3.6.3.

Caracterizarea în complex a circuitelor

dipolare
La bornele unui circuit dipolar, liniar şi pasiv este aplicată tensiunea
u = U 2 sin (ω t + β), circuitul absoarbe curentul i = I 2 sin (ω t + γ). Fa-
zorii tensiunii la borne şi a curentului în circuit sunt u  U = U e jβ ; i I
= I e jγ.
Impedanţa complexă a circuitului este raportul dintre fazorul
tensiunii şi fazorul curentului:
U
Z= . (3.78)
I
Impedanţa complexă este deci o mărime complexă care se măsoară
în ohmi şi care, în urma înlocuirii fazorilor U şi I se prezintă cau un
fazor:
U e jβ U
Z= = e j(β – γ) = Z e j φ (3.79)
I e jγ I
deoarece U / I = Z este impedanţa scalară, iar φ = β – γ este defa-
zajul dintre tensiune şi curent.
Impedanţa complexă are modulul egal cu impedanţa scalară a
circuitului, iar argumentul egal cu defazajul circuitului:
 Z  = Z; arg ( Z ) = φ (3.80)
În forma trigonometrică impedanţa complexă este
Z = Z e j φ = Z cosφ + j Z sinφ. (3.81)
Din triunghiul impedanţelor, cum se ştie deja, produsul Z cosφ este
rezistenţa circuitului şi se notează cu R ; mărimea Z sinφ se numeş-
te reactanţa circuitului şi se notează cu X. Astfel se poate scrie
Z=R+jX. (3.82)
Deci, partea reală a impedanţei complexe este egală cu rezistenţa
circuitului, iar coeficientul parţii imaginare este egal cu reactanţa
lui:
R = Re {Z}; X = Im {Z}.

21
Dat fiind faptul că Z şi φ caracterizează în totalitate un circuit dipo-
lar, impedanţa complexă de asemenea descrie complet circuitul.
O b s e r v a ţ i e : Impedanţa complexă nu depinde de U şi I , ci numai
de structura circuitului şi de frecvenţă.
Admitanţa complexă a circuitului este raportul dintre fazorul cu-
rentului şi fazorul tensiunii:
I e jγ I e jγ
Y= jβ
= jβ
= Ye– jφ
(3.83)
Ue Ue
Admitanţa complexă are modulul egal cu admitanţa scalară a circui-
tului şi argumentul egal cu defazajul cu semn schimbat. Sub forma
(trigonometrică) admitanţa se scrie
Y = Y e– j φ = Y cosφ – j Y sinφ = G + j B , (3.84)
unde Y cosφ = G este conductanţa circuitului, iar Y sinφ = – jB este
susceptanţa circuitului; ambele mărimi se măsoară în simens (S).
Exemplu. Este dat un circuit pasiv dipolar cu tensiunea la borne egală cu
u = 24 2 sin ω t, care absoarbe curentul i = 2 2 sin (ω t – π / 3) A. Să
se calculeze:
 impedanţa şi admitanţa complexe;
 rezistenţa şi reactanţa circuitului.
–
Deoarece U = 24 V şi I = 2 e j π / 3 A, rezultă
U 24 1 1 1
jπ/3
Z = = = 12 e ; Y = = = ejπ/3 S .
–jπ/3 jπ/3
I 2e Z 12 e 12

π π
Z = 12 cos + j sin = (6 + j 10,39) Ω.
3 3
Puterea aparentă complexă.
Cu ajutorul fazorilor U şi I pot fi calculate direct, din soluţia circu-
itului puterile activă, reactivă şi aparentă.
Produsul dintre fazorul tensiunii şi conjugatul complex al fazorului
curentului se numeşte putere aparentă complexă şi se calculează ca

22
 S = U I* = U e jβ I e– j γ = U I e j(β – γ) = S e jφ
,
de unde obţinem
S = S cos φ + j S sin φ = P + j Q . (3.85)

Prin urmare, puterea activă P = Re {S} şi reactivă Q = Im {S}.

Exemplu. Să se calculeze puterea aparentă complexă pentru circuitul pasiv
care sub tensiunea u = 120 2 sin ω t, absoarbe curentul i = 2,5 2 sin (ω t
– π / 6) şi apoi să se determine puterea activă, reactivă şi aparentă.
–jπ/6
U = 120 V; I = 2,5 e A.
+jπ/6 +jπ/6
S = U I * = 120 ∙ 2,5 e = 300 e = (259,8 + j 150) VA.
S = 300 VA; P = Re {S} = 259,8 W; Q = Im {S} = 150 var.

23