C4

CIRCUITE ELECTRICE LINIARE ÎN CURENT CONTINUU - continuare

1. Rezolvarea reţelelor electrice de c.c. prin metodele generatoarelor echivalente de

tensiune (Thevenin – Helmholtz) şi de curent (Norton)
Metodele generatoarelor echivalente se bazează pe teoremele generatoarelor echivalente de
tensiune şi curent, respectiv pe teorema lui Thevenin - Helmholtz şi pe teorema lui Norton şi
reprezintă, în esenţă, metode de transfigurare.

1.1. Metoda (teorema) generatorului echivalent de tensiune

Intensitatea IAB a curentului electric debitat de o reţea activă liniară pe un rezistor de
rezistenţă R, aparţinând unei laturi oarecare AB, este dată de relaţia:
U AB 0
I AB=
R+ R AB 0
,
R=∞
unde UAB0 este tensiunea la mers în gol ( ) a reţelei între bornele A şi B, iar RAB0 – rezistenţa
echivalentă a reţelei pasivizate (Uek = 0), calculată între bornele A şi B, figura 1.

Fig. 1. Generatorul de tensiune echivalent

Reţeaua dată poate fi înlocuită, în raport cu două borne AB, printr-un generator de tensiune
U e =U AB 0 R =R AB
echivalent, având t.e.m. g şi rezistenţa internă g 0 , figura 1.

U AB 0
R AB 0 << R , atunci I AB=
Dacă R .
O reţea electrică de putere mare poate constitui un bun exemplu pentru un astfel de generator
echivalent.

Exemplu de aplicare a metodei generatorului de tensiune

Se dă schema electrică din figura 2. Se cere să se determine valoare curentului I4 folosind

metoda generatorului de tensiune echivalent.
Conform metodei generatorului de tensiune, curentul cerut are expresia:

1
 U BC 0
I 4=
R 4 + R BC 0
.

Fig. 2. Schema electrică a unei reţele electrice de curent continuu oarecare

Pentru determinarea valorilor necunoscute se elimină latura BDC şi se determină tensiunea

la mers în gol între punctele B şi C, UBC0, figura 3.

Fig. 3. Schema pentru eterminarea tensiunii UBC0 prin eliminarea laturii BDC

Pentru noua reţea formată prin eliminarea laturii BDC se aleg curenţii prin laturi şi sensurile
de parcurgere ale ochiurilor independente. Folosind metoda de rezolvare cu teoremele lui Kircchoff
se poate scrie sistemul format din 3 ecuaţii – una scrisă cu prima teorema şi două cu a doua
teoremă pentru cele două ochiuri independente:

{ {3 1 2 { 1 2
I{ '3=I'1 +I'2 ; ¿ I '1 R1−I '2 R2=U e −U e ; ¿ ¿¿¿ → ¿ I' =I' +I' ; ¿ 2 I' −2I' =0; ¿ ¿
1 2

Prin rezolvarea sistemului rezultă:

' '
I 1 =I 2 ;
' '
I 3 =2 I 2 ;
2
 20 5
I '2 = = A
2 I '2 + 10 I '2 =20 . → 12 3
.

Pentru determinarea lui UBC0 ne interesează I’3. Din relaţiile de mai sus, rezultă:

10
I '3 =2 I '2= A
3
.
Cu valoarea intensităţii curentului I’3 cunoscută vom determina:
10 16
U BC 0 −I '3 R 3=−U e →U BC 0 =−8+ ⋅4= V
3 3 3
.

Se va determina în continuare valoarea rezistenţei echivalente între punctele BC pentru

schema pasivizată ( fig. 4a, b, c).

a. b. c.
Fig. 4. Scheme electrice intermediare pentru determinarea rezistenţei echivalente reţelei pasivizate

1 1 1 2⋅2
= + →R 12 = =1 Ω
R 12 R1 R 2 2+2 .

R12−5=R 12+R5 =1+1=2 Ω

.

R3⋅ R 12−5 4⋅2 4

RBC 0 = = = Ω
R 3 + R 12−5 4+2 3
.

Se va determina valoarea intesităţii curentului I4 folosind formula de la metoda generatorului

echivalent de tensiune:

3
 16
U BC 0 3 16
I 4= = = =1 A
R 4 +R BC 0 4 16
4+
3
.

1.2. Metoda (teorema) generatorului echivalent de curent

Tensiunea UAB produsă de o reţea liniară activă pe rezistenţa R a unei laturi oarecare AB
este dată de relaţia:
I ABsc
U AB =
G+G AB0
,
unde IABsc este curentul de scurtcircuit al reţelei faţă de bornele AB ( R=0 ), GAB0 este conductanţa
G
echivalentă a reţelei pasivizate ( AB0
=1/ R
AB 0 ) faţă de aceleaşi borne AB,

iar G - conductanţa laturii AB ( G=1/ R ), figura 5.

Fig. 5. Generatorul echivalent de curent

Reţeaua dată poate fi înlocuită în raport cu două borne, A şi B, printr-un generator echivalent
I =I
de curent, având curentul g ABsc şi conductanţa internă
Gg=G AB 0=1/R AB0 .
G AB0 << G R AB 0 >> R U AB =( I ABsc /G)=R⋅I ABsc
Dacă , deci , atunci .
O asemenea situaţie se întâlneşte în cazul generatoarelor de mică putere (cum ar fi, de
exemplu, tranzistoarele din circuitele electronice), când curentul din latura AB este practic constant,
nedepinzând practic de R AB .
Ca urmare, schema generatorului de curent echivalent se va folosi, cu precădere, în cazul
generatoarelor de mică putere, deoarece ea pune în evidenţă, cu claritate, faptul că astfel de
generatoare injectează practic un curent constant sub o tensiune la borne variabilă şi
astfel calculele sunt mai simple.

1.3. Exemplu de aplicare a metodei generatorului de curent

4
Să se determine pentru reţeaua din figura 6a tensiunea UAB folosind metoda generatorului de curent.
Se cunosc Ue1=30V, Ue2=20V, R1=1Ω, R2= R5=2Ω, R3=R6=3Ω, R4=30/19Ω.

Rezolvare
Numărul de noduri este N =2, numărul de laturi este L=3.

a. b.

c.

d.

Fig. 6. Reţea de curent continuu (a), aplicarea metodei generatorului de curent (b), reţeaua
pasivizată între puctele A şi B (c), reţeaua pentru verificare (d)
5
 Pentru a calcula tensiune UAB prin metoda generatorului de curent, se va folosi formula:
I ABsc
U AB =
G+G AB 0 .
Pentru început, cu ajutorului schemei din figura 6b se va determina valoarea curentului de
scurtcircuit IAbsc.

Se aleg curenţii prin laturi, I’ şi I’’. Cu teorema a 2-a a lui Kirchhoff se pot scrie ecuaţiile:

{ I ( R1+R 2+R3 )=U e 1 ¿ ¿ ¿ ¿

'

Se calculează apoi rezistenţa echivalentă între punctele A şi B pentru reţeaua pasivizată, R AB0
folosind figura 6c.

1 1 1 1 1 11 30 1 11
= + = + = → R AB 0= Ω →G AB 0 = = S.
R AB 0 R1 + R2 + R3 R5 + R6 6 5 30 11 R AB 0 30

Cu valoare curentului de scurtcircuit şi a conductanţei laturii pasivizate între punctele A

şi B se poate determina valoarea tensiunii UAB :
I ABsc 9 9⋅30
U AB = = = =9 V .
G 4 +G AB 0 19 11 30
+
30 30
Verificare
Pentru verificare, se va calcula tensiunea UAB prin metoda teoremelor lui Kirchhoff. Pentru
început, se determină valoarea intensităţii curentului I3, figura 6d:

{I1+I2=I3 ¿ {I1(R1+R2+R3)+I3 R4=U e1 ¿¿¿¿

{I + I 19 =5 ¿ ¿ ¿ ¿
1
5
3

9⋅19 30
U AB =I 3⋅R 4 = ⋅ =9 V .
30 19

6
 Se observă că valoarea tensiunii este aceeaşi cu cea obţinută prin metoda generatorului de
curent (teorema lui Norton).

2. Rezolvarea reţelelor electrice de curent continuu prin metoda curenţilor ciclici (de
ochiuri sau de buclă)
Metoda curenţilor ciclici (numită şi metoda lui Maxwell) prezintă avantajul că operează cu
un număr mai mic de variabile faţă de metoda teoremelor lui Kirchhoff şi anume, cu O < L, unde O
este numărul de ochiuri fundamentale ale reţelei. Mărimile variabile în ecuaţiile reţelei vor fi în acest
' ' '
caz curenţii de ochiuri (ciclici) I1 ,I 2 ,....... I O - curenţi fictivi atribuiţi ochiurilor fundamentale, astfel
încât curentul din fiecare latură k să fie egal cu suma algebrică a curenţilor ciclici care parcurg latura
respectivă:
I k= ∑ I q
'

k∈q , q = 1,2,.......,O .

Etapele care trebuie parcurse la rezolvarea unei reţele de c.c. prin aplicarea metodei
curenţilor ciclici
1. Determinarea numărului de noduri N şi a numărului de laturi L.
2. Alegerea arbitrară a sensurilor curenţilor din laturi, dacă acestea nu au fost date de la
început.
3. Determinarea ochiurilor fundamentale O şi alegerea arbitrară a sensurilor curenţilor
ciclici ale acestora, care reprezintă, de regulă, şi sensurile de referinţă pe ochiuri.
4. Calculul rezistenţelor proprii şi de cuplaj ale ochiurilor, respectiv al t.e.m. de ochiuri.
R pp= ∑ Rk >0
k∈ p este rezistenţa proprie a ochiului p, respectiv suma aritmetică a
R pq=R qp= ∑ Rk
rezistenţelor laturilor care alcătuiesc ochiul p, iar k∈p poate fi atât pozitivă cât şi
' '
negativă, este rezistenţa de cuplaj dintre ochiurile p şi q. Valoarea este pozitivă dacă I p şi I q au
acelaşi sens prin latura comună şi negativă dacă au sensuri contrare; în cazul în care ochiurile p şi q
nu au laturi comune, rezultă că
R pq=0 ;
U ' = ∑ Ue
e k
Tensiunea electromotoare p k∈ p reprezintă t.e.m. fictivă de ochi, egală cu suma
algebrică a t.e.m. din laturile care alcătuiesc ochiul de circuit p; t.e.m. se iau cu (+) dacă sensurile lor
coincid cu sensul de parcurs pe ochi ( sens de referinţă), respectiv - cu sensurile curenţilor de
ochiuri, şi cu (-) în caz contrar.
5. Scrierea sistemului de ecuaţii ale curenţilor ciclici şi determinarea acestora.
Sistemul de ecuaţii se scrie sub forma:

7
 { {
' ' ' ' ' ' ' ' ' '
{ {
R1 I1+R12I2+. . +R1pIp+R1qIq+. .+R1OIO=U ' ,¿⋮¿ Rp1I1+Rp2I2+. . +Rp Ip+RpqIq+. .+RpOIO=U ' ,¿⋮¿ ¿
e e
1 p
' ' '
Prin rezolvarea sistemului se obţin curenţii de ochiuri ( I 1 ,I 2 ,.....,I O ). Utilizând transformarea
liniară se calculează apoi curenţii de laturi ( 1 2 L ). I ,I ,.....,I
6. Calculul curenţilor din laturi, sumarea fiind făcută pentru toţi curenţii ochiurilor q,
cărora le aparţine latura k.
7. Verificarea rezultatelor obţinute (de exemplu cu teorema de bilanţ a puterilor).

Observaţie: Dacă reţeaua conţine şi surse de curent, ochiul ce conţine o sursă de curent va
avea curentul ciclic este egal cu curentul sursei de curent debitat. De asemenea, în locul ecuaţiei
scrise în sistem din ochiul ce conţine sursa de curent se va scrie ecuaţia egalităţii dintre curentul
ciclic şi curentul debitat de sursă (vezi aplicaţia 2).

2.1. Aplicaţie 1
Se cunosc valorile rezistenţelor R1=R2=R3=R4=R5=R6=1 Ω, Ue1=28V, Ue2=20V. Să se
rezolve reţeaua din figura 7 prin metoda curenţilor ciclici.

Rezolvare
Numărul de noduri este N = 4, numărul de laturi este L = 6, iar numărul de ochiuri
independente este O = L – N + 1 = 3.

Fig. 7. Rezolvarea unei reţele de curent continuu prin metoda curenţilor ciclici
Se aleg arbitrar sensurile curenţilor ciclici I1’, I2’ şi I3’. Se vor determina rezistenţele proprii
şi de cuplaj:

8
 R11= R3+R4+R1= 3 ; R12= R21=R1= 1 ; R13= R31= R3= 1 ;

R22= R5 + R1 + R2= 3 ; R23= R32= - R2= -1 ;

R33= R3 + R6 + R2= 3 .
Se vor determina t.e.m. fictive de ochi: Ue1’= Ue1= 28 ; Ue2’= Ue1 - Ue2= 8 ; Ue3’= Ue2 = 20 .
Ecuaţiile vor fi:

{ ' ' ' ' ' '

3 I 1+I2+I3=28 ¿ I1+3I2−I3=8 ¿ ¿¿¿ { .
Curenţii din laturi vor fi:

{{ { {{
' '' ''
I1=2+I1=9A¿I2=−2+I3=3A¿I3=1+I3=12A¿I4=17A¿I5=−2 2A¿
Verificare
Bilanţul puterilor se scrie:
2 2 2 2 2 2
U e I 1 +U e I 2 =I 1 R 1 + I 2 R 2 + I 3 R3 + I 4 R4 + I 5 R5 + I 6 R6 ⇔
1 2 312 W = 312 W.