Starile de Agregare

Materia există în natură în 3 stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă. O

stare de agregare este o formă de organizare a materiei caracterizată prin
uniformitate în consistenţă şi rezistenţă, proprietăţi care o diferenţiază de
celelalte stări în care substanţa respectivă se poate găsi. O substanţă în
stare solidă are o formă bine definită şi este rigidă, una în stare lichidă nu
are o formă stabilă, dar are volum fix, iar în cazul stării gazoase nu putem
vorbi nici de formă, nici de volum fixe, substanţa aflată în această stare de
agregare luând forma şi dimensiunile containerului în care se găseşte.

Într-un solid particulele sunt dispuse aglomerat într-o configuraţie rigidă,

ceea ce conferă substanţei formă şi dimensiuni fixe. Într-un lichid,
particulele sunt dispuse aproape unele de altele, dar au libertate de
mişcare, ceea ce se traduce prin volum fix şi formă specifică fluidelor, deci
forma containerului în care sunt aşezate. În cazul gazelor particulele pot
ocupa întregul volum al containerului, astfel că atât forma, cât şi volumul
lor sunt definite de container.
Una dintre diferenţele majore dintre cele trei stări de agregare este dată de
numărul de interacţiuni între moleculele din compoziţia substanţei.
Particulele unui solid interacţionează cu toate particulele vecine, într-un
lichid doar cu unii dintre vecini, iar într-un gaz, cel puţin în mod ideal, nu
există interacţiuni între particule. Prin ruperea sau formarea legăturilor
intermoleculare, o substanţă poate trece dintr-o stare de agregare în alta.
De exemplu, moleculele din compoziţia unui gaz condensează dând
naştere unui lichid datorită prezenţei forţelor de atracţie intermoleculare.
Cu cât forţele de atracţie devin mai puternice, cu atât mai stabil este
lichidul (fapt care se traduce în creşterea punctului de fierbere).
Diagrama de mai sus arată numele transformărilor de stare între lichide,
solide şi gaze. Săgeata din dreapta indică faptul că cele trei stări de
agregare sunt caracterizate prin valori diferite ale entalpiei sistemului.
Entalpia dă măsura potenţialului termodinamic al unui sistem şi este
calculată însumând energia internă a sistemului (o sumă a tuturor formelor
microscopice de energie a unui sistem fizic sau chimic, oricare ar fi
aceasta – mecanică, electrică, magnetică etc.) cu lucrul mecanic de
dezlocuire a volumului substanţei efectuat la o presiune egală cu presiunea
la care se găseşte respectivă substanţă. Gazele au cea mai mare entalpie,
urmate de lichide şi de solide. De aici rezultă că fiecare transformare a
stării de agregare este însoţită şi de o modificare a entalpiei substanţei
care suferă trecerea dintr-o stare în alta.

Topirea si solidificarea.

Topirea este fenomenul de trecere a unei substanțe din stare solidă în

stare lichida aceasta se realizeaza cu absorbție de căldură.

Solidificarea este fenomenul de trecere a unei substanțe din stare lichida în

stare solidă. Acest proces este caracterizat de caldura latenta specifica de
solidificare, egală cu cea de topire.

În procesul de topire toata energia transmisă corpului sub forma de căldură

este folosită pentru creșterea energiei potențiale moleculare, nu a celei
cinetice, de aceea temperatura ramane constanta.Topirea este un proces
izoterm astfel o substanta sub forma cristalina constanta se topeste la o
anumita temperatura, numita temperatura de topire.O substanta lichida sub
presiune constanta se solidifica la o anumita temperatura, numita
temperatura de solidificare.

In timpul topiri sau solidificari temperatura ramane constata, dacă

presiunea nu variază. Tempera de topire și temperatura de solidificare alea
aceasi substanțe sunt egale pentru aceeași presiune.

Factori de influența:temperatura;capacitatea calorica specifica;caldura

latenta de topire.

Condensarea si evaporarea.
Trecerea unei substanțe din stare de vapori în stare lichida se numește
condensare sau lichefiere.Trecerea unei substanțe din stare lichida în
stare de vapori( gazoasa) se numeste vaporizare.

Condensarea se poate realiza prin răcire sau comprimare, procesul avand

loc cu degajare de energie sub formă de căldură.Astfel procesul inves a
condensari este cel de vaporizare ea putându-se realiza în 2 moduri
evaporarea sau fierberea

Evaporarea este un fenomen de vaporizare la suprafață,care se produce la

temperaturi sub temperatura de saturație.Temperatura de saturație este
acea temperatura la care presiunea vaporilor este egala cu presiunea la
care este supus lichidul.

Factori ce influenteaza evaporarea:temperatura;suprafața de

întindere;agitația corpului în funcție de masa de aer.

Sublimarea si desublimare

Procesul din care o substanță trece din starea solidă direct în starea de
vapori, cand primeste energie sub forma de caldura, se numeste sublimare.

Temperatura la care are loc procesul se numeste temperatura de sublimare

. procesul inverse se numeste desublimare

Așa dar nu numai corpurile lichide se evapora, dar și cele solide iar
sublimarea nu înseamnă altceva decat evaporarea corpurilor solide.

Sublimarea apare la temperaturi și presiuni sub punctul triplu al unei

substanțe.Punctul triplul al unei substanțe este temperatura și presiunea în
care substanța există în toate cele trei faze(solida,lichida,gazoasa), sub
punctul triplu, apa solida se sublimare, schimbandu-se direct într-un gaz cu
o creștere a temperaturi si nu trece nici o data prin faza lichida.

Atat sublimare cat și evaporarea produc la final un gaz, ambele sunt

endotermice.In ambele procese,fortele intermolecular sunte defalcate
pentru a elibera moleculele.

.Aplicații în tehnică și în viața de zi cu zi.

Majoritate metalelor pe care le folosim sunt ariaje,amestecuri în care cel puțin

o substanta este un metal.Acesta deoarece metale pure au rareori proprietăți
ideale pentru o anumită sarcina dar pot fi îmbunătățită prin adaugarea altor
metale.Proprietățile fizice ale unui metal, precu, rezistenta, duritatea, punctul
de topire și conductivitatea electrică depind de structura sa cristalina.

Fenomene naturale bazate pe transformări ale stărilor de agregare.

Fenomene naturale care sunt determinate de stările de agregare le putem

regasi în fenomene precum ploaia;ceata;înghețul;starea de lichefiere a gazelor
naturale(trecerea din starea gazoasa in starea lichida);evaporarea
apei;formarea fulgilor de nea;grindină;formarea vantuli(furtunile).

Bibliografie.
http://scientia.ro

http://www.fizichim.ro

http://gimnaziu.info

Manual pentru clasa a Xa Fizica-Editura corint