Curs 4

Un avantaj major al analizei circuitelor folosind legile lui Kirchhoff este că se poate
analiza un circuit fără a-i modifica configurația originală. Un dezavantaj major al acestei
abordări este că, pentru un circuit complex volumul de calcul este semnificativ mare.
Dezvoltarea aplicațiilor circuitelor electrice a dus la evoluția de la circuite simple la circuite
complexe. Pentru a face față complexității s-au dezvoltat câteva teoreme pentru
simplificarea analizei circuitelor.

Teorema lui Thévenin şi teorema lui Norton

Adesea, în analiza circuitelor electrice, interesează determinarea răspunsului (curent sau

tensiune) numai pe o singură ramură. În aceste cazuri se pot utiliza metode de analiză bazate pe
teoremele lui Thévenin și Norton (a generatorului echivalent de tensiune, respectiv de curent).

Teorema lui Thévenin (a generatorului echivalent de curent):

Se consideră un circuit complex și două borne A, B, ca în figura următoare. Între aceste
borne este conectat un rezistor R a cărui rezistenţă poate fi fixă sau variabilă. Se pune problema
de a determina curentul prin rezistorul R, şi/sau tensiunea la bornele sale. Pentru aceasta, dacă
rezistența R este variabilă, la fiecare modificare a valorii sale întregul circuit ar trebui reanalizat.
Aplicând teorema lui Thevenin, analiza se simplifică substanțial. Astfel se separă ramura
care conține rezistorul R, dintre bornele A şi B iar restul circuitului se substituie printr-o sursă
ideală de tensiune Eth în serie cu un rezistor de rezistență Rth. Circuitul se transformă în acest caz
într-un circuit simplu, neramificat care permite imediat obţinerea valorii curentului prin
rezistorul R, respectiv a tensiunii la borne:
E th
. I= ; U = RI
R + Rth

A A
I Rth I
Ek R
U R Eth U

rk
B B
b. Circuit echivalent
a. Circuit complex

Astfel conform teoremei lui Thevenin (a generatorului echivalent de tensiune):

1
 Un circuit liniar complex poate fi echivalat între două
borne cu o sursă ideală de tensiune Eth în serie cu o rezistenţa Rth.
Tensiunea Eth este egală cu tensiunea la gol între bornele
considerate E th = U AB 0 .
Rezistența Rth este egală cu rezistenţa echivalentă a
circuitului pasivizat între bornele considerate.
Rezistenţa echivalentă a circuitului pasivizat este rezistenţa calculată între bornele A şi B după
stingerea tuturor surselor. Sursele de tensiune se sting prin scurtcircuitare (tensiune nulă la
borne). Sursele de curent se sting prin înlăturarea din circuit. În acest caz ramura respectivă se
întrerupe, deci curentul prin ramură devine nul.
Exemplu:
Se consideră circuitul din figura următoare în care:
R1 = R2 = 2Ω, E 2 = 16V, R3 = 3Ω, R4 = 6Ω, E3 = 18V, R = 7Ω .
Se cere să se determine curentul prin rezistorul R.
A I R B

R2 R3
R1 R4
E2 E3
C

A
Aplicând metoda teoremei lui Thevenin circuitul original se
Rth I
echivalează cu circuitul din figura alăturată. Pentru determinarea
Eth U R tensiunii electromotoare Eth se înlătură mai întâi rezistorul R adică
se lasă în gol între bornele A şi B şi se se determină tensiunea UAB0.
B

2
 A UAB0
B

R2 R3
R1 R4
E2 E3

C C

Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe ochiul ABCA rezultă:

E 2 R1 E R
E th = U AB 0 = U AC − U BC = − 3 4 = −4V.
R1 + R2 R3 + R4
Rezistenţa echivalentă Rth se calculează ca fiind rezistenţa circuitului pasivizat:

A UAB0
B

Rth = R1 // R2 + R3 // R4 = 3Ω.
R2 R3
Cu aceste valori, în circuitul echivalent rezultă valoarea
R1 R4
curentului căutat I:
E2 E3
E th −4
C C I= = = −0,4A.
R + Rth 7 + 3

Concluzie: indiferent cât de complex este un circuit, el poate fi echivalat cu o sursă reală
de tensiune. Teorema lui Thevenin este utilă în aplicațiile practice în care se cere curentul printr-
o rezistență variabilă dintr-un circuit. Partea fixă se echivalează cu o sursă de tensiune în serie
cu un rezistor și astfel curentul prin rezistorul variabil se determină ușor.

Teorema lui Norton (a generatorului echivalent de curent)

Este duală teoremei lui Thevenin. Astfel curentul prin sau tensiunea la bornele unui rezistor R
conectat între bornele A, B ale unui circuit complex pot fi determinate şi prin utilizarea teoremei lui
Norton.
Se consideră un circuit complex și două borne A, B, ca în figura următoare. Între aceste
borne este conectat un rezistor R a cărui rezistenţă poate fi fixă sau variabilă. Se pune problema
de a determina curentul I și tensiunea U prin rezistorul R. Aplicând teorema lui Norton, ca şi în
cazul teoremei lui Thevenin, mai întâi se separă rezistorul R din circuit, iar circuitul care rezultă se
echivalează cu o sursă de curent caracterizat de curentul echivalent JN în paralel cu rezistenţa RN,
conform teoremei lui Norton, ca în figura următoare.

3
 A A
I I
Circuit
U R U R
complex
JN RN
B B
a. Circuit complex b. Circuit echivalent

Astfel teorema lui Norton (a generatorului echivalent de curent) afirmă că:

Un circuit liniar complex poate fi echivalat între două
borne cu o sursă ideală de curent JN în paralel cu o rezistenţa RN.
Curentul sursei JN este egal cu curentul de scurtcircuit
între bornele considerate: J N = I sc
Rezistenţa RN este egală cu rezistenţa echivalentă a
circuitului pasivizat între bornele considerate.

A JN=Isc

Circuit
complex

B
Determinarea JN = Isc

Observație: Rezistența RN = Rth, adică se calculează în același mod ca și în cazul teoremei lui
Thevenin. Se demonstrează că ea poate fi calculată și cu relația:
U
Rth = RN = AB 0
I sc
în care UAB0 reprezintă tensiunea între bornele considerate la gol, iar Isc este curentul de scurtcircuit
între aceleași borne.
Circuitul inițial se transformă într-un circuit simplu, neramificat care permite imediat obţinerea
valorii curentului prin rezistorul R, respectiv a tensiunii la borne. Se observă că, în circuitul
echivalent rezistoarele R şi RN formează un divizor de curent, astfel că se pot calcula:
J N RN
I= ; U = RI .
R + RN

4
 Exemplu.
Să se determine curentul prin rezistorul Rs din circuitul următor prin metoda Norton..
R2 A A
8Ω
R1
4Ω R4 Rs Rs
RN 4Ω
5Ω 2Ω
J=2A JN
E=12V R3
8Ω B B
1. Se înlătură mai întâi rezistorul R și se face scurtcircuit între bornele A şi B
R2 Isc A 8+8=16Ω
8Ω 5A
R1
4Ω R4 4Ω Isc
5Ω
J=2A 2A 12/4
=3A
E=12V R3
8Ω B

2. Se determină curentul J N = I sc
Se transformă sursa de tensiune E în sursă de curent și se grupează sursele de curent și
rezistențele. Rezultă o sursă de curent având curentul sursei de 2A+3A = 5A și rezistențele de
4 20
4Ω//16Ω. Se formează un divizor de curent din care se obține: I sc = 5 = = 1A 
4 + 16 20
J N = 1A
3. Se calculează RN în acelaşi mod ca şi în cazul Thevenin, adică rezistenţa echivalentă între
bornele A, B a circuitului pasivizat:

A
8Ω

4Ω Re 20 ⋅ 5
RN = Re = (8 + 4 + 8) // 5 = 20 // 5 = = 4Ω
20 + 5

8Ω
B

Astfel circuitul inițial se transformă în următorul circuit. Se obține un divizor de curent din care
se determină imediat curentul I prin rezistorul Rs:

5
 I A

Re Rs
U
4Ω 2Ω
4Ω//2Ω  divizor de curent
Isc=1A
4 4
I =1 = = 0,666A
4+2 6
B
Prin urmare, orice reţea liniară activă având două borne de acces cu exteriorul, A şi B, se
poate substitui printr-o sursă ideală de tensiune în serie cu un rezistor sau printr-o sursă de curent
în paralel cu un rezistor. Mărimile care caracterizează circuitele echivalente sunt:
- t.e.m. Eth egală cu tensiunea de mers în gol a reţelei U0, în cazul generatorului echivalent
de tensiune;
- curentul sursei echivalent JN egal cu curentul de scurtcircuit Isc, debitat de către circuit, în
cazul generatorului echivalent de curent;
- rezistenţa Rth = RN egală cu rezistenţa echivalentă a reţelei pasivizate (rezistenţă calculată
între bornele A şi B după stingerea tuturor surselor cu păstrarea rezistenţelor lor interne).

Teorema suprapunerii efectelor (a superpoziţiei)

Teorema suprapunerii efectelor se utilizează în analiza circuitelor care conțin mai multe
surse de energie electrică și specifică faptul că fiecare sursă are o anumită contribuție în
tensiunea sau curentul din fiecare ramură a circuitului.
Astfel:
Tensiunea la borne sau curentul printr-un element al unui circuit
liniar, care conţine două sau mai multe surse, este egal cu suma
tensiunilor, respectiv a curenţilor produse de fiecare sursă dacă ar
acţiona separat.
Conform acestei teoreme fiecare sursă din circuit creează în fiecare ramură componenta
proprie de curent iar acestea se adună, formând curentul ramurii respective. Cu alte cuvinte,
fiecare sursă din circuit are contribuţia sa în răspunsul circuitului – curent sau tensiune, iar acesta
reprezintă suma acestor contribuţii.
Analiza unui circuit prin metoda suprapunerii efectelor implică următoarele etape:
- Se păstrează o singură sursă independentă activă, iar celelalte se pasivizează (se sting).
Sursele comandate rămân ca atare deoarece ele depind de variabile din circuit. Se calculează curenţii
pe care-i produce în ramuri această sursă.
- Se repetă etapa pentru fiecare sursă din circuitul considerat.
- Se calculează curenţii reali din ramuri, efectuând suma algebrică a curenţilor determinaţi
separat de fiecare sursă.
Metoda suprapunerii efectelor se aplică în mod obişnuit la analiza circuitelor electrice liniare
care conţin un număr mic de surse de tensiune sau de curent.

6
 Exemplu.
Se consideră circuitul din figura alăturată.
R1
I1 A I2 R1 = 4Ω, R2 = 2Ω, E1 = 30V, R3 = 6Ω, R4 = 12Ω, E 2 = 30V
I3 Să se determine curenții din ramurile circuitului.
Curentul din fiecare ramură se calculează ca suma
E1 R3 R4
algebrică dintre curentul produs de sursa E1 când sursa E2 este
stinsă și curentul produs de sursa E2 când sursa E1 este stinsă
R2 B E2

I1' R1 A I 2' I1" R1 A I 2"

I 3' I 3"
E1
E1 R3 R4 R3 R4

R2 B E2 a. R2 B E2 b.

Separarea efectelor surselor:

a – E1 activă, E2 anulată; b- E2 activă, E1 anulată.

Pentru determinarea curenților produși de sursa E1 (fig.a) se grupează corespunzător

rezistenţele pentru a obţine rezistenţa totală la bornele sursei E1:
Rt1 = R1 + ( R3 // R4 ) + R2 ,
Rt1 = 4 + 6 // 12 + 2 = 10 Ω .
Se determină curenţii din cele trei ramuri creaţi de sursa E1:
E 30
I1' = 1 = = 3A;
Rt1 10
R4 6
I 2' = I1' = 3 = 1A ;
R3 + R4 18
R3 12
I 3' = I1' = 3 = 2 A.
R3 + R4 18
Pentru determinarea curenților produși de sursa E2 (fig.b) se procedează similar:
Rt 2 = [( R1 + R2 ) // R3 ] + R4 ,
.
Rt 2 = ( 2 + 4) // 6 + 12 = 15 Ω .
E2 30
I 2" = = = 2A ;
Rt 2 15
R3 6
I1" = I 2" =2 = 1A ;
R1 + R2 + R3 4+2+6
I 3" = I 2" − I1" = 2 − 1 = 1 A .

7
 Se calculează curenţii totali prin ramuri ca sumă algebrică a curenţilor parţiali, ţinând cont de
sensurile din figurile de mai sus. Rezultă:

I1 = I1' − I1" = 3 − 1 = 2 A ;
I 2 = I 2" − I 2' = 2 − 1 = 1 A ;
I 3 = I 3' + I 3" = 2 + 1 = 3 A .

8
 Teorema transferului maxim de tensiune

Se consideră circuitul simplu din figura următoare, alcătuit dintr-o sursă reală de tensiune
cu rezistenţa internă r, care debitează pe rezistenţa de sarcină R. După cum s-a arătat, tensiunea
la bornele rezistorului este mai mică decât tensiunea electromotoare a sursei:
E R
U = E − rI = E − r =E <E
R+r R+r
r
Se pune problema în ce condiţii tensiunea la bornele rezistorului
I
este maximă, cu alte cuvinte când are loc transferul maxim de tensiune
E de la sursă către rezistor.
U R
Din expresia tensiunii U se observă că pentru un transfer maxim
de tensiune este necesar ca raportul R /( R + r ) să fie cât mai mare,
ideal 1. Raportul tinde către unitate dacă r poate fi neglijat faţă de R,
ceea ce se întâmplă dacă:

R >> r .

Transferul maxim de tensiune de la sursă către receptor

are loc în cazul în care rezistenţa de sarcină este mult mai
mare decât rezistenţa internă a sursei.

În aceaste condiţii, tensiunea electromotoare a sursei se transferă practic integral la bornele

receptorului.

Teorema transferului maxim de putere

r I Considerăm acelaşi circuit dar în acest caz interesează în ce

condiţie are loc transferul maxim de putere de la sursă către rezistorul
E de sarcină R. Expresia puterii electrice primită de consumator este:
U R
2
 E  R
P = RI = R ⋅ 
2
 =E
2
.
R+r (R + r )2
Este evident că pentru o sursă de tensiune dată (E şi r fixate) puterea depinde de valoarea
rezistenţei R. Se observă că atât pentru R = 0 cât şi pentru R → ∞ puterea este nulă. Valoarea
maximă se obţine în condiţia de anulare a primei derivate: dP / dR = 0 din care se obţine:

R=r .

Transferul maxim de putere de la sursă către receptor are

loc în cazul în care rezistenţa de sarcină este egală cu
rezistenţa internă a sursei.

9
 Înlocuind această condiţie în expresia puterii, rezultă valoarea maximă a puterii debitată de
o sursă de tensiune:

E2
Pmax = .
4r
Se constată însă că randamentul transferului este de doar 50%, jumătate din puterea sursei
disipându-se pe rezistenţa sa internă.

10