Lucrarea nr.

MĂSURAREA COEFICIENTULUI DE REFLEXIE

ŞI A IMPEDANŢEI NORMATE DE SARCINĂ

1. Noţiuni teoretice

1.1 Linia echivalentă ghidului

Pentru un anumit mod de propagare prin ghid pot fi definite două mărimi
scalare, tensiunea echivalentă şi curentul echivalent, proporţionale cu
intensitatea câmpului electric, respectiv magnetic, transversal. Aceste mărimi
variază în lungul ghidului la fel ca tensiunea şi curentul în lungul unei linii, de
aceea, prin folosirea lor, o porţiune de ghid uniform poate fi echivalată cu o linie
de aceeaşi lungime, care transportă aceeaşi putere, cu aceeaşi constantă de
propagare (figura 1).
I (z ) IS

Rg
Z0 U (z ) US ZS
Eg

z
−l z O
Figura 1. Linia echivalentă ghidului

Impedanţa caracteristică Z0 a liniei echivalente nu este univoc

determinată din considerente fizice.

1.2 Impedanţa normată

În orice punct al liniei echivalente tensiunea şi curentul pot fi exprimate în

funcţie de unda directă U 0+ şi unda inversă U 0− la sarcină:

21
 U ( z ) = U 0+ e− j z + U 0−e j z (1.a)
U 0+ − j z U 0− j z
I ( z) = e − e (1.b)
Z0 Z0

Raportul lor defineşte impedanţa în punctul curent z:

U ( z) 1 + e j2 z
Z ( z) = = Z0 (2)
I ( z) 1 − e j2 z

unde

U 0−
 = + =  e j  (3)
U0

este coeficientul de reflexie al tensiunii la sarcină.

Deoarece impedanţa caracteristică Z0 nu este univoc determinată, în cazul
ghidurilor se lucrează cu impedanţa normată:

Z ( z ) 1 +  e j2  z
z( z) = = = r + jx (4)
Z0 1 −  e j2  z

Impedanţa normată este o mărime univoc determinată (prin relaţia care o

leagă de coeficientul de reflexie  ).
Pentru z = 0 se obţine impedanţa normată de sarcină

Z ( 0) 1 + 
zs = = (5)
Z0 1− 

iar pentru z = −l se obţine impedanţa normată de intrare în ghid:

1 +  e − j2  l
zi = z ( −l ) = (6)
1 −  e − j2  l

Relaţia (5) indică faptul că o sarcină poate fi caracterizată de valoarea

normată a impedanţei sau de coeficientul de reflexie al tensiunii.
Înlocuind  în funcţie de zs în relaţia (4) se obţine:

zs + jtg  z
z( z) = (7)
1 + jzs tg  z

22
Variaţia după z a impedanţei normate este periodică de perioadă g / 2 .

1.3 Diagrama circulară (Smith)

Folosind notaţia

w = e j2  z =  e j( +2  z ) (8)

impedanţa normată dată de relaţia (4) devine

1+ w
z= (9)
1− w

de unde rezultă
z −1
w= (10)
z +1

Mărimea complexă w = u + jv reprezintă coeficientul de reflexie pe ghid într-un

punct curent z. Pentru z = 0 , w se confundă cu  .
Relaţia (9) reprezintă o transformare conformă a planului impedanţei normate z
în planul coeficientului de reflexie w (figura 2).

jv
jx
Planul z Planul w
x = constant (>0)

r=constant
u
O r (− 1,0) (1,0)

x = constant (<0)

(0,−1)

a) b)

Figura 2. Transformarea planului impedanţei normate (a) în planul

coeficientului de reflexie (b)

23
 Dreptele r = constant din planul z se transformă în planul w în cercuri cu
centrul pe axa v = 0 , tangente la dreapta u = 1 , iar dreptele x = constant se
transformă în cercuri cu centrul pe dreapta u = 1 , tangente la axa v = 0 .
Semiplanul drept din planul z se transformă în interiorul cercului de rază unitară
cu centrul în origine. Porţiunea de deasupra axei reale corespunde reactanţelor
pozitive, iar porţiunea de sub axa reală reactanţelor negative.
Diagrama care se obţine în planul w se numeşte diagramă
circulară (diagrama Smith) pentru liniile fără pierderi.
Pe diagrama circulară w =  = constant (echivalent cu  = constant)
reprezintă un cerc cu centrul în origine, iar w =  + 2 z = constant reprezintă
o rază.
Cercurile de  constant sunt tangente cercurilor de r constant, corespunzând
valorilor r =  şi r = 1  (figura 3).

jv
r =1 

r =

u
(1,0)

=const
constant

Figura 3. Cercul de  constant pe diagrama circulară

Unei deplasări în lungul ghidului spre sarcină îi corespunde pe diagrama

circulară o rotire în sens trigonometric, pe un cerc de  constant. Cercul este
descris complet pentru o deplasare egală cu g 2 . Deplasările (normate la g )
sunt notate la periferia diagramei, pe un cerc suplimentar, gradat în diviziuni
 g , între 0 şi 0,5.
Orice punct din interiorul diagramei se găseşte la intersecţia unui cerc 
constant (  constant) cu o rază  = w sau la intersecţia unui cerc de rezistenţă
normată constantă r cu un arc de cerc de reactanţă normată constantă x. De
aceea, măsurarea unei impedanţe normate este echivalentă din punct de vedere
practic cu măsurarea coeficientului de reflexie corespunzător acelei impedanţe.

24
 2. Metode de măsură
Măsurarea coeficientului de reflexie şi a impedanţei normate în domeniul
microundelor se face prin procedee specifice, bazate pe folosirea liniei de
măsură.
Pentru un ghid dat şi pentru o frecvenţă dată a generatorului, distribuţia
amplitudinii oscilaţiilor care se stabilesc în ghid depinde numai de impedanţa de
sarcină normată. Aceasta determină valorile (relative) ale maximelor şi
minimelor (aspectul distribuţiei) şi poziţiile acestora (figura 4).

distribuţia de referinţă
ET

ET max

zm z0 ET min
z
g 2 

(T )
'
(T )

Figura 4. Distribuţia amplitudinii componentei ET în ghid

în cazul unei sarcini oarecare

Aspectul distribuţiei este descris cantitativ cu ajutorul raportului de undă

staţionară  iar poziţiile minimelor, , se măsoară faţă de capătul dinspre sarcină
al liniei de măsură, considerat plan de referinţă pentru definirea impedanţelor,
(T ) .
Deoarece distribuţia este periodică este suficient să se măsoare poziţia
unui singur minim. Din considerente practice (sonda nu poate fi deplasată până
la capătul liniei de măsură), în loc să se determine deplasarea  a primului
minim al distribuţiei faţă de planul de referinţă (T ) , se măsoară deplasarea unui
minim oarecare faţă de un plan de referinţă echivalent, (T ) .
Se numeşte plan de referinţă echivalent un plan situat la un multiplu întreg
de semilungimi de undă faţă de planul de referinţă.
Orice minim al distribuţiei obţinute terminând linia de măsură în
scurtcircuit poate fi considerat un plan de referinţă echivalent (figura 4).
Linia de măsură permite măsurarea parametrilor specifici distribuţiei,  şi
. Cu ajutorul lor se determină coeficientul de reflexie şi impedanţa normată a
sarcinii care a determinat această distribuţie. În acest scop pot fi folosite două
metode.

25
2.1 Calculul analitic

În această metodă se stabileşte o legătură analitică între mărimile

măsurate  şi  şi impedanţa necunoscută (conectată ca sarcină), prin
intermediul coeficientului de reflexie al tensiunii

zs − 1
= =  e j  (11)
zs + 1

Modulul coeficientului de reflexie se calculează în funcţie de raportul de undă

staţionară

 −1
= (12)
 +1

iar faza coeficientului de reflexie se determină din deplasarea ( = z0 − zm )

minimelor distribuţiei:

 =  + 2 g ,  g = 2 g (13)

În relaţia (13) valoarea lui  se consideră pozitivă dacă minimele s-au deplasat
spre generator.
După calculul coeficientului de reflexie, părţile reală şi imaginară ale impedanţei
de sarcină normate se determină cu relaţiile:

2
1− 
rs = (14.a)
1 − 2  cos  + 
2

2  sin 
xs = (14.b)
1 − 2  cos  + 
2

Reactanţa sarcinii este inductivă dacă   g / 4 ( 0     ) şi capacitivă

dacă   g / 4 (    2 ) .

26
2.2 Metoda grafică

În metoda grafică, rezistenţa şi reactanţa normate ale sarcinii necunoscute

se deduc direct din diagrama circulară, cu ajutorul parametrilor măsuraţi  şi .
Concomitent se determină amplitudinea şi faza coeficientului de reflexie.
Pe diagrama circulară punctele de minim ale impedanţei (corespunzătoare
punctelor de minim ale distribuţiei) sunt situate pe semidiametrul real negativ
(w =  + 2 zm =  ) , la intersecţia acestuia cu cercul corespunzător valorii
măsurate a lui . Prin deplasare în lungul cercului de  constant se poate
determina impedanţa în orice punct de măsură, deci şi la capătul ei.
Practic, pentru reprezentarea pe diagramă a punctului figurativ al sarcinii
necunoscute, se determină întâi poziţia razei prin rotire faţă de semiaxa reală
negativă cu numărul de diviziuni  / g corespunzător. Se intersectează apoi
această rază cu cercul  constant respectiv. Punctul astfel obţinut permite
determinarea impedanţei normate sau a coeficientului de reflexie. Valorile
normate ale rezistentei şi reactanţei sunt citite pe cercurile de rezistenţă
constantă, respectiv de reactanţă constantă, care trec prin acest punct.
Coeficientul de reflexie, în modul şi fază, este determinat de distanţa punctului
la origine şi de unghiul măsurat faţă de originea de fază a diagramei (semiaxa
reală pozitivă). Se consideră raza cercului exterior al diagramei circulare de
valoare unitară.
Pe diagramele circulare folosite la măsurarea impedanţelor sunt notate
direct sensurile în care trebuie făcută rotaţia, în funcţie de sensul deplasării
minimelor pe linia de măsură faţă de planul de referinţă echivalent (în sens
trigonometric, spre generator).

3. Desfăşurarea lucrării

3.1 Se desenează schema instalaţiei de măsură.

3.2 Se măsoară lungimea de undă în ghid şi se determină un plan de referinţă

echivalent.

3.3 Se măsoară impedanţa normată a unei sarcini compuse dintr-un şurub şi o

terminaţie adaptată, pentru câteva poziţii succesive ale acestuia pe ghid, în
intervalul 0  g 2 . Înălţimea şurubului se menţine fixă. Măsurarea se face
cu ajutorul liniei de măsură şi a diagramei circulare. În acest scop se
completează Tabelul T1.
În locul sarcinii de mai sus poate fi folosit un atenuator (cu atenuare fixă) urmat
de un scurtcircuit deplasabil.

27
3.4 Se reprezintă impedanţa normată în planul (z) şi se justifică rezultatul
obţinut.

4. Întrebări

4.1 La măsurarea impedanţelor, are importanţă care dintre minime a fost luat în
considerare (cel din stânga sau cel din dreapta planului de referinţă
echivalent)?

4.2 Care este semnificaţia unor deplasări normate  g  0,5 ?

4.3 În cazul sarcinii compuse din şurub de acord şi o terminaţie adaptată de ce

nu rămâne perfect constant factorul de undă staţionară atunci când se
deplasează în lungul ghidului şurubul de acord (de înălţime fixă)?
4.4 În cazul sarcinii compuse din atenuator şi scurtcircuit deplasabil de ce nu
rămâne perfect constant raportul de undă staţionară atunci când se modifică
poziţia scurtcircuitului ?

4.5 Cum se modifică coeficientul de reflexie al unei sarcini când se schimbă

planul ei de referinţă? Dar impedanţa normată?
4.6 Dacă impedanța de sarcină are o valoare complexă, ZS = RS+jXS, există plane
pe linie în care impedanța văzută în planul respectiv să fie pur rezistivă,
ZS = RS? În caz afirmativ, unde s-ar afla aceste plane?

28
 Analitic Grafic

Tabelul T1

Poziţia
Poziţia Indicaţia Indicaţia Deplasarea Deplasarea
şurubului  max
sau a minimului minimă maximă minimului normată a
=   Rezistenţa Reactanţa
  Rezistenţa Reactanţa
scurtcir- z min  min  max  = zm − z0 minimului  min normată normată normată normată
cuitului [mm] [mV] [mV] [mm]
 g [rad] r x [rad] r x
p [mm]