PRINCIPALELE  DIMENSIUNI ALE MANAGEMENTULUI  

                                                      CLASEI DE ELEVI
 

                 Dimensiunile centrale ale managementului clasei de elevi, identificate la nivelul

practic-concret al relaţiilor interacţionale din clasa sunt: Dimensiunea ergonomică: dispunerea
mobilierului în sala de clasă, vizibilitatea, pavoazarea/amenajarea sălii de clasă; Dimensiunea
psihologică: capacitatea de învăţare a elevilor, fundamentele psihologice ale competenţelor
socio-relaţionale; Dimensiunea socială: clasa ca grup social, structura informaţiei sociale în
grupul clasă; Dimensiunea normativă: normativitatea în clasa de elevi, conflictul normativ;
Dimensiunea operatională: proceduri şi strategii de intervenţie ale cadrului didactic,
conformare şi complianţă comportamentală în clasă; Dimensiunea inovatoare.
 
Dimensiunea Ergonomică
Aceste probleme, dintre care le amintim pe cele ale structurii ergonomice, nu pot fi
considerate ca secundare sau lipsite de importanţă pentru succesul activităţii la catedră a cadrului
didactic. Suporturile investigaţionale moderne aduc probe certe în favoarea acestor dimensiuni,
considerându-le fundamentale în economia generală a procesului didactic, ca proces managerial.
Analiza unor subiecte, cum ar fi: dispunerea mobilierului din sala de clasă, vizibilitatea, în sensul
poziţionării elevilor în bănci şi pavoazarea sălii de clasă, au determinat reconsiderarea unor
structuri dimensionale ale managementului clasei de elevi. Un subiect predilect al preocupărilor
privitoare la ergonomia spaţiului de învăţământ - clasa - este cel al modularităţii mobilierului
şcolar, astfel încât, acesta să poată fi organizat şi reorganizat, compus şi descompus, în funcţie de
sarcina didactică fundamentală şi de stilul educaţional al cadrului didactic. Spre exemplu, o
dispunere a mobilierului în manieră tradiţională, favorizează mai ales expunerea cadrului
didactic şi atitudinea pasivă a elevilor şi se pretează la activităţi educaţionale de tip predare-
învăţare, prelegere. Din contră o dispunere a mobilierului pe sistem semicerc sau chiar oval,
schimbă accentul interpersonal al relaţiei educaţionale, favorizând şi încurajând interacţiunile
permanente şi activismul elevilor. Deoarece spaţiul nu-mi permite, nu pot să aranjez mesele din
clasă aşa cum mi-aş dori, ele sunt aranjate în mod tradiţional pe trei rânduri. La începutul anului
şcolar am adoptat acest mod de aranjare împreună cu părinţii şi am fost mulţumită că am reuşit
să am spaţiu de trecere pe lângă fiecare măsuţă. Aranjând în modul acesta mesele pot trece şi
ajuta fiecare copil atunci când e nevoie, elevii fiind clasa I. Elevilor mei le face plăcere să
lucreze în echipe şi pentru asta grupez măsuţele câte două, obţinând grupe de 4 elevi.  E primul
an în această şcoală şi am fost uimită la început de cât de mică este sala de clasă, dar acum m-am
obişnuit. Mi-ar plăcea ca elevii mei să aibă mai mult spaţiu de mişcare, să se poată juca în sala de
clasă.         
                                        
                                                                                 
Dimensiunea normativă
Specialiştii în sociologia clasei de elevi au observat că acest univers şcolar este o
reflectare micro (în miniatură) a problematicii unei societăţi (... ansambluri de reguli care
reglează desfăşurarea unei activităţi educaţionale).
Particularizând problematica normativă la specificul clasei de elevi, putem desprinde
câteva concluzii privitoare la rolul constructiv al normelor în ceea ce priveşte organizarea internă
a grupului, pe de o parte, şi în evaluarea externă a grupului (judecăţi de valoare cu privire la
comportamentele integrate şi la comportamentele deviante - pozitiv şi negativ), pe de altă parte.
După aprecierile aceluiaşi autor, tipologia normativă cu relevanţă pentru clasa de elevi
este următoarea:
a. Norme explicite: sunt normele prescriptive, cunoscute, clar exprimate;
b. Norme implicite: sunt normele ascunse, care se construiesc în cadrul grupului.
Începând încă din primele momente ale vieţii de şcolar, copilul trebuie să respecte anumite reguli
ale grupului din care face parte, reguli pe care le va respecta mai greu sau mai uşor. Elementul de
care depinde echilibrul şi sănătatea grupului este modul în care cadrul didactic îndeplineşte rolul
de manager al clasei de elevi.
 
Dimensiunea operaţională
Constatări investigaţionale interesante convertesc problematica teoretică a dimensiunii
normative într-o dimensiune operaţională, practică. Exemplul elocvent îl reprezintă poziţia
divergentă a culturii profesorale faţă de cultura elevilor. Aceştia din urmă dezvoltă în plan
operaţional o serie de strategii de rezistenţă, "de supravieţuire" în clasă, cele mai importante fiind
axate pe o idee valoroasă a sociologiei educaţiei.                                         
Pedeapsa şi recompensa sunt instrumentele tradiţionale de intervenţie pentru corectarea
unui anumit comportament. Pedeapsa aplicată de un învăţător cald, implicat şi ataşat din punct de
vedere socio-afectiv are efecte benefice imediate faţă de pedeapsa aplicată de un învăţător dur,
distant. Pentru şcolarii mici recompensa este mai benefică. Am observat că oferindu-le mici
recompense copiii devin mai motivaţi şi se implică mai mult în activităţi. Efectul produs de
recompensă este mai durabil faţă de cel produs de pedeapsă. Astăzi am pedepsit un elev pentru
un comportament greşit, dar peste 2 ore el a repetat acel comportament. Pedeapsa nu are
întotdeauna efect benefic pentru şcolarii mici, mai eficientă fiind recompensa.
 
Dimensiunea inovatoare
Din perspectiva managementului clasei de elevi, dimensiunea inovatoare reprezintă o
condiţie esenţială a optimizării interacţiunilor şi a microdeciziilor educaţionale în universul
grupului. Independenţa atitudinală şi de intervenţie a cadrului didactic în situaţii de criză este
dependentă de capacităţile inovatoare ale acestuia. Inovarea în planul relaţional al clasei de elevi
nu este numai rezultatul presiunii forţelor sociale inovatoare ci şi presiunile elevilor care
acţionează din interior.
În ceea ce priveşte deciziile inovatoare este de menţionat necesitatea păstrării şi a
identificării unor spaţii pentru eventuale decizii secundare, suplimentare, în decursul fazei de
intervenţie şi de execuţie, spre exemplu în cazul unei intervenţii corecţionale, pedeapsa, reacţia
elevului la momentul respectiv poate determina o schimbare atitudinală a cadrului didactic.
 
BIBLIOGRAFIE
Romita B. Iucu, „Managementul clasei de elevi”, Polirom, Iaşi, 2006
Joiţa Elena, „Management şcolar”, Ed. Gh. Alexandru, Craiova, 1995