CAPITOLUL 8

REŢELE DE CURENT ALTERNATIV TRIFAZAT

8.1 SISTEME ELECTRICE TRIFAZATE SIMETRICE.

CARACTERIZARE. CONEXIUNILE SISTEMELOR TRIFAZATE
Spre deosebire de un sistem monofazat, un sistem trifazat de producere,
transport şi distribuţie a energiei electrice utilizează, în principiu, trei conductoare
faţă de două, t.e.m. pe faze având valori efective egale dar faze diferite, defazajul
dintre aceste mărimi fiind de 2 / 3 ; astfel, sistemul celor trei t.e.m. devine un
sistem trifazat simetric (figura 8.1.1).

Figura 8.1.1 Sistem monofazat şi sistem trifazat simetric

Avantajele cele mai importante ale sistemelor electrice trifazate sunt
următoarele:
a) permit producerea de câmpuri electrice învârtitoare, care au condus la
apariţia şi utilizarea motoarelor asincrone şi sincrone trifazate, cu o
largă răspândire în practică;
b) permit transmiterea energiei electrice în condiţii economice;
c) asigură puteri electrice, respectiv cupluri mult mai mari la
consumatori faţă de sistemele monofazate.
Sistemele electrice trifazate de tensiuni electromotoare, respectiv de
tensiuni şi curenţi, caracteristice reţelelor trifazate, pot fi:
- sisteme simetrice directe;
- sisteme simetrice inverse.
Un sistem trifazat simetric direct de t.e.m. este un ansamblu ordonat de trei
mărimi sinusoidale de aceeaşi frecvenţă, având valori efective egale şi defazaje
relative între acestea de 2 / 3 , astfel că e2 (t ) este defazat în urma lui e1 cu
unghiul 2 / 3 şi e3 este defazat în urmă lui e2 cu 2 / 3 .
Un astfel de sistem are de forma:

e  E1 2 sin  t     E 2 sin  t   
 1 1

2 
(8.1.1)
 
e 2  E2 2 sin  t   2   E 2 sin  t    
  3 
  4   2 
e 3  E3 2 sin  t   3   E 2 sin  t      E 2 sin  t    
  3   3 

315
 În cazul unui sistem trifazat simetric invers, respectând celelalte condiţii
caracteristice sistemului direct, ordinea mărimilor este inversă, astfel că e2 este
defazat înaintea lui e1 şi e3 înaintea lui e2 .
În continuare, se va trata numai sistemul trifazat simetric direct, care este
sistemul de bază utilizat în practică.
În cadrul unui sistem trifazat simetric de t.e.m./tensiuni, curenţii formează,
de asemenea, un sistem trifazat simetric dacă receptorul este echilibrat, adică
dacă impedanţele pe cele trei faze sunt identice:
Z 1  Z 2  Z 3  Z  Z  e j (8.1.2)
unde  reprezintă defazajul dintre tensiunile şi curenţii de fază sau de linie
corespunzători.
Ca urmare, curenţii prin cele 3 linii vor avea valori identice, fiind defazaţi
între ei cu câte 2 / 3 ; de asemenea, vor fi defazaţi faţă de t.e.m. corespunzătoare
cu aceeaşi cantitate  1   2   3   . Se obţine sistemul trifazat simetric de curenţi
de forma:


i1  I 2 sin  t    
E
Z
2 sin  t     


i 2  I 2

sin  t   
2  
 
E
2

sin t     
2 

  3  Z  3 

i 3  I 2

sin  t   
4  
 
E
2

sin  t     
2 

  3  Z  3 

(8.1.3.)

 Reprezentarea simbolică în complex a sistemelor electrice

trifazate
Fiind vorba tot de mărimi sinusoidale, şi în cazul acestor sisteme se poate
utiliza reprezentarea simbolică, în complex, cu avantajele precizate la reţelele
monofazate.
În complex, imaginile t.e.m. ale unui sistem electric trifazat simetric direct
sunt date de relaţiile:
 E1  E  e j  E
  2  2
 j    j
E
 2  E  e  3 
 E  e 3
 a 2 E (8.1.4)
  4   2 
 E  E  e j   3   E  e j   3   aE
 3

316
 2
j 1 3 2
unde: a  e 3
  j este un operator de rotaţie cu în planul complex,
2 2 3
j
 
(ca şi je 2 , utilizat în monofazat, care roteşte un fazor cu ), iar
2
2
j 1 3 a
a2  e   j
3 ; şi a 2 sunt unitare.
2 2
Înmulţirea cu a a unui fazor (pseudovector al tensiunii sau curentului în
planul complex) nu modifică mărimea acestuia, dar îl roteşte înainte (în sens
2
direct trigonometric) cu ; înmulţirea cu a2, de asemenea, nu modifică
3
2
mărimea acestuia, dar îl roteşte în urmă cu .
3
Un sistem trifazat simetric direct de tensiuni de fază/linie are imaginile în
complex U , a 2 U şi aU ; la fel în cazul curenţilor de fază sau de linie, respectiv
I , a 2 I şi a I , dacă receptorul este echilibrat, adică dacă are impedanţe în
complex egale pe cele trei faze.
Reprezentarea grafică a unui sistem electric trifazat simetric direct de
t.e.m. este arătată în figura (8.1.2), iar diagrama fazorială în figura (8.1.3).

Figura 8.1.2 Sistem electric trifazat simetric direct de t.e.m.

317
 Figura 8.1.3 Diagrama fazorială a sistemului trifazat de t.e.m.

În ceea ce priveşte operatorul de rotaţie a, se observă din figura (8.1.4) că

înmulţirea cu a roteşte un fazor din planul complex cu 2 / 3 în sens
trigonometric direct, iar înmulţirea cu a 2 - invers, cu acelaşi unghi. Se pot scrie
relaţiile:
1  a  a 2  0 şi a 3  1 (8.1.5)
care se obţin uşor dacă se înlocuiesc operatorii a şi a2 cu expresiile lor date mai
înainte.

Figura 8.1.4 Înmulţirea unui fazor cu operatorul de rotaţie complex a

Teoremă
Suma algebrică a mărimilor caracteristice unui sistem trifazat simetric este
nulă, atât în complex, cât şi în valori instantanee:
E1  E 2  E 3  0
(8.1.6)
e1 (t )  e2 (t )  e3 (t )  0
Nu se pot scrie relaţii similare însă în valori efective.
318
 Conexiunile sistemelor trifazate
Sistemele electrice trifazate (generatoare, receptoare) pot fi conectate în
stea sau în triunghi, în funcţie de curenţii şi tensiunile din fazele generatorului şi
receptorului. Adesea se folosesc ambele tipuri de conexiune, de exemplu, steaua
la generatoare şi triunghiul la receptoare. În cele ce urmează se va face abstracţie
de conexiunea generatorului, deoarece se va presupune că acesta este construit ca
să producă un sistem standard de tensiuni date la borne, fiind important de ştiut
doar dacă generatorul are sau nu punct neutru accesibil receptorului sau acesta
este izolat (cel de al doilea caz fiind caracteristic reţelelor de pe nave (conform
cerinţelor RNR).

 Conexiunea în stea
În cazul conexiunii în stea, conductoarele generatorului şi ale receptorului
se leagă în aşa fel încât întoarcerea curentului se produce prin conductorul ON
numit conductor/fir neutru sau conductor de nul.

Figura 8.1.5 Conexiunea în stea

Punctul O se numeşte neutrul generatorului, iar punctul N - neutrul
receptorului.
Dacă sistemul este simetric (referitor la tensiuni) şi echilibrat (impedanţe
egale pe fazele receptorului, respectiv curenţii formează, la rândul lor, un sistem
simetric direct) şi se aplică teorema I a lui Kirchhoff în nodul N, ţinând seama de
relaţia (8.1.5) se poate scrie:
I N  I 1  I 2  I 3  I  a 2 I  aI  (1  a  a 2 ) I  0 (8.1.7)
astfel încât conductorul neutru poate fi suprimat; în aceste condiţii transmisia
energiei de la generator la receptor putându-se face numai cu 3 conductoare. Este
cazul sistemelor trifazate simetrice cu receptor echilibrat (având cele 3 impedanţe
ale fazelor egale).
O altă formă de reprezentare grafică a unei conexiuni trifazate în stea este
dată în figura (8.1.6).

319
 Figura 8.1.6 O altă formă de reprezentare a conexiunii în stea

 Conexiunea în triunghi
Conexiunea în triunghi utilizează la transmiterea energiei de la generator
la receptor numai 3 conductoare, spre deosebire de conexiunea în stea.

Figura 8.1.7 Conexiunea în triunghi

Se observă, din figura (8.1.7), că fazele generatorului şi ale receptorului,

ambele fiind conectate în triunghi, sunt legate în paralel două câte două: 1 – 2 cu
1’ – 2’, 2 – 3 cu 2’ – 3’ şi 3 – 1 cu 3’ – 1’.
O altă modalitate de reprezentare a conexiunii în triunghi este arătată în
figura (8.1.8).

Figura 8.1.8 O altă modalitate de reprezentare a conexiunii în triunghi

 Terminologie specifică
În cazul sistemelor electrice trifazate se utilizează următorii termeni
specifici:

320
 - fază, înţeleasă şi ca ansamblul elementelor de circuit (generator, linie,
receptor) parcurse de unul dintre curenţii unui sistem trifazat;
- tensiune de fază, înţeleasă ca tensiunea dintre o bornă a unei faze şi
punctul neutru/conductorul neutru, la generator, linie sau receptor;
- tensiune de linie, înţeleasă ca tensiunea dintre două borne sau
conductoare de fază.
Ţinând seama de aceşti termeni, se pot defini curenţi de fază şi de linie,
precum şi tensiuni de fază şi de linie la fiecare tip de conexiune în parte.

8.2 Producera sistemului trifazat de t.e.m. Câmpul magnetic învârtitor

Se consideră trei cadre formate din trei spire de arie dreptunghiulară,

aşezate pe acelaşi ax şi rotindu-se cu turaţia constantă n, în sensul arătat pe figura
(8.2.1). Cadrele se află într-un câmp magnetic omogen, de inducţie B0 ,
perpendicular pe axa de rotaţie a acestora, iar spirele sunt decalate între ele cu
2 / 3 .

Figura 8.2.1 Trei cadre coaxiale formate din câte o spiră

Analizând o singură spiră, fie aceasta 1–1’, se notează cu

 2nt      t    unghiul făcut de normala n 1 la spira 1 – 1’ la un moment dat
t.
Fluxul instantaneu printr-o singură spiră este dat de relaţia:
 f 1  A  B0 cos 2nt    (8.2.1)
şi se numeşte flux fascicular.
Dacă în locul unei singure spire se află pe fiecare cadru dreptunghiular N
spire, atunci fluxul instantaneu prin cadrul 1 – 1’ devine:
1  N   f 1  N  A  B0 cos 2nt    (8.2.2)
Acest flux va induce în cadru o t.e.m. instantanee, dată de expresia:
d1
e1    2nAB0 sin 2nt     E1max sin t     E1 2 sin t    (8.2.3)
dt
321
 E1 max
unde:   2n  2f este pulsaţia t.e.m., iar E1   2nNAB0 este
2
valoarea sa efectivă; n(turaţia )  f ( frecvenţa t.e.m.)
Această valoare mai poate fi scrisă sub forma:
2
E1  2nNAB0 / 2  fN f  4 ,44 fN f (8.2.4)
2 0 0

unde mărimea  f 0  AB0 este valoarea maximă a fluxului fascicular (atunci când
câmpul inductor B0 este perpendicular pe suprafaţa spirei, respectiv).
Sensul t.e.m. e1 induse în spirele cadrului 1 – 1’ este dat de regula
burghiului drept (figura 8.2.2). T.e.m. poate fi culeasă la un sistem de perii p-p,
care calcă pe două inele legate la capetele spirei. În celelalte două cadre se vor
obţine, de asemenea, tensiuni induse, defazate succesiv cu 2 / 3 .

Figura 8.2.2 Producerea şi culegerea t.e.m. sinusoidale (principiul generatorului)

Se poate spune, deci, că sistemul format din cele trei cadre care se rotesc
în câmpul magnetic B0 cu turaţia constantă n generează un sistem simetric
trifazat de t.e.m.
Pe acest principiu, se construiesc generatoarele sincrone trifazate, cu
următoarele precizări:
- înfăşurările statorice, în care se induc cele 3 t.e.m., corespunzătoare celor
3 cadre, sunt imobile şi dispuse în crestăturile statorului;
- câmpul magnetic inductor este un câmp învârtitor, produs de un
electromagnet învârtitor numit rotor, alimentat în curent continuu.
Înfăşurarea rotorului se numeşte înfăşurare de excitaţie.
Generatoarele sincrone reprezintă principalele echipamente utilizate în
practică pentru producerea curentului alternativ trifazat.

322
 Câmpul magnetic învârtitor
Se consideră un sistem format din trei spire dispuse pe acelaşi ax, cu
decalaje între ele de 120 şi alimentate de un sistem trifazat simetric de curenţi
sinusoidali în mărimi instantanee i1 ,i2 ,i3 (figura 8.2.3).

Figura 8.2.3 Producerea câmpului magnetic învârtitor (principiul motorului)

Inducţiile magnetice produse de curenţi în axele celor trei spire, la un
moment oarecare ,t , sunt date de relaţiile:
i i i
B 1  0 1 n1 ; B 2  0 2 n 2 ; B 3  0 3 n 3 (8.2.5)
2d 2d 2d
cu :
I
Bmax  0 max
2d
Mărimile B1 , B 2 , B 3 au la un moment dat valori diferite, datorită curenţilor
i1 ,i2 ,i3 . Vectorii respectivi sunt perpendiculari pe suprafaţa spirelor
corespunzătoare şi au sensul dat de regula burghiului drept, aşa cum arată figura
(8.2.3).
Rezultanta celor trei vectori B1 , B 2 , B 3 este dată de relaţia:

B  B1  B 2  B 3  K n1i1  n 2i2  n 3i3 
(8.2.6)
vectorul B având punctul de aplicaţie pe axa celor trei spire (axa Oz
perpendiculară pe planul figurii) şi modulul:
B  Bx 2  By 2 (8.2.7)
Calculând proiecţiile vectorului B pe axele Ox, Oy se obţine:
Bx  B cos   pr B 2  pr B 3 ;  pr B  0
1
(8.2.8)

By  B sin   B1  pr B 3  pr B  ;  pr B
2 1  B1 
respectiv:

323
 2
Bx  B2 cos30  B3 cos30   B2  B3 
2
(8.2.9)
  1
By  B1  B 3 cos 60  B 2 cos 60  B1   B3  B2 
 

2
Înlocuind expresiile lui B1 , B2 , B3 din relaţia (8.2.5.) în relaţiile de mai sus
rezultă:
3 3
Bx  Bm cos t    ; By  Bm sin  t    (8.2.10)
2 2
Modulul lui B devine:
3
B  Bx 2  By 2  Bm (8.2.11)
2
iar argumentul  rezultă din:
By
tg   tg  t       t   (8.2.12)
Bx
În acest fel vectorul B este complet determinat.
După cum se observă şi din figură, inducţia magnetică rezultantă, la un
moment dat, este un vector rotitor de mărime constantă, cu viteza de rotaţie 
constantă şi egală cu pulsaţia curenţilor care alimentează cele trei spire, i1 ,i2 ,i3 .
Punctul de aplicaţie al vectorului-inducţie magnetică este pe axa de rotaţie a
spirelor (axa de simetrie a sistemului). În timpul unei rotaţii complete
   0  2  , modulul vectorului inducţie ia valori între B  0 şi B   Bmax .
Aşadar, câmpul rezultant B formează cu axa Oy un unghi variabil
  / 2       / 2   t     , funcţie liniară de timp, adică se roteşte în sensul
definit de ordinea de aşezare a spirelor, pe axul cadrului studiat, cu viteza
unghiulară,  , egală cu pulsaţia curenţilor. Dacă se montează pe ax un mic ax
magnetic de moment m şi i se dă un impuls, el începe să se rotească, prinzându-
se în sincronism cu vectorul-inducţie B , sub acţiunea cuplului de rotaţie
C  m  B . Acesta este principiul de funcţionare al motorului electric sincron,
motor cu largi utilizări în diferite sectoare de activitate ale economiei, îndeosebi
pentru puteri de acţionare mari (nave militare, cuptoare rotative de ciment).

8.3 Rezolvarea reţelelor de curent alternativ trifazat

În general, rezolvarea reţelelor de curent alternativ trifazat constă în
determinarea curenţilor care circulă prin aceste reţele, fiind cunoscute tensiunile
aplicate la borne şi parametrii receptoarelor şi ai liniilor de transmisie.
Cum generatoarele sincrone au în mod obişnuit în practică datele
caracteristice cunoscute (ca date de catalog), problema rezolvării unei reţele de
curent alternativ trifazat se reduce, de obicei, la calculul curenţilor la receptor şi,
eventual, în linia de transmisie a energiei, care va fi considerată ca fiind
alimentată cu un sistem trifazat de tensiuni simetrice.
324
8.3.1 Rezolvarea reţelelor trifazate simetrice echilibrate
O reţea trifazată este simetrică, dacă este alimentată cu un sistem trifazat
simetric de tensiuni la borne. În condiţiile în care impedanţele receptorului sunt
egale pe cele trei faze  Z 1  Z 2  Z 3  Z  , reţeaua este şi echilibrată.
Se vor studia, pentru început, cazurile de rezolvare a reţelelor trifazate
simetrice şi echilibrate cu conexiune în stea şi cu conexiune în triunghi.

a. Rezolvarea reţelelor trifazate simetrice echilibrate în stea

Se consideră un receptor trifazat echilibrat cu conexiune în stea, alimentat
de la o reţea de tensiuni simetrice (figura 8.3.1). În general, sistemul tensiunilor de
alimentare este cunoscut.

Figura 8.3.1 Receptor trifazat echilibrat cu conexiune în stea cu fir neutru

Receptoarele trifazate în stea pot fi cu fir neutru şi fără fir neutru, după
cum între neutrul generatorului şi cel al receptorului există sau nu o legătură
galvanică.

 Receptor trifazat în stea cu fir neutru

În acest caz, se cunosc tensiunile de alimentare de fază, care au în
reprezentarea în complex simplificat expresiile:
U 10  U f
2
j
U 20  a 2 U 10  U f e 3
 a 2U f (8.3.1)
2
j
U 30  aU 10  U f e 3
a Uf

Se alege U 10 ca origine de fază ( U 10  U 10 e
j 10

 U 10  U f ; 10  0 , astfel încât
tensiunile de alimentare se pot scrie:
U 10  U f  U f ; U 20  a 2U f ; U 30  aU f (8.3.2)
Se consideră, de asemenea, cunoscute impedanţele pe fazele receptorului
echilibrat:
Z 1  Z 2  Z 3  Z  Ze j (8.3.3)

325
precum şi impedanţa conductorului neutru (conductorul de întoarcere a
curenţilor):
Z N  Z N e j N (8.3.4)
Pentru simplificare, se va presupune că impedanţele liniei pe cele trei faze
sunt incluse în impedanţele receptorului (de sarcină), fiind nesemnificative faţă de
acestea. În asemenea condiţii căderile de tensiune pe linie sunt neglijate.
Cum sistemul tensiunilor de alimentare este simetric, iar receptorul
echilibrat, rezultă că şi curenţii de linie, egali cu cei de pe fazele receptorului - la
conexiunea în stea, formează un sistem trifazat simetric:
I 1  I1  e j  ; I 2  I 2  e j  a 2 I 1 ; I 3  I 3  e j   aI 1
1 2 3
(8.3.5)

Demonstraţie

După cum se observă pe figura 8.3.1, curenţii de fază la receptor sunt daţi de
relaţiile:
U 1N U 10  U NO
I1  
Z Z
U U  U NO
I 2  2 N  20 (8.3.6)
Z Z
U U  U NO
I 3  3 N  30
Z Z
Aplicând teorema I a lui Kirchhoff în nodul N, se poate scrie:
U
I N  I 1  I 2  I 3  N0 (8.3.7)
ZN
Din sistemul de 4 ecuaţii dat de relaţiile (8.3.6) şi (8.3.7) se pot calcula curenţii
necunoscuţi I 1 , I 2 , I 3 , I N .
Se înlocuiesc expresiile curenţilor date de relaţia (8.3.6.) în relaţia (8.3.7):
U 10  U N 0 U 20  U N 0 U 30  U N 0 U N 0
  
Z Z Z ZN
şi rezultă:
U 10  U 20  U 30  1   1  3 U N 0 . (8.3.8)
U 10 U 20 U 30 U N 0 3U N 0
   
Z Z Z ZN Z Z  ZN Z 
Cum sistemul tensiunilor de alimentare (tensiunile de fază la generator)
este simetric, înseamnă că:
U 10  U 20  U 30  ( 1  a  a 2 )U 10  0
Deoarece impedanţele Z şi Z N sunt mărimi fizice reale (Z>0; ZN>0) rezultă că
tensiunea U N 0  0 .

326
În aceste condiţii, curentul I N prin conductorul neutru este nul şi tensiunile de
fază la generator şi la receptor devin egale:
U 10  U 1N  U f ; U 20  U 2 N  a 2 U f ; U 30  U 3 N  a  U f (8.3.9)
Într-o reţea trifazată simetrică şi echilibrată în stea, tensiunile de fază la receptor,
prin neglijarea impedanţelor liniilor de transmisie (mai corect – prin adiţionarea
acestora la impedanţele receptorului), respectiv, a căderilor de tensiune pe linie,
devin egale cu tensiunile de fază la generator.
Ca urmare, curenţii pe fazele receptorului, numiţi curenţi de fază devin:
U Uf U
I1  1N  j
 f  e  j  I1
Z Ze Z
2
j
 2 
U U f e 3
Uf  j   
I 2  2N  j
 e  3 
 a2 I 1
Z Z e Z
4
j
U 3N U f  e U f  j   43 
3
I3    e  aI 1 (8.3.10)
Z Z  e j Z
formând, ca şi tensiunile de fază, un sistem trifazat simetric direct.
Se observă, însă, că la un sistem trifazat cu conexiune în stea, curenţii de fază sunt
egali cu cei de linie (curenţii din liniile de transmisie a energiei), adică:
Ul (8.3.11)
I1  I l  I f ; I 2  a I l  a I f ; I 3  aI l  aI f ; I1  I 2  I 3  I l 
2 2
If
Z
Ţinând cont de operatorul de rotaţie a, se mai poate scrie:
 2   4 
 j     j   
I 1  I l  e  j ; I 2  I l  e  3 
 a2  Il ; I 3  Il  e  3 
 a  Il (8.3.12)
În aceste condiţii, valorile efective ale curenţilor devin:
U
I1  I 2  I 3  I f  Il  f (8.3.13)
Z
În cazul reţelei trifazate simetrice şi echilibrate, curenţii de fază la receptor
sunt egali cu cei de linie şi se pot calcula cu relaţia (8.3.13).
Fiecare curent de fază este defazat în urma tensiunii de fază
corespunzătoare cu unghiul de defazaj  , aşa cum se observă în figura 8.3.2, în
care s-au reprezentat fazorii tensiunilor şi ai curenţilor la receptor.

327
 Figura 8.3.2 Fazorii tensiunilor şi ai curenţilor

În concluzie, în cazul unui sistem trifazat simetric şi echilibrat, curenţii pe

fazele unui receptor în stea se pot calcula, pe fiecare fază, ca în cazul unui
receptor monofazat. Mai mult, este suficient să se calculeze curentul pe o singură
fază, ceilalţi doi curenţi fiind uşor de calculat, deoarece sistemul de curenţi este
simetric ca şi sistemul de tensiuni.

 Relaţia dintre tensiunile de linie (tensiunile dintre fazele

liniei/receptorului) şi tensiunile de fază

Se pune problema de a determina şi relaţia dintre tensiunile de linie
(tensiunile dintre fazele liniei/receptorului ) U 12 ,U 23 ,U 31 şi tensiunile de fază.
În acest caz se poate scrie:
U 12  U 10  U 20  U 10 1  a 2   U f 1  a 2  (8.3.14)
şi cum:

1 3 j
1 a  1(  j
2
)  3 e 6
2 2
rezultă:
 
j j
U 12  3  e 6
 U 10  3  U f  e 6 ; (8.3.15)
Într-o reţea trifazată simetrică şi echilibrată de tensiuni, tensiunile de linie
sunt de 3 ori mai mari decât tensiunile de fază, fiind defazate înaintea acestora
cu  / 6 . În modul, se poate scrie:
U12  U 23  U 31  3U10  3U f ; sau: U l  3  U10  3  U f

Tensiunile de linie formează, la rândul lor, un sistem trifazat simetric

direct.
328
 Receptor trifazat în stea fără fir neutru (figura 8.3.3)

Figura 8.3.3 Receptor trifazat în stea fără fir neutru

În acest caz, conductorul neutru lipseşte, respectiv neutrul generatorului

este izolat - cazul navelor maritime, la care, conform RNR reţelele trifazate
sunt reţele cu neutrul izolat. Se cunosc tensiunile de linie U 12 ,U 23 ,U 31 , care
constituie un sistem de tensiuni trifazat simetric direct de forma:

U 12  U12  e j12  U l  e jl

 2 
j  l  
U 23  U 23  e j23  U l  e  3 
(8.3.16)
 4 
j  l  
U 31  U 31  e j31  U l  e  3 

Dacă se alege tensiunea U 12 ca origine de fază(  l  0 ), atunci cele trei tensiuni

de linie devin:
U 12  U l  e jl  U l  e j 0  U l (referinţă; l  0)
2
j
U 23  U l  e 3
 a 2U l (8.3.17)
4
j
U 31  U l  e  a Ul
3

Se cunosc, de asemenea, cele trei impedanţe de pe fazele receptorului, care se

presupune că formează, de asemenea, un sistem trifazat echilibrat:
Z 1  Z 2  Z 3  Z  Ze j
Cum firul neutru lipseşte în acest caz, I N  0 şi problema se reduce la
cazul precedent, tensiunile de fază ale generatorului şi receptorului fiind egale şi
defazate între ele cu 2 / 3 :
U10  U 20  U 30  U1N  U 2 N  U 3 N  U f (8.3.18)
Deoarece în acest caz se cunosc tensiunile de linie, este necesar a exprima
tensiunile de fază în funcţie de cele de linie:

329
 Ul
Uf  (8.3.19)
3
cu ajutorul relaţiei (8.3.15.).
În aceste condiţii, ţinând cont de rel. (8.3.15), curenţii de fază devin:
 
U 1N U 10 U 12  j   6 
I1    e
Z Z 3Z
  2 
U U 12  j    
I 2  2N  e  6 3  (8.3.20)
Z 3Z
  4 
U 3N U 12  j    
I3   e  6 3 
Z 3Z
sau:
I 1  I 1; I 2  a2 I 1; I 3  aI 1 (8.3.21)
şi:
I1  I 2  I 3  I l  I f (8.3.22)
Curenţii de fază, egali cu cei de linie, formează un sistem trifazat simetric
direct ca şi tensiunile de linie.
Defazajul curenţilor faţă de tensiunile de linie, de pildă a lui I 1 faţă de
U 12 , este de   / 6    şi poate fi pus în evidenţă în figura 8.3.2., în care s-a
trasat şi o tensiune de linie U 12  U 10  U 20 .
Deci, în cazul reţelelor trifazate în stea fără fir neutru (se mai numesc
reţele cu neutrul izolat), echilibrate, curenţii de fază la receptor sunt egali cu cei
de linie, iar tensiunile de fază sunt de 3 ori mai mici decât tensiunile de linie:
Ul
I f  I1 ; U f  .
3

b. Rezolvarea reţelelor trifazate în triunghi

În cazul acestor reţele conexiunea receptorului este în triunghi (figura
8.3.4), astfel încât la bornele acestuia se aplică un sistem trifazat simetric de
tensiuni de linie: U 12 , U 23 , U 31 de forma:

U 12  U l  e jl  U l  e j 0  U l ; (referinţă de faze, l  0)

 2 
 j 
U 23  U l  e  3 
 a2 Ul (8.3.23)
 4   2 
 j  j 
U 31  U l  e  3 
 Ul  e  3 
 a U l

330
 Figura 8.3.4 Reţea cu conexiunea receptorului în triunghi

Se observă că tensiunea aplicată unei faze a receptorului este chiar tensiunea de

linie, adică:
U f  U l ( 380V , în reţelele europene) (8.3.24)
de unde rezultă că fiind cunoscute tensiunile de linie, automat se cunosc şi cele de
fază.
Considerând receptorul trifazat echilibrat:
Z 1  Z 2  Z 3  Z  Z  e j (8.3.25)
curenţii de fază I 12 , I 23 , I 31 devin:
U 12 U l  j
I12   e  If
Z Z
U a 2 U 12
I 23  23   a 2 I 12  a 2  I f
Z Z
(8.3.26)
U aU 12
I 31  31   aI 12  a  I f
Z Z
U
I12  I 23  I 31  I f  l
Z
Valorile efective ale curenţilor sunt, după cum se vede, egale:
U
I12  I 23  I 31  l  I f (8.3.27)
Z
iar defazajele acestora în raport cu tensiunile de linie corespunzătoare sunt de
2   4 
   ,     ,     radiani.
 3   3 

 Relaţia dintre curenţii de linie şi cei de fază

Relaţia dintre curenţii de linie şi cei de fază se determină aplicând teorema
I a lui Kirchhoff în nodurile receptorului. Astfel, curentul de linie I1 devine:

 j 
I 1  I 12  I 31  I 12  aI 12  I 12  1  a   3 I 12  e 6

Ţinând cont de expresia I12 din (8.3.26), se obţine:

331
    
3  U l  j   6   j   
I1  e  Il  e  6  (8.3.28)
Z
sau, în modul:
3 Ul
I1   3 If (8.3.29)
Z
În mod similar se calculează ceilalţi curenţi de linie:
I 2  a2  I 1; I 3  a  I 1
punându-se în evidenţă faptul că şi în cazul conexiunii în triunghi curenţii de linie
formează un sistem trifazat simetric direct, valorile lor efective fiind de 3 ori
mai mari decât cele ale curenţilor de fază la receptor:
I1  I 2  I 3  I l  3I f
2
iar defazajele între aceştia fiind de .
3
Aşadar, în cazul receptorului cu conexiune în triunghi tensiunea aplicată
unei faze este egală cu tensiunea de linie a reţelei, iar curentul de fază este de 3
ori mai mic decât curentul de linie:
I
U f  U1 ; I f  1 .
3
În figura 8.3.5 se prezintă diagrama fazorială a tensiunilor şi curenţilor la
receptor în cazul unui astfel de circuit, punându-se în evidenţă modul în care un
curent I 1 rezultă din adunarea fazorilor I 12 şi   I 31  :
I 1  I 12  I 31 etc.

Figura 8.3.5 Diagrama fazorială a tensiunilor şi curenţilor

În mod similar, se pot construi curenţii I 2 şi I 3 , defazaţi în urma lui I 1

cu 2 / 3 , respectiv cu 4 / 3 . Diagrama pune în evidenţă şi defazajul dintre
tensiunea de linie U 12 şi curentul de linie I 1 , respectiv cel de fază I 12 .

332
8.3.2 Rezolvarea reţelelor trifazate simetrice dezechilibrate
În condiţiile în care impedanţele pe cele trei faze ale receptorului,
alimentat de la o reţea trifazată simetrică de tensiuni, sunt diferite între ele,
receptorul, respectiv reţeaua, sunt dezechilibrate. Cum, în mod obişnuit,
receptoarele trifazate sunt echilibrate (motoare asincrone, sincrone,
transformatoare trifazate ş.a.), dezechilibrarea reţelei este produsă, de regulă, de
consumatorii monofazaţi, al căror factor de simultaneitate (m) la funcţionarea
acestora este in practică mai mic decât 1 (prin proiect, consumatorii monofazaţi
sunt distribuiţi uniform pe cele trei faze, dar în practică rareori ei funcţionează
simultan); de asemenea produc dezechilibre funcţionările anormale, ca
scurtcircuitele sau punerile accidentale la pământ ale reţelei.
Fie reţeaua din figura 8.3.6, în care receptorul dezechilibrat este conectat
în stea, cu neutrul accesibil (reţea trifazată în stea cu fir neutru).

Figura 8.3.6 Reţea trifazată în stea cu fir neutru dezechilibrată

Impedanţele pe cele trei faze ale receptorului sunt:

Z 1  Z 1  e j1 ; Z 2  Z 2  e j 2 ; Z 3  Z 3  e j 3 (8.3.30)
j
iar pe firul neutru: Z N  Z N  e N
Reţeaua este alimentată cu sistemul simetric de tensiuni:
U 10  U 10 ; U 20  a 2U 10 ; U 30  aU 10 (8.3.31)

unde U 10 s-a luat ca origine de fază U 10  U 10 e
j 10

 U 10  U f ; 10  0 .
Pentru rezolvarea unei astfel de reţele este necesar să se introducă o
teoremă ajutătoare şi anume teorema potenţialului punctului neutru sau teorema
lui Millman.
Teorema lui Millman este indispensabilă rezolvării reţelelor trifazate
dezechilibrate, aşa cum se va vedea în continuare.
 Teorema potenţialului punctului neutru (teorema lui Millman)
Potenţialul VN al punctului de întâlnire a laturilor unui circuit sau a unei
reţele electrice de curent alternativ sinusoidal în stea este egal cu media aritmetică

333
a potenţialelor bornelor de acces ale laturilor, ponderată cu admitanţele laturilor
corespunzătoare (figura 8.3.6), în complex:
V Y  V 2Y 2    V nY n
VN  1 1 (8.3.32)
Y1  Y 2   Y n

Figura 8.3.7 Teorema lui Millman

În relaţia (8.3.32), V i şi Y i sunt imaginile în complex ale potenţialelor

bornelor 1,2,...,n, respectiv ale admitanţelor laturilor concurente în nodul N.
Teorema se demonstrează în cazul unui multipol pasiv în stea cu n ramuri,
străbătute de curenţii: I 1 , I 2 , , I n , care au la borne potenţialele V 1 ,V 2 , ,V n
în raport cu potenţialul unei borne arbitrar alese O; acesta se ia egal cu zero
Vo  0  şi se denumeşte potenţial de referinţă (în mod obişnuit – potenţialul
pământului).
Facem precizarea, importantă, că în orice reţea electrică potenţialul
unui conductor sau a unei borne poate fi ales ca potenţial de referinţă.
Curenţii din ramuri au expresiile:
I 1  Y 1  V 1  V N  ; I 2  Y 2  V 2  V N  ; I n  Y n  V n  V N  (8.3.33)
Aplicând teorema I a lui Kirchhoff nodului N:
n

I
k 1
k 0

şi înlocuind curenţii cu expresiile lor din relaţia (8.3.33), se obţine relaţia (8.3.32),
care exprimă formal teorema lui Millman.

Notă
Pe baza acestei teoreme se demonstrează uşor că potenţialul punctului N
- de întâlnire a ramurilor unei reţele trifazate în stea cu impedanţe egale pe
ramuri  Y 1  Y 2  Y 3  Y  - este nul dacă potenţialele bornelor formează un sistem
trifazat simetric , aşa cum era de aşteptat.

334
 Revenind la reţeaua din figura 8.3.6., curenţii de linie I 1 , I 2 , I 3 , identici
cu cei de fază, se calculează cu relaţiile:
U
I 1  1N  Y 1  U 10  U N 0   Y 1 (V1  VN )
Z1
U
I 2  2 N  Y 2  U 20  U N 0   Y 2 (V2  VN )
Z2
U
I 3  3 N  Y 3  U 30  U N 0   Y 3 (V3  VN )
Z3 (8.3.34)
unde:
U 10  V 1  V 0  V 1 ;  V 0  0 
U 20  V 2  V 0  V 2
U 30  V 3  V 0  V 3
U N0  V N  V 0  V N (8.3.35)
Astfel, determinarea curenţilor I 1 , I 2 , I 3 se poate face dacă se calculează
tensiunea U N 0 dintre neutrul receptorului şi cel al generatorului, tensiune care
în acest caz, al reţelei dezechilibrate, este diferită de zero.
Aplicând teorema lui Millman nodului N (neutrul receptorului), se poate
scrie:
V Y  V 2Y 2  V 3Y 3  V 0 Y N
VN  1 1 (8.3.36)
Y1 Y2 Y3 Y N
unde se cunosc: V 1  U 10 ; V 2  U 20 ; V 3  U 30 ; V 0  0 , precum şi admitanţele:
Y 1 , Y 2 , Y 3 , Y N ale receptorului şi conductorului neutru.
Ca urmare, relaţia (8.3.36) devine:
U Y  U 20 Y 2  U 30 Y 3
V N  U N 0  10 1 0 (8.3.37)
Y1 Y2 Y3 Y N
Cunoscând că U N 0  V N , precum şi tensiunile de fază la generator (în
reţea), respectiv U 10 ,U 20 ,U 30 , se calculează uşor cei trei curenţi ( I 1 , I 2 , I 3 ) cu
relaţiile (8.3.34).
Din relaţia (8.3.37) se observă că tensiunea pe conductorul neutru U N 0
este diferită de zero în cazul receptorului dezechilibrat, chiar dacă tensiunile de
alimentare formează un sistem trifazat simetric. Acest fenomen poartă numele de
deplasarea nulului/neutrului, pornind de la constatarea că potenţialele celor două
puncte neutre, cel al reţelei (generatorului) şi cel al receptorului, nu se mai
suprapun în diagrama fazorială; ca urmare, tensiunile de fază la receptor nu mai
sunt egale cu cele de la generator (figura 8.3.8). Cu cât dezechilibrul impedanţelor
pe fazele receptorului (dezechilibrul sarcinii) este mai accentuat, cu atât
deplasarea neutrului, respectiv tensiunea U N 0 , este mai mare.
335
 Figura 8.3.8 Deplasarea neutrului ( U N 0 )

Cum în reţelele de distribuţie de joasă tensiune (reţelele de j.t. sunt,

conform standardelor, reţele cu tensiuni până la 1000 V) există în permanenţă un
dezechilibru de sarcini (datorită, în special, consumatorilor monofazaţi, care au
coeficient de simultaneitate diferit de 1 în funcţionare), între neutrul receptorului
şi cel al generatorului există, practic, în permanenţă, o diferenţă de potenţial, care
poate atinge în unele cazuri valori importante, respectiv - periculoase pentru om;
ca urmare, borna de nul de la tabloul electric (care nu trebuie confundată cu borna
de pământ) nu trebuie atinsă niciodată.
Mai mult, după cum se observă din figura 8.3.8, deplasarea neutrului face
ca distribuţia tensiunilor de alimentare pe cele trei faze ale receptorului să fie
neuniformă, cu efecte negative atât asupra consumatorilor trifazaţi, cât şi a celor
monofazaţi. Astfel, unele faze sunt supratensionate, altele subtensionate, apar
cupluri eliptice în axele maşinilor electrice trifazate care conduc la bătăi şi la
uzura prematură a acestora, cresc pierderile de putere în reţea, scade randamentul
instalaţiilor în exploatare.
Deplasarea punctului neutru, respectiv potenţialul VN al punctului N se
poate reduce sau anula chiar în cazul unui dezechilibru important de sarcini (vezi
rel. 8.3.36), dacă impedanţa Z N a firului neutru se micşorează (respectiv
admitanţa YN a acestuia se măreşte), lucru care se poate realiza prin mărirea
secţiunii conductorului neutru (în practică, secţiunea acestui conductor se ia egală
cu dublul secţiunii conductoarelor de fază). În aceste condiţii, se pot asigura
practic tensiuni simetrice pe fazele receptorului, chiar dacă acesta prezintă un
dezechilibru important de sarcini, asigurând o funcţionare normală a
consumatorilor.

 Un alt caz este acela al unui receptor dezechilibrat în stea, fără fir
neutru (figura 8.3.9)

336
În acest caz sunt date numai tensiunile dintre faze (tensiunile de linie), simetrice:
U 12  U 12 ; U 23  a 2 U 12 ; U 31  aU 12 (8.3.38)

Figura 8.3.9 Receptor dezechilibrat în stea, fără fir neutru

Curenţii de linie, egali cu cei de fază la receptor, sunt daţi de relaţiile:

U
I 1  1 N  Y 1 V 1  V N 
Z1
U
I 2  2 N  Y 2 V 2  V N 
Z2
U
I 3  3 N  Y 3 V 3  V N  (8.3.39)
Z3
unde V N se poate calcula cu ajutorul teoremei lui Millman. În acest caz, se poate
scrie:
V Y  V 2 Y 2  V 3Y 3
VN  1 1 (8.3.40)
Y1 Y2 Y3

Alegerea originii potenţialelor este arbitrară, poate fi ales un punct

oarecare P0 din sistem ( în orice sistem electric, cum s-a arătat mai înainte, poate
fi ales un punct/nod/fază ca referinţă de potenţiale).
Cum tensiunile de alimentare sunt simetrice, se preferă să se aleagă drept potenţial
de referinţă (potenţial nul) potenţialul pe care l-ar avea punctul neutru al
generatorului/reţelei, dacă ar fi accesibil.
Potenţialele bornelor vor fi atunci tensiunile fază simetrice, date de relaţiile:


U 12  j 6 U 23  j 6
V 1  U 10  e V 2  U 20  e
3 3
(8.3.41)
337
 
U j
V 3  U 30  31 e 6
3

iar potenţialul punctului neutru va fi:

U Y  U 20 Y 2  U 30 Y 3
V N  U N 0  10 1 (8.3.42)
Y1 Y2 Y3
Pentru tensiunile de fază ale receptorului se obţin expresiile:
U Y  U 31Y 3
U 1 N  12 2
Y1 Y2 Y3
U Y  U 12 Y 1
U 2 N  23 3
Y1 Y2 Y3
U Y  U 23 Y 2
U 3 N  31 1 (8.3.43)
Y1 Y2 Y3
din relaţiile: U 1 N  V 1  V N ; U 2 N  V 2  V N ; U 3 N  V 3  V N , în care se
înlocuiesc potenţialele cu valorile calculate mai înainte.
Cu ajutorul relaţiilor (8.3.39)se pot calcula acum curenţii I 1 , I 2 , I 3 .
 Receptor dezechilibrat conectat în triunghi

Dacă receptorul dezechilibrat este conectat în triunghi (figura 8.3.10) se

cunosc tensiunile simetrice dintre fazele reţelei de alimentare (tensiunile de
linie/compuse), şi cum aceste tensiuni se aplică direct laturilor receptorului în
triunghi, curenţii din aceste laturi devin:
U U U
I 12  12 ; I 23  23 ; I 31  31 (8.3.44)
Z 12 Z 23 Z 31
In acest caz curenţii de fază nu mai formează un sistem trifazat simetric, fiind
diferiţi între ei atât ca mărime, cât şi ca fază.

Figura 8.3.10 Receptor dezechilibrat conectat în triunghi

Conform teoremei I a lui Kirchhoff, în nodurile 1, 2 şi 3 , curenţii de linie sunt:

338
 I 1  I 12  I 31 ; I 2  I 23  I 12 ; I 3  I 31  I 23 (8.3.45)
Evident, nici curenţii de linie nu mai formează un sistem trifazat simetric.

 Unele precizări referitoare la firul neutru

După cum s-a arătat în subcapitolul 8.3.1., în cazul receptoarelor trifazate

echilibrate în stea, curenţii şi tensiunile cu aceleaşi valori, fie că există sau nu firul
neutru; ca urmare, el ar putea fi suprimat.
Cu toate acestea, în reţelele de joasă tensiune de la uscat cu patru
conductoare există întotdeauna conductor neutru, având un dublu rol şi anume:
1. rol de conductor de lucru; 2. rol de conductor de protecţie.
1. Rolul de conductor de lucru este justificat de necesitatea alimentării
receptoarelor monofazate conectate la reţea. Firul neutru are, în plus, şi rolul de a
stabiliza potenţialul punctului neutru al receptorului, astfel încât fiecărei faze a
acestuia să i se aplice practic aceeaşi tensiune efectivă, chiar la dezechilibre
importante la receptor (impedanţe neegale, curenţi neegali pe fazele receptorului),
deoarece echilibrarea nu este niciodată realizată în practică datorită funcţionării
nesimultane a consumatorilor monofazaţi. Pentru aceasta, dar şi în scop de
protecţie, conductorul neutru al reţelei nu trebuie să se întrerupă nici măcar
accidental, deci nu se va echipa cu siguranţe de protecţie.
Mai mult, în cazul acestor reţele, care reprezintă majoritatea reţelelor
industriale, conductorul neutru este legat la pământ, asigurând astfel o tensiune
maximă între conductoarele de fază şi pământ, egală practic cu tensiunea de fază
la generator.
2. Rolul de conductor de protecţie se asigură prin legarea carcaselor
metalice ale echipamentelor, care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care
pot intra accidental sub tensiune, la acest conductor în scop de protecţie. Nulul de
protecţie se va pune din loc în loc la pământ (de exemplu, din 200 în 200 m, în
reţelele de la uscat). Astfel, dacă elementele metalice care în mod normal nu sunt
sub tensiune intră accidental sub tensiune (de exemplu prin străpungerea
izolaţiei), factorul uman va fi protejat când atinge aceste elemente. Legătura de
protecţie la firul neutru se practică pentru mărirea siguranţei, atunci când se
apreciază că protecţia numai prin legarea la pământ este insuficientă.
Conform instrucţiunilor Registrului Naval Român, dar şi a Registrelor
Navale internaţionale, pe nave se utilizează, în prezent, numai reţele de
alimentare cu trei conductoare, cu neutrul izolat. În aceste condiţii, tensiunea de
220 V se obţine, ca tensiune de fază într-o reţea trifazată, cu un transformator
coborâtor de 380/220 V.
În concluzie, la funcţionarea în regim normal simetric şi echilibrat este
indiferent dacă neutrul generatoarelor/transformatoarelor este izolat sau legat la

339
pământ. În cazul, însă, al punerii accidentale la pământ a unei faze, modul de
tratare al neutrului prezintă o mare importanţă.
Astfel, dacă neutrul este legat direct la pământ, atunci punerea accidentală
la pământ a unei faze determină apariţia unui curent de scurtcircuit monofazat,
deci un supracurent în linii; dacă neutrul este izolat, atunci punerea la pământ a
unei faze determină creşterea tensiunii pe fazele sănătoase.
Rezultă că modul de tratare al neutrului determină, în anumite condiţii
(anormale) de funcţionare, apariţia unor supracurenţi sau a unor supratensiuni.
În funcţie de caracteristicile reţelei, tratarea punctului neutru al
transformatorului de reţea de j.t. se realizează prin una din următoarele metode:
1. - legarea neutrului direct la pământ;
2. - nelegarea neutrului (neutru izolat) – cazul navelor;
3. - legarea neutrului la pământ printr-o bobină de stingere (tratarea
neutrului; se realizează în reţelele de medie tensiune, de peste 6KV).
Legarea neutrului direct la pământ se realizează şi în reţelele electrice
aeriene de înaltă tensiune (110KV).
Reţelele cu neutrul izolat sunt reţelele de medie tensiune cu curenţii de
punere la pământ sub 10A (peste 1kV, în general 6-20kV), precum şi reţelele
speciale de joasă tensiune (cazul navelor maritime).
În cazul reţelelor de joasă tensiune cu patru conductoare, în care neutrul
are şi rol de protecţie, conductorul neutru se leagă, de asemenea, la pământ aşa
cum s-a arătat.

8.3.3 Puteri în reţelele trifazate

Un receptor trifazat în stea cu fir neutru constituie un cuadripol, a cărui
putere aparentă complexă absorbită pe la borne este dată de relaţia generală:
* * * *
Sb  V 1I1 V 2 I 2 V 3 I 3 V 0  I N  (8.3.46)
Această relaţie se obţine pornind de la expresia generală a puterii aparente
complexe primită pe la borne de o reţea multipol fără cuplaje inductive cu
exteriorul, care are forma:
N
 ex  *
S b  V c  I c (8.3.47)
c 1

În relaţia (8.3.46), V 1 ,V 2 ,V 3 ,V 0 sunt potenţialele bornelor receptorului,

inclusiv al bornei de nul, iar I 1 , I 2 , I 3 , I N - curenţii pe fazele receptorului (egali
cu curenţii de linie), respectiv curentul prin conductorul neutru (figura 8.3.11)

340
 Figura 8.3.11 Receptor trifazat în stea cu fir neutru
Dacă se înlocuiesc: I N  I1  I2  I3; V k  V 0  U k0 , pentru
(k = 1,2,3), în relaţia de mai sus, cum V0  0 se obţine:
* * *
S b  U 10 I 1  U 20 I 2  U 30 I 3 (8.3.48)
a. În cazul reţelelor simetrice cu receptoare echilibrate în stea, rezultă:
*

U 20 I 2  a 2 U 10 a 2 I 1 
*
 U 10 I 1
*

U 30 I 3  aU 10  a I 1   U 10 I 1
* * *

 
cu  a*  a 2  şi a 2  a . Astfel, puterea cerută de consumatorul trifazat în regim
*

simetric şi echilibrat devine:

S b  3U 10 I 1  3U f I l e j  3U l I l e j  Pb  jQb
*
(8.3.49)
Puterea aparentă complexă are două componente:
- puterea activă: Pb  3U 1 I 1 cos  (8.3.50)
- puterea reactivă: Qb  3U 1 I 1 sin  (8.3.51)
b. Deoarece orice receptor în triunghi admite o schemă echivalentă în stea,
rezultă că formulele (8.3.49) la (8.3.51) rămân valabile pentru orice receptor
echilibrat  I N  0  , alimentat cu tensiuni simetrice.
În cazul reţelelor trifazate dezechilibrate în stea cu fir neutru, numite şi
reţele cu patru conductoare, puterea complexă este dată de relaţia:
* * *
S b  U 10 I 1  U 20 I 2  U 30 I 3 (8.3.52)
cu b P  R e  S b  - reprezentând puterea activă şi b Q  I m  S b  - reprezentând
puterea reactivă.
c. În cazul reţelelor trifazate dezechilibrate în stea fără fir neutru puterea
complexă primită pe la borne este:
* * *
Sb  V 1I1 V 2 I 2 V 3 I 3 (8.3.53)
cu referinţa pentru potenţiale luată arbitrar (în reţea). Dacă se alege una dintre
faze, de exemplu faza 2, ca referinţă de potenţiale ( V2  0 ), se obţine expresia:
* * * * (8.3.54)
S b  U 12 I 1  U 32 I 3  U 12 I 1  U 23 I 3

341
Nota 1
În orice reţea electrică o bornă oarecare (sau o linie) poate fi aleasă ca referinţă
de potenţial.

Măsurarea puterii active la receptor se face astfel:

- cu un wattmetru, în cazul reţelelor trifazate echilibrate în stea cu fir
neutru, caz în care indicaţia aparatului se înmulţeşte cu trei;
- cu trei wattmetre, în cazul reţelelor dezechilibrate cu fir neutru,
puterea consumată fiind dată de suma indicaţiilor celor trei aparate;
- cu două wattmetre, în cazul reţelelor dezechilibrate fără fir neutru,
precum a celor cu conexiune în triunghi, puterea activă consumată fiind dată de
suma indicaţiilor celor două aparate.

Nota 2
În cazul în care în paralel cu un consumator trifazat rezistiv se introduce şi unul
reactiv de rezistenţă neglijabilă (inductiv, de pildă), puterea activă măsurată
scade faţă de cazul consumatorului rezistiv datorită scăderii factorului de putere
faţă de val. 1 ( Pb  3U1 I1 cos  ), chiar dacă rezistenţa practic nu se modifică.

342