Dinamica Sistemelor Electroenergetice

Capitolul 5

Stabilitatea de tensiune

1
Aspecte fizice privind fenomenul de instabilitate de tensiune
E
1 Z  I 2
Zona de
Sistem de
putere U1=E U2 ZC 
infinită
consum
a. b.
Fig. 6.1. Alimentarea cu energie electrică a unei zone de consum:
a. schema monofilară; b. schema echivalentă de calcul.
Expresia curentului din linie:
E
I
Z  Zc
unde:
E U1
E  I sc Z I sc  
Z Z 2
Aspecte fizice privind fenomenul de instabilitate de tensiune

Z  Z c  ( Z cos   Z c cos ) 2  ( Z sin   Z c sin ) 2 

 Z 2  2 ZZ c (cos  cos   sin  sin )  Z c2 

 Z 2  2 ZZ c cos       Z c2

Înlocuind în expresia curentului

I sc
I (6.1)
Zc Z c2
1  2 cos(  )  2
Z Z
Tensiunea la bornele sarcinii este:
I sc Z c
U2  Z c I  2
(6.2)
 Zc  Zc
1     2 cos(  )
 Z  Z 3
 Aspecte fizice privind fenomenul de instabilitate de tensiune
Puterea furnizată consumatorului:
I sc2 Z c
P2  U 2 I cos   2
cos  (6.3)
 Zc  Zc
1   2 cos     
 Z  Z
C P2
1 P2max

A
Fig. 6.2. Curbele de variaţie ale
B tensiunii U2, curentului prin linie I
şi puterii furnizate P2, în funcţie
de Z/Zc
0.5 I
Isc U2
E Punctul A: Punct de funcţionare normal
Zonă de Zonă de Punctul C: Punct critic
funcţionare funcţionare Punctul B: Punct de funcţionare anormal
normală anormală
0 Z
ZC > Z 1 ZC <2 Z 2 3 ZC
ZC = ZC = Z 4
 Aspecte fizice privind fenomenul de instabilitate de tensiune
Cazul ZC = Z (şi Isc=U1 / Z)
Puterea activă la bornele receptorului devine:
U12
(6.3) Z 2 cos 
1 cos 
2
Z U 1
P2 max   
Z
2
Z Z 2 1  cos      
1     2 cos     
x 1  cos x Z Z
cos 
2 2
U12 cos  1 U12 cos 
P2max   
 2      2
Z (6.4)
2  2cos    4 Z cos  2 
  2   
Tensiunea critică la capătul receptor:
(6.2)
I sc Z I sc Z U1
U 2cr    (6.5)
2 1  cos       2 
2  2  cos   2co s  2 
 2    5
 Caracteristicile reţelei de transport
Z=R+jX Im
U1
U U

jXI
U1 I U2  U2
 Re
RI
I
a. U b.

Fig. 6.3. Schema echivalentă monofazată a unei linii scurte (a) şi diagrama fazorială (b).

U 1  U 2  3 Z I 2  U 2   U  j U

S 2  P2  jQ2  S 2  cos   j sin    3U 2 I

Dacă: *

U 2  U 2 2  0

RP2  XQ2 XP2  RQ2 R  Z cos 

U1  U2  j (6.6’)
X  Z sin 
U2 U2
6
 Caracteristicile reţelei de transport

U1U 2 cos   U2
2
 RP2  XQ2 (6.6’’)

U1U 2 sin   XP2  RQ2 (6.6’’’)

Pentru eliminarea variabilei θ între ultimele două ecuaţii:

 
U12U 22 cos 2   sin 2   U 24  2U 22  RP2  XQ2    RP2  XQ2    XP2  RQ2 
2 2

  
2
R X
2 2
P22  Q22  Z 2 S22
respectiv:
f U 2 , P2 , Q2   U 24   2  RP2  XQ2   U12  U 22  Z 2 S 22  0 (6.7)
sau
f (U 2 , S 2 , )  U 24   2 S 2  R cos   X sin    U12  U 22  Z 2 S 22  0 (6.7’)

Q2  S 2 sin  P2  S2 cos 
7
 Caracteristicile reţelei de transport

U2

(P2, U2)

(Q2, U2)
P2

(P2, Q2)
Q2

Fig. 6.4. Relaţia dintre tensiunea U2 şi puterile P2 şi Q2, pentru o

structură simplă de tipul generator – linie – consumator.
8
 Caracteristicile reţelei de transport

Funcţia explicită:
U 2  g  P2 , Q2   g  S2 ,   (6.8)
defineşte caracteristicile reţelei de transport.

Pentru ca funcţia (6.8) să existe este necesar ca ec. bipătrată (6.7’)

să admită soluţii reale, adică discriminantul să fie pozitiv:

 2 S2  R cos   X sin  
2
  U1 
2
 4Z 2 2
S2 0 (6.9)

La limită egalând cu zero

2 S 2  R cos   X sin    U1
2
 2 ZS 2
sau
2 S 2  R cos   X sin   Z   U12
NEXT
9
 Caracteristicile reţelei de transport
de unde:
U12 U12
S2   (6.10)
2  R cos   X sin   Z  2 Z cos       1
Z cos  cos   Z sin  sin   Z  cos  cos   sin  sin   
 Z cos(  )
Având în vedere că S2  0, din (6.10) rezultă puterea aparentă
maximă ce poate fi tranzitată:
U12 U12
S2max   (6.11)
2 Z cos       1 2
4 Z cos  
 2 
 1  cos(  )
respectiv: cos 
2 2
U12 cos 
P2max  S2max cos  
2
(6.11’)
4 Z cos  
 2  10
 Caracteristicile şi modelarea sarcinii
Modele statice P  P  K P ,U  ; Q  Q  KQ ,U 

Modelul exponenţial
P
U 
P  K P  P0    Z  ct.,  P   Q  2
 0
U
Q
(6.13) I  ct.,  P   Q  1
U 
Q  K Q  Q0    P, Q  ct.,  P   Q  0
 0
U
Modelul polinomial
 U 
2
U 
P  K P  P0  a P     bP   cP 
  U0  U0 
 
 U 
2
U 
Q  K Q  Q0  aQ     bQ   cQ  (6.14)
  U0  U0 
 
aP  bP  cP  1 aQ  bQ  cQ  1 11
 Aspecte statice ale stabilităţii de tensiune
Existenţa soluţiilor de regim permanent
U2

Locul punctelor
critice

P2

Q2 Domeniul de existenţă
a soluţiilor
Zona haşurată, reprezintă domeniul de existenţă a soluţiilor şi
corespunde punctelor posibile de funcţionare A şi B

 
U 24   2  RP2  XQ2   U12  U 22  Z 2 P22  Q22  0 (6.7)
12
 Existenţa soluţiilor de regim permanent
Se notează: y  U 22 ;   U12  2  RP2  XQ2 
(6.19)
   2  RP2  XQ2  2 2
 U1  
 4 Z 2 P22  Q22 
Din (6.7) se obţine: y 2  y  Z 2 S22  0
     
y1,2  U2 A  U2B  (6.20)
2 2 2
Zona exterioară reprezintă domeniul de inexistenţă a soluţiilor.
Punctele critice situate pe frontieră sunt puncte de bifurcaţie
statică (discriminantul Δ din relaţiile (6.19) se anulează) ...
 2  RP2  XQ2 
2
  U12   4 Z 2 S22
Dacă în (6.20) Δ=0 soluţii confundate:
1  2  RP2  XQ2 
2
U
U 2  U cr 
2 2
(6.21)
2 13
 Existenţa soluţiilor de regim permanent
Pentru reţeaua electrică de transport din figura 6.3,a, dacă
U 1  U1 1  0 (nod de echilibru) şi U 2  U 2 2 , matricea Jacobian este:
 P2 P2 
 J P J PU   2 U 2 
J   J  
J QU   Q2 Q2 

 Q
 
 2 U 2 
P2 Q2 P2 Q2
det  J      
2 U 2 U 2 2


 
Q2  B22U 22 Q2  B22U 22  P2  G22U 22  P2  G22U 22 
U2 U2


U2  
1  4 2
U 2 G22  B22
2
   
 P22  Q22  
1
U2

U 24Y222  S22 
1
U2 Z 2
U4
2  Z 2 2
S2  
Deoarece în punctul critic U 24  U 24cr  Z 2 S22 det  J   0
14
 Aspecte statice ale stabilităţii de tensiune
Puncte şi zone de funcţionare
2
 P2 
(6.7’) U 24  2 P2  R  X tan    U12  U 22
Z  2
  0 (6.22)
 cos  
Pentru U1 şi cos φ = const. şi P2  [0, P2max ] U2  f ( P2 )
U2
U1
Fig. 6.7. Caracteristica U2 – P2.
A
Punctul
critic
U2crit
C

B
P2
P2 P2max
15
 Puncte şi zone de funcţionare
De ce A este un punct stabil, iar B unul instabil? cos=0.9 cos=0.9
cos=1
U2 inductiv capacitiv
U1
(i) Efectul compensării puterii
cap
U2crit A
reactive transportate
ind
U1 = ct. şi cos  cos ind ,cos cap  U2crit

U2 B
U1(2) (1) U1(2)
U 1
P2
U1(1) A P2 ind
P 2max cap
P 2max
(2)
U2crit Fig. 6.8.
(1)
U2crit
(ii) Efectul modificării tensiunii la
capătul sursă al liniei de transport
B

P2 P(1) (2) P2 Fig. 6.9.

2max P2max 16
 Puncte şi zone de funcţionare
(iii) Sensibilităţile tensiunii la variaţia puterilor activă şi reactivă

Cazul simplificat  1 2  0 U1U 2 cos  U 22  RP2  XQ2


U1U 2 sin  XP2  RQ2

U 22  U1U 2  RP2  XQ2  0

U1  U12  4  RP2  XQ2  (6.23,a)

U2 A 
2

U1  U12  4  RP2  XQ2 

U2B  (6.23,b)
2
17
 Puncte şi zone de funcţionare
 dU i dPi
Condiţia necesară şi suficientă   0; 0
de controlabilitate a SEE:  dGi Bi  ct
dGi Bi  ct

 dU i dQi (6.24)
 dB  0; 0
 i Gi  ct
dBi Gi  ct
Sensibilităţile:
U 2 A 4 R R
  0 (6.25,a)
P2 Q2  ct 22 U12  4  RP2  XQ2  U12  4  RP2  XQ2 

U 2 A X
 0 (6.25,b)
Q2 P2  ct U12  4  RP2  XQ2  y  u x
U 2 B R
 0
P2 U12  4  RP2  XQ2 
(6.25,c) u ' x 
Q2  ct y'
U 2 B X 2 u x
 0 (6.25,d)
Q2 P2  ct U12  4  RP2  XQ2 
18
 Puncte şi zone de funcţionare

Analiza calitativă a funcţiei P2 = f (U2)

U2 Zona controlabilă Sensibilităţi negative

U1
U2max şi apropiate de zero
A
Zona de securitate
U2min Sensibilităţi negative
Zona critică Punctul
U2crit de valori mari
critic
C

Sensibilităţi pozitive
B
P2
P2 P2max
Zona necontrolabilă

19
 Puncte şi zone de funcţionare

Zona controlabilă – corespunde ramurii superioare a caracteristicii şi

cuprinde punctele de funcţionare pentru care Zc>Z, iar valorile
sensibilităţilor din sunt negative

zona de securitare – definită între valorile maximă şi minimă de

tensiune, caracterizată de valori negative şi apropiate de zero ale
sensibilităţilor

zona critică – cuprinsă între valorile Umin şi Ucr ale tensiunii,

caracterizată tot de valori negative ale sensibilităţilor, dar mari în
valori absolute

Zona necontrolabilă – corespunde ramurii inferioare a caracteristicii

şi cuprinde punctele de funcţionare pentru care Zc<Z, iar valorile
sensibilităţilor sunt pozitive
20
 Interacţiunea între reţeaua de transport şi sarcină

U2 Creşterea sarcinii
U1 A
Punctul
critic U2
Creşterea
U1 A1
cererii
C A2

U2crit C

B
P2 B1
P2max
Creşterea
B2 cererii
a. sarcină de tipul P=ct.
P2
P02 P2max
b. sarcină dependentă de tensiune
(modelul exponnţial).

Fig. 6.10. Mecanismul instabilităţii de tensiune la creşterea sarcinii.

21
 Interacţiunea între reţeaua de transport şi sarcină

U2 Caracteristica post avarie Caracteristica de

A1 funcţionare normală

A2
Caracteristica post avarie Caracteristica de
U2
A1 funcţionare normală
A2
A'

a)
b)
P2
a. modelul de tip P=ct.

P2

b. modelul exponenţial pentru sarcină

Fig. 6.11. Mecanismul instabilităţii de tensiune la mari perturbaţii.

22
 Influenţa reglajului sub sarcină al ploturilor transformatorului

Z N
2
1 I2’ 2' 2 I2
1

U1 U2' U2 Zc
P2+jQ2

Fig. 6.12. Schema monofilară şi schema echivalentă de calcul.

Modelarea dinamicii reglajului sub sarcină al ploturilor transformatorului

Raportul de transformare:  U p 
U np 1  n p 
N
U 2' I 2
   100 
(6.26)
U 2 I 2' U ns
având
[ Ninf , Nsup ]
23
Influenţa reglajului sub sarcină al ploturilor transformatorului

Domeniul de insensibilitate al RAT: [U 2 d  , U 2 d  ]

Dacă U 2  U 2d   RAT comandă creşterea U2 prin scăderea N;
Dacă U 2  U 2d   RAT comandă scăderea U2 prin creştere N;

Modelul discret, modifică raportul de transformare N la momente de

timp tk 1  tk  (întârzierea
Tk RAT).
Logica directă sau normală de comutare a ploturilor:
 N k  N dacă U 2  U 2 d   şi N k  N inf

N k 1   N k dacă U 2  U 2 d   (6.28)

 N k  N dacă U 2  U 2 d   şi N k  N sup
Modelul continuu, modifică continuu raportul de transformare N în
intervalul [ Ninf , Nsup ] .
Dinamica reglajului sub forma ec. diferenţiale:
dN

1
dt TRAT

U 2  U 2d  (6.29)
24
Influenţa reglajului sub sarcină al ploturilor transformatorului

Caracteristica statică U2 = f(N). Puncte de funcţionare

U 1  U 2'  Z I 2'
(6.30)
U 2  Z c I 2  Rc I 2
Z c  Rc
Z  jX
U 22
P2 
Rc
U 2  U2 0

X U2  X 1 
U 1  U 2'  jX I 2'  NU 2  j  NU 2 1  j 2  (6.31)
N Rc  Rc N 

25
 Caracteristica statică U2 = f(N). Puncte de funcţionare

Modulul tensiunii U1:

2
X  1
U1  NU 2 1    4 (6.31’)
 Rc  N
de unde:
U1 U1
U2  
2 2
 X  X  Rc N  2
N 1  2 
1  
 Rc N  Rc N  X 
sau:
NU1 Rc 1
U2  f  N   (6.32)
X  Rc 
2
1    N 4

 X 
26
 Caracteristica statică U2 = f(N). Puncte de funcţionare
U2 valoarea maximă
U2max dU 2
0 (U1=ct., RC=ct.)
dN
B A
U2d
Se notează:
RU Rc2
a c 1; b 2
X X
N
NB Nmax NA
Na
Fig. 6.13. Caracteristica statică U2=f(N) a trafo. U2  f ( N )  (6.33)
1  bN 4

4bN 3
a 1  bN 4  aN
dU 2
 2 1  bN 4

 
a 1  bN 4  2abN 4

   
2 3
dN
1  bN 4 1  bN 4
27
 Caracteristica statică U2 = f(N). Puncte de funcţionare
Impunând condiţia de maxim:
dU 2


a 1  bN max
4
 0 (6.34)
 
3
dN
1  bN max
4

1  bN max
4
0
1 1 X2 X
4
N max   2
 2 N max  (6.35)
b  Rc  Rc Rc
 X 
 
1 1 U1 U1 Rc
U 2 max  N maxU1 2
   U1 (6.36)
N max  1 
2 2 N max X 2X
2
1   2   N max
4
Rc
 N max  Rc 1
 2
X N max28
Caracteristica statică U2 = f(N). Natura punctelor de funcţionare
Din figura 6.13 se constată că:
dacă U2d<U2max două puncte de funcţionare
dacă U2d>U2max nici un punct de funcţionare
U2
stabil
B’ A’ U2d+Ud Fig. 6. 14. Efectul acţiunii RAT
U2d al transformatoarelor cu reglaj
B A
sub sarcină în punctele posibile
instabil de funcţionare A şi B.

N
NB Nmax NA

Funcţionarea este stabilă dacă dU 2  0 şi corespunde intervalului Nmax ... NA

dN

respectiv instabilă dacă dU 2  0 şi corespunde intervalului NB ... Nmax

dN 29
 Influenţa regulatorului automat al ploturilor
asupra stabilităţii de tensiune
(i) Cazul U1 este variabilă şi consumul constant (Rc=ct)
N max  X / Rc
U2 U 2 max  U1 Rc 2 X
(1)
U2max
(2)
U 2max
B A U2d
(3) (1)
U 2max U1
U1(2)
(3)
U1

Ninf Nsup
N
Nmax 1
Fig. 6.15. Evoluţia caracteristicilor statice U2=f(N)
în funcţie de tensiunea sursei U1. 30
 Influenţa regulatorului automat al ploturilor
asupra stabilităţii de tensiune
(ii) Cazul U1 este constantă şi consumul variabil

P2 1
P22   2
Rc  Rc 1 (2)
N max 
X
 2
 N max 
(1) X
Rc 
1
Rc
U2
U (1)
U1 Rc(1) U1 Rc(2)
2max (1)
U 2max   U 2max 
(2)
(2)
U2max 2 X 2 X
B A U
U (3)
2d
R(1)
c
2max
Rc(2)
Rc(3) Fig. 6.16. Evoluţia caracteristicilor
statice U2=f(N) în funcţie de
consumul sarcinii (Rc).
Ninf Nsup
(3)
N
(1)
Nmax Nmax
(2)
Nmax 31
 Influenţa regulatorului automat al ploturilor
asupra stabilităţii de tensiune
(iii) Comportamentul regulatorului automat al ploturilor în cele două puncte
posibile de funcţionare de pe caracteristica U2-P2 a reţelei de transport
U2 RC>X

U2d
U2 RC>X Rc(1)
Rc(2)
A
RC=X
Ninf Nsup
U2crit C N
Nmax 1
b
B RC<X

P2 U2d
RC<X P2max
a

Fig. 6.17. Ninf Nsup

N
Nmax
c 32
 Efectul limitării puterii reactive debitată de generatoare
U2
2
Sistem de 1 2
putere Zona de
consum A 1
infinitã 3 B
G
a. (2)
U2crit C
Fig. 6.18. Impactul pierderii controlului tensiunii (1)
U2crit
în nodul generator 3.

Modelul clasic Qmin ≤ Qg ≤ Qmax

Model mai precis: Qmin, cu Qg dependent de Ug
(2) (1)
P2max P2max P2
Corespunde
 
2 b.
(6.39) QSmax  UI Smax P 2 curentului

 
statoric
maxim Qgmax  min QSmax , QRmax
2 Corespunde (6.43)
U 2  UE max
 curentului de
QRmax       P2
f
 Xd  excitaţie P U2
Xd   maxim Qmin   (6.44,a)
(6.42)
admisibil tg max X d
33
 Metode de evaluare a stabilităţii de tensiune
Mecanismele instabilităţii şi colapsului de tensiune
într-un sistem electroenergetic
Scurtcircuite şi Deficit local de Surse îndepărtate Creştera
Nivel scăzut de
deconectări de putere reactivă de zonele de consumului şi
echipamente tensiune la surse
consum dinamica sarcinii

REŢEAUA DE TRANSPORT

Scăderea progresivă Supraîncărcarea unor

a nivelului de tensiune elemente ale reţelei

Creşterea pierderilor Activarea reglajului Limitarea puterii Deconectarea unor

de putere activă ş i sub sarcină a prizelor reactive furnizată elemente de către
reactivă transformatoarelor de generatoare protecţia la suprasarcină

COLAPS DE TENSIUNE Fig. 6.22. 34

Sinteza metodelor de evaluare a stabilităţii de tensiune

METODE STATICE METODE DINAMICE

Modelul dinamic EAD

Modelul dinamic EAD Modelul de calcul al 
x=f(x,y,)
liniarizat regimului permanent
[x]=[A][x] modificat 0=g(x,y,)

Existenţa soluţiilor Metode de integrare

Analiza modală a matricei regimului permanent metoda trapezelor
de stare [A] Regimuri permanente metoda Runge-Kutta
repetate metoda predictor-corector
metode cu pas variabil
Analiza sensibilităţilor
Identificarea punctului Metode globale
de colaps analiza bifurcaţiilor
şi haos
Cea mai mică valoare
singulară a matricei
Jacobian
Analiza modală a
Jacobianului redus [JR]

Stabilitatea la mari perturbaţii

Stabilitatea la mici perturbaţii
tranzitorie pe termen lung

Fig. 6.23. 35
 Metoda de analiză a sensibilităţilor. Indicatori locali
Calculul sensibilităţilor tensiunii la variaţii ale P şi Q consumate se
realizează pornind de la ec. regimului permanent:
n

U U
k 1
i k Gik cos  i  k   Bik sin  i  k    Pi  0 i  2,3..., n

n
(6.45)
U U
k 1
i k Gik sin  i  k   Bik cos  i  k    Qi  0 i  ng  1,..., n

sau sub formă compactă:

F     , U  ,  P  , Q    0 (6.46)
Se regrupează mărimile electrice în funcţie de natura nodurilor:
vectorul variabilelor de stare:  x   2 , 3 ,..., n , U n 1 ,..., U n 
  g

vectorul variabilelor de intrare:  s    Pn 1 ,..., Pn , Qn 1 ,..., Qn 

g g

vectorul variabilelor de control:  c   U1 , U 2 ,..., U ng , P2 ,...Png 

vectorul variabilelor de ieşire: q   Q1 ,..., Qn g


36
 Metoda de analiză a sensibilităţilor. Indicatori locali

Ţinând cont de regruparea anterioară, expresia (6.46) devine:

F    x ,c , s    0 (6.47)
iar vectorul variabilelor de ieşire poate fi exprimat sub forma:
q   f   x  ,c   (6.48)

Dezvoltând în serie Taylor relaţiile (6.47) şi (6.48), se obţine:

 F   F   F 
 F      x      c      s   0 (6.49)
 x   c   s 
 f  f 
  
q        c 
x  (6.50)
 x  c

unde   F  este matricea Jacobian din modelul Newton-Raphson

  pentru calculul regimului permanent
  x 
37
 Metoda de analiză a sensibilităţilor. Indicatori locali

 F 
În ipoteza că   este inversabilă, din relaţiile (6.49) se determină:
x
1
 F    F   F  
 x          c      s     S xc   c    S xs  s 
 x    c   s  
(6.51)
în care:
1
 F   F  matricea de sensibilitate a variabilelor de stare
 S xc       
 x   c  la variaţii ale variabilelor de control;
1
F   F 
 S xs        idem, la variaţii ale variabilelor de intrare.
 x   s 
 F 
Având în vedere că    este matricea unitate, rezultă că matricea
 s 
 S xs  este inversa matricei Jacobian.
38
 Metoda de analiză a sensibilităţilor. Indicatori locali

Ţinând cont de relaţia (6.51), din relaţia (6.50) se determină:

 q    Sqc   c    Sqs   s  (6.52)

în care: [Sqc] este matricea de sensibilitate a variabilelor de

ieşire la variaţii ale variabilelor de control;
[Sqs] matricea de sensibilitate a variabilelor de ieşire
la variaţii ale variabilelor de intrare.

Pe baza acestor matrice se pot calcula indicatori locali de stabilitate

de tensiune şi indicatori globali de tipul distanţelor în putere.

39
 Metoda de analiză a sensibilităţilor. Indicatori locali
(i) Sensibilitatea tensiunii într-un nod consumator c la variaţia
puterii reactive consumate în nod SU cQc
Sistemul EE, văzut dintr-un nod consumator c este controlabil şi,
deci, stabil dacă:  Uc
SUc Qc   0 (6.53)
 Qc
Cu cât modulul valorii SU cQc este mai mare, cu atât este mai mare
riscul de declanşare a instabilităţii de tensiune
(ii) Sensibilitatea puterii reactive debitată de generatoare la
variaţia puterii reactive consumată într-un nod consumator c SQg Qc
ng
SQg Qc   S k, c 
k 1
qs (6.54)

Punctul de funcţionare se află în zona stabilă dacă această sumă este apropiată
de 1, respectiv în zona critică dacă suma puterilor reactive debitate suplimentar
de generatoare, la o creştere a puterii reactive în nodul consumator c cu 1 MVAr,
este foarte mare şi tinde către infinit în punctul critic. 40
 Indicatori globali de tipul distanţe în putere

Distanţa în putere care reprezintă sarcina suplimentară dintr-un nod

consumator c sau dintr-o zonă, astfel încât sistemul EE aflat iniţial într-
o stare stabilă X0 să ajungă în starea finală Xf corespunzătoare limitei
de stabilitate de tensiune.
Se pot defini: distanţa în putere reactivă: DQc ( Pc  ct. )
distanţa în putere activă: DPc ( Qc  ct. )
distanţa în putere aparentă: DS c ( cos   ct. )
U
S, P, Q
A
colaps de
tensiune
C

B
Pc+jQc S, P, Q 41
 Metoda celei mai mici valori singulare. Indicatorul global VSI
Având în vedere sistemul de ecuaţii liniarizat în jurul unui punct
de funcţionare al unui SEE:
 P   J P  J PU       
 Q    J     J    
   Q J QU   U   U 

 P    J P     J PU U  (6.69)

 Q    J Q      J QU   U  (6.70)
Datorită cuplajului slab U-P, se poate considera ΔP=0, iar din (6.69)
se determină:
 
   J  1
P J   UPU  
(6.71)

 Q     J QU    J Q   J P   J PU   U 
1
(6.72)

sau
 Q    J R  U  (6.73)
42
 Metoda celei mai mici valori singulare. Indicatorul global VSI
unde:
 J R    J QU    J Q   J P   J PU 
1
(6.75)
este matricea Jacobian redusă.
Dacă det[JPθ] nu este nul, deci nu există probleme de stabilitate
unghiulară, atunci conform formulei lui Schur:
det  J   det  J P  det  J R 
deci, singularitatea matricei Jacobian este determinată de
singularitatea matricei [JR].
Aplicând descompunerea după valorile singulare ale matricei [JR]:
n
 U    J R   Q    i1U iVi t  Q 
1

i 1

unde 1  ...   i  ...   n  0 sunt valorile singulare

Vi - vectorii singulari stânga  min ( J R )
VSI 
Ui - vectorii singulari dreapta  0 min ( J R )43
 Analiza modală a matricei de stare
În general, comportamentul dinamic al SEE este descris de modelul
dinamic EAD (Ecuaţii Algebro-Diferenţiale):
x  f x  ,  y  ,  
0  g  x  ,  y  ,  
(6.77)

în care: [x] este vectorul variabilelor dinamice de stare;

[y] - vectorul variabilelor algebrice de stare;
[μ] - vectorul parametrilor.
Prin liniarizarea ecuaţiilor (6.77) în jurul unui punct de echilibru:
 x   A ' B   x 
 0   
. y 
  C D11 D12   1  (6.78)
 0   D21 J   y2 

în care vectorul variabilelor de stare algebrice [y] a fost partiţionat
pentru a pune în evidenţă variabilele de stare  y2   2 , 3 ,..., n , U ng 1 ,..., U n 
şi matricea Jacobian [J] ale regimului permanent. 44
 Analiza modală a matricei de stare
 D11 D12 
În ipoteza că matricea  J1     nu este singulară, prin eliminarea
 D21 J 
variabilelor algebrice de stare [y], din (6.78) rezultă matricea de stare:
 A   A '   B  J1  C 
1
(6.79)
Stabilitatea punctului de echilibru analizat este determinată de valorile
proprii ale matricei de stare [A], care trebuie să aibă părţile reale negative.
Instabilitatea apare dacă, în urma variaţiei parametrilor, partea reală a
unei valori proprii devine pozitivă şi poate fi analizată folosind teoria
bifurcaţiilor. Im Im
k k
a. Bifurcaţie b. Bifurcaţie
reală complexă
i i
Re Re
stabil k+1 instabil stabil k+1 instabil
Fig. 6.22. Tipuri de bifurcaţii. 45
 Analiza modală a matricei de stare

Tranziţia de la un punct de echilibru stabil la unul instabil corespunde:

unei bifurcaţii reale - determinată de trecerea prin zero a unei valori

proprii reale (fig. 6.22,a). Ea conduce la o instabilitate
aperiodică specifică fenomenelor de colaps de tensiune;

unei bifurcaţii complexe - determinată de trecerea unei perechi de

valori proprii complex conjugate din semiplanul stâng în cel
drept (fig. 6.22,b). Ea conduce la o instabilitate oscilatorie şi
este specifică fenomenului de pierdere a sincronismului.
Observaţie:
Având în vedere calculul laborios necesar obţinerii matricei de
sistem şi a valorilor proprii ale acesteia, pentru evaluarea
stabilităţii de tensiune la mici perturbaţii se foloseşte analiza
modală a matricei Jacobian redusă [JR].
46
 Analiza modală a matricei de stare

Imag



Real- Real+

47
 Analiza modală a matricei Jacobian redusă [JR]
Această metodă de analiză se bazează pe proprietatea de
cvasisimetrie a matricei şi utilizează descompunerea unei matrice
după valorile şi vectorii proprii.
Dacă matricea [JR] este simetrică, atunci ea are toate valorile
proprii reale, iar vectorii proprii stânga şi dreapta, corespunzători
aceleiaşi valori proprii, identici.
O matrice pătrată [A] de ordinul n, având valorile proprii λi, cu
i=1, 2, …, n distincte, poate fi descompusă conform:
n
 A   R    L    i  Ri  Li 
i 1
în care: [Λ] este matricea spectrală a matricei [A];
[R] – matricea ale cărei linii sunt vectorii proprii dreapta Ri
ai matricei A corespunzătoare valorilor proprii λi;
[L] – matricea ale cărei linii sunt vectorii proprii stânga Li
ai matricei A corespunzătoare valorilor proprii λi;
48
 Analiza modală a matricei Jacobian redusă [JR]

Dacă toate valorile proprii sunt reale, între vectorii şi valorile proprii
există relaţiile:
 A Ri    i  Ri 
 A  Li    i  Li 
t

 R L   I 
iar dacă matricea nu este singulară, adică  i  0 , inverva se obţine cu relaţia
n
 A 1
  R   
1
 L1
  R   
1
 L   1
i  Ri  Li 
i 1
Aplicând descompuerea după valorile proprii matricei Jacobian
redusă [JR], se obţine:

J R  1
  R   
1
 L (6.81)
49
 Analiza modală a matricei Jacobian redusă [JR]

Deci, variaţiile tensiunilor în funcţie de variaţia puterilor reactive

consumate [ΔQ] se obţin din:
n
 U    R     L Q     i 1  Ri  Li  Q 
1
(6.82)
i 1
Fiecare valoare proprie λi şi vectorii proprii asociaţi [Ri], respectiv
[Li] definesc un mod i de variaţie sau răspuns U – Q al SEE.
Având în vedere că [L]=[R]-1 relaţia (6.82) poate fi scrisă sub forma:
 L U       L Q 
1

sau
 u     q 
1
(6.83)

în care:
 u    L U  este vectorul variaţiilor modale de tensiune;
 q    L Q  vectorul variaţiilor modale de putere reactivă. 50
 Analiza modală a matricei Jacobian redusă [JR]
Pentru un mod oarecare i, rezultă:
1
ui  qi i  1, 2,..., nc (6.84)
i
În concluzie:
dacă i > 0, sistemul este stabil în modul i de variaţie U-Q, deoarece
tensiunea modală ui şi puterea reactivă modală qi au acelaşi sens
de variaţie, adică o injecţie de putere reactivă determină
creşterea nivelului de tensiune;
dacă i < 0, sistemul este instabil în modul i de variaţie U - Q deoarece
tensiunea modală ui şi puterea reactivă modală qi au sensuri
contrare de variaţie, adică o injecţie de putere reactivă
determină scăderea nivelului de tensiune;
dacă i = 0, tensiunea modală ui se prăbuşeşte, deoarece orice
schimbare a puterii reactive modale qi determină o variaţie
infinită a tensiunii modale ui.
Condiţia de stabilitate în tensiune a sistemului electroenergetic este
ca toate valorile proprii ale matricei Jacobian redusă să fie pozitive. 51
 Analiza modală a matricei Jacobian redusă [JR]

Factorii de participare ai nodurilor

Pki  Rki Lik

Factorii de participare ai laturilor
i
i Qkj
Pkj 
 
(6.90)
max Qkj 
i
 i , j l
Factorii de participare ai generatoarelor

Qm 
i
Pmi 
 
(6.91)
i 
max Qg
gng
52
Oare aceasta să fie cauza perturbaţiilor de tensiune??????

53