MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea de Energetică

Catedra Electroenergetica

Referat

la lucrarea de laborator nr.4

La disciplina „Partea electrică a centralelor”

Tema: TRANSFORMATOARE DE CURENT SI TENSIUNE

A elaborat
studentul gr. EE-142: Matiescu Vladislav.

A verificat: lect. Paduraru Ion

Chişinău 2016
 TRANSFORMATOARE DE CURENT

Scopul lucrării: studierea construcţiei, principiul de funcţionare şi domeniul de

utilizare a transformatoarelor de curent

1. Pentru ce este utilizat transformatorul de curent?

Transformatoarele le curent sunt larg folosite în instalaţii la de curent alternativ de diferite

tensiuni (joasă, medie şi înaltă).
Ele joacă un rol dublu:
1) cînd valoarea curentului, care trebuie măsurată este importantă, TC reduc această valoare
într-un raport cunoscut şi convenabil pentru alimentarea ampermetrelor, contoarelor etc,
2) în instalaţii de medie şi înaltă tensiune TC izolează circuitele secundare dintr-o parte de
primejdioasă tensiune a circuitului primar de altă parte, ce este necesar pentru securitatea
personalului şi aparatelor de măsură. TC permit să instalam aparatele de măsură la o distanţă
considerabilă de punctul de măsură.
.
2. De explicat principiul de funcţionare a TC?

Înfăşurarea primară a transformatorului de curent se conectează în serie cu consumatorul şi

este parcursă de curentul sarcinii I1.
Înfăşurarea secundară a TC alimentează aparatele de măsura (un ampermetru şi un contor de
energie activa) conectate în serie care dispun de o rezistenţă neglijabilă. Prin urmare, un
transformator de curent funcţionează practic în regim de scurtcircuit.
Numărul de spire ale înfăşurării secundare W 2 este ales în aşa mod ca curentul nominal
secundar să fie egal cu 5 A, ori 1 A.
Raportul dintre curenţii nominali primar şi secundar sau raportul numărului de spire ale
înfăşurării secundare către numărul de spire ale înfăşurării primare se numeşte raportul de tran-
sformare nominal al TC.
I1 nom w2
n I nom  
I 2 nom w1

unde: I1nom, şi I2nom- sînt curenţii nominali primar şi secundar, indicaţi pe placa de
semnalizare a TC. Curenţii nominali ai aparatelor de măsură folosite pentru conectarea la TC sînt
normalizaţi şi egali cu 5 A sau 1 A. Scara de măsurat a acestor aparate este gradată în valorile
curentului primar, adică considerînd raportul de transformare a TC. Deci fiecare aparat de măsură
este fabricat pentru utilizare cu un TC dintr-un raport de transformare determinat. Transfor-
matoarele de curent sînt fabricate pentru următorii curenţi nominali ai înfăşurării primare 5, 10, 15,
20, 30, 40, 50, 60, 75, 100, 150, 200, 300, 400, 500, 600, 800, 1000, 1500, 2000, 3000 A etc.

3. De prezentat schema de conexiune a TC?

Schema de conexiune a TC
4. De prezentat schema echivalentă şi diagrama fazorială a TC?

x1 r1 X’2 R’2

I1 I’2
r0
Z2=0
I0
A
x0

Schema echivalentă a TC

d+y
B С

A
- I’2 I1
Ф0
- E ’2 d
I0
y
a
O

I’2

Diagrama fazorială a TC

5. De explicat regimurile de funcţionate a TC?

Curentul primar al transformatorului de curent I1 nu depinde de sarcina înfăşurării secundară

I2. Din cauza aceasta fluxul magnetic al înfăşurării primare, care este creat de curentul de sarcină
I1 practic nu depinde de variaţia curentului I1 în circuitul secundar.
Sarcina transformatorului de curent reprezintă impedanţa totală a circuitului secundar şi este
egală cu suma impedanţelor aparatelor de măsură, cablurilor de conexiune şi a contactelor.
Reactanţa circuitului secundar este foarte mică şi poate fi neglijată X2  0. Şi atunci sarcina
secundară a TC poate fi determinată în ohmi
Z 2  r2   rap  rсab  rс
unde: rap este rezistenţa totală a aparatelor de măsură conectate în serie la înfăşurarea
secundară a TC;
rcab - rezistenţa cablului, de conexiune;
rc - rezistenţa tranzitorie a contactelor în circuitul secundar al TC.
 Sarcina secundară a TC în volt-amperi se determină după expresia:
S 2  I 22 Z 2  I 22 r2 .
Conform acestei formule putem constata că pierderile de putere sînt proporţionale pătratului
curentului secundar şi ele vor fi de 25 de ori mai mici în cazul curentului secundar egal cu 1A
faţă de pierderile de putere cînd I2nom=5 A. Din cauza aceasta transformatoarele de curent cu
I2nom= 1 A sunt folosite pe larg în instalaţiile de înaltă tensiune, în care aparatele de măsură se
instalează la o distanţă mare de la TC şi lungimea cablurilor de conexiune este considerabilă.
Valoarea numerică a impedanţei este destul de mică şi pierderile de tensiune în această
impedanţă sunt egale eu 10-20 V. Aceste pierderi de tensiune sunt egale cu tensiunea la bornele
înfăşurării secundare a TC.
Această tensiune este produsă de fluxul magnetic în miezul transformatorului şi valoarea lui
la fel este mică. Pentru crearea acestui flux magnetic este suficient de avut o solenaţie rezultantă
I0w1 mică. Aceasta este solenaţia rezultantă în regimul normal de funcţionare a TC şi ea este
egali cu diferenţa dintre soleneţiile înfăşurărilor primare şi secundare:
I1 w 1  I 2 w 2  I 0 w 1 .
Z 2  , I2  0
I2 w 2  0 , I1 w 1  I 0 w 1
În regimul normal de funcţionare a TC solenaţia rezultantă I 0w1 alcătuieşte aproximativ 0,5 %
din solenaţia înfăşurării primare I1w1.
Pentru a micşora gabaritele, greutatea şi costul transformatorul de curent secţiunea miezului
magnetic al TC este redusă, în acelaşi timp fiind calculată ca să nu fie saturată în regimul nominal
de funcţionare.
MERSUL ÎN GOL AL TRANSFORMATORULUI DE CURENT ESTE DE FAPT REGIM DE
ACCIDENT, IAR REGIMUL NORMAL DE FUNCŢIONARE ESTE CEL DE SCURTCIRCUIT.

6. Cu ce scop înfăşurările secundare ale TC se leagă la pămînt?

Pentru asigurarea securităţii personalului de exploatare şi a aparatelor de măsură, înfăşurarea

secundară a TC trebuia să fie legată cu atenţie la pămînt. Această legătură evită apariţia
potenţialului înalt în circuitul secundar în caz de un contact electric între înfăşurarea primară şi cea
secundară din cauza perforării izolaţiei. Acest potenţial va fi egal cu căderea tensiunii în rezistenţa
dispozitivului punerii la pamît, adică
U  I sc
(1)
R pp
(1)
unde I sc este curentul de scurtcircuit monofazat;
R pp - rezistenţa dispozitivului punerii la pămînt.
(1)
Valoarea R pp este aleasă în funcţie de I sc în aşa mod ca această cădere de tensiune să nu
reprezinte pericol pentru personal şi izolaţia circuitului secundar. Dacă va lipsi legătura la pămînt a
înfăşurării secundare, atunci în cazul contactului electric între înfăşurările primară şi secundară în
ultima va apărea potenţialul circuitului primar, ce este periculos pentru izolaţia circuitului secundar
şi pentru personalul de deservire.

7. Care sînt erorile TC şi cum pot fi ele micşorate?

Pentru un transformator da curent ideal curentul secundar raportat la primar va coincide cu

cel primar, adică
I1'  I1 , fiindca I 0  0 .
În realitate, datorită influenţei curentului de magnetizare există o anumită greşeală de
transformare a valorii de curent I1 (eroare de curent) şi un decalaj de fază a acestui curent I (eroare
de unghi).
Eroarea de curent este diferenţa dintre curentul măsurat I '2 şi cel real (I1) şi ea poate fi
determinată din diagrama fazorială
I  I '2  I1  ОА  ОС  АВ  АС  sin(  )  I 0  sin(  )
Vom exprima această eroare în procente referitor la curentul măsurat I1:
 I 2 n I  I1 I I
I %  100  100  0  sin(  ) 100 .
I1 I1 I1
Eroarea de fază este definită ca unghiul I între vectorul curentului primar şi cel secundar
decalat la 160º şi ea este considerată pozitivă dacă vectorul I '2 este în avans de fază referitor la
vectorul I1. Ea se exprimă în minute unghiulare.
La determinarea eroarei de fază pentru unghiuri mici exprimate în radiani este valabil
  tg  sin  şi atunci
ВС I 0
   cоs(   )
ОС I1
Eroarea de fază influenţează asupra rezultatelor de măsură a aparatelor de tip wattmetric.
Eroarea de valoare a curentului micşorează precizia tuturor aparatelor de măsură fără excepţie.
Ambele erori ale TC depind de rezistenţa magnetică a miezului (I0, ) curentul primar (I1),
sarcina circuitului secundar şi relaţia dintre componentele ei activă şi inductivă ().

8. De explicat clasele de precizie ale TC şi domeniile lor de folosire.

După precizia de funcţionare toate transformatoarele de curent sînt repartizate în următoarele

clase, de precizie 0,2; 0,5; 1; 3; 10. Clasa de precizie reflectă valoarea admisibilă a erorii de curent
în procente pentru variaţia curentului primar între (100-120)% de la valoarea nominală.
Prescripţiile de proiectare prevăd:
 clasa 0.2 se foloseşte pentru alimentarea aparatelor de laborator, a contoarelor de interconexiune
cu alte ţări;
 clasa 0.5 pentru alimentarea contoarelor folosite la decontare;
 clasa 1 pentru alimentarea aparatelor indicatoare şi înregistratoare utilizate pentru evidenţe
tehnice;
 clasa 3 pentru alimentarea releelor de protecţie;
 clasa P pentru alimentarea majorităţii tipurilor de relee;
 clasa D pentru alimentarea releelor de protecţie diferenţială;
 clasa Z pentru alimentarea releelor de protecţie contra scurtcircuitelor monofazate.

9. De precizat condiţiile de alegere ale TC.

Tensiunea nominală U nom TC  U retea

Curentul primar nominal: I1 nom  I md
Curentul secundar nominal: I 2 nom  5A sau 1A
Clasa de precizie
Sarcina secundară nominală: S 2 nom  S 2 sau R 2 nom  R 2 , R 2  R ap  R cont  R cond
Stabilitatea electrodinamică i ld  i soc
Stabilitatea termică I Т2 t T  В sc

10. De explicat construcţia transformatoarelor de curent prezentate în laborator.

 Transformatorul de curent cu izolaţia turnată din răşină epoxi TPL-10
Transformatorul de curent TPL-10 este construit din două miezuri turnate 1 realizate în formă
dreptunghiulară, ele servesc ca sprijin al TC. Pe fiecare miez este bobinată o înfăşurare secundară 2
din multe spire circulare realizate din conductoare izolate. Secţiunea acestor conductoare este
calculată pentru un curent nominal de 5 A. Înfăşurarea primară 3 conţine câteva spire de o secţiune
considerabilă prevăzută pentru curentul nominal primar şi ea înlănţuieşte ambele miezuri cu
înfăşurările secundare, înfăşurările sînt izolate între ele şi de miez prin straturi turnate din răşină
epoxi 6. Bornele înfăşurării secundare 5 şi celei primare 4 la fel sînt încorporate în izolaţia turnată.
Miezurile magnetice pot fi fabricate pentru aceiaşi clasă de precizie (secţiunile transversale sînt
egale) sau pentru diferite clase de precizie.

Transformatorul de curent cuЛizolaţia

Л turnată din răşină epoxi TPOL-10
1 2

I1
I И
Dacă curentul nominal
1
primar w
al2 TC ·depăşeşte2 valoarea 1de 500 A, atunci este destul ca
înfăşurarea primară să conţină o singură spiră +W 1=1, şi tipul TC va fi TPOL-10. Cifra 10 înseamnă
tensiunea nominal a TC U1 nom = 10 kV. În transformatoarele
I de curent cu I1nom 2000 A rolul
înfăşurării primare îndeplineşte bara care trece prin fereastra miezului magnetic şi tipul va fi TŞL,
(şinnîi). ·
+

11. Pentru ce serveşte şuntul magnetic şi cum este ele realizat?

2

·
w2 II

+ И2
 Transformator de curent cu şunt magnetic
Şuntul magnetic (2) serveşte pentru micşorarea erorilor TC. Constructiv, şuntul magnetic
prezintă din sine o scoabă realizată din cîteva tole de oţel în formă de „П” plasată pe miezul
feromagnetic (1) a TC. Înfăşurarea secundară este împărţită în 2 părţi inegale cu numărul de spire
w2 şi w2, care s]nt plasate pe miezul I şi II, f.e.m. acestor înfăşurări va fi egală:
FI  I1 w 1  I 2 w '2
FII   I 2 w '2'
F.e.m. F1 şi F2 se află în faze opuse. Deci şi fluxurile de dispersie Фd şi Фd deasemenea vor fi
în faze opuse. În rezultat are loc remagnetizarea miezurilor I şi II pînă la inducţia ce corespunde
domeniului de permeabilitate magnetică maximă. Totodată f.e.m. rezultantă este relativ mică F0
= F1+ F2.
Secţiunea şuntului şi raportul dintre părţile înfăşurării secundare se aleg în aşa mod, ca să se
obţină eroare minimală la un curent primar apropiat celui nominal. La curenţi mai mari de cel
nominal , şuntul este saturat şi puţin influenţează asupra lucrului TC.

12. Pentru ce se scurtcircuitează înfăşurările secundare nefolosite ale TC?

Dacă în timpul funcţionării vom întrerupe circuitul secundar al TC, atunci Z2, I2=0 şi
I2 w 2  0 .
Creşterea solenaţiei rezultante măreşte considerabil fluxul şi inducţia magnetică în miezul
transformatorului. Creşterea fluxului este limitată prin saturaţia miezului magnetic al TC.
Creşterea considerabilă a inducţiei magnetice cauzează încălzirea miezului de fier care
rezultă supraîncălzirea izolaţiei înfăşurărilor şi distrugerea transformatorului de curent.
Din cauza saturaţiei miezului, fluxul magnetic în el alternează după o formă trapezoidală cu o
viteză mare ce rezultă in înfăşurarea secundară o f.e.m. importanţă, tensiunea secundară, poate
atinge de la cîteva sute până la mii de volţi, ceea ce este periculos atît pentru circuitul secundar, cît
şi pentru personalul de exploatare. De aceea niciodată nu se admite îrtreruperea circuitului secundar
al T C în timpul, funcţionarii lui.
Dacă avem necesitatea da a schimba un aparat de măsură (ampermetrul, de exemplu) apoi, în
primul rînd, trebuie să scurcircuităm bornele secundare a TC şi numai după aceea schimbăm apa-
ratul, controlînd tot circuitul secundar şi, în sfîrşit, înlăturăm scurtcircuitul bornelor înfăşurării
secundare.
 Pentru exploatarea în bune condiţii a instalaţiilor electroenergetice este necesar ca în permanenţă sa existe
posibilitatea de a se măsura o serie de parametri ce pot caracteriza:
- încărcarea circuitelor (curent, putere);
- cantitatea de energie electrică vehiculată;
- calitatea energiei electrice (frecvenţa, tensiune);
- starea echipamentului electric (grad de încălzire, starea izolaţiei).
Pentru măsurarea acestor mărimi instalaţiile electrice sunt dotate cu aparate electrice de măsurat, cum ar fi:
ampermetre, voltmetre, contoare de energie, frecvenţmetre etc, de asemenea pentru supravegherea funcţionarii şi
protecţia instalaţiilor se montează o serie de relee.
Construirea de relee si aparate de măsurat pentru tensiunile şi curenţii efectiv existenţii în instalaţiile electrice de
energie nu este raţionala deoarece aceasta ar duce la soluţii scumpe, greoaie şi periculoase în exploatare. De aceea,
în instalaţiile electrice a căror tensiune nominala este mai mare de 500 V şi al căror curent nominal depăşeşte 50 ¸
100 A, aparatele de măsura şi releele de protecţie nu se conectează direct la reţea, ci prin intermediul
transformatoarelor de măsura.

Transformatorul de masura este un aparat static, care transforma parametrii energiei electrice de curent alternativ
(tensiunea, curentul) reducând valoarea acestora de un anumit numar de ori. Functionarea transformatoarelor de
masura se bazeaza pe principiul inductiei electromagnetice dintre doua circuite (înfasurari) electrice cuplate
electromagnetic, în cazul transformatoarelor inductive, si pe principiul divizorului capacitiv, în cazul
transformatoarelor de tensiune capacitive.
Prin definitie rolul transformatorul de masura este reprezentat prin:
- posibilitatea de masurare cu aparate de curent alternativ construite pentru tensiuni si intensitati de valori reduse;
- alimentarea circuitelor de protectie prin relee cu tensiuni si intensitati de valori reduse;
- reducerea tensiunii în circuitele secundare pentru scaderea solicitarii izolatiei acestor circuite si a aparatelor montate
în aceste circuite, precum si pentru protejarea personalului de exploatare.
Clasificarea transformatoarelor de masura :
1.Transformatoare de curent (simbol C) la care înfasurarea primara se leaga în serie cu circuitul primar si a caror
înfasurare secundara alimenteaza înfasurarile de curent ale releelor si aparatelor de masura.
2.Transformatoare de tensiune (simbol T) la care înfasurarea primara se leaga în paralel cu circuitul primar, iar
înfasurarea secundara alimenteaza înfasurarile de tensiune ale releelor si aparatelor de masura.

Capitolul II

Transformatoare de curent

Clasificarea transformatoarelor de curent :

a)Din punct de vedere constructiv:
- Tip suport, cu înfasurarea primara monospirala sau multispirala. În cazul transformatoarelor multispirale, acestea
pot fi cu înfasurare primara necomutabila sau comutabila în doua sau mai multe trepte.
- Tip de trecere, cu înfasurarea primara tip bara, facând parte integrata din transformatorul de curent, sau fara
înfasurare primara proprie, transformatorul de curent fiind format numai din înfasurarea (înfasurarile) secundara, care
se monteaza direct pe barele de înalta tensiune ale instalatiei sau pe trecerea izolata a transformatoarelor de putere.
b)Din punct de vedere al conditiilor de functionare :
- de exterior;
- de interior;