1. Transfigurarea circuitelor în generatoare echivalente.

Metoda generatorului echivalent

În unele cazuri practice apare necesitatea studierii regimului de

funcţionare a unei laturi dintr-un circuit electric complex, în
dependenţă de modificarea rezistenţei acestei laturi. În acest caz nu
este necesar de efectuat calcule voluminoase ale circuitului în
ansamblu, dacă se utilizează metoda generatorului echivalent. În
conformitate cu această metodă, influenţa tuturor surselor circui-
tului asupra laturii în cauză poate fi înlocuită cu acţiunea unui
generator echivalent conectat în serie cu latura, cu t.e.m. Eec şi
rezistenţa internă rec (indicele „ec” însemnă „echivalent”).
Vom demonstra posibilitatea acestei transfigurări pentru determi-
narea curentului în latura cu un rezistor variabil r, din schema repre-
zentată în figura 1.47, a.

Fig. 1.47. Schemele circuitului pentru determinarea curentului unei

laturi după metoda generatorului echivalent.

1
Presupunem că sunt date E1, E2, E3 şi rezistoarele r1, r2, r3, r4, r5 ale
schemei. Pentru a stabili dependenţa curentului de rezistenţa r sepa-
răm latura, restul circuitului fiind inclus în dreptunghiul cu linie
punctată, indicând bornele a şi b prin care acesta este conectat cu
latura investigată (figura 1.47, b). Partea selectată a circuitului
având două borne, este un cuadripol activ A, litera A în interiorul
dreptunghiului indicând că influenţa surselor E1, E2 şi E3 asupra
laturii studiate nu este nulă.
Conectăm în latura cu pricina două surse de t.e.m. egale ca mărime
dar cu sens opus, E' şi E" (poziţia c, în aceeaşi figură); evident, cu-
rentul I în latură va fi acelaşi ca şi în poziţia b. Acest curent poate fi
interpretat ca suprapunerea curenţilor Ia provocat de E', E1, E2, E3
(schema poziţia d) şi Ib – sub acţiunea t.e.m. E" (schema poziţia e,
unde laturile circuitului nu conţin surse, deci dreptunghiul este
pasiv şi notat P).
Pentru ca curentul I al laturii cercetate să fie egal cu curentul Ib din
schema figura 1.47, e sursa E' se alege de aşa valoare ca curentul Ia
să fie egal cu zero. Această condiţie poate fi respectată, dacă t.e.m.
E' va fi egală cu tensiunea de mers în gol la bornele a şi b a circu-
itului: E' = Uabg ol .
Valoarea t.e.m. E' pentru aceste condiţii poate fi determinată şi pa
cale analitică; în acest caz, utilizând lagea lui Ohm pentru o latură
din circuit cu t.e.m. E' şi tensiunea Uab (schema 1.47, d):

Uab – E'
Ia = .
r
Din această ecuaţie se vede că pentru curentul Ia = 0 t.e.m. E' este
egală cu tensiunea de mers în gol Uabg ol la bornele a şi b ale
schemei. Prin urmare, pentru a determina curentul I al circuitului
iniţial este suficient de studiat numai schema din figura 1.47, e cu
sursa de t.e.m. E" = E' = Uabg ol . Acest circuit constă din elementul
rezistiv al laturii studiate r înseriat cu rezistenţa de intrare rin a
celeilalte părţi ale schemei (rin = rвх) faţă de bornele a şi b (schema
1.47, f ). Rezistenţa de intrare a părţii pasive a circuitului din figura

2
1.47, e poate fi calculată, ţinându-se cont de regula: generatoarele
de t.e.m. se scurtcircuitează, iar laturile cu generatoarele de curent
se rup. Astfel, rezistenţa de intrare faţă de bornele a şi b (schema
1.47, a) va fi:
r6 (r' + r4)
rin = ,
r6+ r' + r4

r1 r2 r3 + r1 r3 r5 + r2 r3 r5
unde r' = .
r1 r2 + r1 r3 + r1 r5 + r2 r3 + r2 r5

Influenţa t.e.m. E" asupra rezistenţei r din schema figura 1.47, f

poate fi prezentată ca influenţa generatorului echivalent de t.e.m.
Eechiv care este egală cu tensiunea de mers în gol la bornele a şi b la
care se conectează latura cercetată:
Eechiv = E" = Uabg ol .
Rezistenţa internă a generatorului echivalent este egală cu rezistenţa
de intrare a celeilalte părţi pasive ale schemei faţă de bornele a şi b,
la care se conectează latura menţionată:
rechiv = rin .
Cunoscând Eechiv şi rechiv ale generatorului echivalent (schema
1.47, f ) se poate calcula curentul prin latura studiată:

Eechiv
I = . (1.58)
r + rechiv

Această metodă de calcul a curentului printr-o latură a unui circuit

electric complex este numită metoda generatorului echivalent
sau metoda dipolului activ; prima dintre aceste denumiri este
legată cu efectul înfluenţei circuitului în ansamblu asupra laturii
studiate, drept influenţa unui generator echivalent. A doua denumire
este legată de faptul că, în raport cu latura în cauză restul circuitului
conectat cu latura prin bornele a şi b, este numit dipol.

3
Ceea ce pare curios şi important de subliniat este faptul că în
literatura de specialitate occidentală aceste metode poartă denumi-
rea de teoreme ale lui Helmholtz şi Thevenin. În literatura respec-
tivă sovietică (de limbă rusă) foarte puţini autori pomenesc numele
savanţilor menţionaţi.
Este clar din cele expuse mai sus că teorema Helmholtz –Thevenin
se referă la generatorul echivalent de tensiune. Judecând în mod
analog, poate fi introdus conceptul de generator echivalent de
curent ceea ce a şi fost făcut de un alt savant – Norton, prin teorema
care-i poartă numele. Generatorul echivalent de tensiune se poate de
transfigurat în generator echiva-
lent de curent (figura 1.48) şi în
aşa fel se obţine generatorul echi-
valent de curent al circuitului în
raport cu bornele A şi B. Se poate
enunţa deci următoarea teoremă
a generatorului echivalent de cu-
rent al unei reţele active: în raport
cu două borne A şi B orice circuit Fig. 1.48. Transfigurarea genera-
liniar activ de c.c.se poate transfi- torului echivalent de tensiune (a)
în generator echivalent
gura într-un generator echivalent de curent (b).
de curent având Ig = IscAB = UAB 0 / RAB0 şi conductanţa echivalentă
GAB0 = 1 / RAB0 .
Să considerăm generatorul echivalent de curent al unui circuit, care
debitează pe un receptor de conductanţă G = 1 / R . Calculăm
tensiunea UAB la bornele receptorului:

1
UAB = IAB R = IAB .
G
Folosind cunoscuta teoremă a divizorului de curent, obţinem IAB:

RAB 0 G
IAB = Isc AB = IscAB .
R + RAB 0 G + GAB 0
Înlocuind în expresia tensiunii, vom obţine pentru aceasta:
4
 Isc AB
UAB = . (1.59)
G + GAB 0

Relaţia (1.59) este exprimarea matematică a teoremei lui Norton,

care poate fi enunţată astfel: tensiunea la bornele unei laturi pasive
de conductanţă G conectate între bornele A şi B ale unei reţele
liniare active de c.c. este egală cu raportul dintre intensitatea cu-
rentului care se stabileşte la scurtcircuitarea bornelor şi suma
dintre conductanţa G a laturii şi conductanţa GAB 0 a reţelei pasi-
vizate faţă de bornele A , B.