Ssc = SR 1.

Să se calculeze curentul de scurtcircuit trifazat, pe care

U1 = 10 kV trebuie să-l deconecteze un întreruptor, pe partea de joasă
tensiune a unui transformator cu caracteristicile:
T - puterea transformatorului, ST = 800 kVA;
ST, usc - raportul de transformare, k = 10 kV/400V;
- tensiunea de scurtcircuit, usc = 6 %;
U1 / U2
- pierderile în cupru, PCu = 12,2 kW;
- puterea de scurtcircuit a rețelei, Ssc = SR = 200 MVA.
Î Se va calcula atât componenta simetrică, cât și curentul de
lovitură. Se neglijează rezistenţa legăturilor.
RR XR Rt Xt
U2 = 400 V

M
3~ U2
~

ΣR ΣX

U2
~

REZOLVARE:
a) Se calculează rezistenţa şi reactanţa reţelei

U2 U 22 U 22 400 2
ZR = = = = = 0,8 ⋅ 10 −3 Ω
3⋅I 3 ⋅ U2 ⋅ I S sc 200 ⋅ 10 6

- relaţia între rezistenţa reţelei şi reactanţa reţelei este: RR ≈ 0,5∙XR;

Z R = R 2R + X 2R = 0,5 2 ⋅ X 2R + X 2R = 1,25 ⋅ X 2R = 1,12 ⋅ X R

ZR
XR = = 0,714 ⋅10 −3 Ω
1,12

R R = 0,5 ⋅ X R = 0,357 ⋅10 −3 Ω

b) Se calculează rezistenţa şi reactanţa transformatorului

u sc ⋅ U 2 u sc ⋅ U 22 u sc ⋅ U 22 6 ⋅ 400 2
ZT = = = = = 12 ⋅ 10 −3 Ω
3 ⋅ In 3 ⋅ U2 ⋅ In ST 100 ⋅ 800 ⋅ 10 3

PCu = 3 ⋅ R T ⋅ I 2n

ST = 3 ⋅ U 2 ⋅ I n

ST 800 ⋅ 10 3
In = = = 1154,7 A
3 ⋅ U2 3 ⋅ 400

PCu 12,2 ⋅ 10 3
RT = 2
= 2
= 3,05 ⋅ 10 −3 Ω
3 ⋅ I n 3 ⋅ 1154,7

X T = Z T2 − R T2 = (12 ⋅ 10 −3 ) 2 − (3,05 ⋅ 10 −3 ) 2 = 11,6 ⋅ 10 −3 Ω

c) Se calculează curentul de scurtcircuit

- rezistenţa totală a circuitului este: R = R R + R T = 3,407 ⋅ 10 −3 Ω

- reactanţa totală a circuitului este: X = X R + X T = 12,314 ⋅ 10 −3 Ω

Valoarea efectivă a curentului în cazul scurtcircuitului simetric este:

U2
I=
3⋅ ( R ) + ( X )
2 2

400
I= = 18,075 kA
3 ⋅ (3,407 ⋅ 10 ) + (12,314 ⋅ 10 −3 ) 2
−3 2

Curentul de scurtcircuit în valoare de vârf este:

Î = 2 ⋅ I

Î = 2 ⋅ 18,075 ⋅ 10 3 = 25,56 kA

Curentul de lovitură este:

  -π ⋅  R 
 X 
i l = χ ⋅ Î = Î ⋅ 1 + e  
 
 

i l = 25,56 ⋅ 10 3 ⋅ 1,419 = 36,27 kA

Unde factorul de lovitură este:

R-π⋅

χ = 1 + e  = 1,419
X

d) Să se reprezinte grafic curentul de scurtcircuit de asimetrie maximă.

Expresia curentului de scurtcircuit asimetric de asimetrie maximă este:

 - t⋅ R 
 X 
i(t ) = Î ⋅  e − cos(ω ⋅ t ) cu reprezentarea grafică din fig. următoare.
 
 

Curentul de scurtcircuit asimetric de asimetrie maximă

2. Păstrând aceleaşi date, de la problema 1.1, să se calculeze curentul de

scurtcircuit (valoare efectivă, valoare de vârf şi valoare de lovitură) dacă se
consideră puterea de scurtcircuit pe sistemul de bare SR= ∞.
REZOLVARE
- rezistenţa, reactanţa şi impedanţa reţelei sunt zero

U2 U 22 U 2 400 2
ZR = = = 2 = =0 Ω
3 ⋅I 3 ⋅ U 2 ⋅ I SR ∞

ZR = 0 Ω

XR = 0 Ω

- se calculează rezistenţa şi reactanţa transformatorului

u sc ⋅ U 2 u sc ⋅ U 22u sc ⋅ U 22 6 ⋅ 400 2
ZT = = = = 3
= 12 ⋅ 10 −3 Ω
3 ⋅ In 3 ⋅ U2 ⋅ In ST 100 ⋅ 800 ⋅ 10

PCu = 3 ⋅ R T ⋅ I 2n

ST = 3 ⋅ U 2 ⋅ I n

ST 800 ⋅ 10 3
In = = = 1154,7 A
3 ⋅ U2 3 ⋅ 400

PCu 12,2 ⋅ 10 3
RT = 2
= 2
= 3,05 ⋅ 10 −3 Ω
3 ⋅ I n 3 ⋅ 1154,7

X T = Z T2 − R T2 = (7,385 ⋅ 10 −3 ) 2 − (1,420 ⋅ 10 −3 ) 2 = 11,6 ⋅ 10 −3 Ω

- se calculează curentul de scurtcircuit

- rezistenţa totală a circuitului este:  R = R R + R T = 3,05 ⋅ 10 −3 Ω
- reactanţa totală a circuitului este:  X = X R + X T = 11,6 ⋅ 10 −3 Ω

Valoarea efectiva a curentului în cazul scurtcircuitului simetric este:

U2
I=
3⋅ ( R ) + ( X )
2 2

400
I= = 19,25 kA
(
3 ⋅ 12 ⋅ 10 −3 )
2

Curentul de scurtcircuit în valoare de vârf este:

Î = 2 ⋅ I

Î = 2 ⋅ 19,25 ⋅ 10 3 = 27,22 kA
 Curentul de lovitură este:
 - π⋅ R 
 X 
i l = χ ⋅ Î = Î ⋅ 1 + e  
 
 

i l = 27,22 ⋅ 10 3 ⋅ 1,44 = 39,14 kA

Unde factorul de lovitură este:

R-π ⋅
- π⋅3, 05

χ =1+ e  X
= 1 + e 11, 6 = 1,44

3. Se consideră o reţea trifazată cu neutrul izolat având tensiunea nominala Un =

420 kV, în care un întreruptor deconectează un curent de scurtcircuit tripolar.
Schema monofazată a instalaţiei este prezentată în fig. 1.3. Parametrii reţelei
scurtcircuitate sunt: rezistenţa pe faza R = 5 Ω, inductivitatea pe fază L = 2 mH,
capacitatea pe fază C = 7 μF.
Se cere:
a) Să se determine valoarea maximă a tensiunii oscilante de restabilire pentru
polul care întrerupe primul şi parametrii acesteia;
b) Să se reprezinte grafic evoluţia tensiunii oscilante de restabilire în intervalul
[0, 0,003] s.

R L

C
Un ~

Schema monofazată a instalaţiei

REZOLVARE:
a) Valoarea maximă a tensiunii oscilante de restabilire pentru polul care
întrerupe primul şi parametrii acesteia:
- factorul de amortizare δ
R
δ=
2⋅L
 5 -1
δ= −3
= 1,25 ⋅ 10 3 s
2 ⋅ 2 ⋅ 10

- pulsaţia proprie ω0
1
ω 02 =
L⋅C
1
ω0 = = 8,45 ⋅ 10 3 rad/s
−3 −6
2 ⋅ 10 ⋅ 7 ⋅ 10

- pulsaţia echivalentă ωe

ωe = ω02 − δ 2

ωe = (8,45 ⋅ 10 ) − (1,25 ⋅10 )

3 2 3 2
= 8,36 ⋅ 10 3 rad/s

- factor de oscilatie γ
-π⋅δ

γ =1+ e ωe

-π ⋅1,25⋅10 3
8,36⋅10 3
γ = 1+ e = 1,63

- frecvenţa tensiunii oscilante de restabilire

1 ω
fe = = e
Te 2 ⋅ π

8,36 ⋅ 10 3
fe = = 1330,54 Hz
2⋅π

- valoarea maximă a tensiunii oscilante de restabilire pentru polul care

întrerupe primul
γ ⋅1,5 ⋅ U n ⋅ 2
u r1max = γ ⋅ Û s =
3

1,63 ⋅ 1,5 ⋅ 420 ⋅ 10 3 ⋅ 2

u r1max = = 838,46 kV
3

- viteza de creştere a tensiunii oscilante de restabilire

u r1max
v= = 2 ⋅ f e ⋅ u r1max
te

v = 2 ⋅ 1330,54 ⋅ 838,46 ⋅ 10 3 = 2,23 kV/µs

b) Evoluţia tensiunii oscilante de restabilire în intervalul [0, 0,003] ms.

Calculul tensiunii de restabilire pentru polul care întrerupe primul se face cu
relaţia:
1,5 ⋅ 2 ⋅ U n
ur = [
⋅ 1 − e −δ ⋅t ⋅ cos(ω e ⋅ t ) ]
3
 Diagrama rezultată este trecută în fig. următoare.

Evoluţia tensiunii oscilante de restabilire

4. Un conductor din cupru cu aria secţiunii transversale de (20 × 5) mm2 este parcurs
în regim nominal de curentul I = 200 A. Să se calculeze:
a) supratemperatura maximă
b) constantele de timp la încălzire și răcire
c) dacă are loc o încălzire de 15 min urmată de o răcire de 10 min, să se calculeze
supratemperaturile corespunzătore celor două momente de timp și să se reprezinte
grafic.
Se cunosc:
- rezistivitatea cuprului la 20 grd ρCu20° = 1,75·10-8 Ω·m;
- căldura specifică volumică c1 = 3,46·106 W·s/m3·grd;
- coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 4·10-3 grd-1;
- transmisivitatea termica α = 9 W/m2·grd;
- temperatura mediului ambiant θma = 40◦C

REZOLVARE:
a) - se calculează densitatea de curent J
I 200
J= = = 2 ⋅ 10 6 A m 2
A 20 ⋅ 5 ⋅ 10 −6

- rezistivitatea la temperatura mediului ambiant este:

 ρ 40 = ρ 20 [1 + α R (θ ma − θ 0 )]

[ ]
ρ 40 = 1,75 ⋅ 10 -8 1 + 4 ⋅ 10 −3 (40 − 20 ) = 1,89 ⋅ 10 −8 Ω ⋅ m

- se calculeză supratemperatura maximă:

θ 0max
θ max =
1 − α R ⋅ θ 0max

unde
ρ 40 ⋅ J 2 ⋅ A
θ 0max =
α ⋅ lp

θ 0max =
( )
2
1,89 ⋅ 10 −8 ⋅ 2 ⋅ 10 6 ⋅ 100 ⋅ 10 -6 o
= 16,8 C
-3
9 ⋅ 50 ⋅ 10

16,8 o
θ max = −3
= 18,01 C
1 − 4 ⋅ 10 ⋅ 16,8

b) trebuie să se calculeze constanta de timp la încălzire T şi constanta de timp

la răcire T0 cu următoarele relaţii:
T1 ⋅ T0
T=
T1 − T0

unde T0 este constanta de timp la răcire şi are relaţia:

c1 ⋅ A
T0 =
α ⋅ lp

3,46 ⋅ 10 6 ⋅ 100 ⋅ 10 -6
T0 = = 768,89 s
9 ⋅ 50 ⋅ 10 -3

şi constanta de timp T1 reprezintă timpul necesar aducerii conductorului la

temperature 1/αR, în ipoteza că energia disipată la periferia conductorului este
nulă:
c1
T1 =
α R ⋅ ρ 40 ⋅ J 2

3,46 ⋅ 10 6
T1 = = 11441,79 s
(
4 ⋅ 10 −3 ⋅ 1,89 ⋅ 10 −8 ⋅ 2 ⋅ 10 6 )
2

11441,79 ⋅ 768,89
deci T este: T= = 824,28 s
11441,79 − 768,89
−15⋅60
c) ( )
θ inc = θ max 1 − e − t1 T = 18,01(1 − e 824, 28
) = 11,96 C
o

−10⋅60
o
θ r = θ inc ⋅ e − t 2 T0
= 11,96 ⋅ e 768,89
= 5,48 C
5. Se consideră un conductor de cupru de secţiune circulară cu diametrul d = 12·10-3
m, străbătut de curentul I = 360 A în regim intermitent caracterizat de frecvenţa
conectării fc = 2 conectări/h şi durata relativă a conectărilor DC = 50%.
Se cunosc:
- coeficientul de variaţie a rezistivităţii cu temperatura αR = 4,3·10-3 grd-1;
- căldura specifică volumică c1 = 3,34·106 W·s/m3·grd;
- transmisivitatea termica α = 11,1 W/m2·grd;
- rezistivitatea cuprului la 20 grd ρCu20° = 1,78·10-8 Ω·m;
- temperatura mediului ambiant θma = 40 oC.

Să se calculeze:
a) durata ciclului tc;
b) timpul de lucru tl (durata încălzirii);
c) timpul de pauză tp (durata răcirii);
d) constanta de timp la încălzire T;
e) constanta de timp la răcire T0;
f) valoarea maximă a supratemperaturii θ2n+1 şi valoarea minimă a
supratemperaturii θ2n;
 g) rezerva de încălzire Δθ;
h) trasarea graficului θ =f(t)

REZOLVARE
a) durata totală a ciclului este:
1 1
tc = = = 1800 s
fc 2
3600

b) timpul de lucru tl (durata încălzirii) se calculează cu relaţia:

50
t l = DC ⋅ t c = ⋅1800 = 900 s
100

c) timpul de pauză tp (durata răcirii) este:

t p = t c − t l = 900 s

d), e) pentru a calcula constantele de timp la încalzire şi răcire trebuie să

calculăm rezistivitatea conductorului la temperatura mediului ambiant:
ρ 40 = ρ 20 [1 + α R (θ ma − θ 0 )]

[ ]
ρ 40 = 1,78 ⋅10-8 1 + 4,3 ⋅10 −3 (40 − 20 ) = 1,933 ⋅10 −8 Ω∙m

- aria transversală a conductorului este:

A = π ⋅ r2 = π ⋅
d2
= π⋅
(
12 ⋅10 −3 )
2
2
= 113,09 ⋅10 −6 m
4 4

- lungimea periferică a conductorului circular este:

l p = 2 ⋅ π ⋅ r = π ⋅ d = π ⋅12 ⋅10 −3 = 37,69 ⋅10 −3 m

- densitatea de curent se calculează:

I 360 2
J= = −6
= 3,18 ⋅10 6 A/m
A 113,09 ⋅10

- se calculează constanta de timp la încălzire T şi constanta de timp la răcire T0

cu următoarele relaţii:
T1 ⋅ T0
T=
T1 − T0

c1 ⋅ A
T0 =
α ⋅ lp

3,34 ⋅10 6 ⋅113,09 ⋅10 -6

T0 = = 902,7 s
11,1⋅ 37,69 ⋅10 -3
- constanta de timp T1 reprezintă timpul necesar aducerii conductorului la
temperature 1/αR, în ipoteza că energia disipată la periferia conductorului este
nulă:
c1
T1 =
α R ⋅ ρ 40 ⋅ J 2

3,34 ⋅10 6
T1 = = 3966 s
4,3 ⋅10 −3 ⋅1,933 ⋅10 −8 ⋅ 3,18 ⋅10 6( )
2

3966 ⋅ 902,7
deci T este: T= = 1169 s
3966 − 902,7

f) valoarea maximă a supratemperaturii θ2n+1 şi valoarea minimă a

supratemperaturii θ2n în regim termic intermitent;
- se calculează mai întăi supratemperatura maximă în regim permanent

θ 0max
θ max =
1 − α R ⋅ θ 0max

unde
ρ 40 ⋅ J 2 ⋅ A
θ 0max =
α ⋅ lp

θ 0max =
( )2
1,933 ⋅10 −8 ⋅ 3,18 ⋅10 6 ⋅113,09 ⋅10 -6 o
= 52,94 C
-3
11,1⋅ 37,69 ⋅10

52,94 o
θ max = −3
= 68,54 C
1 − 4,3 ⋅10 ⋅ 52,94

1 − A1
θ 2n +1 = ⋅ θ max
1 − A1 ⋅ A 2

-t l −900 -t p −900

unde A1 = e = e
T 1169
= 0,46 şi A 2 = e T0
=e 902, 7
= 0,369

1 − 0,46 o
θ 2n+1 = ⋅ 68,54 = 44,39 C
1 − 0,46 ⋅ 0,369

θ 2n =
(1 − A1 )⋅ A 2 ⋅ θ
max
1 − A1 ⋅ A 2
 θ 2n =
(1 − 0,46) ⋅ 0,369 ⋅ 68,54 = 16,38 oC
1 − 0,46 ⋅ 0,369

g) rezerva de încălzire Δθ;

Δθ = θ max − θ 2n +1
o
Δθ = 68,54 − 44,39 = 24,15 C

h) În fig. este reprezentata variaţia temperaturii în regim intermitent.

Curba temperaturii în regim intermitent