UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" DIN BUCURESTI

CATEDRA DE FIZICĂ

LABORATORUL ELECTRICITATE SI MAGNETISM

BN – 119

FORŢA ELECTROSTATICĂ. VERIFICAREA INDIRECTĂ

A LEGII LUI COULOMB

2007
 FORŢA ELECTROSTATICĂ. VERIFICAREA INDIRECTĂ
A LEGII LUI COULOMB

1. Scopul lucrării constă în verificarea indirectă a legii lui Coulomb prin

măsurarea forţei de atracţie dintre plăcile unui condensator plan încărcat electric.

2. Teoria lucrării.
Experienţa demonstrează că atunci când obiecte încărcate electric sunt aşezate
unele în apropierea celorlalte, acestea se atrag sau se resping, în funcţie de tipul de sarcină
electrică cu care sunt încărcate (pozitivă sau negativă). Charles-Augustin Coulomb, la
sfârşitul secolului al 18-lea, a utilizat o balanţă de torsiune sensibilă electrostatic pentru a
studia natura acestei interacţiuni. După măsurători atente asupra mărimii sarcinii electrice a
corpurilor, a distanţei dintre sarcinile electrice şi a forţelor care acţionează între acestea a
ajuns la următoarele concluzii:
- intensitatea forţei este direct proporţională cu produsul sarcinilor electrice;
- intensitatea forţei este invers proporţională cu pătratul distanţei dintre sarcinile
electrice;
- forţa de interacţiune este orientată de-a lungul dreptei ce uneşte cele două sarcini
electrice;
- intensitatea forţei depinde de proprietăţile substanţei în care se află sarcinile
electrice;
- forţa este de respingere dacă sarcinile au acelaşi semn şi de atracţie dacă sarcinile
au semne opuse.
Toate aceste concluzii sunt conţinute în următoarea relaţie matematică:
q1q 2
F= ur , (1)
4πε 0 ε r r 2
unde ε 0 este permitivitatea vidului, iar ε r permitivitatea relativă a mediului în care se află
sarcinile electrice (fig. 1). Această relaţie poartă numele de legea lui Coulomb.

Fig. 1. Legea lui Coulomb

2
 Legea lui Coulomb este verificată de experienţă doar dacă sarcinile electrice pot fi
considerate punctuale, adică dimensiunile liniare ale corpurilor încărcate electric sunt mult
mai mici decât distanţa r dintre centrele celor două corpuri.
Verificarea directă a legii lui Coulomb necesită măsurători cu o balanţă
electrostatică, care sunt foarte delicate deoarece valoarea forţei este foarte mică dacă se
respectă condiţia ca dimensiunile liniare ale corpurilor încărcate electric să fie mult mai
mici decât distanţa dintre centrele celor două corpuri încărcate electric. Din aceste motive
vom recurge la un dispozitiv cu care se poate verifica indirect legea lui Coulomb.
Dispozitivul experimental este format din două discuri metalice paralele (fig.2) care
formează un condensator plan. Capacitatea condensatorului plan se calculează uşor şi
suficient de exact dacă distanţa d dintre plăci este mult mai mică decât raza R a plăcilor.
Plăcile condensatorului sunt încărcate electric cu ajutorul unei surse de înaltă
tensiune (ÎT) de curent continuu. Astfel, discurile se încarcă cu sarcini egale şi de semn
opus.

Fig. 2. Dispozitivul experimental

Conform legii lui Coulomb, între sarcinile +q şi –q de pe cele două discuri metalice
apare o forţă de atracţie care poate fi măsurată cu ajutorul unei balanţe al cărei braţ este
legat de placa superioară, iar placa inferioară este fixată.
Între plăcile condensatorului plan liniile de câmp sunt paralele şi echidistante (fig.
3). La marginea plăcilor, liniile de câmp electric se curbează şi apare efectul de margine
care poate fi neglijat doar dacă raportul d R << 1 .

Fig. 3. Liniile de câmp electric într-un condensator plan

În spaţiul dintre cele două plăci intensitatea câmpului electric este dată de ambele
sarcini electrice. Ţinând cont de convenţia pentru sensul vectorului câmp electric (iese din
+ şi intră în -), în orice punct vectorii intensitate câmp electric, ce caracterizează câmpurile
create de cele două sarcini electrice, se adună. Pentru a deduce expresia forţei de

3
interacţiune dintre cele două plăci considerăm că sarcina electrică de pe fiecare din acestea
se află în câmpul electric creat de cealaltă sarcină electrică. Astfel,

E U q qd
F =q , unde E = , iar U = = ,
2 d C εS
astfel că
q2 U2
F= = εS , (1)
2 εS 2d 2

unde U este tensiunea electrică aplicată pe cele două plăci, d distanţa dintre plăci, S este
εS
aria uni plăci, iar C = este capacitatea condensatorului plan format de cele două plăci.
d
εS
În deducerea expresiei capacităţii condensatorului plan C = nu am ţinut cont de
d
efectul de margine care constă în curbarea liniilor de câmp electric la marginea
condensatorului format de cele două plăci. (fig. 3). Pentru realizarea unor determinări ale
mărimilor fizice mai precise trebuie ţinut cont de acest efect, ceea ce vom face în cele ce
urmează.
Existenţa marginilor libere ale armăturilor unui condensator modifică uniformitatea
distribuţiei sarcinii electrice de pe acestea. Problema trebuie tratată ca o problemă la limita
de separaţie a două medii. Astfel, datorită variaţiei componentei normale pe armături a
vectorului inducţie electrică apare o densitate superficială de sarcină suplimentară pe
armături. După un calcul laborios, pentru armături de formă circulară, cu raza R şi distanţa
d dintre armături se obţine pentru expresia capacităţii condensatorului:

ε 0 πR 2 ⎛ 16πR ⎞ ⎡ d ⎛ 16πR ⎞⎤
C′ = + ε 0 R⎜ ln − 1⎟ = C ⎢1 + ⎜ ln − 1⎟⎥ = fC ,
d ⎝ d ⎠ ⎣ πR ⎝ d ⎠⎦
unde
d ⎛ 16πR ⎞
f = 1+ ⎜ ln − 1⎟ (2)
πR ⎝ d ⎠
este un factor de corecţie care ţine cont de acest efect în calculul capacităţii
condensatorului plan. Introducerea acestui factor de corecţie înseamnă înlocuirea ariei
plăcilor cu o arie numită efectivă, S ef = fS .
În figura 4 este reprezentat grafic factorul de corecţie f în funcţie de raportul d/R
între distanţa d dintre plăci şi raza R a acestora.

4
 Fig. 4. Dependenţa factorului de corecţie f de raportul d/R

3. Montajul experimental conţine:

- balanţa de precizie cu trusa de greutăţi;
- un electrod circular egal ca dimensiuni cu cel al platanului balanţei, care este legat
la polul pozitiv al unei surse de înaltă tensiune;
- sursa de curent continuu şi înaltă tensiune (0 – 10 000 V) reglabilă continuu;
discuri distanţoare pentru modificarea distanţei d dintre plăcile condensatorului;
- fire de legătură.
În figura 5 este prezentată schema montajului experimental.
Borna negativă a sursei de înaltă tensiune (în contact cu masa sursei trebuie legată
obligatoriu la centura de împământare a laboratorului) se leagă la discul (placa) superior
prin intermediul suportului balanţei.

ATENŢIE
1. VERIFICAŢI MONTAJUL ÎNAINTE DE PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE.
2. NU ATINGEŢI ÎN TIMPUL EXPERIENŢEI ELECTROZII
CONDENSATORULUI. PERICOL DE ELECTROCUTARE!
3. ALIMENTAŢI CONDENSATORUL CU TENSIUNE NUMAI CU UŞA
BALANŢEI ÎNCHISĂ.

5
 Fig. 5. Montajul experimental

4. Modul de lucru
Orice intervenţie efectuată în incinta balanţei se va face numai cu sursa de înaltă
tensiune (ÎT) deconectată şi cu braţul balanţei blocat. Braţul balanţei se va debloca doar
după închiderea uşiţei balanţei. Blocarea şi deblocarea braţului balanţei se efectuează prin
rotirea lentă, fără efort, a mânerului aflat în partea exterioară, în stânga balanţei.
Pentru efectuarea măsurătorilor veţi parcurge următoarele etape.
1. Verificaţi orizontalitatea măsuţei balanţei cu nuvela cu bulă de aer fixată pe
măsuţa balanţei. Reglarea se face cu ajutorul şuruburilor din stânga şi dreapta
postamentului balanţei.
2. Verificaţi ca braţul balanţei să fie perfect orizontal. Pentru aceasta trebuie ca acul
indicator al braţului balanţei să fie în dreptul diviziunii zero al scalei gradate. Reglajul se
realizează prin adăugarea de greutăţi pe unul din platanele balanţei. După realizarea
operaţiei blocaţi balanţa.
3. Potriviţi discul inferior sub cel superior la distanţa maximă posibilă. Măsuraţi
distanţa dintre cele două discuri.
4. Aşezaţi cu penseta o greutate marcată din trusă pe platanul drept al balanţei.
Închideţi uşiţa balanţei.
5. Deblocaţi foarte încet braţul balanţei.

Atenţie. Deblocaţi balanţa prin rotirea lentă a mânerului de deblocare atât cât să
apară o deviere de cel mult 4 diviziuni a acului indicator pe scara gradată care se află pe
piciorul suport al balanţei. Astfel se asigură o distanţă aproximativ constantă între plăcile
condensatorului.

6
 6. Alimentaţi sursa de înaltă tensiune (ÎT) şi măriţi încet tensiunea dintre cele două
plăci ale condensatorului, cu ajutorul potenţiometrului, până când platanele balanţei se
echilibrează.
7. Reduceţi lent tensiunea electrică până ce forţa de atracţie electrostatică devine
puţin mai mică decât greutatea pusă pe platanul balanţei (cu o diviziune), iar balanţa se
dezechilibrează
8. Notaţi valoarea tensiunii electrice U corespunzătoare acestei situaţii.
9. Refaceţi măsurătoarea mărind încet tensiunea electrică până la reechilibrare sau o
dezechilibrare uşor (o diviziune) deasupra celei de mai sus (forţa de atracţie electrostatică
mai mare ca greutatea de pe platanul balanţei).
10. Notaţi noua valoare a tensiunii electrice.
11. Faceţi media celor două valori.
12. Repetaţi fiecare din aceste măsurători de trei ori.
13. Repetaţi toate operaţiile de mai sus pentru 5 (cinci) greutăţi diferite din trusă.
14. Pentru una din greutăţi (de exemplu, cea de 0,5 g) repetaţi măsurătorile la
distanţe diferite dintre plăci (cel puţin 5 valori diferite). Distanţa d se modifică
prin aşezarea între discul inferior şi măsuţa balanţei a 1, 2 sau 3 plăcuţe din
material conductor electric de grosime cunoscută, care se măsoară cu o riglă.
Aceste operaţii se fac cu sursa de ÎT deconectată şi cu condensatorul
scurtcircuitat!
15. Treceţi valorile obţinute într-un tabel ca cel de mai jos.
Raza R = 30 mm.

Masa greutăţii de pe platan în mg 100 150 200 250 300

Distanţa d
2
d
Tensiunea dr st dr st dr st dr st dr st dr st dr st
electrică 1
dintre plăci la Măsurătoarea
2
cele două
dezechilibrări 3
Valoarea medie a tensiunii
electrice, U
U2

7
 5. Prelucrarea datelor experimentale.

( )
1. Reprezentaţi grafic F = F U 2 la d = constant şi separat F = F d 2 ( ) pentru
U = constant. Comparaţi rezultatele (forma curbei obţinute) cu relaţia (1). Veţi utiliza
programul MATLAB.
2. Introduceţi factorul de corecţie utilizând relaţia (2), reprezentaţi din nou curbele
de mai sus şi apreciaţi în ce mod se modifică rezultatul obţinut.
3. Calculaţi din panta dreptelor valoarea lui ε în cele două cazuri. Comparaţi
rezultatele cu cel găsit în tabelele cu constante fizice.