea ipotezei separabilităţii, adică afirmarea

faptului că subsistemele unui sistem fizic sunt separabile, înseamnă că în urma
cuplării, subsistemelor fizice le corespund modelele matematice din cazul când ele
interacţionează în mod independent cu mediul exterior.
Drept consecinţă, cuplarea sistemelor fizice separabile este redată din punct de
vedere matematic prin operaţii de compunere de operatori: modelul matematic al
sistemului rezultat prin interconectarea unor subsisteme separabile se obţine prin
compunerea modelelor matematice ale subsistemelor componente cu ajutorul
relaţiilor care descriu modul de interconectare a subsistemelor.
Toate modelele reprezentate de conexiunile fundamentale folosite în teoria sistemelor
sunt valabile numai în ipoteza că obiectele componente sunt separabile.
Separabilitatea este folosită şi pentru modelarea interacţiunii dintre un sistem şi
mediul exterior în sensul că mediul exterior și sistemul se consideră un ansamblu
separabil. Ca urmare la intrarea sistemului se reţine doar mărimea de intrare, iar
la ieşirea sistemului se reţine doar mărimea de ieşire.
 Separabilitatea reprezintă o proprietate conjuncturală a unui sistem fizic, de a se
manifesta în cadrul unei conexiuni ca o entitate care îşi conservă caracteristicile de
transfer intrare-ieşire. Este posibil ca un subsitem să fie separabil în cadrul unei
conexiuni şi inseparabil în cadrul altei conexiuni.
 Faptul că subsistemele care intră în componenţa unui sistem fizic sunt separabile
ne permite să asociem acelui sistem o schemă bloc (abstractă), ca şi cele din figurile 7
și 8, prin conectarea informaţională a schemelor bloc asociate subsistemelor
Prof. dr. ing. Toma Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019 10

componente. Conectarea informaţională are în vedere modul de interconectare a

sistemelor fizice. Conectarea informaţională a două subsisteme fizice se face printr-o
mărime (semnal) comună purtătoare de informaţie scalară sau vectorială.
 Dacă subsistemele unei conexiuni fizice sunt inseparabile, atunci modelul
conexiunii nu se poate obţine prin compunerea modelelor matematice ale subsisteme-
lor componente. Este necesară o remodelare a întregii conexiuni ca şi entitate
indivizibilă.
În tehnică separabilitatea este un concept fundamental. Prin folosirea ipotezei sepa-
rabilităţii realitatea este idealizată iar operaţiile de modelare sunt simplificate.
Sistemele automate se obțin prin conectarea mai multor subsisteme. Dacă subsistemele
sunt separabile, atunci putem concepe sistemul automat combinând funcțiile
subsistemelor componente și putem modela comportarea sistemului automat combinând
şi corelând modelele subsistemelor componente.
Notă
Orice legătură dintre două sisteme fizice este bidirecţională, întrucât naturii îi este
caracteristică, potrivit principiului acţiunii şi reacţiunii, o interacțiune de tip conexiune cu
reacţie. Totodată, orice legătură dintre două sisteme fizice este asociată cu transmiterea
într-un sens dat a unui flux de energie, masă sau informaţie. Pentru a exprima fluxul şi
cauza care îl produce, respectiv puterea care caracterizează transmiterea, sunt necesare cel
puţin două mărimi (două semnale). Exprimarea din punct de vedere informațional a
principiului acțiunii și reacțiunii conduce întotdeauna la asocierea uneia dintre cele două
mărimi cu transmitere de informaţie în sensul fluxului menţionat (sens direct = sensul
acțiunii), iar a celeilalte cu transmitere de informaţie în sens opus fluxului menționat (sens
invers = sensul reacţiei). Obiectele interconectate sunt separabile atunci când din punct de
vedere informațional se poate omite interacţiunea în sens invers. În această situație o
conexiune cu reacţie devine, după caz, o conexiune serie sau derivație.
Simplificarea care rezultă prin omisiunea reacției este dorită din punctul de vedere al
modelării. Simplificarea nu este totdeauna posibilă. Dacă în urma conectării sistemelor
fizice interacţiunea în sens invers nu poate fi omisă din punct de vedere informaţional
spunem că obiectele sunt inseparabile.

 “Cum ne dăm seama, în mod operativ, că ipoteza separabilităţii poate fi adoptată?”

Practic, elementele unei conexiuni sunt separabile dacă se poate considera că acţiu-
nea de comandă exercitată asupra elementului comandat (subsistemul "aval") de că-
tre elementul de comandă (subsistemul "amonte") se realizează neglijând pierderile
din fluxurile de energie, masă sau informaţie produse prin operația de comandă.
În sistemele tehnice situaţia se întâlneşte atunci când în raport cu conexiunea reali-
zată elementul amonte are impedanţă de ieşire foarte mică, iar elementul (sau ele-
mentele) aval are (au) impedanţă de intrare foarte mare, procesele fizice din interiorul
sistemului aval având loc pe seama alimentării lui de la o sursă de energie proprie.
 În electronică şi în general în electrotehnică, separabilitatea se realizează prin cir-
cuite care poartă denumiri specifice: repetor pe emitor, invertor de polaritate, circuit de
separare. Dispozitivele destinate prelucrării semnalelor sunt construite astfel încât să
poată fi considerate separabile în raport cu conectările cărora le sunt destinate. În
sistemele unde se întâlnesc atât electronica de putere cât şi electronica de comandă
circuitele care realizează separabilitatea din punct de vedere informaţional asigură
totodată şi o separare a celor două părţi din punct de vedere energetic şi electric.

5. Semnale în timp continuu şi semnale în timp discret.

Potrivit celor precizate în secțiunea 1 a acestui paragraf, un fenomen fizic este
caracterizat cu ajutorul unor mărimi fizice, iar desfăşurarea lui în timp prin variaţiile
 Prof. dr. ing. Toma Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019 11

acestora în raport cu timpul, redate de semnale (funcții purtătoare de informaţii

despre fenomen). Prin intermediul semnalelor se caracterizează:
 interacţiunea dintre sistemele fizice şi mediul exterior,
 interacţiunile dintre subsistemele ce compun un sistem fizic,
 procesele care au loc în subsisteme.
În orice pereche de obiecte între care există o legătură descrisă printr-un semnal
obiectul amonte (în sensul transmiterii semnalului) joacă rol de generator, iar
obiectul aval joacă rol de receptor. Generatoarele de semnale, ca şi receptoarele de
semnale, pot fi de natură diferită (tehnice, biologice, … sau electrice, mecanice,
acustice, optice,…).
După caz, semnalele sunt funcţii de timpul t sau funcţii de timpul t şi de una sau mai
multe coordonate spaţiale (x, y, z). Exemple: i) intensitatea i a curentului printr-un
conductor este caracterizată de valoarea momentană a amplitudinii curentului,
aceeași în orice secțiune a conductorului, semnalul i(t); ii) presiunea în lungul unui
tronson de conductă de gaz metan este caracterizată printr-un semnal p(t,x),
reprezentând valoarea mementană a presiunii în secțiunea de coordonata x
(coordonata longitudinală a conductei).
Argumentele „timp” şi „coordonate spaţiale” ale funcţiilor sunt pentru semnale
variabile independente. Din punctul lor de vedere semnalele dependente numai de
timp se numesc semnale mono-dimensionale (de exemplu: i(t)), iar cele dependente de
timp şi spaţiu semnale multi-dimensionale (de exemplu, p(t,x) sau imaginea -în
continuă modificare- de pe ecranul unui televizor).
Sistemele care operează numai cu semnale mono-dimensionale se numesc sisteme cu
parametri concentraţi, iar cele care operează cu semnale multi-dimensionale sisteme
cu parametri distribuiţi.1)
Notă: Suntem obişnuiţi să operăm cu caracteristici purtătoare de informaţie de tip amplitu-
dine momentană, cum sunt valoarea momentană a unui potenţial electric sau a modulului
unei forţe, dar şi cu caracteristici rezultate din amplitudinea momentană pe cale diferenţială,
cum sunt vitezele sau acceleraţiile, sau pe cale integrală, cum sunt tensiunile electrice,
fluxurile, presiunile, soldurile, volumele de diverse tipuri etc. Alteori, caracteristica
purtătoare de informaţie a unei mărimi fizice poate fi asociată unui interval de timp cum
este frecvenţa unui semnal periodic pe porţiuni de timp, bunăoară frecvenţa cardiacă sau
frecvenţa unui sistem electro-energetic. În alte situaţii, folosim caracteristici purtătoare de
informaţie de tipul puterii medii sau energiei pe durate mărginite.
În cele ce urmează notăm semnalul cu f.
În cazul mono-dimensional semnalul este o aplicaţie de forma f : T  M, iar în cazul
multidimensional, o aplicaţie de forma f : T x S  M. Cu T s-a notat „mulţimea timp”
în care ia valori variabila timp t, cu S mulţimea în care ia valori coordonata spaţială s
(scalară sau vectorială), iar cu M mulţimea în care ia valori semnalul f. T, S şi M
sunt mulţimi de numere reale înzestrate cu relaţia de ordine totală “  ”.
Reducând discuţia la cazul semnalelor mono-dimensionale asociate unui sistem
dinamic, f(·) poate fi în particular o funcţie scalară sau vectorială asociată mărimii de
intrare (notată cu u(·)), mărimii de ieşire (notată cu y(·)) sau stării sistemului (notată
cu x(·)).
Observaţii :
 Semnalele fiind funcţii, se pot aduna sau înmulţi unele cu altele, se pot înmulţi cu
constante, se pot deriva, integra, translata în timp ş.a.m.d.

1)
În cadrul cursului ne referim numai la sisteme cu parametrii concentrați.
Prof. dr. ing. Toma Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019 12

 Pentru flexibilizarea limbajului, în locul termenului „semnal” folosim de multe ori

termenii preluaţi din contextul abordării concrete, de exemplu mărime de intrare,
mărime de ieşire etc. sau curent, presiune, viteză etc.
 Semnalul poate fi nu numai o funcţie reală (semnal cu valori reale) ci şi o funcţie
complexă (semnal cu valori complexe este o pereche de semnale cu valori reale) de
variabilă timp şi/sau de variabile spaţiale, sau o funcţie cu valori lingvistice ş.a.m.d.
Dacă T este o mulţime reală continuă, de tip interval, mărginit sau nemărginit. avem
de-a face cu semnale în timp continuu.
Dacă T este o mulţime reală, finită sau numărabilă, de momente izolate, bunăoară o
mulţime discretă de forma T = {tkkZ}  R sau de forma T = {tkkN}  R. avem de-a
face cu semnale în timp discret.
În cazul unei mulțimi de tip „timp discret” obținută prin discretizarea unei mulțimi de
tip „timp continuu”, discretizarea timpului poate fi neuniformă sau uniformă. În mod
curent se foloseşte o discretizare uniformă tk = k·h, k = 0, 1, 2, 3, ... . Parametrul h
este o constantă cu dimensiunea „timp” cu semnificaţia de „lungime a unui interval
de timp constant” numit pas de discretizare a timpului (pas de eşantionare sau
perioadă de eşantionare).
În cazul semnalelor în timp discret, de regulă simplificăm exprimarea considerând că
mulţimea timp este formată numai din mulţimea valorilor lui k, adică din mulţimea
valorilor normate ale timpului (k = tk/h):
T = { k k Z } sau T ={kkN }. (1.1)
Mai mult, în loc de k, vom folosi pentru timpul normat tot notaţia „t”. Deci,
T = { t t Z } sau T ={tt N }. (1.2)
Pentru a uşura sesizarea caracterului de „timp continuu” sau de „timp discret” a
argumentului „timp”, pentru semnalele în timp continuu argumentul se va nota între
paranteze rotunde (de exemplu, u(t)), iar pentru semnalele în timp discret argumentul
„timp normat” va fi notat între paranteze drepte (de exemplu, u[t]).
Semnalele în timp discret sunt reprezentate prin şiruri ordonate de numere ceea ce
justifică şi utilizarea denumirii de secvenţă (de exemplu: „secvenţă de intrare”,
„secvenţă de ieşire”).
Mulţimile M, la fel ca şi mulţimile T, pot fi continue sau discrete, mărginite sau
nemărginite. De cele mai multe ori mulţimea T se adoptă în raport cu un moment
iniţial, pe care convenim să-l notăm cu t0. În acest caz vorbim despre semnale
cauzale. În mod obişnuit, pentru semnalele cauzale în timp continuu considerăm T =
[t0, tf ] sau T = [t0, ). Valoarea tf se numeşte moment final. Pentru semnalele cauzale
în timp discret abordarea se face în aceeaşi idee pe mulţimi finite sau numărabile.
Din punctul de vedere al extensiei mulţimii timp T în raport cu axa reală R sau cu
mulţimea numerelor întregi Z, se disting situaţiile din figurile 10 şi 11 în care apar:
semnale bilaterale (a), semnale bilaterale dreapta (b), semnale bilaterale stânga (c),
respectiv semnale unilaterale (d). Semnalele unilaterale sunt de tip cauzal.

Fig. 10. Semnale bilaterale (a,b,c) şi unilaterale (d) în timp continuu.

 Prof. dr. ing. Toma Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019 13

Fig. 11. Semnale bilaterale (a,b,c) şi unilaterale (d) în timp discret.

În particular M poate fi o mulţime binară (cu două valori) şi în acest caz vorbim
despre semnale binare sau bivalente. Informaţia purtată de semnalele bivalente poate
fi nivelul (valoarea), numărul apariţiilor unui anumit nivel pe intervale de timp date,
numărul de basculări (comutări) de pe un nivel pe altul pe intervale de timp date etc.
(asociate, eventual, cu producerea unor evenimente).

§.1.2. Tipuri de semnale

1. Clasificarea <T-M> a semnalelor

Clasificarea <T-M> a semnalelor este o clasificare făcută din punctul de vedere al

continuităţii mulţimilor M şi T . Ea este sintetizată în tabelul de mai jos:

T (timp) 
continuu discret
 M (amplitudine)

continuu semnal analogic (SA) semnal eşantionat (SE)

semnal în timp continuu cuantizat semnal numeric (digital)

discret în amplitudine (STCCA) (SN)

Semnalul analogic (SA) (Fig.12) are mulţimile T şi M

compacte (semnal continuu în timp şi în amplitudine).
Semnalele analogice sunt reprezentate prin funcţii de
timp f(t), vectoriale sau scalare, de exemplu: f : T  R 
M  Rm, m natural sau f : R+  R+ .2)
Semnalul eşantionat (SE) este un semnal discret în
timp şi continuu în amplitudine. T este de regulă o
mulţime de forma (1.1) sau (1.2), iar M un interval com-
pact. SE rezultă, conceptual, prin prelevare de eşantioa- Fig. 12. Reprezentarea grafică
a unui semnal analogic
ne dintr-un semnal analogic la momente discrete , . 3) 4)

Ideea este exemplificată în Fig. 13 în care SE fe este reprezentat de puncte expandate

5) sub formă de cerculeţe, amplasate pe graficul semnalului analogic f din Fig. 12:

{ fe [t]} tN cu fe [t]  f (t  h) , t N. (1.3)

2)
Caută pe Internet  Dispozitive, aparate şi echipamente analogice.
3)
Eşantionarea unui semnal în timp continuu = înlocuirea semnalului cu un şir de valorile ale sale asociate unui şir de momente de timp,
șir ce formează un semnal în timp discret.
4)
Cuantizare - proces de reprezentare a unei variabile continue prin valori discrete obținute ca parte întreagă a valorii raportului dintre
valorile pe care le ia variabila continuă şi o cantitate prestabilită denumită cuantă, sau partea întreagă menţionată plus o unitate.
Valorile discrete asociate se numesc valori cuantizate.
5)
Semnalul eșantionat este redat doar de mulțimea de puncte expandate din Fig. 13. Restul liniilor sunt ajutătoare. În unele cazuri
semnalului eșantionat i se asociază un semnal în timp continuu de forma fe(t)=f(kh)(t-kh), tR, kZ.
 Prof. dr. ing. Toma Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019 14

SE este un model care de regulă, nu are o realizare fe

fizică (nu corespunde unui anumit semnal fizic). Cu
toate acestea, în analiza şi sinteza sistemelor de
reglare numerică, iar în general în domeniul
sistemelor în timp discret, se operează cu semnale
eşantionate folosite ca modele de aproximare ale
celorlalte tipuri de semnale. Avantajul utilizării
modelului “semnal eşantionat” constă în omiterea
operaţiilor de cuantizare, trunchiere etc.,
respectiv a tot ce decurge matematic în acest t0 t t t ... tk ... t
context.
1 2 3

Notă: În cazul conducerii unui proces cu un echipa- Fig. 13. Reprezentarea grafică a unui
ment numeric (Fig.14a), procesul condus este de semnal eşantionat rezultat dintr-un
cele mai multe ori un sistem în timp continuu, semnal analogic
căruia îi corespund semnale în timp continuu, iar
echipamentul numeric un sistem în timp discret, căruia îi corespund semnale numerice.
Cuplarea procesului cu echipamentul numeric se realizează folosind interfeţe analogic-
numerice (CAN) şi interfeţe numeric-analogice (CNA) care asigură conversiile necesare.
Procesarea semnalelor de către echipamentul numeric este însoţită de operaţii neliniare
cum sunt cuantizarea şi trunchierea. Redarea exactă a acestor operaţii din punct de vedere
analitic, necesară pentru analiză şi sinteză a sistemului, complică foarte mult demersurile.
Este necesar să se opereze cu un singur tip de semnal. În acest context în locul operării cu
SN sau SA se operează cu SE. Corespunzător acestei opţiuni, atât modelul echipamentului
numeric cât şi cel al procesului condus se aproximează prin modele cu semnale eşantionate
(v. Fig. 14b în care, spre deosebire de Fig.14a, apar modelul de aproximare ECHIPAMENT
NUMERIC* şi modelul de aproximare PROCES CONDUS*). În ipoteza că cele două
convertoare, CAN şi CNA, au coeficienţi de amplificare unitari în calculele de analiză și
sinteză se operează cu sisteme cu eşantionare de tipul celui din Fig. 14.c.

Fig. 14. Referitoare la semnalele folosite în studiul sistemelor de conducere numerică.

Modelele cu semnale eşantionate sunt modele în timp discret care folosesc ca pas de
discretizare a timpului pasul h cu care lucrează echipamentul numeric. Astfel de modele
de sisteme sunt denumite în mod frecvent sisteme cu eşantionare (Fig. 14b și Fig. 14c).
Semnalul numeric (SN) sau semnalul digital este un semnal discret atât în ampli-
tudine cât şi în timp. El este un model utilizat în echipamentele digitale pentru re-
prezentarea rezultatului operaţiilor de eşantionare, cuantizare şi trunchiere. Ampli-
tudinea semnalului numeric ia valori într-o mulţime finită de valori discrete, valori
care diferă cu puţin faţă de valorile rezultate prin eşantionare 6), 7).

6)
Submulţime de numere reale care pot fi reprezentate printr-o aritmetică finită.
7)
Caută pe Internet  Dispozitive, aparate şi echipamente numerice sau digitale).
 Prof. dr. ing. Toma Leonida Dragomir, TEORIA SISTEMELOR I - 2018/2019 15

Făcând abstracţie de operaţia de trunchiere, fd 8

ideea este ilustrată în Fig. 15. Semnalul
numeric fd, reprezentat prin puncte expandate 7

prin triunghiuri, rezultă prin cuantizarea sem- 6

nalului eşantionat fe din Fig. 13, (reprezentat 5

prin cerculeţe). În Fig. 15, nivelurile de cuanti-
4
zare sunt redate cu linie întreruptă. Notând
valoarea cuantei cu  (unitatea de pe ordona- 3

tă corespunde lui  ), rezultă că 2

fd [t]  { p p  N, p    fe[t]  (p  1)   } 1

sau 0
fd [t]  { p p  Z, p    fe[t]  (p  1)   } . (1.4) t0 t t t ... tk ... t
1 2 3

Fig. 15. Reprezentarea grafică a unui semnal

Semnalul în timp continuu cuantizat în f numeric
amplitudine (STCCA) corespunde ieşirii cir-
er

cuitelor de eşantionare şi reţinere (EER) (me-

morare) denumite şi circuite (elemente) de tip
„sample and hold”. Forma semnalului este
denumită semnal de tip scară. Două situații de
utilizare a STCCA sunt următoarele:
 Semnalul eșantionat este memorat fără a fi
cuantizat, fiecare treaptă a scării reţinând
pe durata unui pas de discretizare a tim- t0 t t
1 2
t3 ... tk ... t

pului valoarea ultimului eşantion (Fig. 16).

Legătura dintre semnalele din Fig. 16 şi Fig. 16. STCCA la ieșirea unui EER
Fig. 12 este:
fer(t)  fe[k] , t  [t k , t k 1)  R  . (1.5) ¹f 8

 Semnalul eșantionat este cuantizat și doar 7

apoi memorat, fiecare treaptă a scării reţi- 6

nând pe durata unui pas de discretizare a
5
timpului ultima valoare cuantizată (Fig. 17).
Semnalul a fost notat cu f 8). Analitic, f se 4

obţine pe baza relaţiei: 3

f (t)    fd [k] , k  max{ p  N p  h  t } . (1.6) 2


Situația este specifică ieșirii CNA, valoarea
cuantizată rezultând prin calcul numeric.9) 0
t0 t t t ... tk ... t
1 2 3

În contextul succesiunii de operaţii la care se Fig. 17. STCCA rezultat prin eșantionare,
referă Fig. 17 vorbim despre refacerea sem- cuantizare și reținere
nalelor întrucât STCCA f (t) poate fi privit ca
un semnal analogic asociat semnalului analogic iniţial f(t) (din Fig. 12) după o
conversie analog-numerică şi o conversie numeric-analogică, adică un semnal refăcut.
Evident, cu cât pasul de discretizare a timpului și valoarea cuantei  sunt mai mici,
cu atât semnalul refăcut este mai apropiat de semnalul analogic din care a provenit.

8)
Fig. 17 este realizată în următoarea conexiune de idei: se consideră dat semnalul analogic redat cu linie continuă, din care se obține
semnalul eşantionat la momentele t0, t1, … (redat cu cercuri), iar în final STCCA prin reținerea valorilor rezultate prin cuantizare.
9)
Semnalul numeric nu este redat în Fig. 17. Ne putem imagina că el este redat de secvența: {, , 2, 3, 4, 4, 5, 6, 6, 7, 7,
7, 6, 5, 4, ...} care generează STCCA f (t)