Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mihai GABOR
Densitatea de electroni din banda de conducție (BC) depinde de numărul de stări disponibile în banda de
conducție, deoarece, conform cu Pauli, numai un singur electron poate ocupa o stare dată (ignorăm pentru
moment spinul). Când am discutat despre formarea benzilor de energie am spus că acestea sunt formate
prin suprapunerea nivelelor de energie atomice. În continuare o să determinăm densitatea acestor nivele
de energie din BC, care ne va permite în final să determinăm densitatea de electroni din BC.
Electronii din BC se pot mișca relativ liber prin cristal, atât doar că aceștia rămân confinați în interiorul
cristalului. Astfel, într-o primă aproximație, putem să considerăm un electron din BC ca un electron liber
într-o groapă de potențial infinită 3D, a cărui energie potențială se poate scrie ca
𝑉(𝑥, 𝑦, 𝑥) = 0, dacă 0 < 𝑥 < 𝑎 sau 0 < 𝑦 < 𝑎 sau 0 < 𝑧 < 𝑎 și 𝑉(𝑥, 𝑦, 𝑥) → ∞ în rest,
unde am presupus cristalul ca fiind un cub de latură a. În cursul #10 am arătat că pentru un electron liber
într-o groapă de potențial 1D infinită energia era dată de:
ℏ 𝑘
𝐸 = ⎯⎯⎯⎯⎯
2𝑚
𝑘 =𝑘 +𝑘 +𝑘 = 𝑛 +𝑛 +𝑛 ⎯ unde 𝑘 = ⎯ 𝑛 , 𝑘 = ⎯ 𝑛 , și 𝑘 = ⎯ 𝑛 , iar 𝑛 , 𝑛 și 𝑛
sunt numere întregi pozitive.
𝑘 − 𝑘 = (𝑛 + 1) ⎯ − 𝑛 ⎯ = ⎯
𝜋
𝑉 = ⎯⎯
𝑎
𝑑𝑉 1 4𝜋𝑘 𝑑𝑘
𝑑𝑁 = 2 ⎯⎯⎯ = 2 ⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑉 8 𝜋
⎯⎯
𝑎
Aici 2 se datorează faptului că pentru fiecare stare avem de fapt două stări posibile pentru cele două
orientări ale spinului, iar 1/8 se datorează faptului că trebuie să considerăm numai o optime din volumul
total deoarece avem numai 𝑘 , 𝑘 și 𝑘 pozitivi.
𝑑𝑁 = 𝑔(𝑘)𝑑𝑘
de unde
O să vrem să determinăm densitatea de stări în funcție de energie. Pentru asta o să ținem cont de faptul că
pentru un electron liber
⎯⎯⎯
𝑘 = ⎯⎯⎯
ℏ
sau 𝑘 = ⎯⎯⎯
ℏ
dacă diferențiem
1 ⎯⎯⎯
𝑚
𝑑𝑘 = ⎯⎯ ⎯⎯⎯𝑑𝐸
ℏ 2𝐸
𝑎 2𝑚𝐸 1 ⎯⎯⎯ 𝑚
𝑔(𝐸)𝑑𝐸 = ⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯ ⎯⎯⎯𝑑𝐸
𝜋 ℏ ℏ 2𝐸
4𝜋𝑎 / ⎯⎯
𝑔(𝐸)𝑑𝐸 = ⎯⎯⎯⎯⎯(2𝑚) √𝐸 𝑑𝐸
ℎ
( ) / ⎯⎯
𝑔(𝐸) = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯√𝐸 (∗∗)
Această relație ne spune că pentru electronii liberi densitatea de stări crește odată cu energia stărilor.
Exemplul#1 Calculați numărul de stări pe unitatea de volum pentru electroni liberi de energii între 0 și
1eV.
4𝜋(2𝑚) / ⎯⎯
𝑁= 𝑔(𝐸)𝑑𝐸 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ √𝐸 𝑑𝐸
ℎ
( ) ă ă
𝑁 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯ ⎯ 𝐸 prin înlocuire obținem 𝑁 = 4.5 × 10 ⎯⎯⎯⎯= 4.5 × 10 ⎯⎯⎯⎯ !!!
ℏ 𝑘
𝐸 = 𝐸 + ⎯⎯⎯⎯⎯
2𝑚∗
unde 𝐸 este minimul maximul benzii de conducție și 𝑚∗ masa efectivă a electronilor din BC. Putem să
rescriem acestă relație
ℏ 𝑘
𝐸 − 𝐸 = ⎯⎯⎯⎯⎯
2𝑚∗
care ne spune că în apropierea minimului benzii de conducție putem să considerăm electronii ca fiind
liberi și având masa efectivă 𝑚∗ . Haideți să comparăm această cu relația care ne dă energia electronilor
liberi
ℏ 𝑘
𝐸 = ⎯⎯⎯⎯⎯
2𝑚
și pe care am folosit-o pentru a determina densitatea de stări (∗∗). Astfel, putem să generalizăm densitatea
de stări și să scriem denistatea de stări pentru electronii din BC ca fiind:
4𝜋(2𝑚∗ ) / ⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑔 (𝐸) = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ 𝐸 − 𝐸
ℎ
Folosind aceleași argumente și știind că pentru golurile din BV energia poate fi scrisă (cursul #12):
ℏ 𝑘
𝐸 − 𝐸 = ⎯⎯⎯⎯⎯
2𝑚∗
/
4𝜋 2𝑚∗ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑔 (𝐸) = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ 𝐸 − 𝐸
ℎ
Bineînțeles, pentru energii mai mari decât EV și mai mici
decât EC ne aflăm în interiorul benzii interzise și iar
densitatea de stări este zero. Densitatea de stări pentru
cele două benzi este reprezentată schematic în figura
alăturată.
4𝜋(2𝑚∗ ) / ⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑁= 𝑔 (𝐸)𝑑𝐸 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ 𝐸 − 𝐸 𝑑𝐸
ℎ
∗
𝑁= (𝐸 − 𝐸 ) 𝑁 = 2.12 × 10 𝑠𝑡ă𝑟𝑖/𝑐𝑚
Deoarece atât în BC cât și în BV avem de-a face cu un număr foarte mare de stări și de particule (electroni
sau goluri), trebuie să tratăm problema ocupării stărilor din punct de vedere statistic.
Haideți să vedem câte posibilități avem de plasare a electronilor pe nivelele de energie. Dacă ar fi să
plasăm un electron pe una din stări am avea 𝑔 posibilități unde să-l plasăm. Dacă am pune un al doilea
electron am avea 𝑔 − 1 posibilități, dacă am pune un al treilea electron am avea 𝑔 − 2 posibilități
ș.a.m.d. Cu toate acestea, trebuie să ținem cont că electroni sunt indiscernabili, aceasta înseamnă că toate
aranjamentele în care am inversa electroni între ei nu sunt aranjamente separate. Adică, dacă am avea, de
exemplu, doi electroni pe un nivel cu două stări am avea un singur aranjament posibil în care "electronii
ocupă cele două stări", și nu două aranjamente în care "primul electron ocupă prima stare, al doilea
electron ocupă a doua stare" și "primul electron coupă a doua stare și al doilea electron ocupă prima
stare", aceasta deoarece nu putem să identificăm electronii, nu putem să spunem care este primul și care
este al doilea. Astfel, numărul total de moduri în care am putea distribui 𝑁 electroni pe nivelul de energie
j care are 𝑔 stări este dat de:
…( ( )) !
𝑊 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
! ! !
Dacă avem un număr de n nivele de energie, numărul total de aranjamente posibile o să fie
𝑔!
𝑊= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑁! 𝑔 −𝑁 !
Cea mai probabilă distribuție a electronilor pe stările de energie o să fie cea pentru care W este maxim
pentru un număr fix de electroni și o energie totală dată. (Cantitatea 𝑆 = 𝑘 𝑙𝑛𝑊 se numește entropie).
𝑁(𝐸) 1
⎯⎯⎯⎯⎯= 𝑓 (𝐸) = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑔(𝐸) ⎯⎯⎯⎯
𝑒 +1
Pentru a înțelege această funcție și energia Fermi o să considerăm prima dată cazul în care temperatura
este zero 𝑇 = 0 𝐾. Observăm că
𝑓 𝐸 = = =1 𝐸 < 𝐸 și
1 1
𝑓 (𝐸 = 𝐸 ) = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= ⎯⎯
⎯⎯⎯ 2
𝑒 +1
Ceea ce înseamnă că probabilitatea de ocupare a unei stări de energie egală cu energia Fermi este 1/2.
Aceasta este definiția energiei Fermi.
Putem să concluzionăm că pentru 𝑇 > 0 𝐾, avem o probabilitate non-nulă ca anumite stări de energie mai
mare decât 𝐸 să fie ocupate cu electroni , iar anumite stări de energie mai mică decât 𝐸 să fie libere.
Exemplul#3 Calculați probabilitatea ca o stare de energie mai mare decât 𝐸 cu 3𝑘 𝑇 să fie ocupată de
un electron, dacă T = 300 K.
1 1 1
𝑓 (𝐸) = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= 4.79 %
⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯ 20.09 + 1
𝑒 +1 𝑒 +1
𝑓 𝐸 =𝑒
În figura de mai jos sunt reprezentate schematic structura de benzi, densitate de stări, funcția de distribuție
FD, precum și concentrația de electroni din BC și de goluri din BV. Din figură putem observa că
densitatea de electroni din banda de conducție este dată de produsul dintre densitatea de stări 𝑔 (𝐸) și
funcția de distribuție 𝑓 (𝐸). Similar, densitatea de goluri din banda de valență este dată de produsul
dintre densitatea de stări 𝑔 (𝐸) și funcția de distribuție 1 − 𝑓 (𝐸).
𝑛 = ∫ 𝑔 (𝐸)𝑓 (𝐸)𝑑𝐸
limita inferioară de integrare trebuie să fie E iar limita superioară ar trebuii să fie maximul benzii de
conducție. Deoarece funcția FD scade rapid la zero, putem să punem limita superioară infinit. Astfel
𝐸−𝐸
𝜉 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑘 𝑇
Astfel
4𝜋(2𝑚∗ 𝑘 𝑇) / ⎯⎯⎯⎯⎯ /
𝑛 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯𝑒 𝜉 𝑒 𝑑𝜉
ℎ
O să notăm
/
2𝜋𝑚∗ 𝑘 𝑇
𝑁 = 2 ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
ℎ
⎯⎯⎯⎯⎯
𝑛=𝑁 𝑒
unde 𝑁 se numește densitatea efectivă de stări din BC și care reprezintă densitatea de stări disponibile în
BC pentru formarea de perechi electron-gol la o anumită temperatură
𝑝 = ∫ 𝑔 (𝐸)(1 − 𝑓 (𝐸))𝑑𝐸
Similar cu cazul electronilor din BC, limita inferioară de integrare trebuie să fie −∞ iar limita superioară
trebuie să fie maximul benzii de valență E . Astfel
/
4𝜋 2𝑚∗ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯
𝑝= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ 𝐸 − 𝐸 𝑒 𝑑𝐸
ℎ
1 1 ⎯⎯⎯⎯
1 − 𝑓 (𝐸) = 1 − ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯≈ 𝑒
⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯
𝑒 +1 𝑒 +1
⎯⎯⎯⎯⎯
𝑝=𝑁 𝑒
unde
/
2𝜋𝑚∗ 𝑘 𝑇
𝑁 =2
ℎ
2022 - Curs Page 8
/
2𝜋𝑚∗ 𝑘 𝑇
𝑁 = 2 ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
ℎ
se numește densitatea efectivă de stări din BV și care reprezintă densitatea de stări disponibile în BV pentru
formarea de perechi electron-gol la o anumită temperatură.
𝑛=𝑝=𝑛
⎯⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯
𝑛 = 𝑛𝑝 = 𝑁 𝑁 𝑒 =𝑁 𝑁 𝑒
În tabelul de mai jos sunt sumarizate câteva mărimi importante pentru Si, GaAs și Ge.
În primul rând trebuie să calculăm N la 400 K. Din relațiile de mai sus observăm că:
/
400
𝑁 (400 𝐾) = 𝑁 (300 𝐾) ⎯⎯⎯ = 1.60 × 10 cm
300
⎯⎯⎯⎯⎯ .
⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝑝=𝑁 𝑒 = (1.60 × 10 cm ) 𝑒 . = 6.43 × 10 cm
.
⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ /
𝑛 (250 𝐾) = 𝑁 𝑁 𝑒 = (2.8 × 10 ) (1.04 × 10 ) 𝑒 . × = 1.24 × 10 cm
.
⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ /
𝑛 (400 𝐾) = 𝑁 𝑁 𝑒 = (2.8 × 10 ) (1.04 × 10 ) 𝑒 . × = 3.04 × 10 cm
sau 𝑛 (400 𝐾) = 1.74 × 1012 cm−3 observați variația cu patru ordine de mărime a lui 𝑛 la variația
temperaturii între 250 și 400 K.
De ce este sticla izolatoare ? Gorilla glass (GG) este un exemplu de sticlă care se folosește pentru ecranele
telefoanelor mobile. Lărgimea benzii interzise pentru acest tip de sticlă este de 3.5 eV. Haideți să calculăm
factorul exponențial (probabilitatea de formare a unei perechi electron-gol) care intervine în relația care ne
dă concentrația de purtători intrinseci pentru Si și pentru acest tip de sticlă la 300 K.
.
⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
GG: 𝑒 . × = 1.66 × 10
.
⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
Si: 𝑒 . × = 3.36 × 10
Observați diferența de 40 de ordine de mărime între aceste două mărimi pentru Si și GG. Aceasta ne spune
că practic pentru GG probitatea de a se forma o pereche electron-gol la temperaturi obișnuite este nulă.
⎯⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯⎯
𝑁 𝑒 =𝑁 𝑒
1 1 𝑁 1 3 𝑚∗
𝐸 = ⎯⎯ (𝐸 + 𝐸 ) + ⎯⎯𝑘 𝑇𝑙𝑛 ⎯⎯⎯ = ⎯⎯ (𝐸 + 𝐸 ) + ⎯⎯𝑘 𝑇𝑙𝑛 ⎯⎯⎯
2 2 𝑁 2 4 𝑚∗
Exemplul #6. Calculați poziția nivelului Fermi pentru Si la T = 300 K relativ la mijlocului benzii
interzise.
Din tabelul de mai sus știm că pentru Si masa efectivă a golurilor este 𝑚∗ = 0.56𝑚 iar a electronilor este:
𝑚∗ = 1.08𝑚
Astfel:
1 3 𝑚∗ 3 0.56
E − ⎯⎯ (𝐸 + 𝐸 ) = ⎯⎯𝑘 𝑇ln ⎯⎯⎯
∗ = ⎯⎯ (0.0259) ln ⎯⎯⎯⎯ = −12.8 meV
2 4 𝑚 4 1.08
Deci nivelul Fermi se află cu 12.8 meV sub mijlocul benzii interzise. Deoarece jumătate din lărgimea
benzii interzise este 560 meV, putem să aproximăm că nivelul Fermi pentru Si este aproximativ la
jumătatea benzii interzise.
Semiconductorul intrinsec este un material proprietăți fizice interesante, care se folosește în primul rând în
dispozitive optoelectronice, însă pentru majoritatea aplicațiilor, dispozitivele electronice se realizează cu
semiconductori extrinseci. Semiconductori extrinseci se obțin prin doparea semiconductorilor intrinseci cu
mici cantități de atomi străini. Un procent tipic de dopaj este de 1 ppm (ppm = parte per milion), adică de
un atom de impuritate la 1 milion de atomi din semiconductorul gazdă. Semiconductorul extrinsec obținut
are proprietățile electrice mult modificate față de materialul intrinsec de la care s-a pornit.
Haideți să pornim de la rețeaua 2D a Si. Si are configurația electronică 1s2 2s2 2p6 3s2 3p2. Ultimii 4
electroni sunt electroni de valență care participă la legături. Astfel, în rețeaua cristalină avem în noduri ioni
de Si înconjurați de patru electroni de valență negativi
Pentru a înțelege mai bine distribuția densităților de electroni și goluri în semiconductori extrinseci, în
figura de mai jos sunt reprezentate schematic structura de benzi, densitate de stări, funcția de distribuție
FD, precum și concentrația de electroni din BC și de goluri din BV. Am văzut că pentru un semiconductor
intrinsec nivelul Fermi se află aproximativ la mijlocul benzii interzise. Deoarece prin dopare se schimbă
distribuția purtătorilor pe nivele de energie, și energia Fermi trebuie să se modifice, deoarece ea este
strâns legată de aceasta. Pentru un semiconductor de tip n nivelul Fermi se va apropia de baza BC, iar
pentru un semiconductor de tip p acesta se va apropia de partea superioară a BV.
⎯⎯⎯⎯⎯
𝑛=𝑁 𝑒
⎯⎯⎯⎯⎯
𝑝=𝑁 𝑒
sunt valabile și în cazul semiconductorului extrinsec, atâta doar că trebuie să ținem cont de noua poziție a
nivelului Fermi.
Un rezultat important este faptul că produsul 𝑛𝑝 pe care l-am calculat pentru semiconductorul intrinsec
⎯⎯⎯
𝑛𝑝 = 𝑛 = 𝑁 𝑁 𝑒
nu depinde de poziția nivelului Fermi. Aceasta înseamnă că indiferent dacă semiconductorul este dopat
sau nu, produsul dintre concentrația de electroni din BC și goluri din BV rămâne constant la o anumită
temperatură și depinde numai de lărgimea benzii interzise. Relația de mai sus se mai numește și ecuația
purtătorilor intrinseci.
Să presupunem că avem un semiconductor pe care îl dopăm atât n cât și p. Acest tip de semiconductor se
numește semiconductor compensat. Să presupunem de asemenea că toate impuritățile sunt ionizate, adică
toți electroni de pe nivelul donor au ajuns în BC și toate golurile de pe nivelul acceptor au ajuns în BV.
Numărul de atomi donori o să-l notăm cu N (aceștia sunt pozitivi deoarece au donat un electron) iar
numărul de atomi acceptori o să-l notăm cu N (aceștia sunt negativi deoarece au acceptat un electron).
Datorită faptului că per ansamblu semiconductorul este neutru din punct de vedere electric, atunci
𝑛+𝑁 = 𝑝+𝑁
dacă îl scriem pe 𝑝 din ecuația purtătorilor intrinseci ca 𝑝 = 𝑛 /𝑛, atunci ecuația de mai sus devine:
𝑛
𝑛 + 𝑁 = ⎯⎯⎯+ 𝑁
𝑛
dacă rezolvăm în funcție de n o să obținem:
⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
( )
𝑛 = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯ + ⎯⎯⎯⎯⎯ +𝑛
Ecuațiile de mai sus sunt general valabile și ne dau concentrația de electroni din BC și goluri din BV
pentru un semiconductor dopat aflat la temperaturi nu foarte joase (astfel încât toți atomi de impurități să
fie ionizați).
Exemplul#7: Determinați concentrația de electroni din BC și goluri din BV pentru Si la 300 K dacă este
dopat n cu N = 10 cm ; sau (b) dacă este dopat p cu N = 10 cm .
(a) știm că pentru Si la 300 K concentrația purtătorilor intrinseci este n = 1.5 × 10 cm , din ecuațile
de mai sus:
⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
( )
𝑛 = ⎯⎯⎯ + ⎯⎯ + 𝑛 = ⎯⎯⎯ + ⎯⎯⎯ + (1.5 × 10 ) ≅ 10 cm ;
iar
𝑛 (1.5 × 10 )
𝑝 = ⎯⎯⎯= ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯ ≅ 2 × 10 𝑐𝑚
𝑛 10
observăm că pentru Si dopat n, la 300 K, concentrația de electroni din BC este practic egală cu
concentrația de dopanți n, adică 𝑁 , iar concentrația de goluri din BV este relativ neglijabilă. Practic, Si
dopat n, are conducție majoritară prin electroni.
Folosind relațiile de mai sus se poate determina ușor poziția nivelului Fermi pentru un semiconductor
dopat în funcție de temperatură și de concentrația impurităților (𝑁 sau 𝑁 ). Cine obține expresia
dependenței nivelului Fermi relativ la 𝐸 (sau la 𝐸 ) pentru un semiconductor de tip n (sau de tip p)
primește 3 *.
𝑗 = 𝑛𝜇 + 𝑝𝜇 𝑒𝐸
și 𝜇 = ⎯⎯⎯
∗ sunt mobilitatea electronilor din BC și a
Sursa: Pierret
𝜎 = 𝑛𝜇 + 𝑝𝜇 𝑒
1 1
𝜌 = ⎯⎯ = ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯
𝜎 𝑛𝜇 + 𝑝𝜇 𝑒
Un motiv important pentru care se folosesc semiconductori extrinseci pentru realizarea dispozitivelor
electronice este că faptul că prin dopaj conductivitatea semiconductorului crește iar rezistivitatea acestuia
scade ceea ce va genera automat o scădere a pierderilor prin efect Joule în semiconductor.
𝜎 ≅ 𝑛𝜇 𝑒
Semiconductorul compensat este la temperatura camerei, astfel că putem presupune că dopanții sunt
complet ionizați (regim extrinsec) și, deoarece proba este de tip n, putem presupune 𝑛 = 𝑁 − 𝑁 ≫ 𝑛 ,
de unde