1.

Scopul lucrării: Studiul principiului de funcţionare a protecţiei direcţionale de

curent.

2. Noţiuni generale

În cazul liniilor cu alimentare bilaterală selectivitatea protecţiilor maximale de curent nu

poate fi obţinută după aceleaşi metode ca liniile alimentate dintr-un capăt. Pentru aceste linii
protecţiile se instalează din ambele părţi ale liniei protejate. Se prevăd protecţii maximale
direcţionale şi secţionări direcţionale împotriva s.c. polifazate şi respectiv protecţii maximale de
secvenţa homopolară direcţionale împotriva s.c. la pămînt. Dacă organul direcţional lipseşte,
atunci apar dezavantajele următoare:
1) condiţii cotradictorii ce ţin de coordonarea protecţiilor maximale de curent
temporizate ale liniiloir vecine, deoarece nu este posibil ca una şi aceeaşi protecţie se
asigure diferate temporizări în dependenţa de locul de s.c. conform principiului
utilizat la liniile cu alimentare unilaterală.
2) la secţionările de curent rapide sua temporizate selectivitatea nu poate fi asigurată
numai prin desensibilizarea în raport cu curentul maximal de s.c. exterior. Este
necesar să se ţină cont şi de regimul de pendulări.
Astfel pentru asigurarea selectivităţii necesare trebuie de adoptat un criteriu suplimentar celui
al temporizării – al controluluisensului de circulaţie a curenţilor sau a puterilor spre punctul
defect, realizat cu ajutorul releului direcţional de putere. El este elementul de bază a unei
protecţii direcţionale de curent – organ de măsurare determinat de două mărimi electrice U şi I ce
se compară după fază.

Releul de inducţie direcţional de putere tip

RBM are 2 bobine:
- bobina de curent,
conectată la
transformatorul de curent şi
parcursă de curentul Ir;;
- bobina de tensiune,
conectată la
transformatorul de tensiune
şi parcursă de curentul IU
determinat de tensiunea Ur
aplicată la bornele
releului.

De obicei în schemele de protecţie se

utilizează releele monofazate de putere cu
rotor cilinric tip RBM-171 şi RBM-272.
Releul de putere este construit dintr-un
miez feromagnetic 1 închis cu patru poli, pe
care sînt amplasate bobinele releului. Cea
de curent 2 este amplasată pe polii 3 şi 4, cea de
tensiune 5 – nemijlocit pe miez Fig.1. Releul de inducţie diferenţional de sau pe polii
6 şi 7. putere RBM-171
Între poli, pentru micşorarea reluctanţei în
întrefiera sistemului, este amplasat miezul interior 8 şi rotorul de aluminiu 9 de formă cilindrică,
fixat pe axul 10. Capetele 11 ale axului se rotesc în rulmenţii de sus 12 şi de jos 13. Pe axul 10

1
este fixată pe o şaibă izolantă puntea de contacte mobile 14, pe care sunt montate contactele fixe
15 şi 16. Poziţia iniţială a rotorului este stabilită de resortul antagonist 17.
Descrierea standului de laborator

Vom analiza modelul schemei standului de laborator prezentată în fig.2, care

reprezintă o reţea electrică cu alimentare bilaterală cu două linii.

A SBC1 B SBC2
S1 C S2
W1 W2

Q1 K1 Q2 Q3 K2 Q4

Fig.2. Amplasarea protecţiilor în schema model a standului de laborator.

Pe stand sunt instalate următoarele elemente prezentate în fig.3:

1. KA1..KA4– relee maximale de curent tip RT-40.

2. KT1..KT4 – relee de timp (KT2 şi KT3 tip EV-235).
3. KW1,KW2– relee direcţionale de putere tip RBM-178.
4. HL1..HL8 - becurile de semnalizare a poziţiei anclanşat/declanşat a întreruptoarelor
Q1..Q4.
5. SA1..SA4 – cheile de comandă cu care se conectează şi deconectează întreruptoarele.
6. KM – demărorul magnetic ce asigură operaţiunile de comutaţie a sursei de alimentare a
standului prin intermediul comutatorului SB.
7. KM1...KM4 – demaroarele magnetice ce îndeplinesc funcţia electromagneţilor de
anclanşare şi declanşare a întreruptoarelor.
8. SB – comutatorul, care conectează şi deconectează standul.
9. KL1..KL10 – relee intermediare ce îndeplinesc funcţia releelor de ieşire a protecţiilor
(KL5…KL8 utilizate pentru semnalizare şi KL9, KL10 – pentru crearea s.c. pe linii).
10. R1..R8 – rezistoare ce reprezintă liniile electrice ce trebuie fi protejate, iar R9...R11 –
respectiv sarcina consumatorului.
11. TV – transformatorul de tensiune.
12. T1,T2 – transformatoare coborătoare ce alimentează becurile de semnalizare.
13. SBC1, SBC2 – butoanile pentru crearea s.c..

Standul se conectează la tensiunea sursei de alimentare. La fixarea cheilor SA1..SA4 în

poziţia “anclanşată” se alimentează bobinele demaroarelor KM1..KM4, adică se excită
electromagneţii de anclanşare a întreruptoarelor Q1..Q4; în aşa mod se asigură alimentarea
consumatorilor conectaţi la barele staţiei B. De asemenea sunt alimentate bobinele releelor
intermediare KL5..KL8, care atrăgînd contactele sale normal deschise, alimentează becurile de
semnalizare HL1, HL3, HL5, HL7 a poziţiei anclanşat a întreruptoarelor Q1..Q4.
Cu ajutorul butonului SBC1 se crează s.c. Bobina releului KL9 este alimentată, atrăgîndu-
şi contactele normal deschise, scurtcircuitează fazele A şi B şi se aplică tensiune la bobinele de
tensiune ale releelor de putere. Acest s.c. este „simţit” de toate releele de curent şi de putere ale
protecţiilor care îşi vor închide contactele în conformitate cu reglajele stabilite în circuitele
respective. În acest caz închide contactele numai releul KW1 în circuitul bobinei releului de timp
KT2, deoarece Mrot > 0. Astfel releul de timp KT2 fiind excitat îşi închide contactul său cu
temporizarea t2 în circuitului releului intermediar KL2. Se întrerupe alimentarea bobinei

2
demarorului KM2. KM2 fiind dezexcitat eliberează contactele sale normal deschise şi izolează
pericolul acţionării curentului de s.c. asupra funcţionării normale a consumatorilor de la staţia B.
KL6 rămîne fără alimentare şi HL4 semnalizează acţionarea protecţiei şi respectiv deconectarea
întreruptorului Q2. Cu temporizarea t1>t2 acţionează protecţia maximală de curent instalată la
începutul liniei W1. Releul de curent KA1 asigură excitarea bobinei KT1, acesta alimentează
KL1. KL5 îşi deschide contactele semnalizînd prin intermediul HL2 acţionarea protecţiei şi
respectiv deconectarea întreruptorului Q1.

Concluzie: In urma efectuarii acestei lucrari de laborator am studiat principiul de

funcţionare a protecţiei direcţionale de curent. Releul direcţional de putere este
unicul element care poate fi utilizat la liniile cu alimentare bilaterală pentru
funcţionarea corectă a protecţiilor. Principalul dezavantaj este, că este prezentă
zona moartă în apropierea locului de instalare a protecţiei (s.c pe barele
colectoare). Această protecţie este utilizată pentru asigurarea selectivităţii, dar
ea este costisitoare pentru că în schemă se folosesc relee direcţionale de putere
tip RBM-178.

3
Fig.3. Schema electrică a standului de laborator.