Procesele de grup

REFERENT: POP (căs. Duţă) CRISTINA RAMONA

 Pentru înțelegerea comportamentului de grup trebuie
cunoscute, în prealabil, conceptele utilizate în descrierea
proceselor de grup, respectiv: normele de grup şi
conformarea la ele, coeziunea de grup, rolurile şi statu-
sul şi, în fine, gândirea de grup.
 A. Normele de grup şi conformarea la ele

 Apariţia normelor de grup şi a conformării la acestea reprezintă unul dintre

cele mai previzibile efecte ale constituirii şi existenței unui grup. Acceptarea
de către un individ a statutului de membru al unui grup implică, în primul
rând, recunoașterea faptului că nu va mai fi posibil să se comporte comporte
liber în acest mediu pentru că fiecare grup ,,datorită atât a obiectivelor sale,
cât şi a caracteristicilor indivizilor care-l compun, va stabili anumite modele
de comportament- NORME de GRUP. Acestea definesc comportamentul
membrilor grupului in diferite situații date (de la vestimentație şi limbaj la
calitatea activităților profesionale).
 Rezultă că normele de grup definesc modele comportamentale pe care
grupul le consideră acceptabile şi cărora membrii grupului trebuie să li se
conformeze.
 Conformarea la normele de grup este definită ca fiind orice schimbare a
ideilor sau a comportamentului individual, consecinţă a adaptării la normele
grupului, ca urmare a unei presiuni imaginare sau reale.
 Ea poate fi: normativă sau "de suprafaţă", atunci când comportamentul
individual, în cadrul grupului, conform normelor acestuia, este o alterare, o
schimbare a comportamentului firesc care are loc doar în grup, şi prin
acceptare personală, intimă, atunci când norma de grup devine un
comportament "permanent" al individului, care aderă fără rezerve la aceasta.
 Odată statuate, normele devin obligatorii, iar nerespectarea lor atrage după
sine o sancțiune din partea grupului care merge de la comentarii până la
excludere.
 Atunci când un membru al grupului apreciază că nu mai poate accepta în continuare cerinţele
unor norme de grup are la dispoziție două soluții:
 ♦ să părăsească grupul;
 ♦ să încerce să schimbe norma devenită, pentru el, inacceptabilă.
 
 Va adopta prima soluție atunci când apartenența la grup nu mai este suficient de atractivă pentru
a-l determina să se conformeze în continuare la normele de grup.

 Dacă individul găsește în continuare grupul suficient de atractiv, va încerca să schimbe norma
care intră în contradicție cu propriul său sistem de valori. în acest din urmă caz grupul este, la
rândul lui, obligat să ia o decizie, analizând, pe de o parte, "costurile" şi "profitul" asociate
prezenţei individului în grup si, pe de altă parte, rolul normei în cadrul grupului.

 Dacă norma este mai importantă, va renunța la individ sau va încerca să-1 determine să i se
conformeze în continuare; în caz contrar, va efectua schimbările solicitate de individ în norme.
 B. Coeziunea de grup

 Se definește drept puterea de atracție existentă între membrii

grupului sau drept abilitatea membrilor grupului de a gândi şi
acționa ca un tot. Variabilă de la un grup la altul este, în primul
rând, o funcție a măsurii în care normele şi valorile grupului
sunt împărtășite de membrii acestuia. Cu cât identificarea cu
acestea este mai mare, cu atât coeziunea grupului este mai
puternică. Coeziunea poate fi interpretată şi ca o forţă care
tinde să-i ţină pe indivizi drept membri ai grupului. De-a
lungul timpului, coeziunea grupului a preocupat numeroși
specialiști, practicieni sau teoreticieni în știința conducerii.
 Cercetările au demonstrat că grupurile înalt coezive exercită o influență mai
mare asupra membrilor săi decât cele slab coezive Mărimea influenței pe care o
exercită grupul asupra individului depinde de valorile şi/sau normele de grup.

 Astfel, dacă un grup cu o normă înalt performanță este coeziv, va avea o

productivitate înaltă datorită presiunii pe care o exercita grupul în acest sens
asupra individului. Pentru acest tip de grupuri, performanţa va creşte odată cu
coeziunea.

 Dacă un grup are o normă slab performantă, cu cât va creşte coeziunea, cu atât
productivitatea va fi mai scăzută.
Rezultă:
 grupurile înalt coezive au o dinamică şi o influenţă puternică, pozitivă sau negativă, asupra managementului
resurselor umane;
 grupurile cu o coeziune joasă nu sunt tot atât de puternice, din punctul de vedere analizat. 
 Pentru cadrele profesorale, prezintă o şi mai mare importanţă variabila STIL de PREDARE. Performanţa depinde
în mare măsură de felul inducţiei (pozitivă sau negativă, în sensul unor norme de grup înalt sau slab performante)
aplicate grupurilor înalt sau slab coezive.
 Astfel, un grup înalt coeziv căruia i se aplică un stil de predare eficient – specific profesorilor atașați dezvoltării
personalității elevilor (ei fac din conținutul predat un instrument de exersare si dezvoltare a gândirii; ei sunt
preocupați de tratarea diferențiata si cu căldura a elevilor, de individualizarea, pe cat posibil, a predării. Acești
profesori raportează in permanenta conținuturile nou-predate la viată si experiența proprie a elevilor, la diferitele
aspecte ale vieții lor intelectuale, morale, civice, estetice si practice, urmărind cum progresează aceștia din toate
punctele de vedere – stilul practic, de reciprocitate, centrat pe descoperirea convergentă) va obține rezultate
deosebite.
 Prin predare se înțelege transmitere de cunoștințe si formare de tehnici de 'munca”. Predarea reprezintă acțiunea
complexa a cadrului didactic, care presupune: prezentarea unui material concret si/sau verbal: date, informații,
evenimente, modele, materiale, modele ideale etc.; organizarea si conducerea unor activități in care sa se
valorifice materialul concret si verbal oferit; acordarea de sprijin elevilor pentru a putea observa, analiza,
compara, aplica, sintetiza, abstractiza si reflecta; extragerea esențialului (împreună cu elevii) si fixarea lui in
noțiuni, concepte; judecați, raționamente; operaționalizarea cunoștințelor elevilor, prin conceperea si rezolvarea
de exerciții si probleme, de sarcini si instruire teoretice si practice, prin organizarea activităților de munca
independenta.
 Ca revers al medaliei, dacă aceluiaşi grup i se va aplica un stil de
predare ineficient – specific, mai degrabă profesorilor atașați materiei
sau subiectelor predate (ei elaborează în mod detaliat si logic
continutul lecției, fixează criterii stricte privind pregătirea elevilor;
sunt severi si distanți in predarea materiei – stilul de comandă, de
autoritate) poate obține un nivel slab al implicării elevilor, în final
aceștia pierzându-și interesul pentru materia respectivă.
 Concluzia imediată este evidentă, direcția spre care se îndreaptă un
grup înalt coeziv - depășirea recordului de productivitate sau o scădere
catastrofală a acesteia - depinde de modul în care este condus, de stilul
de predare practicat.
 C. Rolurile în grupuri

 Comportamentul fiecărui membru influențează

funcționarea globală a grupului. După o perioadă, grupul
se va aștepta la anumite comportamente de la fiecare
membru. Acest comportament așteptat este definit ca
rolul jucat de o persoană în cadrul grupului, respectiv
modelele comportamentale \dorite\şi așteptate de la
fiecare membru al grupului.
Distingem, din punct de vedere al rolurilor în grup:

 Alpha male: inteligent peste medie, fizic mai bine dezvoltat.

 Alpha female: inteligenta peste medie, îmbrăcăminte ultima moda, folosește sarcasmul pentru a controla
 Instigatorul: începe scandalul, dar de regula evadează din situație, pe furiș.
 Moderatorul/Întrebătorul: întrerupe constant, pune aceeași întrebare in diferite moduri, este continuu
deranjant.
 Deflectorul/cel care abate atenția: muta atentai profesorului de pe studentul vinovat, prin mici
comentarii sau prin mici răutăți
 Perturbatorul: își plănuiește intervenția perturbând atunci când profesorul se concentrează pe obtinerea
controlului clasei.
 Orchestratorul: coordonează in special comportamentele negative, acționând ca un dirijor al simfoniei
comportamentelor negative, orchestrând izbucniri in grup.
 Clownul clasei: cel care-i distrează, pe care este dificil sa-l oprești. In momentele de tensiune ei sparg
concentrarea printr-un comentariu amuzant. De obicei iau acest rol datorita unei imagini de sine scăzute
sau datorita anxietaţii pe care o resimt. Câteodată fac glume pe seama lor, luând-le celorlalți înainte.
 Calul de bătaie/Victima: fata sau băiatul care sunt bucuroși sa-si asume rolul de victimă.
 Contestatorul: persoana căreia ii place sa conteste regulile si instrucțiunile date. Astfel de elevi își creează spectacolul prin
intrări întârziate, fiind aplaudați de ceilalți.
 Invizibilul: cineva cunoscut drept ”copilul calorifer” deoarece toata ziua sta lângă acesta, fiindu-i frica sa se mute din aceasta
zona considerata de securitate. Astfel de elev poate fi victima unor agresiuni sau intimidări.
 Manipulatorul: Încearcă sa-i manipuleze pe studentii din jurul lui sa-i provoace pe profesori. Sunt foarte satisfăcuți când
reușesc.
 Operatorul ascuns: pare plăcut, dar sub masca politeții încearcă sa diminueze autoritatea dascălului. Ei nu fac ce li se cere,
dar acest lucru nu este ușor vizibil.
 Atotștiutorul: le știe pe toate. Anticipează perturbator detaliile, pune sub semnul întrebării deciziile, precum si sarcinile de
lucru stabilite. Pot fi foarte opoziționali.
 Centrul atenției: vor sa fie tot timpul vizibili si vor face orice, vor provoca pentru a deveni centrul imaginii.
 Cochetul: flirtează cu profesorii, cu elevii pentru a obține atenţia si sprijinul.
 Pasivii: frica de eșec, de respingere a grupului. Țin mâinile jos.
 Oaia: cel care-i urmează orbește pe ceilalți.
 Agresivul/elevul ostil: cel care-si prezinta ceea ce simte într-o maniera agresiva. Sunt ostili cu profesorii si colegii. Adesea
sunt victimele unor agresiuni.
 
 D. Statusul (sau rangul)

 Reprezintă nivelul ocupat de o persoană în cadrul grupului de care

aparține. Provine din poziția ierarhică stabilită prin structura
organizatorică (status formal) şi/sau din calitățile individuale probate
şi recunoscute, respectiv din prestigiul de care se bucură în rândul
colegilor din grup (status informal).  
 Diferențierea stasurilor are efecte pozitive - determină elevii cu status
inferior să muncească mai bine, să se perfecționeze pentru a cuceri un
status mai înalt, dar au și certe efecte negative. Astfel, mai ales cei cu
status înalt se comportă în așa fel încât să mențină diferențele de
statusuri existente şi orice comportament care tinde să le modifice este
considerat şi evaluat drept amenințător și perturbator al activităților.
 E. Gândirea de grup

 O disfuncţie a grupurilor înalt coezive, în mod deosebit a

grupurilor de decizie, care în ultimul timp a atras atenţia
cercetătorilor, este "gândirea de grup" care se definește ca o
"deteriorare a eficienţei mentale, a percepţiei realităţii şi a
judecăţii morale ca rezultat al presiunii exercitate în interiorul
grupului".
 Deci, gândirea de grup apare datorită presiunilor exercitate de
grup asupra membrilor săi pentru a se conforma şi ajunge la
un consens.
 Simptome ale gândirii de grup:

 1) iluzia invulnerabilității -grupul este caracterizat de un optimism excesiv, asumându-și riscuri

insuficient analizate;
 2) apariția unor raționamente ale membrilor grupului în care nu-şi) găsesc loc semnalele de
avertizare ale unor eventuale pericole;
 3) existenta unei încrederi totale în moralitatea intrinsecă a grupului; grupul ignoră semnele de
întrebare apărute cu privire la etica sau morala membrilor, deci a grupului;
 4) membrii care se opun gândirii de grup sunt catalogați răuvoitori, "slabi" din punct de vedere
al tăriei de caracter sau de-a dreptul stupizi;
 5) apare o presiune directă asupra oricărui membru care ar pune în discuție stereotipurile. Sunt
considerați membri loiali doar aceia care nu pun la îndoială direcția în care este condus grupul;
 6) autocenzurarea oricărei deviații de la consensul aparent al grupului;
 7) iluzia unanimității; tăcerea este interpretată drept consimțământ;
 8) există, în mintea tuturor membrilor grupului, bariere autoimpuse în calea unor informații
adverse grupului.
 Una dintre soluțiile cele mai la îndemâna profesorilor
de a împiedica apariția acestui fenomen și efectele
sale, uneori dezastruoase, este încurajarea exprimării
libere a părerilor contrare, chiar a celor nepopulare,
precum şi prezentarea tuturor argumentelor pro şi
contra ale fiecărei alternative de decizie.