Sisteme de vectori

Unitatea de învăţare nr. 3

SISTEME DE VECTORI

Cuprins Pagina
Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 2
3.1. Rangul unui sistem de vectori 2
Test de autoevaluare 3.1 5
3.2. Dependenţă şi independenţă liniară 6
Test de autoevaluare 3.2 7
3.3. Formulele de schimbare a bazelor şi coordonatelor 7
Test de autoevaluare 3.3 10
Lucrare de verificare – unitatea de învăţare nr. 3 10
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 11
Concluzii 12
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 3 12

1
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
Sisteme de vectori

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 3 sunt:

• Înţelegerea noţiunilor fundamentale de dependenţă şi
independenţă liniară, bază, dimensiune şi rang de
vectori.
• Aplicarea unor procedee de calcul şi validare privind
noţiunile introduse

3.1 Dependenţă şi independenţă liniară

• ?? Recunoaşterea exemplelor fundamentale de
Fie V un K -spaţiu vectorial. O mulţime S  V se numeşte sistem de vectori.
spaţii vectoriale
Spunem că un sistem de vectori S  V este liniar independent dacă din orice combinaţie
liniară nulă cu elemente din S , adică:
D1v1   D n vn 0 cu D1 , , D n  K şi v1 ,  , vn  S ,

rezultă că toţi coeficienţii sunt nuli ( D1  Dn 0 ).

Exemplu. Dacă v  V \ {0} este un vector nenul, atunci mulţimea S {v } este liniar

independentă, deoarece D ˜ v 0 , D  K şi v z 0 ŸD 0.
O m ul ţ i m e S V se spune că este liniar dependentă dacă nu este liniar
independentă. Aceasta revine la condiţia că exist o combinaţie liniar nulă cu elemente din S ,
ai cărei coeficienţi nu sunt toţi nuli, adică există D1v1   D n vn 0 cu D1 , , D n  K , nu

toţi nuli, şi v1 ,  , vn  S .

Exemple.
1. O mulţime S  V care conţine vectorul nul ( 0  S ) , este mulţime liniar dependentă,

deoarece dacă v  S , atunci 0 ˜ v  1 ˜ 0 0 , coeficienţii nefiind toţi nuli.

2. Dacă v  V este un vector şi D  K este un scalar, atunci mulţimea S {v , D ˜ v } este

liniar dependentă, deoarece D ˜ v  (1) ˜ (D ˜ v ) 0 , coeficienţii nefiind toţi nuli. Rezultă

aşadar că doi vectori coliniari formează o mulţime liniar dependentă.
Propozitia 3.1 O mulţime de vectori S  V este liniar dependentă dacă şi numai dacă unul
dintre vectori este o combinaţie liniară a unui număr finit de vectori din S .
Propozitia 3.2 Fie S  V un sistem liniar independent. Atunci:
1) Dacă S c  S , atunci şi S c este liniar independent (adică orice subsistem al unui sistem
liniar independent este tot liniar independent).

2
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
 Sisteme de vectori
2) Dacă v1 , , vn  S sunt diferiţi doi câte doi, D1 , , Dn  K şi

v D1v1    D n vn , atunci D1 ,  , D n sunt unic determinaţi (adică coeficienţii prin

care un vector este o combinaţie liniară a unor vectori liniar independenţi daţi, sunt
deternminaţi în mod unic).

Un sistem de vectori S  V se spune că este sistem de generatori pentru V dacă

acoperirea sa liniară coincide cu întreg spaţiul vectorial V , adică L( S ) V .
Un sistem de vectori B  V se spune că este bază a spaţiului vectorial V dacă este
liniar independentă şi sistem de generatori pentru V .
Fie B {v1 , , vn } o bază a lui V . Dacă x D 1v1  D n vn , atunci, cu propoziţia 3.2,

coeficienţii D 1 , , Dn sunt unic determinaţi. Coeficienţii D 1 , , Dn se numesc

coordonatele vectorului x în baza B , iar matricea
§ x1 ·
¨ ¸
[ x ]B ¨  ¸  M n ,1 ( K )
¨ xn ¸
© ¹
Se numeşte reprezentarea matricială a vectorului x în baza B , sau matricea
coordonatelor.
Dacă F {v1 , , vk }  V este un sistem finit de vectori din V , atunci matricea

coordonatelor vectorilor din F în baza B  V este obţinută scriind cordonatele successive

ale vectorilor în baza B pe coloană:
[F]B = > v1 @B , ..., > vn @B  .

Exemple.
1. Fie K n K
u
 K şi K -spaţiul vectorial ( K n , , ˜sc ) . Atunci B {e1 , , en }  K n ,
u
n ori

unde
e1 (1, 0, , 0), , en (0, , 0,1),

este o bază, numită baza canonică a spaţiului vectorial ( K n , , ˜) . Coordonatele unui vector

x ( x1 , , x n ) x1e1   x n en , în baza canonică, sunt x1 , , xn .

2. Dacă corpul K are cel puţin n  1 elemente (de exemplu, K poate fi o mulţime
infinită, cum este I R sau Cc ) şi ( K n [ X ], , ˜sc ) este K -spaţiul vectorial al polinoamelor

de grad cel m ul t n, atunci mulţimea de polinoame

{1 , X, X 2 , , X n}  Kn[ X ] formează o bază, numită baza canonică. Dacă

3
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
Sisteme de vectori

f a0  a1 X    an X n  K n , atunci coordonatele lui f în baza canonică sunt a0 , , an .

Propozitia 3.3 Dacă S {v1 , , vn }  V este un sistem de vectori liniar independent, atunci

S  L(S ) este o bază a lui L(S ) .

Propozitia 3.4 Fie S {v1 , , vn }  V un sistem de vectori liniar independent,

x D 1v1  D 2 v2  D n vn  L( S ) şi 1 d k d n . Fie sistemul de vectori S c {v1 , , vk 1 , x,

vk 1 ,  , vn }  L( S ) . Atunci sunt echivalente afirmaţiile:

1) S c este un sistem de vectori liniar independent.

2) D k z 0 .
3) L( S ) L( S c) .

Propozitia 3.5 Dacă S {v1 , , vn }  V este un sistem de vectori liniar independent şi

S c {w1 , , wk }  L( S ) este de asemenea un sistem de vectori liniar independent, atunci

k d n.

Propozitia 3.6 Fie S {w1 , , wp }  V un sistem de generatori pentru V . Atunci există o

bază B  V astfel că B  S (adică din orice sistem de generatori pentru V se poate

extrage o bază a lui V ).

Propozitia 3.7 Orice spaţiu vectorial care admite un sistem finit de generatori admite o bază
formată dintr-un număr finit de vectori.

În general, se poate arăta că orice spaţiu vectorial admite o bază. Demonstraţia acestui
fapt foloseşte cunoştinţe de matematică superioară (lema lui Zorn, echivalentă cu axioma
alegerii).

Teorema 3.1 (Teorema dimensiunii) Dacă B {v1 , , vn }  V este o bază a lui V , atunci

orice altă bază a lui V are acelaşi număr n de vectori.

Numărul vectorilor dintr-o bază a lui V se numeşte dimensiunea lui V şi se notează

cu dim K V , sau dim V . Dacă V {0} , atunci se defineşte dim V 0 . Un spaţiu vectorial
care admite o bază finită se spune că este finit dimensional. Spaţiile vectoriale considerate în
continuare sunt presupuse finit dimensionale.
4
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
 Sisteme de vectori
Spaţiile vectoriale ( K n , , ˜sc ) şi ( K n [ X ], , ˜sc ) peste K au baze cu n , respectiv

n  1 vectori, deci au dimensiunile dim K n n şi dim K n [ X ] n  1.

Propozitia 3.8 Fie W V un subspaţiu vectorial al unui spaţiu vectorial (finit

dimensional) V . Atunci:
1) Orice bază a lui W se poate completa la o bază a lui V .
2) Există un subspaţiu vectorial W c  V astfel încât V W † W c (adică V este sumă
directă a subspaţiilor vectoriale suplimentare W şi W c ).
Propozitia 3.9 Dacă dim V n , atunci
1) orice sistem care conţine n vectori liniar independenţi formeaz o bază în V ;
2) orice sistem de generatori care conţine n vectori formeaz o bază în V ;
3) dacă W V este un subspaţiu vectorial, atunci W V dacă şi numai dacă
dim W n.
Propozitia 3.10 Fie V1 , V2  V dou subspaţii vectoriale (finit dimensionale) ale unui spaţiu

vectorial V . Atunci:
dim(V1 )  dim(V2 ) dim(V1 ˆ V2 )  dim(V1  V2 ),
formulă cunoscută sub numele de formula dimensiunii sau formula lui Grassmann.

Test de autoevaluare 3.1

1. Sa se arate ca în spaţiul vectorial al matricilor M 2, 3 ( I R) , submulţimea

§ 1 0 0· §0 1 0·
B  M 2, 3 ( I R) formata din matricile E11 ¨ ¸, E12 ¨ ¸,
©0 0 0¹ ©0 0 0¹
§ 0 0 1· §0 0 0· §0 0 0· §0 0 0·
E13 ¨ ¸ , E21 ¨ ¸ , E22 ¨ ¸ , E23 ¨ ¸
©0 0 0¹ © 1 0 0¹ ©0 1 0¹ © 0 0 1¹
formeaza o baza a lui M 2, 3 ( I R) şi dim M 2, 3 ( I R) 6 (baza se numeşte

canonică).
2. Să se enunţe şi să se generalizeze rezultatul de mai sus, rezultând baza
canonică a lui M m , n ( I R) .

3. Fie K un corp cu cel puţin n  1 elemente distincte. Să se arate că

spaţiul vectorial K n [ X ] al polinoamelor cu coeficienţi în K care au

gradul cel mult n , are ca bază B {1, X , X n } şi dim K n [ X ] n  1 .

Baza obţinută se numeşte canonică.
4. Să se particularizeze rezultatul de mai sus, construind baza canonică a
l ui K 2 [ X ] .
5
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
Sisteme de vectori

3.2 Rangul unui sistem de vectori

Dacă M V este un sistem de vectori din V , atunci rangul lui M e st e
dimensiunea subspaţiului vectorial generat de M ( rang M dim L( M ) ).

Propozitia 3.11 Fie matricea A M m , n ( K ) şi fie sistemele de vectori: C  M m ,1 ( K ) , format

din coloanele matricii A şi L  M 1, n ( K ) , format din liniile matricii A . Au loc urmtoarele

egalitţi între rangurile sistemelor de vectori C , L şi rangul matricii A :

rang C rang L rang A,
rezultat cunoscut sub numele de formula rangului.

Propozitia 3.12 Fie F {v1 , , vk }  V un sistem finit de vectori din V şi [F]B matricea

coordonatelor vectorilor din F într-o bază oarecare B  V , cu cordonatele scrise pe

coloană. Atunci:
1) Rangul lui F este egal cu rangul matricii [F]B (adică rang F rang [F]B ).

2) Rangul matricii [F]B este k ( rang [F]B k ) dacă şi numai dacă vectorii din F sunt
liniar independenţi.
3) Rangul matricii [F]B este strict mai mic decât k dacă şi numai dacă vectorii din F
sunt liniar dependenţi.
4) Rangul matricii [F]B e st e egal cu dimensiunea lui V

( rang [F]B dim V ) dacă şi numai dacă vectorii din F formeaz o bază (adică

F  V este o bază) a lui V .

Exemplu.
Fie v1 (1, 1, 2) , v1 (1,1,1) şi v3 (1,1, 1)  I R 3 . Matricea coordonatelor vectorilor este

§ 1 1 1·
¨ ¸
A ¨ 1 1 1¸ , iar det A 6 , prin urmare rangA 3 , deci {v1 , v2 , v3 }  I R 3
¨ ¸
© 2 1 1¹
formează o bază.
Mulţimea soluţiilor unui sistem liniar omogen admite baze obţinute fiecare prin
anularea tuturor parametrilor, exceptând un parametru, luat unu. Acestea se numesc soluţii de
bază.

6
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
 Sisteme de vectori

Test de autoevaluare 3.2

1. Să se precizeze daca urmatoarele sisteme de vectori sunt liniar
independente; în caz de dependenţa liniara sa se gaseasca combinaţii
liniare ale lor prin precizarea unei baze formata din vectorii sistemului,
iar în caz de independenţa liniara sa se completeze sistemul la o baza a
întregului spaţiu vectorial din care fac parte.
1) S1 {v1 , v2 , v3 }  I R 4 , v1 (1,1,1, 1) , v2 (1,1, 1, 1) ,
v3 (1,1, 3, 1) .
2) S 2 {v1 , v2 , v3 }  I R 5 , v1 (1, 1, 1, 1, 0) , v2 (1, 1, 1, 1,1) ,
v3 (1, 1, 3, 1,1) .
­§ 1 1· § 0 1· ½
3) S3 ®¨ ¸,¨ ¸ ¾  M 2 ( I R) .
¯© 0 0 ¹ © 0 1¹ ¿
4) Să se găsească o soluţie de bază în spaţiul vectorial
V1 {(D 1 , D 2 , D 3 , D 4 , D 5 )  I R 5 ; D 1  D 2  D 3  D 5 0,

D 2 D 3 D 4 D 5 0 , D 1  D 2  D 3  2D 4  3D 5 0} .

3.3 Formulele de schimbare a bazelor şi coordonatelor

Reamintim că dată o bază B {v1 , , vn }  V , fiecărui vector x  V i se asociază o

matrice coloană format din cordonatele vectorului x în aceast bază:

§ x1 ·
¨ ¸
x o [ x ]B ¨  ¸  M n ,1 ( K ), unde x x1v1    x n vn ,
¨ xn ¸
© ¹
numită reprezentarea matricială a vectorului x în baza B .

Exemplu.
Fie baza Bc {v1 (1, 1, 2), v1 (1,1,1), v3 (1,1, 1)}  I R 3 . Vectorul x  2, 4,1  I R3 se

scrie sub forma x 1 ˜ v1  2 ˜ v2  3 ˜ v3 . Reprezentarea matricială a lui x este

§1·
¨ ¸
[ x ]Bc ¨ 2 ¸  M 3,1 ( I R) .
¨ 3¸
© ¹
Dacă B {e1 , , en }  V şi Bc { f1 , , f n }  V sunt două baze ale lui V , atunci matricea

de trecere de la baza B la baza Bc este, prin definiţie, matricea A (a ij )i , j 1, n

, unde

7
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
Sisteme de vectori

n
fj i
¦ a j ei , n dim V . Explicit, cordonatele vectorilor din baza Bc formează coloanele
i 1

matricii A . Notăm A [B, Bc ] .

Exemplu.
Fie baza canonică B {e1 (1, 0, 0) , e2 (0,1, 0)} , e3 (0, 0,1)}  I R 3 şi

Bc {v1 (1, 1, 2), v2 (1,1,1), v3 (1,1, 1)}  I R 3 baza considerată în exemplele de mai

sus. Matricea de trecere de la baza B la baza Bc este matricea

§ 1 1 1·
¨ ¸
[B, B ] ¨ 1 1 1¸ .
c

¨ 2 1 1¸
© ¹
Propozitia 3.13 Fie B, Bc  V două baze. Pentru un vector x  V , între reprezentrile sale
matriciale în cele dou baze şi matricea de trecere exist relaţia:

> x @B [B, Bc ] ˜ > x @Bc .

Dacă n dim V , B {ei }i 1, n

, Bc { f j}j 1, n
, x x1e1    x n en
n
y1 f1    y n f n şi ei ¦ aij f j , ()i 1, n , atunci:
j 1

§ x1 · § a11  a1n · § y1 ·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨  ¸ ¨   ¸ ˜ ¨  ¸.
¨ xn ¸ ¨ a1n  ann ¸ ¨ y n ¸
© ¹ © ¹ © ¹
Exemplu. Vectorul x  2, 4,1  I R3 , are reprezentările matriciale:

§ 2·
¨ ¸
[ x ]B ¨ 4¸ în baza canonică B {e1 (1, 0, 0) , e2 (0,1, 0) , e3 (0, 0,1)}  I R 3 şi
¨1¸
© ¹

§1·
¨ ¸
¨ 2 ¸ în baza B (1,1, 1)}  I R 3 .
c
[ x ]Bc {v1 (1, 1, 2) , v2 (1,1,1), v3
¨ 3¸
© ¹

§ 1 1 1·
¨ ¸
Matricea de trecere de la baza B la baza B este [B, B ] ¨ 1 1 1¸ . c c

¨ 2 1 1¸
© ¹

8
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
 Sisteme de vectori

§ 2· § 1 1 1· § 1 ·
¨ ¸ ¨ ¸¨ ¸
Într-adevăr, [ x]B [B, B ][ x]Bc , pentru că ¨ 4 ¸
c
¨ 1 1 1¸ ¨ 2 ¸ .
¨ ¸ ¨ 2 1 1¸ ¨ 3 ¸
©1¹ © ¹© ¹

Propozitia 3.14 Fie V un K -spaţiu vectorial de dimensiune n . Dacă B , Bc sunt două

baze ale sale, matricea de trecere [B, Bc ] , de la baza B la baza Bc , este o matrice

inversabilă, inversa sa fiind [Bc , B] . Reciproc, dacă B este o bază a lui V şi A M n ( K )

este o matrice inversabilă, atunci există o bază Bc astfel încât [B, Bc ] A.

Fiind dată o bază B , să observăm că matricea unitate I n poate fi considerată drept

In [B, B] (adică matricea de trecere care lasă baza neschimbată).

Propozitia 3.15 Fie B , Bc şi Bcc trei baze ale unui spaţie vectorial V . Atunci are loc
egalitatea matricială:
[B, Bc ] ˜ [Bc , Bcc ] [B, Bcc ].

Dacă B {e1 , , en }  V şi Bc { f1 , , f n }  V sunt două baze ale unui spaţiu vectorial

real V , atunci:
1) Dacă det[B, Bc ] ! 0 , atunci se spune că bazele B şi Bc sunt la fel orientate;

2) Dacă det[B, Bc ]  0 , atunci se spune că bazele B şi Bc sunt invers orientate.

Propozitia 3.16 Pe mulţimea tuturor bazelor unui spaţiu vectorial real V , relaţia,, B a Bc
dacă B şi Bc sunt la fel orientate (adică det[B, Bc ] ! 0 )'' este o relaţie de echivalenţă.

Mulţimea tuturor bazelor se scrie ca reuniunea a două clase de echivalenţă; două baze
din aceeaşi clasă sunt la fel orientate, iar două baze din clase diferite sunt invers orientate.
De exemplu, în I R 2 , dacă se iau bazele B0 {e1 (1, 0) , e2 (0,1)} şi B1 { f1 (1, 0) ,

§1 0 ·
f2 (0, 1)} , atunci cele două baze nu sunt echivalente, pentru că [B0 , B1 ] ¨ ¸,
© 0 1¹
det[B0 , B1 ] 1 , deci B0 şi B1 determină două clase diferite.

9
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
Sisteme de vectori

Test de autoevaluare 3.3

Se dă vectorul x =(1,-1,1) IR3. Ce coordonate are vectorul:
1) În baza formată de vectorii B1 ={ a1 =(-1,1,1), a2 =(1,-1,1),
3
a3 = (1,1,-1)}  IR ?

2) În baza formată de vectorii B2 ={ b1 a1  a2  a3 ,

3
b2 a1  a2  a3 , b3 a1  a2  a3 }  IR ?

De reţinut !
Rangul unui sistem de vectori este numărul maxim de vectori ai
sistemului care pot fi liniar independenţi.
Rangul unui sistem de vectori se poate calcula ca rangul unei matrici;
mai precis a matricii sale corespunzătoare unei baze a spaţiului din
care fac parte vectorii.
Schimbările de coordonate se fac cu matrici inversabile.

Lucrare de verificare la Unitatea de învăţare 3

1) Să se determine rangurile sistemelor de vectori:
a) S1 {v1 , v2 , v3 }  I R 4 , v1 (1, 1,1, 1) , v2 (1,1, 1, 1) ,
v3 (1, 3, 3, 1) .
b) S2 {v1 , v2 , v3 }  I R 5 , v1 (1,1,1, 1,1) , v2 (1, 1,1, 1,1) ,
v3 (1,1, 1,1,1) .
2) Se considera subspaţiul vectorial V  I R 4 ,
V {(D 1 , D 2 , D 3 , D 4 )  I R 5 | D 1  D 2  D 3  D 5 0 ,
D 2  D 3  D 5 0 , D 1  D 2  D 3  D 5 0} . Sa se determine o baza
în V şi sa se extinda aceasta la o baza a întregului spaţiu vectorial
aritmetic I R 4 .
3) Se considera subspaţiile vectoriale V1  I R 5 ,
V1 {(D 1 , D 2 , D 3 , D 4 , D 5 )  I R 5 ; D 1  D 2  D 3  D 5 0 ,
2 3 4 5 1 2 3 4 5
D D D D 0 , D  D  D  2D  3D 0} şi
V2 L({a , b , c })  I R , unde a (1,1, 0,1,1) , b (2, 2,1, 2, 2) şi
5

c (1, 1, 1, 1, 1) .

a) Sa se determine cate o baza în V1 , V2 şi V1  V2 .
b) Sa se extinda o bază din V1 ˆ V2 la baze în V1 , V2 şi V1  V2 .
.
10
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
 Sisteme de vectori

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de

autoevaluare
Testul de autoevaluare 3.1: Pentru verificări se foloseşte
definiţia.
Testul de autoevaluare 3.2:
§ 1 1 1·
¨ ¸
¨ 1 1 1¸
1) rang 2 şi v3 2v1  v2 .
¨ 1 1 3 ¸
¨ ¸
© 1 1 1¹
§ 1 1 1·
¨ ¸
¨ 1 1 1¸
2) rang ¨ 1 1 3 ¸ 3 şi {v1 , v2 , v3 , e1 , e2 }  I R 5 este o bază.
¨ ¸
¨ 1 1 1¸
¨ 0 1 1¸
© ¹
§ 1 0·
¨ ¸
1 1¸
3) rang ¨ =2 şi {M 1 , M 2 , E21 , E22 }  M 2 ( I R) este o bază.
¨ 0 0¸
¨ ¸
© 0 1¹
4) x1=2t-w, x2= t-w+z, x3=z, x4=w, x5=t, deci (x1,x2,x3,x4,x5)=
(2t-w, t-w+z, z, w, t)=z(0,1,1,0,0)+w(-1,-1,0,1,0)+t(2,1,0,0,1). Soluţia
de bază este {(0,1,1,0,0), (-1,-1,0,1,0), (2,1,0,0,1)}.
Test de autoevaluare 3.3: Notăm Bc ={ e1 , e2 , e3 }  IR3 baza

canonică. Avem > x @B = > Bc , B1 @ > x @B , deci > x @B = > Bc , B1 @ > x @B

1
=
c c 1 c

1
§ 1 1 1 · §1 · § 1·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1 1 1 ¸ ¨ 1¸ = ¨ 3 ¸ . De asemenea, > x @B = >Bc , B1 @ > x @B
c 1
=
¨ 1 1 1¸ ¨1 ¸ ¨ 1¸
© ¹ © ¹ © ¹

>Bc , B1 @ >B1 , B2 @ > x @B > x @B = >Bc , B1 @ >B1 , B2 @ > x @B

1 1
. Rezultă =
2 2 c

1 1
§ 1 1 1 · § 1 1 1· §1 · § 0 ·
¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸ ¨ ¸
¨ 1 1 1 ¸ ¨ 1 1 1 ¸ ¨ 1¸ = ¨1 / 2 ¸ .
¨ ¸ ¨ 1 1 1 ¸ ¨1 ¸ ¨1 / 2 ¸
© 1 1 1¹ © ¹ © ¹ © ¹

11
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ
Sisteme de vectori

Concluzii

Liniar independenţa şi generarea lineară dau împreună noţiunea de

bază. Bazele se asociază atât spaţiului vectorial total, cât şi
s
subspaţiilor, dând rangul sistemelor de vectori. Pentru calculul rangului
se folosesc matrici şi ranguri de matrici.

Bibliografie
1. Popescu M., Popescu P., Algebră liniară si geometrie analitică, Ed.
Universitaria, Craiova, 2002.

2. Popescu M., Popescu P., Algebră liniară si geometrie analitică.

Probleme, Ed. Reprograph, Craiova, 2002.

3. Vladimirescu I., Popescu M., Algebră liniară şi geometrie analitică,

Editura Universitaria, Craiova, 1994.

4. Vladimirescu I., Munteanu F., Algebra liniară, geometrie analitică

şi geometrie diferenţială, Editura Universitaria, Craiova, 2007.

12
ALGEBRĂ LINIARĂ ŞI GEOMETRIE ANALITICĂ