SISTEME DE ALIMENTARE CU CĂLDURĂ - SAC 1

1. SISTEME DE ALIMENTARE CU CĂLDURĂ – SAC

Sistemul de alimentare cu căldură – SAC, reprezintă ansamblul instalaţiilor de
producere – transport – distribuţie – consum a căldurii.

1.1. Tipurile SAC

Tipurile SAC depind de:
a. tipul consumatorilor de căldură: urbani şi/sau terţiari, industriali, sere
legumicole şi/sau floricole;
b. gradul de centralizare/descentralizare a alimentării cu căldură:
SAC individuale – SIAC: o sursă de căldură alimentează un singur
consumator, care poate fi reprezentat de o clădire (casă) sau de un apartament în
cadrul unei clădiri comune. În general, sistemele individuale au un caracter relativ,
dependent de conturul alimentat cu căldură şi de aspectele administrativ-juridice
privind proprietatea. Ele se caracterizează prin faptul că, din punct de vedere
juridic, alimentează un singur consumator.
SAC centralizate – SACC: o sursă de căldură alimentează mai mulţi
consumatori, caracterizaţi ca atare din punct de vedere juridic. Gradul de
centralizare diferă de la caz la caz: de la alimentarea cu căldură a mai multor
consumatori individuali situaţi în aceeaşi clădire, la gruparea mai multor clădiri, a
unor zone caracteristice (cartiere în cazul consumatorilor urbani), până la
alimentarea unei localităţi – în cazul consumatorilor urbani – sau a unei (unor)
platforme industriale.
SAC mixte – SMAC: unii consumatori au surse individuale de căldură
(SIAC), iar alţii sunt alimentaţi în sistem centralizat (SACC), dintr-una sau mai
multe surse de căldură de zonă (SCZ) sau dintr-una singură centralizată (SCC).
Acesta este cazul majorităţii SAC urbane;
c. natura agentului termic utilizat pentru alimentarea cu căldură: SAC cu
apă caldă (cu temperatura nominală sub 100°C), SACC cu apă fierbinte (cu
temperatura nominală între 110 160°C), SAC cu abur (la diferiţi parametri ai
aburului – presiune, temperatură), SAC sub formă de frig, pentru climatizare sau în
scopuri tehnologice (SAF), SAC cu aer cald/fierbinte ca agent termic pentru
transportul şi distribuţia căldurii;
d. tehnologia de producere a căldurii, utilizată în cadrul sursei/surselor de
căldură:
SAC cu centrale termice (CT) – SAC.CT, utilizate numai pentru
alimentarea cu căldură;
SAC cu centrale de cogenerare (CCG) – SAC.CCG, folosite pentru
alimentarea simultană cu căldură şi energie electrică;
Sisteme de trigenerare, cu centrale de trigenerare (CTG) – STG.CTG,
care asigură alimentarea simultană cu căldură, frig şi energie electrică.
 1.2. Structura SAC
Conform definiţiei, indiferent de tipul SAC, structura de principiu este
următoarea – vezi fig.1.1:
una, sau mai multe surse de căldură (SC);
o reţea termică de legătură între SC şi consumatorii de căldură
(instalaţiile de căldură) – RT;
ansamblul instalaţiilor, care asigură interfaţa între reţeaua termică şi
instalaţiile consumatoare, numite puncte termice – PT sau module termice
individuale – MT, în funcţie de poziţia acestora faţă de consumatori. Acestea sunt
necesare atunci când fie agentul termic utilizat în RT sau/şi parametrii acestuia,
diferă de cel acceptat de instalaţiile consumatoare. PT sau/şi MT „adaptează”
condiţiile de regim termic şi de presiuni din RT de legătură la cele impuse de
instalaţiile consumatoare;
în condiţiile existenţei PT şi/sau MT, reţeaua termică – RT se împarte în:
reţeaua termică primară – RTP, care face legătura între SC şi PT(MT) şi
reţeaua termică secundară – RTS, de legătură între PT(MT) şi instalaţiile
consumatorilor;
instalaţiile consumatorilor – IC, care asigură alimentarea propriu-zisă cu
căldură a fiecărui consumator individual. În funcţie de destinaţia – tipul –
consumului, acestea sunt în general:
IC pentru încălzire (încălzirea spaţială);
IC sub formă de apă caldă de consum (a.c.c.), în scopuri menajere
şi/sau sanitare;
IC pentru ventilarea incintelor;
IC pentru climatizarea incintelor;
IC în scopuri tehnologice (industriale sau pentru producerea de bunuri
de consum).

a) b)
 c)

d)
Fig .1.1. Structura de principiu a sistemelor de alimentare cu căldură – SAC: a – sisteme
individuale SIAC; b – sistem centralizat – SACC fără PT şi/sau MT; c – sistem
centralizat – SACC, cu PT; d – sistem centralizat – SACC, cu MT.
Legendă: SC – sursă de căldură (în număr de la 1…n); C,1…C,j…C,l…C,n –
consumatori; PT,1…PT,j…PT,n – puncte termice centralizate; MT,1…MT,i…MT,n –
module termice (de scară şi/sau de bloc); RT – reţea termică; RTP – reţea termică
primară; RTS – reţea termică secundară.
 1.3. Comparaţie între SIAC şi SACC
Tabelul 1.1 prezintă comparativ avantajele şi dezavantajele sistemelor
individuale (SIAC), respectiv ale celor centralizate (SACC).

Comparaţie între SIAC şi SACC – elemente caracteristice

Tabelul 1.1
SISTEMELE INDIVIDUALE – SIAC SISTEMELE CENTRALIZATE – SACC
1 2
Presupun:
realizarea unei surse de căldură (SC,i) realizarea unei surse de căldură pentru
pentru fiecare consumator (C,i) fizic/ mai mulţi consumatori diferiţi fizic/juridic
juridic – vezi fig.1.1.a; – vezi fig.1.1.b–d;
amplasarea sursei de căldură (SC,i) la amplasarea sursei de căldură în zona
consumatorul căruia îi este destinată (C,i); consumatorilor arondaţi, sau în afara
tehnologiile de producere a căldurii acesteia, în funcţie de gradul de
trebuie să satisfacă condiţiile de mediu şi centralizare adoptat pentru alimentarea cu
toate celelalte restricţii determinate de căldură şi de poziţia reciprocă a
apropierea de consumatori: sursă de foc, consumatorilor faţă de aceea a sursei/
de zgomot etc; surselor de căldură;
diversele categorii de consumatori de consumurile de căldură sunt asigurate
căldură pot fi asigurate de aceeaşi sursă, simultan de aceeaşi/aceleaşi surse de
sau de surse de căldură specializate pe căldură, la care sunt arondaţi
diversele consumuri. consumatorii respectivi.
Avantaje
asigurarea calitativă şi cantitativă a reducerea restricţiilor privind
alimentării fiecărui consumator calitatea şi stocarea combustibilului
individual, după cerinţe şi posibilităţi folosit, în cazul celui lichid şi/sau solid;
financiare; prin suprapunerea cererilor de căldură de
reducerea distanţei medii de transport tipuri diferite, ale diverşilor consumatori,
a căldurii de la sursă la consumator, cu se reduce valoarea maximă totală de
consecinţele: dimensionare a capacităţii sursei/
- reducerea pierderilor de căldură la surselor de căldură şi se aplatisează
transport; cererea totală anuală, cu consecinţele:
- reducerea consumurilor energetice - se reduce investiţia în sursa/sursele de
aferente transportului căldurii; căldură, raportată la totalul debitelor
- adaptarea mult mai bună (aproape maxime de căldură livrate;
perfectă), în timp real, a calităţii şi - creşte încărcarea medie anuală a
cantităţii căldurii produse, faţă de aceea instalaţiilor de producere, mărindu-se
necesară; randamentul mediu anual de funcţionare al
sistemul automat de reglare a acestora, reducând astfel costurile
consumului, în funcţie de cererea specifice variabile pentru căldura produsă;
momentană, este simplu şi relativ ieftin se reduc costurile specifice medii de
bazat numai pe sistemul local de reglaj, la mentenanţă;
aparatele consumatoare; se reduce poluarea locală a mediului,
lipsa dependenţei condiţiilor asigurate simultan cu reducerea investiţiilor
alimentării cu căldură a unui consumator, specifice aferente adoptării măsurilor
 Tabelul 1.1 (continuare 1)
1 2
de eventualele servituţi create de alţi respective, pentru asigurarea încadrării în
consumatori; aceleaşi valori limită maxime admise ale
valoarea minimă a investiţiei iniţiale noxelor. Aceasta înseamnă în final,
pentru asigurarea alimentării cu căldură. În reducerea ecotoxelor ce revin pe fiecare
final: fiecare consumă după dorinţă şi consumator;
plăteşte corespunzător, independent de se reduce investiţia totală – la nivelul
ceilalţi consumatori sau de alte consumatorului/zonei de consum –
reglementări valabile la nivelul necesară asigurării aceleiaşi capacităţi
colectivităţii. totale pentru alimentarea cu căldură;
reducerea facturii energetice totale –
la nivelul ansamblului/zonei de consum,
pentru aceeaşi cantitate totală de căldură
asigurată consumatorilor.
În final: „avantajele la nivelul
colectivităţii sunt resimţite de fiecare
consumator al acesteia”.
Dezavantaje – restricţii
obligaţia folosirii numai a măreşte distanţa medie de transport a
combustibililor clasici superiori (gaz căldurii pe ansamblul sistemului (SACC),
metan sau combustibil lichid uşor) ori, cu consecinţele:
eventual, a energiei electrice pentru - măreşte pierderile de căldură la transport;
producerea căldurii; - măreşte consumurile de energie aferente
probleme dificile suplimentare pentru transportului căldurii;
asigurarea stocării combustibilului - în vederea satisfacerii corespunzătoare, în
lichid; timp, a cererii de căldură a tuturor
instalaţiile de producere a căldurii consumatorilor alimentaţi din SACC, atât
şi/sau a frigului trebuie dimensionate din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ,
pentru valorile maxime însumate ale impune un sistem de reglaj automat, realizat
diverselor tipuri de cereri de căldură, în mai multe trepte: centralizat – la sursă,
inclusiv asigurarea capacităţii de rezervă, plus unul descentralizat, la nivelul punctului
pentru cazurile de avarie, în funcţie de termic (dacă există), urmat de unul
condiţiile impuse de fiecare consumator. individual la nivelul fiecărui consumator.
Ca urmare, suma capacităţilor Aceasta complică şi măreşte costurile
instalate în ansamblul surselor de aferente reglajului;
căldură individuale va fi cu mult mai în condiţiile lipsei reglajului individual,
mare decât suma consumurilor consumatorul nu îşi poate adapta
maxime ce revin fiecărei surse; consumul de căldură la necesităţile şi
încărcările medii anuale ale capacitatea sa de plată. De asemenea,
instalaţiilor de producere sunt cu mult asigurarea sa cu căldură, în orice
mai mici decât capacităţile nominale moment, nu este decisă numai de
instalate. Aceasta înseamnă o reducere a condiţiile impuse de fiecare consumator în
gradului real de utilizare a investiţiei în parte, ci şi de unele reglementări generale,
sursele de căldură; valabile pentru ansamblul SACC. Apar deci
sursele de căldură individuale, mai interdependenţe – servituţi – între diverşii
ales în lipsa instalaţiilor de acumulare a consumatori ai SACC. Acestea sunt cu atât

1 2
căldurii, sunt puse în situaţia de a
funcţiona în regim „DA sau NU” cu
întreruperi frecvente ale alimentării
cu căldură. Aceasta are următoarele
consecinţe:
- reduce randamentul mediu anual de
funcţionare, faţă de cel maxim (nominal),
diminuând efectul favorabil – la prima
vedere – al reducerii facturii anuale
pentru căldura consumată;
- creşte uzura medie a subansamblelor
sursei de căldură, mărind costurile de
mentenanţă pe durata de viaţă, simultan
cu diminuarea acesteia faţă de valoarea
dată de constructor;
- se măreşte valoare investiţiei totale de
înlocuire a sursei de căldură, ceea ce
reduce sensibil din avantajul investiţiei
iniţiale mai mici;
pe ansamblul surselor individuale de
căldură, aferente zonei (conturului) de
alimentare cu căldură, creşte valoarea
medie anuală a poluării mediului;
poluarea dată de suma emisiilor
poluante aferente fiecărei surse de
căldură va depăşi valorile maxime
admise pe care, de altfel, fiecare sursă
le respectă;
cresc costurile specifice medii
anuale, la nivelul ansamblului SIAC,
pentru ecotoxe;
la nivelul ansamblului zonei, pentru
toate SIAC creşte investiţia specifică
raportată la cantitatea anuală de
căldură produsă;
cresc costurile specifice medii anuale
de mentenanţă;
cresc costurile specifice, medii, totale
pentru căldura anual produsă
(consumată).
Tabelul 1.1 (continuare 2)
mai importante – ca efecte – cu cât gradul
de centralizare asigurat de SACC este mai
mare şi cu cât consumatorii de căldură sunt
mai neomogeni din punctul de vedere al
cerinţelor impuse în alimentarea cu căldură;
factura pentru căldură a fiecărui
consumator are două componente:
- cota aferentă cantităţii de căldură efectiv
primită de consumator la nivelul conturului
său, contorizată local;
- cota parte din costurile comune aferente
SACC, stabilite pentru starea normală –
tehnic şi funcţional – a ansamblului
sistemului. Stabilirea acestei cote este
dificilă deoarece necesită cuantificarea
„stării normale” a sistemului, pe de o parte,
şi pe de altă parte pune problema repartiţiei
abaterilor de la această stare între
consumatori şi sistemul propriu-zis de
transport şi distribuţie a căldurii. Pentru
rezolvarea acestor aspecte se impun:
- transparenţa operatorului SACC faţă de
consumatori transpusă, mai ales, în
contractul de furnizare a căldurii şi
explicitarea – justificarea – facturii;
- reglementări, monitorizare şi arbitraj
asigurat de o autoritate independentă;
investiţia iniţială, pe ansamblul SACC
este mai mare decât în cazul SIAC, ceea
ce măreşte „riscul” investiţiei;
costul specific al căldurii la consumatori
depinde de simultaneitatea mai multor
factori specifici condiţiilor locale ale SACC,
printre care foarte importanţi sunt:
- numărul de consumatori, structura,
mărimea şi simultaneitatea valorilor maxime
ale consumurilor asigurate de SACC;
- densitatea medie de consum pe km 2, care
influenţează distanţa medie de transport a
căldurii de la sursă la diverşii consumatori,
mai ales în cazul SACC urbane/terţiare;
- modul de dimensionare a sursei
centralizate de alimentare cu căldură şi
tehnologia utilizată în acest scop.