Sunteți pe pagina 1din 3

REFERAT

PRINCIPII DIDACTICE

Definirea si caracterizarea generala a principiilor didactica


In realizarea sa practica, procesul de invatamant se sprijina pe o serie de cerinte, norme
generale, reguli pe care le numim principii didactice. Acestea fundamenteaza activitatea de
predare invatare anticipandu-i eficienta. Principiile didactice, ca ansamblul normelor
generale care stau la baza proiectarii, organizarii si desfasurarii activitatilor de predareinvatare, in vederea realizarii optime a obiectivelor educationale, se constituie pentru orice
educator in idei calauzitoare in proiectarea si realizarea procesului de invatamant.
Principiile invatamantului didacticii functioneaza ca idei de baza orientative care ghideaza
activitatea didactica a profesorului sau a invatatorului ajutandu-l sa faca din predare un factor
de influenta si stimulare a invatarii.
Caracteristicile principiilor didactice
Caracterul orientativ
Principiile didactice sunt norme sau teze generale care orienteaza si imprima un sens
functional procesului de invatamant, asigurandu-i astfel premisele necesare indeplinirii
obiectivelor si sarcinilor pe care le urmareste in desfasurarea sa.
Caracterul orientativ al principiilor didactice este determinat de complexitatea si dinamismul
procesului de invatamant, cauza pentru care adaptarea sa neintrerupta la situatii noi se impune
cu necesitate. Or, pentru ca acest lucru sa nu se faca in mod intamplator sunt necesare
asemenea norme care sa-l calauzeasca pe profesor in activitatea sa. In cele din urma, deci,
aceste principii se refera la activitatea profesorului, iar prin intermediul ei in mod implicit si la
activitatea e1evilor. Conducandu-se dupa astfel de norme profesorul imprima procesului de
invatamant un sens care sa fie in concordanta cu logica interioara a desfasurarii sale, evitand
alunecarea pe panta unor improvizatii si rezolvari spontane. Nu inseamna ca prin aceasta se
inlatura cu desavarsire aparitia unor fenomene si manifestari intamplatoare, neprevazute. Din
contra, logica procesului de invatamant se realizeaza, asa dupa cum am vazut, pe fondul
interdependentei dintre factorii necesari si intamplatori, respectarea principiilor didactice
asigurand desfasurarea legica a procesului de invatamant si anihilarea actiunii acestor factori
intamplatori si neprevazuti.
Caracterul normativ
Aceste principii au, in primul rand, un caracter normativ, dar inainte de a deveni norme
calauzitoare pentru desfasurarea propriu-zisa a procesului de invatamant, principiile au
constituit obiectul unei elaborari pe baza generalizarii experientei in organizarea acestui proces si a valorificarii rezultatelor stiintelor ce vin in sprijinul didacticii. Astfel se explica nu
numai geneza acestor principii, ci si imbogatirea continutului lor de la o etapa istorica la alta.

Caracterul dinamic
Pe langa caracterul lor sincronic si sistemic, dupa cum vom vedea, principiile au un caracter
dinamic, ele diferentiindu-se in functie de continutul invatamantului si, implicit, de evolutia
societatii. De la cel care a realizat o prima prezentare sistematica a principiilor didactice, care
a fost J. A. Comenius si pana astazi s-a inregistrat o restructurare continua a acestora nu
numai prin faptul ca unele si-au pierdut valabilitatea, aparand altele noi, ci si prin imbogatirea
continutului celor elaborate initial. Mai mult, in zilele noastre asistam la diverse controverse
privitoare la aceste principii. Cauzele se afla, pe de o parte, in lipsa unei delimitari cat mai
clare a ariei pe care o acopera principiile didactice, iar pe de alta parte printr-o preluare si
aplicare simplista a descoperirilor psihologiei contemporane.
Caracterul sistemic
Principiile care normeaza si optimizeaza, totodata, procesul de invatamant nu actioneaza in
mod independent si unilateral, ci dintr-o perspectiva sistemica interconditionandu-se reciproc.
In acest sens se poate delimita chiar un subsistem al principiilor didactice in cadrul sistemului
de invatamant.
Promovand fiecare cerinta si norma desemnate printr-un anumit principiu, acestea devin
realizabile prin intermediul intregului al principiilor didactice desfasurate in mod unitar,
interdependent si diferentiat.
Subsistemul principiilor didactice
Din cadrul acestui subsistem fac parte urmatoarele principii:

principiul participarii constiente si active a elevilor in activitatea de invatare;

principiul unitatii dialectice dintre concret si abstract in procesul de invatamant;

principiul sistematizarii, structurarii si continuitatii;

principiul legarii teoriei cu practica;

principiul accesibilitatii sau al orientarii dupa particularitatile de varsta si


individuale ale elevilor;

principiul temeiniciei si durabilitatii rezultatelor obtinute in procesul de


invatamant.

Principiul participarii constiente si active a elevilor in activitatea de invatare


Esenta acestui principiu se exprima in considerarea elevului ca subiect al propriului proces de
devenire, de asimilare a celor transmise si de formare a personalitatii sale. Nimic din tot ceea
ce se intreprinde din exterior nu se reflecta ca intr-o oglinda, iar dezvoltarea ne apare ca un
rezultat al activitatii subiectului, ca autodezvoltare. Important este ca, pornind de la acest
postulat, profesorul sa stimuleze prin actul predarii participarea elevului la propria sa formare.
Prin aceasta prisma invatarea ne apare ca un proces de structurare si restructurare continua a
intregului edificiu anterior, dinamica interna a personalitatii constituind in acelasi timp un

rezultat si o conditie a acestei participari active din partea elevului. Formarea acestor structuri
este consecinta unei elaborari care nu poate fi realizata in afara participarii active a
subiectului. Rezultatele activitatii umane generalizandu-se si fixandu-se intra ca material de
constructie in structura capacitatilor omului (S.L. Rubinstein, 1962). Noile teorii ale
invatarii se concentreaza tot mai mult asupra mecanismului intern al elaborarii. Avem aici in
vedere cercetarile intreprinse de H. Wallon, J. Piaget, P. I. Gaiperin etc., cercetari care au pus
in evidenta faptul ca formarea conceptelor are loc pe baza interiorizarii unor actiuni, adica pe
baza trecerii de la actiuni externe cu obiectele la actiuni interne ce se desfasoara pe plan
mintal cu ajutorul limbajului. In spiritul psihologiei genetice, gandirea ne apare ca un joc de
operatii si nu o simpla asimilare de imagini si notiuni. A forma gandirea inseamna a forma
operatii, iar a forma operatii inseamna a le elabora sau construi in actiune si prin actiune.
Constatarea poate fi extinsa si asupra altor componente ale personalitatii. Din punct de vedere
psihologic, acest proces de interiorizare ce se realizeaza numai cu participarea activa a
subiectului este in acelasi timp si un proces constient, dupa cum orice activitate constienta
implica si atributul de activa, de prelucrare creatoare sub tensiunea unor cerinte subiective si
antrenand diverse procese si insusiri psihice, in cele din urma personalitatea in ansamblul sau.
Participare constienta inseamna integrarea a ceea ce se asimileaza, si se formeaza in structuri
sau scheme de asimilare tot mai largi. Informatiile care nu se integreaza in astfel de structuri
constituie un balast nu numai pentru memorie, ci si pentru gandire.