Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof.

Tiberiu Man

3. CURENTUL ELECTRIC CONTINUU

3.1. CURENTUL ELECTRIC

3.1.1. MĂRIMI SPECIFICE CURENTULUI ELECTRIC
3.1.1.1 INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC
Curentul electric reprezintă deplasarea ordonată a purtătorilor de sarcină printr-un mediu. Curentul
electric se poate propaga prin toate tipurile de medii:
- solide (metale) – purtători de sarcină sunt electronii;
- lichide (soluţii) – purtători de sarcină sunt ionii pozitivi şi negativi;
- gazoase (gaze ionizate) – purtători de sarcină sunt electronii şi ionii pozitivi.
Prin convenţie, sensul curentului se ia ca fiind sensul de deplasare a purtătorilor pozitivi.
Intensitatea curentului electric reprezintă cantitatea de sarcină ce străbate un conductor în unitatea
de timp:
q C
I , unde I SI  A(amper ) 1A  1
t s
Pentru conductoare metalice,  q  N  e , unde N este numărul de electroni care trec prin
19
conductor în timpul t , iar e  1,6 10 C .
Curentul electric continuu are sensul şi intensitatea constante în timp.

3.1.1.2. TENSIUNEA ELECTRICĂ

Reprezintă lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa sarcina Δq printr-o porţiune de circuit:
L
U , unde U SI  V (volt ) .
q
Pentru un circuit simplu format dintr-o sursă şi un consumator, se defineşte tensiunea
electromotoare a sursei E  U  u , unde U este tensiunea pe circuitul exterior, iar u este tensiunea pe
rezistenţa internă a sursei.

3.1.1.3. REZISTENŢA ELECTRICĂ

Reprezintă proprietatea unui corp de a se opune trecerii curentului electric. Se defineşte prin
U
relaţia R  , unde R SI  (ohm) . R
I I
Pentru un conductor liniar, rezistenţa electrică este
l d 2
R   , unde S  . U
S 4
4 l
Se obţine R  2
d
unde l este lungimea conductorului, S este secţiunea sa, d este diametrul conductorului, iar ρ este
rezistivitatea acestuia, mărime care depinde de material;  SI    m .
Rezistivitatea depinde de temperatură, în general, după relaţia:
   0 (1    t ) , unde ρ0 este rezistivitatea la o temperatură de referinţă, de regulă 0°C, α este
coeficientul de temperatură al rezistivităţii, iar t este temperatura în grade Celsius.
Dacă se neglijează efectul dilatării, se poate scrie o relaţie asemănătoare şi pentru rezistenţa
electrică:
R  R0 (1    t ) .

- 40 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof. Tiberiu Man

3.1.2. LEGILE CIRCUITELOR ELECTRICE

3.1.2.1. CIRCUITUL SIMPLU. LEGEA LUI OHM

- Pentru o porţiune de circuit: U  I  R
- Pentru circuitul simplu:
U  I  R R
  E  I (R  r)
u  I r 
Apar două situaţii extreme: I
U
- la mersul în gol, R   şi deci I gol  0 şi U gol  E
- +
E
- la scurtcircuit, R  0 şi deci I sc   max . şi U sc  0 E, r
r

3.1.2.2. REŢEAUA ELECTRICĂ. LEGILE LUI KIRCHHOFF

Reţeaua electrică este formată din: - noduri
- ramuri
- ochiuri
Legea I:
Suma intensităţilor curenţilor care intră într-un nod este egală cu suma intensităţilor curenţilor care
ies din acel nod. Sau:  I k  0 , unde se iau cu plus curenţii care intră şi cu minus curenţii care ies.
Legea II:
Suma algebrică a t.e.m. E de pe un ochi este egală cu suma algebrică produselor R  I de pe acel
ochi. Sau:  Ei   R j  I k , unde se alege un sens de parcurgere a ochiului, iar semnele lui Ei şi
i k

respectiv R j  I k se stabilesc în funcţie de modul în care sunt polarităţile surselor şi sensurile curenţilor
faţă de sensul arbitrar ales.

3.1.3. GRUPĂRILE REZISTOARELOR ŞI GENERATOAELOR

3.1.3.1. GRUPĂRILE REZISTOARELOR
a) În serie b) În paralel
I1 R1
R1 R2
I
I
I2 R2
U1 U2
U U

Rezistenţa echivalentă se poate determina prin metoda tensiunilor fictive: Presupunem că la

bornele grupării se aplică o tensiune U. Aceasta determină curenţi fictivi. Astfel:
- pentru gruparea serie:
U  U1  U 2 , unde U 1  I  R1 ; U 2  I  R2 şi U  I  Rs . Se obţine: Rs  R1  R2 ;
- pentru gruparea paralel:
U U U 1 1 1
I  I1  I 2 , unde I1  ; I2  şi I  . Se obţine:   ,
R1 R2 Rp R p R1 R2
Se poate reţine că:
- la gruparea în serie, curentul are aceeaşi intensitate prin toate rezistoarele grupării;
- la gruparea în paralel, tensiunea este aceeaşi la bornele tuturor rezistoarelor grupării.
Pentru mai multe rezistoare, relaţiile se pot generaliza:
n n
1 1
Rs   Rk respectiv  .
k 1 Rk k 1 Rk
- 41 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof. Tiberiu Man

R
Dacă sunt n rezistoare identice, egale cu R, Rs  n  R respectiv Rp 
n

3.1.3.2. GRUPĂRILE GENERATOARELOR E1, r1

a) În serie b) În paralel

E1, r1 E2, r2
E2, r2
Tratarea se poate face asemănător, considerând un consumator fictiv şi
aplicând legile lui Ohm şi Kirchoff, se pot demonstra relaţiile:
E1 E2

r1 r2 1 1 1
Es  E1  E2 ; rs  r1  r2 Ep  ;  
1 1 r r1 r2
 p
r1 r2
La fel, pentru mai multe generatoare, relaţiile se pot generaliza:
n
Ek
n n  r 1 n
1
E s   Ek ; rs   rk E p  k n1 k ;  .
1 rp k 1 rk
k 1 k 1
k 1 rk

E p  E
 Es  n  E 
Iar dacă sunt n generatoare identice,  , respectiv  r .
rs  n  r pr 
 n

3.1.3.3. GRUPĂRI MIXTE

Pentru grupările de rezistoare (sau generatoare) care se pot reduce direct la grupări serie şi paralel,
se pot aplica, în etape, formulele scrise anterior. Pentru cazurile mai complicate, se pot aplica şi alte
metode. Dintre acestea, foarte utile sunt:
a) Metoda tensiunilor fictive (folosită şi anterior):
Presupunem că la capetele grupării se aplică o tensiune fictivă U. Aceasta determină, la intrarea în
grupare, un curent fictiv I, curent care se împarte apoi în alţi curenţi prin fiecare rezistor al grupării. Se
aplică apoi legile lui Kirchhoff, scriindu-se un număr de ecuaţii egal cu numărul de curenţi diferiţi care
apar în reţea. După eliminarea treptată a intensităţilor ficive, rămâne o singură relaţie cu U şi I. Prin
compararea acesteia cu relaţia echivalentă U  I  Re , se poate determina rezistenţa echivalentă Re .
Metoda este foarte utilă, mai ales la grupări simetrice, cum este cea
R R I
din figura alăturată. Din simetrie, deoarece reistenţele pe laturi sunt egale, I
curentul se împarte în părţi egale, I 2 . La fel se întâmplă şi la ieşire I 2 2
R’
(astfel, prin R’ nu trece curent). Scriind de exemplu pentru ramura de sus: I I
I I 2 2
U  R R R R
2 2
şi comparând cu relaţia echivalentă U  I  Re , se obţine: Re  R . U
b) Transfigurarea triunghi - stea A A
Considerăm 3 rezistoare, R1 , R2 şi R3 , plasate
R23
pe laturile unui triunghi ABC. Reţeaua este echivalentă R3 R2
cu o grupare de alte 3 rezistoare, R12 , R23 şi R31 , legate R31 R12
în stea, ca în figura alăturată din dreapta.
Pentru a găsi relaţiile de legătură, procedăm B R1 C B C
astfel: aplicăm o tensiune fictivă între nodurile B şi C,
lăsându-l pe A în gol:

- 42 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof. Tiberiu Man

R1 R2  R3 
- pentru triunghi, R2 şi R3 sunt în serie, iar gruparea lor este în paralel cu R1 şi deci: RBC 
R1  R2  R3
- pentru stea, R31 şi R12 sunt în serie, iar R23 este în gol, deci: RBC  R31  R12 .
Egalând cele două relaţii şi aplicând metoda şi pentru celelalte perechi de noduri, se obţine:
 R1 R2  R3 R1  R1 R2
 R12  R31   R12 
 R1  R2  R3  R1  R2  R3
 R2 R3  R1 R2  R2 R3
 R23  R12  , de unde  R23  .
 R1  R2  R3  R1  R2  R3
 R R  R2 R3  R3 R1
 R31  R23  3 1  R31 
 R1  R2  R3  R1  R2  R3

3.2. ENERGIA ELECTRICĂ. PUTEREA ELECTRICĂ

3.2.1. ENERGIA ELECTRICĂ

3.2.1.1. DEFINIŢIA ENERGIEI ELECTRICE

Pentru orice consumator, sursa efectuează lucru mecanic pentru transportarea sarcinii Δq. Din
definiţia tensiunii, L  U  q , iar din definiţia intensităţii, q  I  t . Acest lucru mecanic reprezintă
practic energia electrică disipată de consumator L  We . Se poate defini deci energia electrică:
We  U  I  t , cu We SI  J
unde U este tensiunea aplicată consumatorului, I este intensitatea curentului care trece prin acesta, iar Δt
este timpul de funcţionare.
Pentru un rezistor, din legea lui Ohm, U  I  R , se pot obţine şi alte formule ale energiei:
We  R  I 2  t sau
U2
We   t .
R

3.2.1.2. EFECTUL TERMIC

Energia electrică, pentru un conductor, se transformă în căldură, acest fenomen se numeşte „efect
termic al curentului electric”, iar expresia căldurii este cunoscută sub numele de legea lui Joule:
Q  R  I 2  t .

3.2.2. PUTEREA ELECTRICĂ

3.2.2.1. DEFINIŢIA PUERII

Se defineşte ca energia degajată în unitatea de timp:
W
P  e , unde P SI  W (watt ) .
t
Formula generală a puterii electrice pentru orice consumator este deci
P U I .
Pentru un consumator rezistiv, se pot obţine formulele echivalente:
U2
P  RI2 sau P  .
R
Din relaţia We  P  t , dacă exprimăm puterea în kW şi timpul în ore, obţinem unitatea de măsură
folosită în practică pentru energie, kWh, unde 1kWh  3,6 10 6 J .

- 43 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof. Tiberiu Man

3.2.2.2. PUTEREA TOTALĂ

Puterea totală debitată de o sursă într-un circuit este Ptot  Pext  Pint  U  I  u  I . Se obţine:
Ptot  E  I .

3.2.2.3. GRAFICUL PUTERII. PUTEREA MAXIMĂ

E2
Puterea pe rezistenţa exterioară este dependentă de valoarea acesteia: PR   R  I 2  R  .
R  r 2
rR
Derivând funcţia, se obţine PR   E 2  . Tabloul de variaţie a funcţiei arată astfel:
R  r 3
R 0 r  P
PR  + + + + + + 0– – – – – – –
Pmax
E2
P R  0        0
4r
Se obţine graficul puterii în funcţie de rezistenţa
consumatorului. Din acesta, se pot trage concluziile:
- la scurtcircit ( R  0 ) şi la mers în gol ( R   ), R
puterea este practic nulă, P  0 ; 0
- puterea maximă este: r
E2
Pmax  , pentru R  r ;
4r
- pentru orice valoare a lui P cuprinsă între 0 şi Pmax, există două valori R1 şi R2 , pentru care
P ( R1 )  P ( R2 ) , iar acestea sunt legate prin relaţia: R1  R2  r 2 .

3.2.3. RANDAMENTUL CIRCUITULUI SIMPLU

Se defineşte astfel:
P
  ext , unde Pext  U  I  R  I 2 , iar Ptotal  E  I  R  r   I 2 .
Ptotal
Se obţin alte două formule echivalente ale randamentului:
U
  , respectiv
E
R
 .
Rr

3.3. MĂSURĂRI ELECTRICE

3.3.1. MĂSURAREA INTENSITĂŢII

3.3.1.1. AMPERMETRUL
Măsurarea intensităţii se face cu ampermetrul. Acesta:
- se montează în serie în circuit; RA R
I
- are rezistenţa internă RA foarte mică A
Ampermetrul ideal are rezistența internă nulă ( RA  0 ).
Un ampermetru ideal se comportă practic ca un fir conductor cu rezistența nulă.

- 44 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof. Tiberiu Man

3.3.1.2. ȘUNTUL AMPERMETRULUI

Şuntul ampermetrului este o rezistenţă suplimentară care se montează I I0 RA
în paralel cu ampermetrul pentru a extinde intervalul de măsurare al acestuia. A
Dacă I0 este intensitatea maximă pe care o poate măsura ampermetrul
Is
şi I este intensitatea maximă (extinsă) pe care vrem să o măsurăm, unde
I  n  I 0 , atunci se poate deduce, cu ajutorul figurii alăturate, că rezistenţa Rs
şuntului trebuie să aibă valoarea:
R
Rs  A , unde n este extinderea intervalului de măsurare.
n 1

3.3.2. MĂSURAREA TENSIUNII

3.3.2.1. VOLTMETRUL
Măsurarea tensiunii se face cu voltmetrul. Acesta:
- se montează în paralel cu porţiunea de circuit pe care U
măsurăm tensiunea; V
- are rezistenţa internă RV foarte mare RV
Voltmetrul ideal are rezistența internă infinită ( RV   ).
Porţiunea de circuit pe care se află un voltmetru ideal poate fi considerată ca fiind echivalentă cu mersul
în gol.

3.3.2.2. REZISTENŢA ADIŢIONALĂ A VOLTMETRULUI

Rezistenţa adiţională a voltmetrului este o rezistenţă suplimentară care se montează în serie cu
voltmetrul pentru a extinde intervalul de măsurare al acestuia.
Dacă U0 este tensiunea maximă pe care o poate măsura
voltmetrul şi U este tensiunea maximă (extinsă) pe care vrem să o
RV U Rad
măsurăm, unde U  n  U 0 , atunci se poate deduce, cu ajutorul
V
figurii alăturate, că rezistenţa adiţională trebuie să aibă valoarea:
Ra  RV  n  1 , unde n este extinderea intervalului de măsurare. U0 Uad

3.3.3. MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE

3.3.3.1. OHMMETRUL
Este aparatul care măsoară direct rezistenţa electrică. Este în esenţă un ampermetru dotat cu o
baterie cu tensiunea U fixă. Când ohmmetrul se conectează la bornele unui rezistor, bateria determină prin
acesta un curent a cărui intensitate o măsoară de fapt aparatul. Din legea lui Ohm, se determină practic
rezistenţa, valoare pe care aparatul o afişează în cele din urmă.

3.3.3.2. METODA AMPERMETRULUI ŞI VOLTMETRULUI

Este o metodă indirectă, cea mai des folosită, bazată pe determinarea rezistenţei electrice din legea
lui Ohm. Se pot utiliza două variante:
a) Varianta (montajul) amonte RA R
IA
În acest caz, ampermetrul măsoară intensitatea reală, în
A
timp ce voltmetrul indică o tensiune eronată, el măsurând şi
tensiunea de pe ampermetru. Astfel, dacă R este rezistenţa
reală, rezistenţa măsurată este V
IV RV
U V I A R A  R 
R    RA  R .
IA IA
Eroarea relativă de măsurare este:
R  R R A
R   .
R R

- 45 -
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof. Tiberiu Man

Iar pentru ca eroarea să fie cât mai mică, este necesar ca R  R A . Deci varianta amonte se
foloseşte pentru rezistenţe mari.
a) Varianta (montajul) aval
În acest caz, voltmetrul măsoară tensiunea reală, în timp ce
ampermetrul indică o intensitate eronată, el măsurând şi intensitatea RA R
IA I
curentului care trece prin voltmetru. Astfel, dacă R este rezistenţa A
reală, rezistenţa măsurată este:
U UV UV R  RV V
R  V    . IV RV
I A I  IV UV  UV R  RV
R RV
Eroarea relativă de măsurare este:
R  R R
R   .
R R  RV
Iar pentru ca eroarea să fie cât mai mică, este necesar ca R  RV . Deci varianta amonte se
foloseşte pentru rezistenţe mici.

3.3.3.3. PUNTEA WHEATSTONE

Este o metodă foarte precisă, în care se folosesc 4 rezistoare
aşezate „în punte”, adică pe laturile unui romb, ca în figura alăturată. R1 R4
Dintre acestea, un rezistor este variabil şi cunoscut, următoarele două au
rezistenţele fixe şi cunoscute, iar cel de-al patrulea este rezistorul A
necunoscut. Pe una dintre diagonale, puntea este alimentată de la o sursă,
iar pe cealaltă diagonală se conectează un ampermetru. R2 R3
Se reglează rezistorul variabil până când ampermetrul indică zero.
Spunem în acest caz că puntea este „echilibrată”. Din legile lui Kirchhoff, E, r
notând curenţii corespunzători, putem scrie:
I1  I 4  I A 0  I1R1  I A RA  I 2 R2
 , respectiv  .
I 2  I A  I3 0  I 4 R4  I 3 R3  I A RA
Deoarece I A  0 , relaţiile devin:
I1  I 4  I 1 R1  I 2 R2
 , respectiv  .
I 2  I 3  I 4 R4  I 3 R3
De aici se obţine relaţia din care se poate calcula rezistenţa necunoscută R4:
R1R3  R2 R4 .

- 46 -