Principii, norme si reguli pentru un bun management al grupului de

studeni n activitile de prelegere sau / i seminar

asist. univ. drd. Marian D. ILIE
Universitatea de Vest din Timisoara
Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic

26 febroarie 2007

Abstract:
We present, after an original ideea, empirically tested, a normative taxonomy and a procedural model of conceiving,
implementing and continously managing a system of rules and procedures in order to enhance the optimal unfolding
of

the

educational

Key

proces

afferent

to

words: principles,

the

higher

educational

norms,

activities:

rules,

courses

and

seminars.

procedures,

habits.

Abstract:
Prezentm, dup o idee original, testat empiric, o taxonomie normativ i un model procedural de concepere,
implementare i gestionare permanent a unui sistem de reguli i proceduri ale grupului de studeni, care s permit
desfurarea n condiii optime a procesului educaional aferent activitilor de prelegere (curs) i / sau seminar
universitar.
Cuvinte

cheie: principii,

I.
II.

Structura
Criterii

III.Reguli,
IV.

I.

si

si

complezenta

Structura

reguli,

dinamica

dinamica

proceduri

Interiorizarea,

norme,

si

si

si

obedienta

dinamica

obinuine.

normativitatii

construirea

obisnuinte
sau

proceduri,

sistemului

pentru

grupul

studentilor

fata

de

normativitatii

educationale
de

reguli

de
sistemul

studenti
de

reguli

educationale

Desfasurarea nalt calitativa a activitatilor dintr-un domeniu este direct conditionata, printre altele, si de sistemul
principiilor, normelor si regulilor acelui domeniu, cu alte cuvinte de normativitatea domeniului respectiv. Cu ct aceste
aspecte normative sunt mai bine nchegate, cunoscute si respectate de ctre actorii decidenti si practicieni ai

domeniului n cauza cu att acestia pot realiza activitati si actiunii mai eficiente si mai eficace. Desigur, educatia nu
este un

domeniu de exceptie

din acest punct de vedere,

dupa cum vom

arata n

continuare.

Prin normativitatea unui domeniu putem ntelege ansamblul principiilor, normelor si regulilor ce reglementeaza modul
de structurarea si de actiune optima n cadrul acelui domeniu. Astfel, normativitatea presupune un ansamblu de
elemente

reglatoare,

fiecare

cu

un

anumit

grad

de

generalitate.

Etimologic termenul de principiu ti gaseste originea n cuvintele principium (cel dinti) si princeps (cel mai
important), avnd sensul de teza, idee generala, care sta la baza tuturor celorlalte si care orienteaza activitatea
comuna a elementelor dintr-un anumit domeniu. Astfel, principiul educational poate fi definit ca o teza cu caracter
general si director care orienteaza cursul activitatii comune a educatorului si educabilului n vederea realizarii
obiectivelor

educationale

urmarite.

Dupa cum specificam si mai sus, distinctia ntre cele trei concepte normative de baza: principiu, norma si regula, se
poate identifica n gradul lor de generalitate. n acest sens, principiul este expresia cu cel mai nalt grade de
generalitate, ce este aplicabila ntregului domeniu si se concretizeaza n mai multe norme. Acestea, normele, prezinta
un grad de generalitate intermediar, aplicndu-se unei game de activitatii din acelasi domeniu (de exemplu activitatile
de laborator, care necesita un instructaj prealabil al protectiei muncii). O norma, la rndul ei, se concretizeaza n mai
multe reguli, care presupun un cadru aplicativ concret. O asemenea distinctie ntre conceptele normative de baza
face,

la

nivel

educational,

nca

din

1975

si

pedagogul

romn

Victor

Trcovnicu.

Considerarea grupului de educabili (clasa de elevi sau grup de studenti) ca referential al analizei normativitatii
educationale

ne

permite

sa

observam

doua

niveluri

normative:

cel

explicit

si

cel

implicit.

La nivelul normativitatii explicite, norma educationala este regasibila la cel putin doua subniveluri. Acestea sunt:
a.institutional normativitatea reflectata de legislatia educativa n vigoare la un moment dat, aspect ce tine mai cu
seama

de

factorul

politic

si

mai

putin

de

cel

educational

propriu-zis;

b.functional sau didactic normativitatea care reglementeaza desfasurarea efectiva a activitatii educationale
concrete, aspect influentat si care influenteaza la rndul sau procesualitatea demersului didactic (adap. Cucos, C.,
1999, p.54). Nu vom detalia aici principiile didactice clasice, dar credem ca trecerea lor n revista este totusi o
reactualizare oportuna: principiul integrarii organice a teoriei cu practica; principiul respectarii particularitatilor de
vrsta si individuale; principiul nvatarii sistematice si continue; principiul intuitiei; principiul participarii constiente si
active a educabilului; principiul nsusirii temeinice a cunostintelor, priceperilor si deprinderilor; principiul conexiunii
inverse.
Raportndu-ne la cele doua categorii normative regasite n cadrul normativitatii explicite putem afirma ca:
normativitatea legislativa este o constanta (la un anumit moment dat, interval n care se afla n vigoare) cerndu-se a

fi respectata de toti, n tocmai si permanent, iar normativitatea didactica, desi este o constanta la nivel general, n
diverse situatii educationale concrete trebuie abordata n functie de caracteristicile unor factori situationali.
Cu alte cuvinte gradul de obligativitate nu este acelasi, n orice moment, pentru toate principiile didactice, el difera n
functie de urmatoarele variabile: particularitatile situatiei scolare concrete; particularitatile de vrsta si individuale ale
educabililor

concret

abordati

sau

personalitatea

cadrului

didactic

etc.

Sa nu ntelegem prin aceasta ca principiile didactice ar fi constructii subiective, ba din contra, ele sunt formulate ntr-o
maniera obiectiva, independenta de vointa sau interesul unui cadru didactic, fiind expresia unor practicii educationale
exemplare, ce si-au dovedit valoarea de-a lungul timpului. Prin urmare, n functie de diversele variabile ale situatiei
scolare concrete ce urmeaza a fi abordata, modul de aplicare, sub sensul prioritatii si relevantei pentru context, al
principiilor

didactice,

variaza.

La nivelul normativitatii implicite avem de a face cu o particularizare a problematicii educationale la specificul grupului
de educabili. Realizarea unui astfel de demers ne nfatiseaza dublul rol al normei n cadrul unui grup educational:
organizarea

interna

si

evaluarea

externa

grupului.

Normele implicite sunt ansambluri de reguli produse de viata n comun a grupului, fiind constituite, n principal, din
utilizarea a trei surse: interiorizarea normelor explicite, importul de norme din afara scolii sau a grupului si
interactiunile

din

viata

grupului

(apud.

Paun,

E.,

1994).

Potrivit acestei dimensiuni normative implicite, factorii care favorizeaza coeziunea grupului n raport cu problematica
normativa sunt urmatorii: masura n care grupul este un spatiu de satisfacere a unor nevoi afective si intelectuale,
atitudinea celorlalte grupuri din scoala fata de clasa respectiva, tehnicile de motivare a elevilor pentru viata de grup
(adap.

Iucu,

R.

2000,

p.86).

Normativitatea implicita constituie substratul specific al culturii grupului de educabili. Valorile centrale ale unui grup
educational performant sunt: preferinta pentru actiune, orientarea pe educabil, orientarea spere inovatie si spre
obiective comune. Astfel, normele implicite au fost acceptate ca expresii ale unui climat al grupului, exprimat printr-un
sistem de ritualuri, ceremonii, proceduri si obisnuinte care exprima starea de spirit a membrilor grupului.
La baza unui demers educational eficient stau interrelatiile normative, adica relatiile dintre normele explicite si cele
implicite. n acest sens, pentru realizarea unui proces instructiv-educativ eficient avem nevoie de o convergenta a
celor

doua

tipuri

de

norme

educationale,

explicite

si

implicite.

Am aratat mai sus ca normele de natura explicita influenteaza aparitia si consolidarea celor implicite. Deci, n acest
sens, convergenta lor ar fi usor de realizat. Totusi, personal, dorim a diferentia ntre doua subcategorii ale normelor
implicite,

unele

usor

controlabile,

iar

altele

mult

mai

greu

de

manipulat

de

catre

educator:

a.Norme implicite de natura informala sunt cele reiesite din existenta grupului educational ca grup social, din

relatiile interumane ce se stabilesc ntre membrii grupului. Acestea nu au legatura cu procesualitatea didactica si prin
aceasta cad mai putin sub incidenta celor explicite, trebuie totusi specificat ca pot influenta major randamentul
procesului educational. Sunt asa numitele norme, reguli ale unui grup informal. Pentru a evita o divergenta majora
ntre acestea si cele de natura explicita, un cadru didactic eficient, trebuie sa le cunoasca si sa ncerce eliminarea
celor

ce

ar

putea

aduce

prejudiciu

procesului

de

nvatamnt.

b.Norme implicite de natura formala sunt cele care reglementeaza activitatea grupului de educabili n vederea
realizarii unui proces educational eficient. Ele sunt hotarte de catre cadrul didactic si elevii / studentii sai, cu scopul
organizarii activitati formale a grupului. Aici putem include reguli ce tin de comportamentul elevilor / studentilor n
timpul orei sau chiar n pauza (daca e cazul) si care influenteaza procesul educational n mod direct: stabilirea
atributiunilor elevului de servici, ale sefului clasei, ale sefului de an, ale reprezentantului de grupa, constituirea
grupelor n timpul activitatii etc. Aceste reguli, formulate adecvat nu pot dect sa duca la eficientizarea activitatii
didactice.

Desigur,

ele

nu

pot

fi

contradictie

cu

normele

explicite.

Construirea unui asemenea sistem de reguli, precum si exemple concrete de proceduri si obisnuinte ce pot fi
facilitate

sau

si

create

de

acesta

vor

fi

prezentate

continuare.

Potrivit unor autori (Preda Vasile, 1995) principiile didactice au un triplu caracter: general, deschis si sistemic. Suntem
convinsi ca nu gresim cu nimic daca vom extrapola acest caracter la ntreaga arie normativa ce se poate regasi n
arealul educational, att sub forma explicita ct si sub forma implicita. Etalam acest caracter pentru a explica strnsa
interactiune prezenta ntre cele doua niveluri si cele patru subniveluri normative educationale identificate.
Caracterul general este dat de faptul ca normele vizeaza toate componentele functionale ale unui demers
educational, totalitatea activitatilor si disciplinelor, indiferent de nivelul educational la care acestea se adreseaza.
Caracterul deschis este dat de faptul ca normele nu sunt formulate o data pentru totdeauna. De-a lungul istorie, ele
au suferit modificari att ca numar, forma ct si ca fond. Deci, unele au disparut, altele au luat nastere, dar toate au
evoluat, transformndu-si forma si fondul n functie de natura arealului educational curent. Evolutia normativitatii
educationale, att cea explicita, dar si cea implicita, de-a lungul timpului a depins si depinde de urmatorii factori:
impactul socialului n educatie; noile date ale pedagogiei; evolutia psihosociologiei; necesitatile de tip managerial ale
grupului

concret

caruia

sunt

adresate

normele

(cnd

vorbim

de

aspectul

implicit).

Caracterul sistemic presupune faptul ca toate normele educationale trebuie sa formeze un sistem, actionnd simultan
si

corelat.

Respectarea

unui

principiu

invita

la

respectarea

celorlalte.

Realizarea unei structurii normative adecvate pentru un anume grup de educabili prin corelarea aspectelor explicite
cu cele de natura implicita este premisa majora a unui management eficient al grupului educational. Acest fapt duce,
n maniera implicita, la crearea unui climat educational pozitiv si la ndeplinirea cu randament sporit a obiectivelor

organizatorice

si

educationale

vizate.

Pentru a crea o imagine de ansamblu asupra structurii normative aflate n discutie propunem schema comprehensiva
de mai jos:

II.

Criterii

si

dinamica

construirea

sistemului

de

reguli

Prin cele descrise mai sus credem ca am demonstrat necesitatea existentei regulilor la nivelul grupului educational.
Daca ar fi nsa sa formulam reguli concrete pentru un grup educational, gndit ca un concept general, ar fi foarte
dificil. Regulile formulate de cadrul didactic pentru grupul sau de educabili vor depinde de profilul concret al grupului
de

elevi

studenti

si

de

tipul

de

clasa

grup

educational

pe

care

vrea

sa-l

dezvolte.

Nu putem oferi retete normative, dar modalitati de formulare a regulilor se pot exprima. Este absolut firesc ca regulile
sa difere de la un grup la altul, aspectul comun al tuturor grupurilor educationale, trebuie sa fie prezenta regulilor, nu
forma lor. Nicio clasa / grup de studenti nu poate functiona eficient fara reguli, absenta lor poate produce pierderi mari
de timp sau chiar atrage demotivarea elevilor / studentilor prin integrarea lor ntr-un cadru slab organizat.
Literatura de specialitate prezinta numeroase criterii de stabilire corecta a regulilor implicite de natura formala. Printre
acestea cele mai importante, considerate de noi n urma unei sinteze bibliografice, par a fi cele de mai jos:
a.sa

fie

stabilite

la

nceputul

anului

scolar;

b.sa specifice comportamentul asteptat, fiind formulate n maniera afirmativa-pozitiva, nu negativa (n formularea
regulilor

nu

se

folosesc

negatiile);

c.sa fie directionate mai de graba spre ndeplinirea unor obiective, dect spre interzicerea unui anumit tip de
comportament;
d.sa

fie

precizate

simplu

si

pe

ntelesul

educabililor;

e.lista de reguli sa fie scurta, incluznd doar pe cele absolut necesare, n general ntre cinci si opt reguli sunt
suficiente;
f.sa

fie

discutate

si

hotarte

mpreuna

cu

elevii

studentii;

g.sa

fie

afisate

ntr-un

loc

vizibil

(daca

este

posibil,

mai

cu

seama

preuniversitar);

h.sa fie precizate toate consecintele nerespectarii fiecarei reguli, ce vor fi n conformitate cu gravitatea abaterii de la
regula;
i.sa vizeze mbunatatirea conditiilor de nvatare, regulile nu sunt create de dragul de a crea reguli.
Exemplu:
Comportamentul
Regula:

asteptat:

la

fiecare

prezenta

seminar

vor

fi

activa
notati

la

cei

mai

seminar.
activi

studenti.

Consecinta pentru elevii care nu respecta: pentru a intra n examen un student are nevoie de cel putin trei evidentieri
la

seminar.

Este foarte important ca pe lnga cunoasterea acestor reguli, studentii / elevii sa cunoasca si responsabilitatile si
drepturile

cadrului

didactic.

Construirea sistemului de reguli al grupului de educabili se prezinta sub forma unui proces laborios pe care cadrul
didactic trebuie sa-l stapneasca foarte bine. ntr-o viziune proprie, acest procese prezinta urmatoarele etape: 1.
analiza situatiei educationale concrete; 2. formularea unui sistem orientative de reguli; 3. contactul cu grupul de
educabili; 4. afisarea si promulgarea regulilor; 5. considerarea oportunitatilor de mbunatatirea a sistemului de reguli
adoptat.
1.Analiza

situatiei

educationale

concrete

Cadrul didactic trebuie sa analizeze n prealabil nevoile normative concrete ale procesului educational pe care
urmeaza sa-l desfasoare precum si particularitatile grupului sau de elevi / studenti, care vor impune o anumita
directie normativa si formularea anumitor reguli, precum si considerarea efectiva si nuantata a urmatorilor pasi ai
procesului

de

formulare

2.Formularea

unui

regulilor

sistem

grupului

orientative

educational.
de

reguli

n aceasta faza, cadrul didactic construieste sistemul de reguli pe care l considera necesar pentru grupul sau de
elevi / studenti, lund n calcul criteriile prezentate mai sus. Recomandam ca n aceasta etapa, educatorul sa-si
pregateasca un discurs de argumentare pentru sistemul de reguli pe care l va propune, astfel nct sa determine pe
elevi

studenti

sa

nteleaga

importanta

regulilor

3.Contactul

expuse

si,

ca

atare,

cu

sa

le

accepte.
educabili

Contactul elevilor / studentilor cu sistemul de reguli se poate realiza n doua maniere: prin impunerea regulilor sau
prin implicarea elevilor / studentilor n definitivarea sistemului de reguli. Desi, cele mai multe ipoteze asupra eficientei
celor

doua

directii

ar

nclina

balanta

spre

cea

de

doua,

lucrurile

nu

stau

totdeauna

asa.

Implicarea educabililor n definitivarea sistemului de reguli al grupului confera acestora sentimentul de paternitate

asupra regulilor si prin urmare o mai mare dispozitie spre respectarea lor. Am observat, nsa, si profesori eficienti
care nu permit elevilor / studentilor implicare n procesul de formulare a regulilor grupului, dar prezinta regulile foarte
clar si dau explicatiile necesar pentru ca educabili sa se convinga de necesitatea regulilor impuse. Un profesor care
stabileste reguli concrete, care le da un rationament usor de nteles si care le pune n aplicare constant, va vedea ca
majoritatea

elevilor

sunt

dispusi

sa

le

respecte

(trad.

Evertson,

C.,M

si

altii,

1996,

p.

24).

Pe de alta parte, nu toate regulile sunt negociabile si nu ntotdeauna elevii / studentii pot fi implicati n elaborarea lor:
fie sunt prea mici (n cazul elevilor de ciclu primar), fie sunt reticenti fata de scoala si vor ncerca sa atinga limita
minima a acestora (mai cu seama n cazul studentilor), fie puri si simplu regula nu admite negociere.
Asadar, daca educatorul urmareste impunerea unui sistem de reguli fara a-l negocia cu grupul de studenti / elevi,
atunci e necesar ca el sa prezinte regulile ntr-o maniera clara, concisa si pragmatica, nsotindu-le de exemple si
argumente pertinente astfel nct educabililor sa le fie usor sa accepte oportunitatea regulilor impuse. Daca, nsa,
cadrul didactic doreste implicarea elevilor / studentilor sai n hotarrea sistemului normativ are trei alternative: prima
cere acestor sa propuna reguli pe care apoi le discuta cu ntreg grupul, a doua cere elevilor / studentilor sa aleaga
din cele pe care le-a formulat el sau a treia cere elevilor / studentilor sa discute pe cele pe care le-a formulat,
dndu-le posibilitatea sa modifice sistemul normativ propus (prin reformularea unor reguli, eliminarea unora sau / si
adaugarea

altora).

n faza negocierii sistemului de reguli, cadrul didactic poate face uz de unele tehnici, ca de pilda: tehnica piciorului
n

usa,

tehnica

usii

fata

sau

tehnica

mingii

la

joasa

naltime.

Tehnica piciorului n usa (foot in the door) Jonathan L. Freedman si Scott C. Fraser (1966) au fost primii care au
descris aceasta tehnica, fara a o numi ca atare. Tehnica piciorului n usa consta n a cere initial mai putin pentru a
obtine n final mai mult, avnd la baza o idee exprimata foarte bine prin zicala populara dai un deget si-ti ia mna
toata.
Tehnica usii n fata (door in the face) consta n solicitarea initiala a unei actiuni cu cost mai mare, pentru a se
accepta spre final o actiune cu cost mai mic, vizata de la nceput. Robert B. Cialdini si Karin Ascani (1976) au verificat
experimental efectul acestei tehnici si au ajuns la concluzia ca poate produce un impact mai mare dect cea
anterioara. Aceasta tehnica functioneaza numai daca cele doua cereri se succed ntr-un interval de timp relativ
scurt (Chelcea, S., 2006, p. 143). Trebuie avut n vedere si aspectul initial al cererii, deoarece s-a constatat ca un
nivel exagerat al cererii initiale scade efectele acestei tehnici. Tehnica door in the face are la baza ideea inocularii
celuilalt a sentimentului ca i s-a facut o favoare. Discutnd din punct de vedere strict educational, trebuie aplicata cu
mare grija aceasta tehnica, astfel nct elevii / studentii sa nu considere favoarea facuta ca un semn al slabiciunii
cadrului didactic, slabiciune ce ar putea fi exploatata si pe viitor. Acest pericol este cu att mai mare n cadrul

grupelor

de

studenti,

mai

cu

seama

din

anii

terminali.

Mingea la joasa naltime (low ball) consta n relevarea costurilor reale ale actiunii dupa ce persoanele au luat
decizia

sa

realizeze

respectiva

actiune

(Chelcea,

S.,

2006,

p.

144).

Chiar daca din anumite puncte de vedere, la un moment dat chiar morale, aceste tehnici ar putea fi discutabile,
credem totusi ca, n limitele morale impuse de procesul paideutic, cadrul didactic poate face uz de ele pentru a
formula sistemul normativ al grupului educational ce-l conduce si a crea astfel premisele unui demers educational
eficient.
4.Afisarea

si

promulgarea

regulilor

Dupa definitivarea sistemului de reguli, acesta trebuie afisat ntr-un loc vizibil pentru ca toti membrii grupului sa-l
poata retin si astfel respecta. n acest caz se mizeaza pe urmatorul aspect: cu ct avem mai proaspat n memorie o
regula si cu ct ea ne este prezentata mai des, cu att o consideram mai importanta si o respectam ca atare. Acest
aspect al afisarii este mai putin realizabil n cadrul grupelor de studentii. n acest sens se recomanda ca numarul de
reguli formulate sa fie unul mic (ntre cinci si opt maxim) pentru a putea fi retinute cu usurinta. O alta recomandare ar
fi

distribuirea

5.Considerarea

unor

foi

cu

oportunitatilor

cerintele

de

cursului

mbunatatirea

/
a

seminarului
sistemului

la
de

prima

ntlnire.

reguli

adoptat

Aceasta ultima faza a procesului de formulare a regulilor grupului educational este practic permanenta. Ea vine n
ntmpinarea nevoilor concrete ale grupului, cernd cadrului didactic sa fie flexibil si extrem de atent la nevoile
introduse de cerintele educative ale situatiilor concrete cu care se va confrunta de-a lungul desfasurarii procesului
instructiv-educativ cu respectivul grup. Aceasta faza este conforma caracterului deschis al sistemului normativ,
caracter amintit n subcapitolul precedent. Numai prin ntelegerea adecvata a caracterului deschis al sistemului
normativ precum si a acestei ultime faze a implementarii normative la nivelul grupului, cadrul didactic va putea realiza
si

gestiona

III.Reguli,

proceduri

un

si

set

obisnuinte

normativ

pentru

grupul

eficient.

de

studenti

ntr-un grup educational unde gasim un sistem de reguli bine definit, cunoscut si respectat de actorii educationali,
tabloul normativ este ntregit de proceduri educationale si obisnuinte didactice sau de viata cotidiana. Toate aceste
elemente normative, ncepnd cu principiile si terminnd cu simplele obisnuinte, fac parte din nucleul culturii grupului
respectiv.
Regulile sunt asertiuni ce exprima un ansamblul de conduite asteptate de la educabili ntr-un context bine precizat.
Procedurile si obisnuintele sunt generate de respectarea ndelungata si interiorizarea unor regulilor ce conturau
modul de desfasurare concreta a unor activitati sau chiar actiunii. Procedura poate fi definita ca o actiune pozitiva

care se transpune n modul concret de desfasurarea a unei parti anume a unei activitati, modalitate de desfasurare
menita sa asigure un nivel calitativ minim acceptat pentru activitatea respectiva. Tot ntr-o asemenea perspectiva,
putem ntelege obisnuinta ca o conduita curenta, simpla, manifestata ori de cte ori se realizata aceeasi actiune.
Obisnuintele sau rutinele, cum ar mai pute fi numite, sunt rezultante ale interiorizarii unui comportament impus de
respectarea

unor

reguli

sau

si

activarea

unor

proceduri.

Regulile si procedurile bune vor mpiedica sau reduce ntreruperile si / sau distragerile care pot ncetinii derularea
activitatilor

educationale

(trad.

din

Evertson,

C.,

si

altii,

1996,

p.

26).

Daca n subcapitolul precedent am prezentat criteriile si pasii procesului de formulare a regulilor grupului educational,
vom etala mai jos cteva categorii de reguli si proceduri a caror actiune o consideram benefica n arealul oricarui
grup educational. Consideram oportuna prezentarea urmatoarei taxonomii normative a grupului de educabili, n care
regula este nteleasa ca o formularea clara si explicita, cu caracter general, stabilita la debut si general valabila, iar
procedura o explicatie oferita n momentul initierii unei actiunii, ori de cte ori se desfasoara aceasta pna n
momentul cnd cadrul didactic observa ca elevii / studentii sai se comporta corect fara explicatiile sale, deci
procedura

I.Reguli
I.1.care
I.2.care
I.3.care
I.4.care
II.Reguli
II.1.care
II.2.care

si

dus

la

proceduri

reglementeaza

reglementeaza

relatia

reglementeaza

II.2.3.n
II.3.care
II.3.1.n
II.3.2.n
II.3.3.n

umane

omului

respectarea

proceduri

de

si

(profesor

(profesor,
cerintelor
a

accesul

reglementeaza

situatii

grupului
/

mediul

educational

activa

ale

(materialele)
procesului

timpul
salii

educabilului

de

la

orei

de

de

curs
curs;

la

ora:
frontal;
grupe;
individual;

un

lucru

moment

dat:
frontal;

pe
lucru

lucru;

educational.

lucru
necesar

elev);
didactic;

pe

lucru
de

elev

lucru

de
de

educational

cadrului

obiectele

lucru

ajutorului

clasa,
a

generale

de

situatii

sau
/

pozitive:

grupului

parasirea

de

acordarea

situatii

elevilor
cu

obisnuinte

profesor

de

situatii

situatii

elev,

didactice

participarea

situatii

reglementeaza

elev)

unor

generala

proprietatii

organizare

reglementeaza

manifestarea

organizarea

respectarea

II.2.1.n
II.2.2.n

de

relatiile

reglementarea

si

formarea

grupe;
individual.

Este foarte important ca respectarea regulilor si procedurilor sa fie un demers constant, fara abateri. Un asemenea
demers poate duce la aparitia unor obisnuinte pozitive care sa faciliteze crearea unui cadru propice desfasurarii

procesului instructiv educativ. Nerespectarea constanta a sistemului normativ hotart poate determina ineficienta
acestuia si pe termen lung, deoarece elevii / studentii nu vor mai putea crede n obligativitatea si, mai cu seama,
eficienta

sa.

Desigur, este limpede ca taxonomia normativa de mai sus poate fi comuna pentru orice grup educational supus unui
proces formal sau chiar nonformal de educare, de la orice nivel educational. Trebuie, nsa, subliniat faptul ca un
sistem normativ eficient pentru un anumit grup educational nu presupune, ca o necesitate absoluta, formularea de
reguli

din

toate

categoriile

de

mai

sus.

Asadar, nici noi nu am folosit exemple concrete de norme si mai cu seama proceduri, deoarece acestea trebuie
adaptate la nivelul, particularitatile si nevoile educationale concrete ale grupului cu care se lucreaza. Aceasta actiune,
extrem de importanta pentru reusita procesului paideutic, este de datoria cadrului didactic, fiind strict dependenta de
creativitatea sa, de gradul sau de informare teoretica, dar si de gradul n care si cunoaste, n mod direct, grupul de
elevi

IV.

Interiorizarea,

complezenta

sau

si

studenti.

obedienta

studentilor

fata

de

sistemul

de

reguli

Viata cotidiana ne demonstrata ca respectarea anumitor norme si reguli nu este ntotdeauna consecinta acordului
intern vis--vis de acele norme si reguli. Nu ntotdeauna opiniile unei majoritati care ncearca sa ne influenteze devin
ale noastre! (Drozda-Senkowska, E., 1999, p.67) si totusi afirmam public ideile si adoptam conduitele cerute de
acestea. Asemenea situatii se pot constata si n grupul de elevi / studenti, att vis--vis de normele explicite ct si
fata

de

cele

implicite,

fie

ele

formale

sau

informale.

n analiza naturii interne a interactiunii elevului / studentului cu normele grupului sau putem identifica o gama variata
de situatii concrete: interiorizarea, complezenta, obedienta fata de regula sau respingerea acesteia.
n situatiile n care elevului refuza respectarea regulilor grupului, fie ca sunt ele formale sau informale, avem de a
face cu aparitia unor micorconflicte educationale. Abordarea, gestionarea si detensionarea conflictelor educationale
este o problema deosebit de importanta si delicata care merita un spatiu mult mai amplu si ca urmare depaseste
cadrul

prezentului

articol

si

nu

va

fi

trata

aici.

Desigur, situatia de dorit este cea a interiorizarii regulilor grupului. Aceasta situatie este caracterizata de respectarea
regulilor grupului de catre elevi / studenti datorita faptului ca acesti le considera juste si prin urmare sunt de acord cu
ele si cu respectarea lor. n acest caz putem vorbi de o conformare completa a elevului / studentului fata de sistemul
normativ

al

grupului.

n literatura de specialitate sunt cunoscute doua tipuri de conformare, anume: conformarea normativa si conformarea
informationala. Conformarea normativa poate fi definita ca acceptarea normei de grup de catre individ datorita

dorintei acestuia de a se afilia la grup, a fi acceptat de membrii grupului din care face parte, dorind sa evite critica sau
chiar izolarea. Conformarea informationala este prezenta n cazul n care individul foloseste comportamentul celorlalti
membrii pentru a se informa, adoptnd astfel atitudinea lor, deoarece o considera corecta n afara altor informatii pe
care

el

nu

le-ar

detine.

Atitudinea de complezenta a elevului /studentului fata de reguli explica situatia n care acesta manifesta
comportamentul cerut de regula, dar nu este de acord cu regula. Asadar, prin complezenta se ntelege situatia de
acceptare publica, nu nsa si privata a influentei normative; conformare de suprafata, fara a schimba convingerile
profunde (Chelecea, S., 2006, p. 138). Este forte important ca un cadru didactic sa observe ce se ascunde n
spatele conduitelor corecte ale elevilor / studentilor sai, interiorizarea sau complezenta fata de reguli, deoarece
complezenta pregateste schimbarea atitudini atunci cnd circumstantele o permit. Deci, n asemenea caz, o conduita
pozitiva fata de o regula poate sa dispara n anumite momente, n care studentul nu mai simte teama unei sanctiuni
sau constrngeri. Prin urmare, n situatiile de atitudini pozitive pe fond complezent riscul aparitiei unor
comportamente

nedorite,

al

ncalcarii

regulilor,

este

mult

mai

mare.

Obedienta elevului / studentului fata de reguli desemneaza situatia n care acesta manifesta o atitudine complezenta
fata

de

regulile

impuse

de

cadrul

didactic.

Obedienta se deosebeste de complezenta prin trei caracteristici esentiale: a) diferenta de status social ntre sursa
(cel ce formuleaza regula) si tinta (cel ce trebuie sa respecte regula); b) intentia sursei de a controla conduita
tintei si c) gradul de similitudine ntre comportamentul sursei si cel al tintei (apud. Levine, J., M., Pavelchak, M.,
A., citati de Chelecea, S., 2006, p.138). Prin urmare, putem vorbi de complezenta n cazul n care sursa si tinta au
acelasi statut social si de obedienta n cazul n care sursa are un statut social superior, are autoritate legitima.
Astfel, daca educabilul manifesta conduita ceruta de o regula implicita informala, dar nu are convingeri interioare
pozitive fata de acesta, vorbim de complezenta, iar n cazul n care aceeasi atitudine este manifestata fata de o
regula formala, vorbim de obedienta. Ambele situatii sunt la fel de incomode activitatii didactice, fiind posibile surse
de

micorconflicte,

atunci

cnd

situatia

va

permite.

Acesta fiind raportul dintre interiorizare, complezenta si obedienta normativa n grupul educational este de dorit ca
profesorul sa ncerce determinarea interiorizarii reale a regulilor grupului de catre fiecare educabil. Speram ca, n
acest sens, procesul de implementare a unui sistem normativ pentru grupul educational, precum si metodele si
tehnicile

prezentate

mai

sus

sa

fie

de

un

real

folos.

Reglementarea normativa a spatiului educational este primul pas spre prevenirea conflictelor din grupul de elevi /
studenti

si

spre

realizarea

unui

proces

instructiv

educativ

de

nalta

calitate.

Referinte

bibliografice:

1.BABAN, A., (2001), Consiliere educationala, ghid metodologic pentru orele de dirigentie si consiliere, Cluj-Napoca;
2.CHELCEA, S., (coord.), (2006), Psihosociologie teorie si aplicatii, Editura Economica, Bucuresti;
3.CUCOS,

C.,

[1999],

4.DROZDA-SENKOWSKA,

E.,

(1999),

(2002),
Psihologie

Pedagogie,
sociala

Editura

experimentala,

Polirom,
Editura

Eurocart,

Iasi;
Iasi;

5.EVERTSON, C., M, EMMER, E., CLEMENTS, B.,S., WORSHAM, M., E., (1996), Classroom management for
elementary

teachers,

PH

Allyn

and

Bacon,

USA;

6.ILIE, D., M., (2005), Elemente de pedagogie generala, teoria curriculu-ului si teoria instruirii, Editura Mirton,
Timisoara;
7.IUCU, B., R., [2000], (2006), Managementul si gestiunea clasei de elevi aplicatii pentru gestionarea situatiilor de
criza,

Editura

Polirom,

Iasi;

8.PREDA, V., (1995), Principiile didactice n viziunea psihologiei educatiei si dezvoltarii, Editura Dacia, ClujNapoca.

Citare:
Ilie. Marian. (2007). (26.feb.). Principii, norme si reguli pentru un bun management al grupului de studeni n
activitile de prelegere sau / i seminar. aprut n Revista de Cercetare n tiinele Educaiei. Timisoara. disponibil la:
http://www.rcsedu.info