1.

Principiul legării teoriei de practică

Principiile instruirii (didactice) reprezintă normele generale care

fundamentează teoria și practica educativă, și, în acest context, care orientează
conceperea, organizarea și desfășurarea procesului de învățământ (predare-
învățare).
Principiile didactice sunt rezultatul generalizării experienței pozitive a practicii
educaționale, al creativității marilor gânditori ai omenirii ce au abordat problemele
educației ți a cercetărilor pedagogice.

Principiile didactice au următoarele caracteristici:

a) au un caracter legic (de lege), deoarece exprimă raporturile esențiale și
generale, care orientează conceperea și desfășurarea procesului de învățământ;
b) au un caracter obiectiv, deoarece sunt descoperite, formulate și acționează
conform realității și necesităților acesteia, în afara conțtiinței educatorului și a
celui care este educat, fiind îndependente de aceștia, orientând procesul de
învățământ în concordanță cu legile activității creierului, cu legile dezvoltării
psihice și cu legile dezvoltării sociale, în acest context, principiile didactice asigură
o orientare a procesului de învățământ nefalsificată și detașată de impresii,
tendințe și dorințe subiective. Acest caracter obiectiv se manifestă în condițiile în
care procesul de învățare este și un proces subiectiv;
c) au un caracter algoritmic, deoarece se exprim printr-un sistem de reguli, soluții
și cerințe, ce trebuie cunoscute și respectate pentru orientarea eficientă a
procesului de învățământ;
d) au un caracter dinamic, deoarece semnificațiile și algoritmii lor nu sunt
elemente închise, ci sunt elemente legice, deschise înnoirilor, creativității în pas
cu schimbările și cu mutațiile ce intervin în actul didactic; deci principiile
orientează procesul instructiv-educativ în schimbare, asigurându-i maleabilitate și
creativitate, fără nici un caracter restrictiv;
e) au un caracter sistemic, deoarece fiecare principiu, ca o entitate proprie, intră
în relație cu celelalte principii, alcătuind un ansamblu unitar normativ (de
legități), ale cărui componente se condiționează reciproc.
Consecvența nu se mai menține atunci când regulile și strategiile educaționale
nu mai corespund stadiului calității de dezvoltare și comportare a tineretului
studios, ceea ce necesită noi reguli și strategii de educație morală, când apare
necesitatea unei noi consecvențe, fapt care se repeta la fiecare etapă de
modificare calitativă în comportamentul tinerei generații studioase.
Lipsa de unitate, continuitate și consecvență în sistemul educațional creează
tensiuni nedorite, derutează factorii educației, diminuând sau denaturând efectul
scontat al educației morale.
Principiile educației morale implică coerență, dinamism și mobilitate în
conceperea, orientarea și realizarea educației, implică racordare la nou și la
schimbările sociale.

2. Principiul conexiunii inverse

Îmbunătățirea din mers a rezultatelor procesului instructiv-educativ, în funcție

de informația primită despre rezultatele anterioare, asigură obținerea de efecte
pozitive pentru proces și reducerea sau eliminarea celor negative. 

Conexiunea elev-profesor, inversă procesului de comunicare de cunoștințe,

contribuie la activizarea și intensificarea învățării, la asigurarea unui confort în
educație pentru fiecare elev în parte, reliefând calitatea procesului de învățare,
prin determinarea acelor comportamente ale elevilor care, odată formate, se
concretizează în deprinderi, capacități intelectuale și practice, atitudini, trăsături
motivaționale și afective. 

Principiul retroacțiunii sau al conexiunii inverse se realizează prin evaluare

ritmică, progresivă și formativă. 

Concluzii:

Ø      principiile didactice alcătuiesc un sistem unitar;

Ø      au valoare orientativă pentru activitatea profesorului;

Ø      au caracter deschis și dinamic;

Ø      respectarea lor asigură un echilibru procesului de învățământ.

BIBLIOGRAFIE:

1.Cretu, D., (1999), Psihopedagogie - elemente de formare a profesorilor, Editura

Imago, Sibiu

2.Grigoras, I., (1995), Normativitatea activitatii scolare, in Neculau, A. si Cozma

T., (coord.),

Psihopedagogie pentru examenul de definitivat si gradul didactic II, Editura "Spiru

Haret", Iasi

3.Nicola, I., (1996),Tratat de pedagogie scolara, EDP, Bucuresti