Ametropiile,

metode de examinare şi
corecţie
 Ametropiile
• Ametropiile- modificări ale refracţiei
statice, în care fascicolele de raze venite
de la infinit se întîlnesc într-unul sau mai
multe focare situate înaintea sau în
spatele retinei
 Ametropiile
• Clasificarea ametropiilor
• Ametropii sferice, stigmice- forma focarului
rămîne punctiformă, variază doar poziţia
acestuia în raport cu retina(miopia,
hipermetropia)
• Ametropii asferice, astigmice-focarul nu
este punctiform(astigmatismele)
 Examinarea refracţiei oculare

• Metoda subiectivă:
• camera de examinare de 5 m.
• Cutia cu lentile de probă
• Cilindrul încrucişat Jackson
• Optotipi
• Tabele pentru aprecierea acuităţii vizuale
 Examinarea refracţiei oculare

• Dezavantajele metodei subiective:

• necesită colaborarea pacientului
• Imposibilă la copii mici şi la simulanţi
• Nu permit suprimarea prin cicloplegie a
acomodaţiei
• Sunt dificile în evaluarea astigmatismelor
 Examinarea refracţiei oculare
• Metode obiective se practică de regulă
după paralizia acomodaţiei
• La copii paralizia acomodaţiei – instilare
de Atropină 1% timp de 5 zile consecutiv
• La adult- Tropicamid, Midriacil
 Examinarea refracţiei oculare
• Metode obiective:
• Schiascopia-jocul umbrei în cămpul pupilar
pentru determinarea punctului remotum şi prin
aceasta a refracţiei oculare
• Oftalmoscopia-permite aflarea refracţiei totale,
nu permite determinarea valorii astigmatismului.
• Refractometria- determină refracţia totală a
ochiului în cele 2 meridiane principale şi
înclinaţia exactă a acestora
 Examinarea refracţiei oculare
• Autorefractometria computerizată-sistemul
fotosensibil analizează imaginea formată
şi reflectată-refracţia este îmregistrată
automat
• Determinarea grosimii corneei
• Determinarea axului antero- posterior al
globului ocular- echografie mod A
 Hipermetropia
• Tulburarea de refracţie caracterizată
printr-un deficit de convergenţă: focarul
razelor venite de la infinit se formează în
condiţii de repaus acomodativ în spatele
retinei
• Vederea ochiului hipermetrop, în condiţii
de repaus acomodativ este diminuată şi la
distanţă şi cu atît mai mult pentru
aproape.
 Hipermetropia
• Persoanele tinere compensează deficitul
de convergenţă al sistemului optic prin
acomodaţie
• Ochiul hipermetrop acomodează
permanent şi în raport cu emetropul ,
pentru obiectele situate la aceiaşi distanţă,
depune un surplus de efort acomodativ
egal cu valoarea hipermetropie sale.
 Hipermetropia
• Acomodaţia – permanentă muşchiul ciliar al
ochiului hipermetrop este hipertrofiat şi este
întrun permanent tonus de repaus ce
maschează o parte din valoarea totală a
hipermetropiei.
• Examenul subiectiv al refracţiei în acest caz
pune în evidenţă hipermetropia manifestă- parte
din H totală, hipermetropia latentă rămîne
mascată de efortul acomodativ.
 Hipermetropia
• Determinarea valorii reale (totale) a H-examenul
refracţiei oculare se fa efectua după paralizia
completă a acomodaţiei
• la copii întreaga hipermetropie este latentă.
• Odată cu înaintarea în vârstă H latentă devine
tot mai mică, iar H manifestă tot mai mare; după
60 de ani în funcţie de valoarea H- H manifestă
devine =cu H totală.
 Clasificarea hipermetropiei
• În funcţie de valoarea deficitului dioptric
deosebim 3 grade:

• Mică , pînă la 3 D
• Medie, pînă la 6D
• Mare, peste 6D
 Acomodaţia ochiului hipermetrop
• Punctul remotum- pentru H este dincolo de
infinit: nu are nici o distanţă la care să vadă clar
fără intervenţia acomodaţiei
• Punctul proxim este mai îndepărtat de ochi şi
această îndepărtare creşte odată cu vârsta
• Presbiopia la H apare mai repede decât la E , în
raport direct cu gradul H.
• În momentul în care amplitudinea acomodaţiei
devine cu vârsta mai mică decît valoarea H,
apare necesitatea corecţiei optice şi pentru
distanţă.
 Etiopatogenia hipermetropiei
• H axială- axul AP este prea scurt în raport cu
putera sa de refracţie. O scurtare a axului AP cu
1mm determină o H de +3 D
• Este cea mai frecventă etiologie
• Constituţională
• Se transmite dominant
• O H secundară poate surveni în edenul
inflamator al polului posterior, tumori orbitare ,
ce împing peretele posterior al ochiului
 Etiopatogenia hipermetropiei
• H de curbură- o creştere a razei de
curbură a corneei cu 1mm conduce la o H
de +6D
• H de indice- produsă prin scăderea
indicelui de refracţie a cristalinului: diabet
zaharat, scleroza cristalinului,afakia
Simptomatologia hipermetropiei
• Hipermetropul nu va avea nici o tulburare de
vedere atîta timp, cît amplitudinea acomodaţiei
depăşeşte valoarea H totale , plus necesarul
acomodativ în vederea de aproape.
• Datorită efortului acomodativ permanent H poate
prezenta după perioade îndelungate de
activitate pentru aproape:
• dureri de cap,
• discomfort ocular,
• tulburări pasagere de vedere,
• oboseală oculară
Simptomatologia hipermetropiei
• Hipermetropii mai mari de +6D –scăderi
importante de vedere, uneori cu ambliopii
bilarerale
• Hipermetropia unilaterală, chiar moderată
se poate asocia cu ambliopie mult mai
frecvent decît o miopie de aceiaşi valoare
 Simptome obiective:
• Determinare obiectivă a refracţiei , după paralizia
prealabilă a acomodaţiei va pune în evidenţă valoarea H
totale.
• Pol anterior: dimensiuni mai reduse CA mai mică, unghi
camerular mai îngust.
• FO:papilă cu aspect de fals edem- pseudoneurita
hipermetropică(cu contur şters, congestivă.
• DD-
• acuitatea vizuală este normală,
• perimetria- fără modificări,
• examenul neurologic negativ
• Aspect neevolutiv în timp
 Complicaţiile hipermetropiei
• Diferenţiate în funcţie de vârstă
• În perioada copilăriei 1,5-4,5 ani-
favorizează apariţia strabismului
convergent concomitent
• La adulţii tineri:18-25 ani-apariţia
astenopiei acomodative şi a spasmului de
acomodaţie
• După 35-40 ani- poate determina apariţia
unui glaucom cu ungi închis
 Tratamentul Hipermetropiei
• Tratamentul este optic: prescrierea
lentilelor +, pentru a aduce focarul pe
retină.
• După examenul corect al refracţiei
• Diferenţiat în funcţie de vârstă,
• valoarea H
• Tulburările subiective
• obiective care le prezintă pacientul
 Tratamentul Hipermetropiei
• La copii: dacă prezintă strabism
concomitent convergent se va
prescrie corecţie totală, eventual cu o
dioptrie sub valoarea hipermetropiei
totale, şi la nevoie lentile bifocale
pentru suplinirea efortului de
acomodaţie
 Tratamentul Hipermetropiei
• La copii fără tulburări ale vederii
binoculare- corecţia optică se va
prescrie numai în cazul dacă H totală
depăşeşte +3D. De obicei se prescriu
lentile cu valoare dioptrică mai mică
cu o dioptrie sub valoarea
hipermetropiei
 Tratamentul Hipermetropiei
• La adulţi- corecţia H manifeste, iniţial
pentru vedere de aproape, ulterior şi
pentru distanţă, bifocali, ochelari
progresivi
 Miopia
• Este un viciu de refracţie, caracterizat
print-un dezechilibru între puterea
sistemului dioptric şi lungimea axului
antero-posterior, manifestat în sensul unui
exces de convergenţă.
• Focarul principal se formează în faţa
retinei
 Clasificarea miopiei
• În funcţie de valoarea dioptrică:
• miopie mică pînă la -3D
• Miopie medie pînă la -6D
• Miopie mare –peste -6D
 Clasificarea miopiei
• În funcţie de etiopatogenie:
• Miopie axială
• Miopie de curbură
• Miopie de indice
• În funcţie de gradul de alterare al
structurilor globului ocular:
• Miopie simplă
• Miopie patologică,degenerativă, malignă
 miopia
• Frecvenţa miopiei
• La naştere -5% copii se nasc cu miopie congenitală
• La adulţi- 25-30% sunt miopi şi doar 3% sunt miopii
patologice
• Miopia simplă- apare la 8-10 ani (şcolarului). GO este
normal constitiuit , dar componentele sale optice
• axul antero-posterior
• Curbura suprafeţelor sale dioptrice,
• Indicele de refracţie converg spre valori statistice mai
mari ale normalului, apare excesul de convergenţă.
 Miopia
• Punctul remotum- este între infinit şi ochi
• Punctul proxim- mult mai aproape de ochi
• Ochiul miop nu vede mai departe de punctul
remotum, deci la distanţă, comparativ cu H, care
are un mecanism compensator în acest sens.
• În vederea de aproape ochiul miop face un efort
acomodativ mult mai mic, îl poate menţine timp
mai îndelungat, poate realiza o proximitate mai
mare.
 Miopia
• Efortul acomodativ fiind minim, muşchiul
ciliar la miop se hipoplaziază, se modifică
relaţia acomodaţie- convergenţă cu
tendinţă spre strabism divergent.
• Presbiopia la miop apare mai târziu sau
deloc.
 Simptomele miopiei
• Neclaritatea vederii la distanţă,
• Astenopie musculară/oboseala muşchilor
convergenţi
• Atitudine particulară:pentru a vedea clar la
distanţă strîng pleoapele.
• Obiectiv înafara tulburărilor de refracţie
globul ocular este normal.
• Evoluţie-miopia progresează lent pînă la
vîrsta de 25 de ani, cînd se stabilizează.
 Miopia degenerativă
• Este o anomalie congenitală,adeseori
transmisă genetic dominant.
• Tulburarea de refracţie este prezentă de la
naştere cu valori dioptrice mari de peste -
6/10D.Progresează tot timpul vieţii, pînă la
valori dioptrice mari -20; -30D şi mai mult.
• Se pare că este un deficit structural al
tunicilor globului ocular, o abiotrofie sclero-
coroidiană.
 Simptomatologia funcţională
• AV scăzută, chiar şi cu lentile corectoare
deoarece corecţia optică aeriană nu poate fi
niciodată totală: imaginea retiniană ce s-ar
forma prin lentilele corespunzătoare unor valori
dioptrice mari de miopie ar fi sub dimensiunea
minimum vizibil
• Câmpul vizual este redus concentric pentru alb
şi culori, se constată o lărgire a petei oarbe ,
apar scotoame uneori
• Simţul luminos este scăzut, apare hemeralopia
• Examenul simţilui cromatic evidenţiază
deficienţe pentru albastru
 Simptomatologia obiectivă
• Modificările patologice interesează toate structurile
oculare.
• Globul ocular este de dimensuini mari, CA mai profundă,
• Distenzie sclerală, ce interesează în special polul
posterior, este neuniformă din cauza rezistenţei inegale
a sclerei,apar stafiloamele posterioare
• Papila optică este mai mare, mai palidă,ovalară,
• În vecinătatea papilei apare conusul miopic, iniţial
temporal, ca o semilună alb-gălbuie la marginea
papilei,progresează în timp prin retracţia coroidei, care
descoperă sclera, conusul devine circular , realizînd
aspectul de”stafilom miopic posterior”
 Simptomatologia obiectivă
• Leziuni coroidiene sub formă de placarde
albicioase diseminate, sunt datorate atrofiilor
coroidiene cu punct de plecare coriocapilar
• Modificări vitreene- hialoza miopigenă, sub
formă de flocoane multiple în vitros, deseori
dezlipire de vitros posterior
• La periferia corioretinei zone de atrofie:
degenerescenţa cistoidă, ce favorizează
rupturile retiniene
 Simptomatologia obiectivă
• Leziunile de coroidoză miopică maculară
conduc la hemoragii repetate în această
regiune,, urmate de migrări de pigment
care în timp se prezintă sub forma unui
placard pigmentat- pata Fuchs.
 Complicaţii
• Cataracta complicată- subcapsulară
posterioară sau nucleară, evoluţie lentă
• Luxaţia cristalinului-spontană
• Posttraumatică datorită fragilităţii zonulei
Zinn
• Decolarea de retină- consecinţa leziunilor
degenerative corioretiniene periferice
 Miopia degenerativă
• Se poate asocia cu malformaţii genetice
ale segmentului anterior:colobom irian,
anomalii mezodermice ale unghiului
camerular,sindrom Marfan,
Marchessani,glaucom congenital tardiv,
• Segmentului posterior: degenerescenţe
tapeto-retiniene
• Toxoplazmoza, fibroplazia retrolenticulară
 Corecţia miopiei
• M. congenitală –corecţie permanentă
obligatorie pentru prevenirea ambliopiei
• Puterea dioptrică a lentilelor prescrise vor
fi cu 20-25% mai mici faţă de valoarea
miopiei depistate.
• Astigmatismul va fi corectat total şi
diferenţa în puterea dioptrică a lentilelor
pentru cei 2 ochi va fi aceişi ca şi diferenţa
refracţiei.
 Corecţia miopiei
• Miopia şcolarului, dacă valoarea M.-1Dp,
AV-0,2-0,3 se prescriu ochelari pentru
distanţă – obţine AV 0,7-0,8.
• Pentru aproape pentru început nu se
prescrie corecţie,
• pe măsura avansării miopiei- ochelari şi
pentru aproape cu o valoare mai slabă cu
1,5-2Dp. faţă d ochelarii pentru distanţă.
 Corecţia miopiei
• Corecţie optică aproape totală pentru distanţă şi
subtotală cu 1,5-2,5Dp mai mică pentru aproape – cînd
valoarea miopiei nu este mai mare de -6 Dp.
• Miopia mai mare de -6Dp. se va corecta subtotal,
deoarece corecţia totală- provoacă discomfort.
• Corecţie optică cu valori dioptrice maximal
suportabile/lentile de contact.
• Dacă miopia timp de 3 ani nu progresează – se practică
corecţia optică definitivă – aceiaşi pentru distanţă şi
aproape.
•
 Corecţia miopiei
• Modul de port al corecţiei optice şi valoarea
corecţiei(totală sau parţială) sunt în dependenţă de:
gradul miopiei
• Ocupaţia pacientului
• M.mică-pînă la -3Dp. Corecţie numai pentru distanţă.
• În acest caz corecţia va fi totală, ce oferă o acuitate
vizuală maximală.
• Miopia mai mare de -3Dp. Se recomandă corecţie
permanentă – în funcţie de confortul optic.
• La 45-50 ani corecţie optică pentru aproape- cu lentile
cu valoare dioptrică mai mică faţă de ochelarii pentru
distanţă.
 Astigmatismul
• Tulburări de refracţie , razele de la infinit,
traversînd dioptrul ocular nu se unesc într-
un punct, dar dintr-o multitudine de puncte
• Astigmatismul se clasifică în 2 forme
clinice:
• Neregulate
• regulate
 Astigmatisme neregulate
• Tulburări de refracţie cauzate dintr-o abatere a
suprafeţelor dioptrice de la forma lor sferică
• Suprafaţa dioptrică cea mai des implicată este
faţa anterioară a corneei-cicatrici corneene
posttraumatice, postinflamatorii, postoperatorii,
keratoconul
• Mai rar astigmatismul neregulat este datorat
cristalinului:lenticon anterior sau posterior.
• Lentile de contact dure
• Tratament chirurgical
 Astigmatisme regulate
• Vicii de refracţie rezultate dintr-o abatere
ordonată din punct de vedere geometric a
dioptrilor de la forma lor sferică, cornea nu
mai este o calotă sferică ci una torică.
• Calota torică proiectată pe o suprafaţă
plană dă imaginea unei elipse.
 Clasificare
• În funcţie de poziţia celor 2 focare în raport
cu cornea:
• astigmatism direct, conform regulei,
meridianul vertical este mai reringent
• Astigmatism indirect, contrar regulei,
meridianul orizontal este mai refringent
 Clasificare
• În funcţie de poziţia focarelor faţă de retină
• Simplu- un focar e pe retină, celălalt în
faţa retinei, numit astigmatism simplu
miopic, sau în spatele retinei, numit
astigmatism simplu hipermetropic.
• Compus-ambele focare sunt fie în spatele
(AHC) ,fie în faţa retinei (AMC)
• Mixt-un focar în faţa retinei, altul în spate
 Clasificare
• În funcţie de înclinarea meridianelor faţă de orizontală:
• 0 şi 90 grade
• astigmaism cu meridiane oblice, pot avea orice poziţie
intermediară, dar întotdeauna sunt perpendiculare unul
pe celălalt.
• Poziţia meridianului astigmat se face în grade după
gradaţia “Tabo”, acceptată internaţional:
• un semicerc de la 0 la 180,
• în care 0 se află la dreapta,
• 90 este în sus,
• 180- la stânga
 tratament
• Astigmatismele simple – cu lentile cilindrice
• Astigmatisme compuse pot fi corectate în 2 moduri:
• fiecare ax cu cilindru corespunzător
• Cu lentile sferocilindrice
• Astigmatisme mixte- în 3 moduri:
• 1. cu cilindi încrucişaţi
• 2.cu lentilă cilindrică+asociată cu lentilă sferică-;
• 3.cu lentilă cilindrică- asociată cu lentilă sferică+.
• Prin convenţie internaţională s-a convenit , că în
astigmatismele mixte cilindrul să fie întotdeauna cu
semnul-.