Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mihai GABOR
Vă aduc aminte că în cursul #2 am demonstrat că într-un conductor aflat în echilibru electrostatic câmpul
electric este zero.
Cum putem să menținem un curent prin conductor ? Răspunsul este foarte simplu, trebuie să evităm
acumularea de sarcini la capetele conductorului. Cum putem să facem asta ? Prin mutarea sarcinilor de pe
o față a conductorului pe cealaltă față. Acest lucru este realizat de sursa de tensiune electromotoare
(tem).
Să considerăm cel mai simplu circuit care conține o sursă de tensiune electromotoare și un conductor
conectat la bornele acesteia. Să urmărim mișcarea unei sarcini prin circuit. O să pornim de la borna a . Să
presupunem că am luat o sarcină de pe borna b și am mutat-o pe borna a. Astfel, această bornă devine
pozitivă și o să aibă un potențial (Va) mai mare decât borna b (Vb). Deoarece diferența de potențial (Vab =
Va - Vb) este mai mare decât zero, prin conductor o să avem un câmp electric, de la a la b, așa cum este
indicat. Acest câmp electric o să pună sarcinile în mișcare și o să genereze curentul prin conductor. Să
presupunem că sarcina noastră a ajuns în b. Pentru ca acest proces să se repete, trebuie ca sursa să mute
sarcinile pozitive din b în a. Datorită faptului că Va > Vb, în interiorul sursei o să avem un câmp electric așa
cum este indicat (Întotdeauna câmpul electric este pe direcția pe care potențialul scade!). Acest câmp o să
producă o forță electrostatică 𝐹 = 𝑞𝐸 care se opune deplasării sarcinii din b în a. De aceea, sursa trebuie să
genereze o altă forță 𝐹 care să acționeze împotriva forței electrostatice și care să deplaseze sarcina din b în
a. Observați că această forță nu poate fi de natură electrostatică. De exemlu, într-o baterie ea este asociată
cu procesele de difuzie datorită diferitelor concentrații ale electroliților rezultați în urma reacțiilor chimice.
Pentru a muta sarcinile din b în a sursa de tem trebuie să efectueze un lucru mecanic împotriva câmpului
electric. Dacă nu am avea forța non-electrostatică F, atunci câmpul ar deplasa sarcinile din a în b și ar
efectua la deplasarea unei cantități infinitezimale de sarcină dq lucrul mecanic infinitezimal:
𝑑𝐿 = (𝑉 − 𝑉 )𝑑𝑞 = 𝑉 𝑑𝑞 = 𝜀𝑑𝑞
Sursa de tem trebuie să învingă câmpul, deci la limită trebuie să efectueze un lucru mecanic egal cu cel
produs de câmp:
𝑑𝐿 = 𝜀𝑑𝑞
Observăm că prin efectuarea acestui lucru mecanic și mutarea sarcinilor de pe borna b pe borna a, sursa
păstrează diferența de potențial constantă între acestea. Astfel, putem să definim în general o sursă de
tem ca fiind un dispozitiv cu două borne care păstrează diferența de potențial constantă între acestea.
𝑑𝐿 = 𝜀𝑑𝑞
𝑑𝐿 = 𝜀𝑖𝑑𝑡
Conform legii conservării energiei, lucrul mecanic produs de sursă trebuie să fie egal cu energia disipată
pe rezistența de sarcină R.
𝑃= 𝑖 𝑅
𝑑𝐸 = 𝑖 𝑅𝑑𝑡
Ținând cont că 𝑑𝐿 = 𝑑𝐸 ⇒ 𝑖 𝑅 = 𝜀𝑖 ⇒
𝜀
𝑖 = ⎯⎯
𝑅
Dacă sursa nu este ideală, adică 𝑟 ≠ 0 o să avem disipare de energie și pe rezistența internă a sursei, adică
𝑑𝐸 = (𝑖 2 𝑅 + 𝑖 2 𝑟)𝑑𝑡 atunci:
𝜀
𝑖 = ⎯⎯⎯⎯⎯
𝑅+𝑟
Pentru a calcula puterea pe care o poate furniza sursa, trebuie să ținem cont de faptul că pentru un anumit
curent i avem o disipare de putere pe rezistența internă a acesteia 𝑖 𝑟, astfel:
𝑃 = 𝜀𝑖 − 𝑖 𝑟
𝜀 12𝑉
𝑖 = ⎯⎯⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯= 2 A
𝑅+𝑟 6Ω
Vab = iR = 2 A ∗ 4 Ω = 8 𝑉.
Observați că dacă nu avem rezistență conectată la sursă (sursa este în gol) atunci voltmetrul ne indică tem
𝜀 produsă de sursă; dacă avem rezistență de sarcină tesiunea de la bornele sursei o să scadă cu 𝑖𝑟.
Care este puterea debitată de sursă și care este puterea disipată pe rezistența R?
𝑃 ă = 𝜀𝑖 − 𝑖 𝑟 = 12 𝑉 ∗ 2𝐴 − 4𝐴 ∗ 2Ω = 16 𝑊
⇒ Puterea debitată de sursă este disipată pe
rezistor
𝑃 = 𝑖 𝑅 = 4𝐴 ∗ 4Ω = 16 𝑊
Ce ne indică voltmetrul și ampermetrul în cazurile de mai jos ? Cine răspunde corect primește o
Mai sus am spus „De la sursă și până la rezistența de sarcină potențialul o să rămână constant„ De ce se
întâmplă asta ? Cine răspunde corect primește o:
Completați diagrama de mai jos aferentă circuitului dacă 𝜀1 = 4.4 𝑉 , 𝜀2 = 2.1 𝑉 , 𝑟1 = 2.3 Ω , 𝑟2 =
1.8 Ω , 𝑅 = 5.5.3 Ω ?
Fizicianul german Gustav Kirchhoff enunțat două legi importante care se aplică circuitelor electrice.
Matematic: ∑ ∆𝑉 = 0.
Există cazuri când această lege nu este valabilă, de exemplu în cazul în care curentul electric se
datorează unui câmp electric indus de variația unui flux magnetic. Un astfel de câmp electric nu este
conservativ. O să arătăm aceasta în cursurile următoare.
𝜀 10.1 𝑉
𝑖 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯ = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯≅ 40 𝐴
𝑅 +𝑟 0.25 𝛺
𝜌𝐿 (1.7 × 10 Ω. m)(3 m)
𝑅 = ⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ ≅ 2.6 mΩ
𝐴 𝜋(0.25 × 10 m)
. .
𝑖 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= 71 A mult mai mare decât cu bateria slabă
( . . )
𝑖 = 76 𝐴 iar 𝑖 = −5 A
Faptul că 𝑖2 este negativ înseamnă că are sensul invers față de cum l-am ales noi. Acest curent o să încarce
bateria slabă. Deci bateria bună o să încarce bateria slabă și o să învârtă și motorul prin intermediul
electromotorului.
𝜀 − 𝑖𝑅 − 𝑖𝑅 − 𝑖𝑅 = 0 sau 𝜀 − 𝑖𝑅 = 0 sau
𝜀 𝜀
i = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ i = ⎯⎯⎯
𝑅 +𝑅 +𝑅 𝑅
De aici, deoarece curentul și tem sunt aceleași în cele două circuite o să obținem:
𝑅 = 𝑅 + 𝑅 + 𝑅 sau 𝑅 = ∑ 𝑅
𝑖 = 𝑖1 + 𝑖2 + 𝑖3 , dacă înlocuim:
1 1 1
𝑖=𝑉 ⎯⎯+ ⎯⎯+ ⎯⎯ în circuitul echivalent 𝑖 = ⎯⎯⎯ de aici:
1 2 3
1 1 1 1 𝟏 𝟏
⎯⎯ = ⎯⎯+ ⎯⎯+ ⎯⎯ sau ⎯⎯ = ∑𝑵
𝒋=𝟏 ⎯⎯
1 2 3 𝑹𝐞 𝑹𝒋
În cazul conexiunii în paralel rezistența echivalentă este mai mică decât cea mai mică dintre
valorile rezistențelor conectate. În cazul conexiunii în serie rezistența echivalentă este mai
mare decât cea mai mare dintre valorile rezistențelor conectate.
În cazul conexiunii în serie capacitatea echivalentă este mai mică decât cea mai mică dintre
valorile capacităților condensatorilor conectați. În cazul conexiunii în paralel capacitatea
echivalentă este mai mare decât cea mai mare dintre valorile capacităților condensatorilor
conectați.
4.3 Circuite RC
𝑑𝐿 = 𝜀𝑑𝑞
𝑑𝐸 ă = 𝑖 𝑅𝑑𝑡
În relația de mai sus, primul termen este puterea debitată de sursă, al doilea termen este puterea disipată
de rezistor iar al treilea este puterea înmagazinată în condensator. Este de așteptat să fie așa, deoarece
puterea este rata cu care se livrează (sau se disipă) lucrul mecanic sau energiei ( adică ⎯⎯ sau ⎯⎯ )
ε = 𝑖𝑅 +
ε = ⎯⎯𝑅 + ⎯ , puteți să observați că aceasta nu este altceva decât a 2-a lege a lui GK.
∫ ⎯⎯⎯⎯ = − ⎯⎯ ∫ 𝑑𝑡 , limitele de integrare sunt foarte simplu de ales. În partea dreaptă am integrat de la
−
momentul inițial până la un moment oarecare t, iar în partea stângă de la sarcina
care se afla pe armăturile condensatorului la momentul inițial (adică 0) până la
sarcina care se află pe condensator la momentul t (adică q). După integrare:
⎯⎯⎯
ln ⎯⎯⎯⎯= − ⎯⎯ ⟹ 𝑞 − 𝜀𝐶 = −𝜀𝐶𝑒 sau:
⎯⎯⎯
𝑞 = 𝜀𝐶 1 − 𝑒 o să notăm 𝜏 = 𝑅𝐶, constanta de timp a circuitului, atunci:
Curentul se poate obține ținând cont că 𝑖 = ⎯⎯, adică prin derivarea relației de mai sus
⎯⎯⎯
𝑖 = ⎯𝑒 = ⎯𝑒 pentru a fi mai riguroși matematic putem scrie 𝑖(𝑡) = ⎯ 𝑒
O să încercăm să înțelegem relațiile de mai sus. La momentul inițial t = 0 relațiile de mai sus devin:
𝑞(0) = 𝜀𝐶 1 − 𝑒 = 𝜀𝐶 ( 1 − 1) = 0
𝑖(0) = ⎯ 𝑒 =⎯
Deci, la momentul inițial (imediat după ce închidem întrerupătorul) sarcina de pe condensator este zero
(nu a avut încă timp să se încarce). La acest moment curentul este maxim și este egal cu 𝑖 = ⎯.
Haideți să vedem ce se întâmplă după un timp foarte lung 𝑡 = ∞
⎯⎯
𝑞(∞) = 𝜀𝐶 1 − 𝑒 = 𝜀𝐶 ( 1 − 0) = 𝜀𝐶
⎯⎯
𝑖(0) = ⎯ 𝑒 =0
Deci, după un timp relativ lung sarcina de pe condensator este maximă și egală cu 𝑞 = 𝜀𝐶
(condensatorul este încărcat complet). La acest moment curentul este zero (după încărcarea
condensatorului curentul în circuit se va opri).
Deci, după un timp 𝑡 = 𝜏 = 𝑅𝐶 sarcina de pe condensator este la 63% din valoarea ei maximă iar
curentul este la 37% din valoarea lui maximă.
O să reprezentăm grafic ecuațiile care ne dau sarcina și curentul în funcție de timp pentru un circuit
pentru care R = 2kΩ, C = 1𝜇𝐹 și 𝜀 = 10 𝑉.
După cum am explicat mai sus, puteți să observați că la momentul inițial curentul este maxim și egal cu
𝑖 = 𝜀/𝑅, apoi acesta scade exponențial spre zero, la 𝑡 = 𝜏 = 𝑅𝐶 curentul are valoarea
𝑖 = 0.37 𝑖 . În cee ce privește sarcina de pe armăturile condensatorului, la momentul inițial aceasta
este zero și crește asimptotic spre valoarea maximă 𝑞 = 𝜀𝐶, la 𝑡 = 𝜏 = 𝑅𝐶 aceasta are valoarea 𝑞 =
0.63 𝑞 .
Puteți să observați că acest fenomen de încărcare a condensatorului nu este un fenomen liniar, pe măsură
ce acesta se încarcă devine tot mai greu să-l încărcăm, adică pe măsură ce se acumulează sarcină pe
condensator este tot mai dificil să adăugăm sarcină suplimentară. Oare de ce ?
0 = 𝑑𝐸 ă + 𝑑𝐸 ⟹
că 𝑖 = ⎯⎯
0 = ⎯⎯𝑅 + ⎯ , puteți să observați că aceasta nu este altceva decât a 2-a lege a lui GK.
⎯⎯⎯
ln ⎯⎯= − ⎯⎯ ⟹ 𝑞 = 𝑞 𝑒
Curentul se poate obține ținând cont că 𝑖 = ⎯⎯, adică prin derivarea relației de mai sus
⎯⎯⎯
𝑖 = − ⎯⎯𝑒 = − ⎯⎯𝑒 pentru a fi mai riguroși matematic putem scrie 𝑖(𝑡) = − ⎯⎯𝑒
Dacă ținem cont de faptul că 𝜀 = ⁄ , unde 𝜀 este tensiunea sursei de tem cu care am încărcat condensatorul și
dacă notăm 𝑖 = ⁄ , relațile de mai sus devin:
𝑞(𝑡) = 𝜀𝐶𝑒 =𝑞 𝑒
𝜀
𝑖(𝑡) = − ⎯⎯𝑒 = −𝑖 𝑒
𝑅
Semnul - din ecuația curentului ne arată că acesta are sensul invers față de cazul când am încărcat condensatorul.
O să reprezentăm grafic ecuațiile care ne dau sarcina și curentul în funcție de timp pentru un circuit pentru care
R = 2kΩ, C = 1𝜇𝐹 și 𝜀 = 10 𝑉.
Observăm că în acest caz sarcina de pe condensator și curentul scad exponențial. Semnul - de pe axa
verticală a curentului ne indică faptul că acesta are sens invers față de cazul când l-am încărcat.
Energia scânteii este egală cu energia înmagazinată în condensator la momentul când aceasta o va
produce. O să vedem cum scade energia înmagazinată în condensator în timp și o să calculăm cât trebuie
să așteptăm până scade sub valoarea critică.
În primul rând trebuie să ținem cont că mașina are 4 anvelope, deci circuitul nostru o să fie
sau echivalent
⎯⎯⎯
𝐸 = ⎯⎯ unde 𝑞 = 𝑞 𝑒 de aici:
𝐸 = 𝑒 𝑞 𝑞 = 𝐶𝑉
În final obținem:
𝐶𝑉 ⎯⎯⎯
𝐸 = ⎯⎯⎯⎯𝑒
2
Putem să logaritmăm această relație și să obținem timpul în funcție de energie și apoi să calculăm timpul
pentru pe care trebuie să-l așteptăm ca energia să scadă sub 50 mJ.