ECOLOGIE URBANA

7. Distribuția socială și economică corelată cu gradul de educație al populației

CUPRINS

1. Fondul de dezvoltare al cartierului – nucleu;

2. Dinamica socială corelată cu funcțiunile din zonă;

3. Analiza sezonieră a relației dintre dinamica social-economică și impactul în

calitatea mediului

4. Interdependența dintre funcțiune și economie;

5. Starea cartierelor rău famate

6. Influența școlilor și a liceelor; Polarizarea unor anumite pături sociale în jurul

acestora;

7. Iașiul - oraș universitar;

8. Exemple de spații/ zone/ intervenții publice din Iași cu impact economic și

social;

/
1. Fondul de dezvoltare al cartierului – nucleu
Pantilimonescu Florina

Dezvoltarea cartierelor din Iași urmează o dezvoltare etapizată

în funcție de perioadele politice, fiind caracterizate diferit din
punct de vedere social, cultural și economic. Zona veche,
centrală, urmează un nucleu format în timp și având un caracter
relativ unitar. Majoritatea cartierelor de locuințe au fost
planificate în perioada post-belică și au creat o segregare a
populației în funcție de gradul de educație.

Acesta va fi fundamentul pe care se vor dezvolta mai departe cartierele, nivelul de educație și
activitățile de bază ale locatarilor anilor 80 lasându-și amprenta asupra imaginii actuale a
zonelor orașului Iași.

Nivelul de instruire al populației determina o anumită organizare

spațială în perioada totalitară și o relație specifică om - cadru construit
– mediu.

Cea mai mare parte a persoanelor cu studii superioare au un comportament

spațial diferit de restul populației, fiind puternic concentrate în lungul unei
axe ce unește principalele complexe universitare ieșene: zona Copoului și
Centru, cu prelungire înspre D. Cantemir și cartierul Studentesc. Putem
vorbi, în cazul persoanelor cu studii universitare, despre o localizare predominant tradițională și de o
grupare spontană a acestora în cartiere care au concentrat dintotdeauna cea mai mare parte a
intelectualității ieșene și a activităților cultural - educaționale. În această categorie sunt incluse zonele
Bucium si Metalurgie, drept efect timpuriu al unui prim val de periurbanizare.

Distribuția socială înainte de anii 90 este următoarea:

1. persoanele cu studii superioare,

universitare și postuniversitare
păstrează o localizare specifică, de tip
tradițional, în nordul și centrul Iașilor.

2. un grup mai omogen, format din

persoanele cu studii tehnice și
gimnaziale, localizate aproape de cele
fără studii. Acestea constituie marea

/
masa a angajaților din sectoarele de maxim interes economic înainte de 1990: industrie, construcții,
energie. Nivelul mai redus de instruire este adeseori legat de originea rurala sau de specificul etnic -
comunitățile rome. Acest grup este dominant în cartierele periferice și în cele cu specific
muncitoresc.

Declinul industriei - zone industriale dezafectate

În prezent multe dintre aceste areale sunt într-un avansat proces de degradare (Fabrica de Țigarete,
Fortus), dar presiunea imobiliară impune un interes economic pentru aceste spații, ce vor trece
printr-un proces de reconversie și valorificare prin noi structuri funcționale.

Presiunea demografică din cartierele-dormitor a condus la apariția fenomenului invers, de apariție și

dezvoltarea rapidă (necontrolată) a zonelor rezidențiale periurbane.

Orașul va urma o dezvoltare a tuturor zonelor, sub diverse forme:

1. Creștere mult mai accentuată a ponderii persoanelor cu studii postliceale și

universitare, față de medie. Acest tip este prezent în cea mai mare parte a
cartierelor care aveau specific muncitoresc înainte de 1990 (Galata, Canta, Bucium, Zona
Industriala, Metalurgie, Obreja, Tatarasi, Moara de Vânt), dar și în centrul orașului.

2. Scăderea ponderii persoanelor cu studii superioare, ca o contrapondere la creșterea accentuată

a celor cu studii medii, și în special a celor cu studii liceale și postliceale. Fenomenul se
datorează reconfigurării raportului dintre nivelul studiilor și cel al veniturilor, care stă la baza
diversificării socio-demografice a spațiului urban, inclusiv a cartierelor ce aveau înainte de
1992 un caracter mai elitist (Copou, Centru – Gara); acelasi fenomen afectează și zonele de
locuințe individuale semicentrale sau periferice(Galata, Țicău, Ciurchi).

3. Diversificare socio-culturală: creşteri foarte mari ale populaţiei cu studii postliceale sau ale
absolvenţilor de şcoli elementare şi tehnice, concomitent cu o scădere la fel de accentuată a
populaţiei cu studii universitare, postuniversitare sau liceale. Cartiere muncitoreşti (Dacia,
Alexandru cel Bun, Păcurari, Nicolina I, Tătăraşi, Aviaţiei) sau marginale, spre care se
îndreaptă fluxuri demografice complexe: o populaţie cu venituri mici şi medii (foşti şi actuali
muncitori ce părăsesc, după 1990, centrul oraşului) dar şi persoane cu studii superioare şi
venituri mai mari. Unele din aceste zone rezidenţiale cunosc şi o a doua etapă de evoluţie,
devenind treptat din ce în ce mai selective, aspect vizibil în diminuarea ponderii vechilor
rezidenţi (mulţi dintre ei fără studii şi cu un mod de viaţă semirural): Agronomie, Galata –
platou, chiar o parte din Ţicău.

/
Zonele periurbane ale Iașilor cunosc o dezvoltare accentuată în ultimele două decenii, devenind
cartiere rezidențiale de locuințe individuale. Acest fenomen este o consecință a locuirii colective din
secolul anterior, ce a împiedicat o dezvoltare constantă în timp a acestui tip de locuire. Se produce o
altă segregare a populației din punct de vedere social și economic, ce va genera fluxuri importante în
oraș și o repopulare a orașului.

Înțelegerea specificului unor zone urbane implică demersul în timp și fundamentul de plecare, definit
de nivelul de educație al populației (și implicit ocupația de bază). Astfel zonele muncitorești au urmat
fie o dezvoltare treptată, fie declin (înțelegerea conturării zonelor rău-famate din oraș). Îmbunătățirea
calității vieții se atinge treptat.

În prezent orașul prezintă zone „îmbătrânite”, precum Tătărași, Canta, Dacia. Fenomenul de
„îmbătrânire”, referindu-se la o populație predominant de vârsta a III-a, este o altă consecință a
cartierelor dormitor, care prezintă un interes scăzut, în prezent. În contrast, zonele cu un nucelu
dezvoltat în timp prezintă un potențial constant, unele chiar „întinerind”(centrele universitare, artera
istorică a orașului).

Soluții

Creșterea calității vieții și a nivelului de instruire, cu implicațiile sociale, culturale și economice, se

poate atinge în fiecare zonă a orașului. Pentru zonele „îmbătrânite” acest demers va fi rezultatul
înlocuirii populației cu o categorie tânără, după un ciclu natural.

2. Dinamica socială corelată cu funcțiunile din zonă Sauca Raul-Andrei

La nivelul unui oraș, nu este greu de sesizat prezența unei corelații între societate și funcțiunile
existente în mediul acesteia. În orașul Iași acest raport poate fi observat atât în stadiul de întreg (la
scară amplă, cu un număr remarcabil de noțiuni generalizate) cât și în cel de “detaliu” (surprinzând
atent comportamentul oamenilor în cazurile unor porțiuni particulare).

Din punct de vedere al ansamblului, Iașiul ar trebui să prezinte (în mod firesc) un centru. În
cazul de față, concomitent cu edificarea Palas-ului, are loc o tranziție a centrului din zona Pieții Unirii
în cea a Palatului Culturii și a complexului urbanistic din proximitatea acestuia. Indiferent de context,
una dintre prioritățile unui centru o constituie capacitatea lui de a oferi cât mai multe posibilități din
punct de vedere cultural. Deși existența clădirilor de birouri și a Mall-ului este benefică pentru
creșterea economiei orașului (studenții putându-și găsi cu mai multă ușurință locuri de muncă în el),
un astfel de centru contribuie la un nivel de educație scăzut, neoferind destule alternative culturale
precum teatre, opere, muzee, etc. Singurele excepții din centru sunt Palatul Culturii și Teatrul

/
Luceafărului, cel din urmă fiind “izolat” între Hotel Ramada, E.ON și Palas. De asemenea, prezența în
centrul orașului a unor funcțiuni care necesită aprovizionare periodică își va lăsa amprenta asupra
calității aerului din zonă (luând parte la fenomenul poluării datorate activităților de transport
auto).

Abordând la o scară mai mică relația de interdependență dintre dinamica socială și funcțiunile
din zonă, într-un mod similar orașului cu nucleul său, fiecare zonă/cartier are sau ar trebui să aibă un
mic centru (punct de interes). Din păcate, multe dintre amplasamentele cu potențial de centre de cartier
ajung să fie ocupate de magazine Kaufland sau Lidl (cum este și cazul zonelor Uzinei, Dacia,
Cantemir, Manta Roșie, etc.). Numărul ridicat de supermarket-uri și poziționarea lor în cadrul orașului
reflectă, de asemenea, un nivel scăzut de educație întrucât nu se urmărește deschiderea unor
business-uri care să nu necesite import constant (ca de exemplu fermele de cartier). Existența lor
implică poluare auto atât prin aprovizionare, cât și prin atragerea clienților. În zona campusului Tudor
Vladimirescu punctul de interes îl constituie, cu siguranță, Iulius Mall-ul. Atrăgând mulți studenți,
singura alternativă culturală pe care acesta o oferă este cinematograful (care constituie și singura
alternativă culturală din apropiere). De asemenea, este sursa unei poluări auto intense. Gruparea
supermarket-urilor pe partea opusă a Bahluiului (unde nu sunt clădiri colective, ci depoul și centrala)
constituie o mișcare avantajoasă în vederea direcționării traficului auto într-o zonă nelocuită. În
interiorul campusului nu există funcțiuni mari care să necesite aprovizionare constantă. La marginea,
dar și în interiorul său sunt amplasate funcțiunile indispensabile studenților (cantina, cabinetele
medicale, sălile de sport, localurile, supermarket-urile, etc.). Mașinile prezente aparțin, în mare parte,
studenților care stau în cămine.

Câteva soluții pentru rezolvarea problemelor enunțate anterior pot fi: plasarea
supermarket-urilor și centrelor comerciale la periferia orașelor (sau a cartierelor), asigurarea
mijloacelor de transport în comun până la acestea, deschiderea pe cât posibil a cât mai multor
business-uri locale, care să nu necesite import constant și oferirea mai multor alternative culturale
precum teatre, opere sau muzee (mai ales în centrul orașului).

3. Analiza sezonieră a relației dintre dinamica social-economică și impactul în calitatea mediului

Zbarnea Diana

3.1 Analiza calității aerului în ritmul zi/noapte

După cum se petrece și în multe alte orașe, în timpul zilei orașul este mai animat decât pe parcursul
nopții, ceea ce implică o dinamică socială mai accentuată și un trafic mai intens. Deși activitatea
umană nu este singura sursă de poluare a mediului, este cea principală. Acesta are un impact direct
asupra calității aerului, iar Iașul nu este o excepție. În timpul zilei, în special dimineața, traficul

/
reprezintă cel mai important factor ce influențează calitatea aerului. Deși sursa de poluare este
prezentă preponderent pe timpul zilei, calitatea cea mai scăzută a aerului a fost identificată în timpul
nopții, în special în anotimpul rece. Datele arată că temperaturile mai reci din timpul nopții captează
emisiile auto provenite de la navetiști de dimineață și alți poluanți într-un strat superficial aproape de
sol. Când aerul se amestecă pe o suprafață mai mare, acești poluanți se dispersează. Dar când aerul
este blocat aproape de sol, acei poluanți sunt mai groși. Această înălțime scăzută de amestecare poate
fi deosebit de evidentă în cazurile extreme de „inversare”, în care aerul rece și greu se așază în partea
superioară a aerului mai cald, aproape de suprafață: Înălțimea amestecării este mai mică iarna și
noaptea, când aerul este mai rece și, în medie, vânturile sunt mai calme.

3.2

Pe parcursul anului orașul cunoaște anumite perioade de apogeu sau de minim în care dinamica socială
este mai accentuată sau diminuată. Acest fenomen este potențat de desfășurarea unor anumite
evenimente în oraș sau coincide cu vacanțe sau sărbători naționale. Supraaglomerarea orașului se
petrece preponderent în perioada desfășurării unor activități de amploare. Pe de o parte acestea atrag
oameni din alte zone ale țării sau chiar din afara acesteia, fiind un factor ce influențează pozitiv
dezvoltarea socială a orașului. Pe de altă parte, aglomerațiile umane atrag după ele aglomerări rutiere
ce produc poluarea aerului și consum excesiv de carburant. De asemenea, adunările mari de oameni
presupun grade diferite de educație ale membrilor, ceea ce de multe ori se concretizează în deșeuri ce
rămân în afara locurilor speciale de colectare a acestora. În orașul Iași una dintre aceste perioade de
aglomerare a orașului sunt zilele Iașului ce presupun o serie de evenimente ce concentrează o cantitate
semnificativă de turiști în oraș. Alte evenimente de acest gen, dar care nu au o asemenea anvergură
sunt FIE (Festivalul Internațional al Educației), FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și
Traducere), SRF (Serile Filmului Românesc) sau Afterhills.

Un alt tip de activități ce cresc gradul de activitate socială în oraș se concretizează în perioada
sărbătorilor (Crăciun, Anul Nou, Paște, 1 și 8 martie, Dragobete, etc.). Asemănător cu situația
precedentă, există anumiți poli de aglomerare umană, dar de această dată, principalul scop fiind cel
comercial. Astfel că, în ciuda scăderii semnificative a calității aerului în aceste zone este accelerată
dinamica economică, de această dată mai mult internă. Astfel că se observă o tendință de scădere a
calității aerului în perioada imediat precedentă sau succesoare acestor date.

O altă perioadă de schimbare a dinamicii sociale și economice este cea a verii, mai exact în lunile iulie
și august, când majoritatea salariaților beneficiază de concediu. Astfel, pe parcursul acestor luni orașul
este din ce in ce mai puțin populat, întrucât această perioadă coincide cu vacanțele școlare și
studențești. Locuitorii ieșeni cât și cei flotanți pleacă din oraș, dar în același timp sunt înlocuiți parțial
de turiștii care vizitează Iașul. Deși în această perioadă gradul de poluare scade prin diminuarea

/
considerabilă a traficului rutier, același lucru nu se întâmplă și în economie, întrucât deși cei care
asigură dinamica financiară nu mai sunt prezenți, turiștii reușesc să compenseze acest deficit.

4. Interdependența dintre funcțiune și economie; nivelul cultural al oamenilor în funcție de

situația economică și cum se reflectă estetic în cartier. Buburuzan Iulian

Distribuția populației în baza acestor criterii se modifică constant în funcție de procesul individual de
creștere economică, fiind în strictă legătură cu costul chiriei și accesul la infrastructură urbană. De la
sectorul industrial la cel turistic, calificarea angajaților oferă un număr consistent de subiecte pentru
studiul social și economic ce mizează modul de grupare al cetățenilor în anumite cartiere sau subzone
rezidențiale. Situația economică bună se reflectă deci, în primul rând, prin locuința și în legătură
strânsă cu această, prin îngrijirea și ordinea spațiilor publice aferente. În Iași de exemplu, există o

/
concentrație din Copou până în centru, și mai
nou în zona Bucium, de oameni cu studii
superioare, și această își lasă puternic amprenta
în perceperea de ansamblu a zonei. Lipsa de
educație generează, pe lângă o situație
financiară nesatisfăcătoare, un comportament
neecologic și producerea mai multor deșeuri.
În cele mai multe cazuri, această situație
economică este direct proporțională cu gradul
de educație al cetățenilor, ce se reflectă în
cerințele și responsabilitățile la loculul de
muncă. Calificarea cerută determina deci o
aglomerare de persoane ce fac parte din
aceeași clasa educațională și economică în
zona respectivă a orașului.Apariţia de noi
meserii, aprofundarea/specializarea unora mai
vechi şi chiar dispariţia altora, precum şi
creşterea complexităţii acestora oferă
posibilităţi multiple de reconversie a populaţiei
atrase anterior de către sectorul industrial,
contribuind totodată la diversificarea
economiei locale.

Diversitatea funcțională ale cartierelor oferă șansa locuitorilor de a se aduna în mici comunități
conduse de aceleași interese, fără nevoia de a se deplasa sau de a cheltui bani. Centre de cartier,
parcuri pentru copii, cluburi sportive, after schools, săli de fitness, spații verzi și publice bine
proiectate, toate au ca scop sa ofere populatiei posibilitatea unei vieți sociale bine echilibrata si
stimulanta. Modificarea şi diversificarea progresivă a funcţionalităţii diferitelor cartiere, străzi şi
clădiri conduc la o reorganizare internă spontană a spaţiului urban. Imobilele centrale îşi pierd din ce
în ce mai mult caracterul rezidenţial, fiind ocupate de sedii de şi instituţii locale: pe străzile Ştefan cel
Mare, A. Panu, Arcu, Piaţa Unirii şi Cuza-Vodă. Descentralizarea acestora favorizează formarea de noi
centre urbane secundare, inducând o diversificare progresivă a funcţionalităţii zonelor respective,
datorită atragerii şi a altor activităţi similare sau complementare. Cea mai importantă difuzie spaţială o
înregistrează unităţile comerciale - în lungul axelor de comunicaţie, dinspre centru spre periferie, şi
apoi spre interiorul cartierelor rezidenţiale. Parterul blocurilor îşi pierde astfel din ce în ce mai mult
funcţia rezidenţială. În plus, noi nuclee funcţionale specializate se formează în cartierele marginale şi
pericentrale: mici ateliere de reparaţii şi tâmplărie pe bulevardul C. A. Rosetti, pe strada Smârdan;

/
comerţ şi depozitare în vechile spaţii industriale din sud-estul oraşului; industrii textile la parterul
blocurilor de locuinţe (Nicolina).

-Odată cu percepţiile spaţiale, se modifică sensul atribuit conceptelor de centru şi periferie, care
corespund în prezent unor realităţi geografice diferite; noile fluxuri demografice echilibrează
contradicţiile sociale şi nivelul de atractivitate dintre cele două un grup format din populaţia cu
venituri mari, angajată în sănătate, finanţe - asigurări sau în transporturi şi telecomunicaţii. Mult mai
mobil spaţial, acest grup se regăseşte adeseori în zonele rezidenţiale luxoase din periferia Iaşilor.

-Datorită veniturilor medii, care le condiţionează gradul de mobilitate teritorială sau accesul la
locuinţe, tinerii din sectorul bugetar tind să se depărteze tot mai mult de grupul celor cu o situatie
economica mai buna. Prezenţa agriculturii ca ocupaţie secundară indică gradul mai ridicat de mixitate
al cartierelor în care această categorie îşi permite achiziţionarea unei locuinţe: de unde şi ponderile
ridicate ale pensionarilor, în aceleaşi zone.

-Se remarcă tendinţa de regrupare teritorială a actualilor şi foştilor angajaţi în industria ieşeană, ca şi a
celor nevoiţi să se orienteze către comerţ sau alte domenii cu venituri modeste. Grupaţi fie în vechile
cartiere muncitoreşti, fie în zone periferice cu caracter semirural, ei tind să formeze structuri
socio-spaţiale relativ omogene

Supra Reprezentarea veniturilor mici şi medii caracterizează nu numai vechile cartiere muncitoreşti,
cele mai afectate în general de dezindustrializare şi şomaj, dar şi zonele semi rurale din periferia
Iaşilor. Ponderea ridicată a populaţiei aflate la vârsta pensionării, ca şi fluxurile de populaţie atrase de
aceste zone contribuie, în general, la o rată modestă a nivelului de trai, vizibilă de altfel în arhitectura
şi aspectul general al zonelor: Obreja, Aviaţiei, Crucea Roşie, Ţicău, Galata – case, Tătăraşi – case,
Manta Roşie, zona Smârdan, Zona Industrială – case, etc. Componenta etnică romă, dominantă în
Păcurari, Manta Roşie, zona Tătăraşi – Păduri, sau cartierul tip bidonville din Dacia (deşi nu apare în
statistica oficială) este direct legată de starea de sărăcie şi de aspectul repulsiv al zonelor în cauză,
fiind asociată unui şomaj masiv, unor rate mari ale abandonului şcolar, şi, în general, unei percepţii
sociale negative.

O clasificare ierarhică ascendentă bazată pe proporţiile celor trei categorii de venituri luate în calcul,
(<1000 Roni, 1000-2500 Roni, >2500 Roni) ilustrează existenţa a 4 tipuri majore de structuri
geodemografice care au la bază statutul economic al populaţiei.

Tipul 1, cel al cartierelor foarte bogate, exclusiviste, este specific zonei Bucium. Presiunea pieţei
imobiliare este responsabilă de o subreprezentare foarte accentuată a populaţiei cu venituri mici
(vechii rezidenţi sunt înlocuiţi treptat), limitând în acelaşi timp, din ce în ce mai mult, şi accesul
persoanelor cu venituri medii. Statutul de cartier de lux tinde astfel să se consolideze şi mai mult.

/
Tipul 2, o variantă moderată a tipului 1,
este specific claselor mai de mijloc ale
populaţiei. Veniturile mici sunt
subreprezentate, dominante fiind cele
cuprinse între 10 şi 25 milioane lei vechi.
Prezenţa persoanelor foarte bogate este
însă mult mai redusă decât în tipul 1.
Aici sunt incluse locaţii tradiţionale ale
populaţiei cu venituri mari (Copou), sau
zone pericentrale (Gară – Billa, Canta,
Primăverii) şi cartiere mai noi (C.U.G.,
Păcureţ, zona Manta Roşie) unde
preţurile imobiliare au crescut foarte
mult în ultimii ani, reducând accesul
persoanelor cu venituri mici.

Tipul 3, al cartierelor populare, are cea

mai largă extindere spaţială şi include
cea mai mare parte a populaţiei ieşene.
Este caracterizat de suprareprezentarea
menajelor cu venituri lunare nete mici,
sub 10 milioane lei vechi, fără a exclude
însă prezenţa, de obicei temporară şi în
ponderi foarte reduse, a familiilor cu
venituri mari şi foarte mari.

Tipul 4, caracterizat de suprareprezentarea clasei de mijloc, este specific unor cartiere urbane mai
vechi, care tind să devină din ce în ce mai scumpe şi greu accesibile pentru persoanele cu venituri
mici şi medii, şi totuşi nu îndeajuns de atractive, în termeni de confort şi calitate a mediului de locuire,
pentru populaţia foarte bogată. Ele au însă avantajul unui indice de centralitate ridicat, ca şi cel al
unor preţuri imobiliare moderate: Păcurari, D.Cantemir, Sărărie, Alexandru cel Bun, Obreja, Zona
Industrială.

Dezvoltarea treptata si uniforma a cartierelor poate aduce un rezultat satisfăcător în cursul mai multor
ani, si o crestere economica a tuturor claselor sociale, cu o creștere a calității vieții si a arhitecturii
urbane.

/
5. Starea cartierelor rău famate. Dimache Mihai

Orașul Iași prezintă cartiere care pot fi considerate rău famate din punct de vedere social și educativ.
Când vorbim de Canta, Dacia, Tatarasi, ne gândim la zone împânzite cu blocuri vechi, cu populația
îmbătrânită, defavorizată sau cu un nivel scăzut al educației. În aceste zone nu există spații clare
pentru adunarea grupurilor mari de oameni, pentru relaxare și socializare, sau în cazul în care există,
ele nu încurajează aceste activități de interrelaționare. Astfel comunitățile rămân dezbinate, cu un nivel
scăzut al traiului. Nu există în zonă destule spații pentru activitățile sportive care reunesc comunitățile
prin lucrul în echipă. Sentimentul de apartenență la un grup este întărit de astfel de activități, de lucrul
în ateliere de creație, în spații dedicate voluntariatului.

Centrul rămâne spațiul spre care tânjesc oamenii din zonele defavorizate, însă acest fapt dezbină și mai
mult comunitățile din aceste zone deoarece sentimentul de acasă capătă o conotație negativă. Dacă în
aceste cartiere nu ai cum sa te bucuri în spațiul public și să interacționezi în mod benefic cu ceilalți
concetățeni, vei tinde să te retragi în spațiul privat, în care ai control. Astfel se ajunge la interiorizarea
individului, care dăunează și mai mult societății. Educația se petrece în cadrul grupurilor sociale, iar în
lipsa unor spații de calitate, care să încurajeze interacțiuni între oameni cât mai diferiți, cu lecții de
viață diferite, se ajunge la o populație needucată.

Pentru a îmbunătăți calitatea educației consider că fiecare zonă în parte ar beneficia de centre de
cartier în care să se desfășoare activități de socializare prin sport, învățare și predare. Există numeroase
inițiative de educație alternativă care ar putea ridica nivelul întregii pături sociale și ar îmbunătăți pe
termen lung calitatea vieții în Iași, dar și economia orașului.

/
6. Influența școlilor și a liceelor; Polarizarea unor anumite pături sociale în jurul acestora
Bradu Bogdan

Una din cauzele segregării sociale și economice pe anumite zone ale unui oraș este atracția unei
anumite categorii sociale spre anumite școli sau licee.

Clasa socială de mijloc și cea de sus tind spre liceele și școlile cu rezultatele cele mai bune, în timp ce
clasa socială de jos ocupă băncile școlilor și liceelor cu rezultate mai proaste.

În timp, o mare parte din aceștia se mută în funcție de amplasarea școlilor și liceelor, cu o distanță cât
mai mică între locuință și unitatea de învățământ. Astfel, diferite zone ale orașelor sunt populate de
anumite clase sociale, cele de sus și de mijloc în zonele cu unități de învățământ cu rezultate bune, iar
cele de jos în zone cu unități cu rezultate mediocre sau joase.

De obicei, zonele cu licee și școli bune sunt zone mai sigure cu o rată a criminalității mai scăzută,
aceste zone fiind mai „locuibile”, fiind corelate și cu o
viață mai scumpă, accesibile unei categorii sociale cu o
situație economică bună.

Analizând tabelul alăturat observăm că primele locuri

în ceea ce privește procentul de promovabilitate sunt
ocupate de licee teoretice, iar ultimele locuri de licee
tehnologice. Colegiul Național Iași este amplasat într-o
zonă centrală, o zonă dezvoltată a Iașiului, cu o pătură
socială cu un nivel economic mediu și ridicat. Acest
liceu atrage în proximitatea sa, pătura socială despre
care tocmai vorbeam. La polul opus, observăm Liceul
Tehnologic „Petru Poni”, amplasat în Bularga, o zonă
slab dezvoltată a Iașiului cu o populație cu un grad
social și economic mediu și scăzut.

Se observă o distribuire a liceelor tehnologice

(portocaliu) în zonele slab dezvoltate ale Iașului: Bularga,
Cantemir și Mircea cel Bătrân, majoritatea fiind în
Bularga, iar cele teoretice (galben) în zona centrală și în
Copou, cele mai dezvoltate zone ale orașului, cu o pătură

/
socială mai dezvoltată economic și cu un grad mai ridicat de educație, corespunzător zonei în care
locuiesc.

Pentru a rezolva această problemă este nevoie de o uniformizare a rezultatelor instituțiilor școlare, să
nu mai existe diferențe majore între școli și licee, astfel încât anumite categorii sociale să nu opteze
pentru anumite școli mai bune, ci școala din apropierea lor.

În cazul nostru, alinierea rezultatelor liceelor tehnologice cu cele ale liceelor teoretice, ar conduce
treptat la o diminuare a segregării populației pe diferite zone ale orașului, în cazul nostru Zona
Centrală/ Copou – Bularga/ Mircea cel Bătrân/ Cantemir.

7. Iașiul - oraș universitar - Varhanioschi Cristina

Caracterul de centru universitar contribuie major la formarea a unei populații tinere, vibrante și
educate care să catalizeze procesul de dezvoltare socio-economică și culturală a orașului.

Din acest punct de vedere, Iașiul este recunoscut la nivel național ca fiind unul dintre cei 3 poli majori
în domeniul învățământului universitar, alături de București și Cluj-Napoca. Orașul are o lungă tradiţie
în educaţie universitară, tradiție ce a început în anul 1860 odată cu înființarea primei unități de
învăţământ superior din România, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Acesteia i se alătură alte 4
universități de stat : Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi
Medicină Veterinară Ion Ionescu de la Brad, Universitatea de Medicină şi Farmacie Gr. T. Popa,
Universitatea de Arte George Enescu, dar și 3 universităţi particulare: Universitatea Mihail
Kogălniceanu, Universitatea Petre Andrei şi Universitatea Apollonia.

În ceea ce privește distribuția unităților de învățământ superior, aceasta este concentrată de-a lungul
străzilor Carol I, Independenţei, Elena Doamna, T.Vladimirescu şi Bdul Chimiei, formând astfel o axă
universitară pe direcţia nord-vest-est. Adiacent axei repsective, în cadrul zonei centrale sunt amplasate
şi universităţile particulare. Această axă, reprezentativă, de altfel, pentru întreg orașul, aglomerează
cea mai mare parte a obiectivelor de interes municipal şi a dotărilor relevante studenţilor cum ar fi
cămine studenţeşti, unităţi de agrement, comerţ, servicii, dar şi locuri de muncă.

În ciuda calității actului educațional ( atât Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, cât și Universitatea
Tehnică „Gheorghe Asachi” sunt situate în topul celor mai bune universități din Europa de Est) și a
costurilor reduse (taxe mici și costurile de trai) în comparație cu centrele universitare concurente
(Cluj-Napoca și București), Iașiul a cunoscut, de-a lungul anilor, fluctuații semnificative în ceea ce
privește populația școlară din învățământul superior. Astfel, în ciuda creșterii exponențiale ce a avut
loc între 1990 și 2008 ( de la 27.000 la 62.000 de studenți), numărul a început să scadă considerabil în
ultimii 10 ani ( de la 62.000 pana la 40.000 de studenți în anul 2018, conform DJS Iași). Aceasta lipsă

/
de atracție a populației tinere față de oraș are la bază mai multe cauze, de la o intrastructura
subdezvoltată și stagnantă (până recent) comparativ cu celelalte centre universitare din țară
(posibilitățile limitate de profesare nu motivează tinerii să vină să studieze să se stabilească în oraș
după terminarea studiilor), până la nesatisfacerea cererii de consum cultural a tinerilor din cauza
ofertei reduse de activităţi și evenimente.

Un prim pas către remedierea acestei probleme, în mod deosebit, către dezvoltarea unei infrastructuri
moderne, care să asigure creşterea accesibilităţii, conectivităţii şi atractivității o constituie sosirea
recentă a unor mari investitori străini, în cautare de forță de muncă tânără și calificată. Se remarcă
impactul economic puternic al companiilor multinaționale, în mod deosebit al celor din domeniul
IT&C și financiar (Amazon, Bitdefender, Capgemini, UBIS, Oracle etc.), care, totodată, prin
parteneriatele cu unele universități (UAIC și Universitatea Tehnică) oferă studenților cursuri și
perspective de dezvoltare profesională.

Printre alte schimbări ce mai pot fi aduse în vederea accentuării poziției de oraș universitar al Iașiului
și, astfel, a conturării unui mediu propice dezvoltării comunității tinere se pot regăsi : o mai bună
valorificare a axei identitare/cultural-universitare (în mod deosebit a zonei Splai-Bahlui,
corespunzătoare corpurilor facultăților tehnice, lipsită de orice funcțiune de recreere sau punct de
interes pentru studenți), reabilitarea campusurilor studențești, creearea mai multor evenimente de
natură socio-culturală, reabilitarea și consolidarea corpurilor universităților, cât și dotarea propice a
acestora cu echipamentele necesare asigurării unui nivel cât mai înalt din punct de vedere educațional
ș.a.m.d.

8. Exemple de spații/ zone/ intervenții publice din Iași cu impact economic și social

- Ciosnar Simona-Lorena

În ultimii ani, principalele proiecte de dezvoltare urbană, catalizatoare economice și sociale au

fost implementate în general în zona adiacentă Palatului Culturii, în zona Palas, manifestându-se o
atitudine de neglijență față de dezvoltarea celorlalte zone ale orașului. Iașul, neavând prestabilit un
nucleu central clar recognoscibil, zona Palas a devenit punctul de referință principal atât touristic cât
și economic și social, oferind servicii ce deservesc nevoile diversificate ale beneficiarilor indiferent de
gradul lor de educare. Complexul Palas introduce conceptul „lifestyle center”, incluzând un shopping
mall, shopping street, săli de evenimente, clădiri de birouri clasa A, hotel, parcare subterană, parc şi
spaţii verzi.

Emergența ansamblului urbanistic Palas a recreat astfel parțial identitatea urbană a

Municipiului Iași, conturând un stil de viață centrat în jurul activităților specifice orașului modern și
demonstrând flexibilitatea planificării strategice a orașului.

/
 Conceput ca un amplu proiect de dezvoltare urbanistică, economică, socială şi culturală, Palas
contribuie la dezvoltarea Iaşului, prin atragerea de investitori străini, şi la repoziţionarea capitalei
Moldovei în circuitul turistic naţional şi internaţional, aducând, totodată, inovații pe piaţa românească
de business şi retail.

Deși oferind o mulțime de perspective de dezvoltare economică și socială, complexul Palas

aduce cu sine și o serie de aspecte negative printre care se numără:

-o inserție urbanistică și arhitecturală necorespunzătoare, din anumite puncte de vedere,

asocierii în raport cu un edificiu istoric precum Palatul Culturii și conectarea cu substratul istoric
ieșean;

-concentrarea majoritatea proiectelor de dezvoltare economică și socială într-un singur

perimetru, defavorizând potențialul altor zone și creând în cadrul construit o aglomerare urbană, care
atrage cu sine aglomerări auto și umane, și automat o poluare mai accentuată;

- lipsa unei strategii de dezvoltare urbană riguroase, coerente, la nivel extins, fiind puse în
practică diferite proiecte imobiliare, menite să răspundă cererii continue de locuinţe şi spaţii de afaceri
sau birouri;

Centrul istoric al Municipiului Iași prezintă o structură urbană eterogenă, în principal

datorită politicilor de planificare centralizată, acesta fiind lipsit de revitalizare și incluzând o mulțime
de monumente aflate în stare avansată de degradare și nevalorificate.

Încercările tardive de a aplica un plan de reconstrucție urbană au condus la derularea unor

proiecte menite să valorizeze cele câteva clădiri simbol ale orașului. Amenajarea unui spațiu pietonal
de-a lungul axei culturale Palatul Culturii – Piața Unirii, refacerea Străzii Lăpușneanu sau finalizarea
reabilitării Teatrului Național reprezintă câteva realizări notabile în schimbarea imaginii centrului
vechi. Totuși, lipsa unei strategii pe termen lung reprezintă în continuare un impediment major în
includerea riguroasă a cadrului istoric construit în planul de dezvoltare economică și socială a
municipiului Iași.

Totuși antrenarea locuitorilor în activități menite să educe o societate civică în a fi tot mai
activă și conștientă social, a fost realizată în ultimii ani prin intermediul activităților și festivalelor
urbane. Iașul are o tradiţie și o ofertă culturală consistentă provocării culturale europene, cu o bogată
specificitate culturală, acesta fiind gazda în cadrul unei diversităţi de activităţi socio – culturale de
interes local, regional și national. Câteva exemple concrete fiind:

- Festivalul Internațional de Literatură și Traduceri (FILIT) este un element reprezentativ

pentru oraș datorită dinamismului și a facilitării dialogului între mai multe culturi, prin dezvoltarea

/
unor itinerare către Republica Moldova. În cadrul festivalului au avut loc un spectru de activităţi
culturale, prin valorificarea creativităţii, originalitatea și inovaţia tuturor operatorilor culturali și a
organizaţiilor neguvernamentale implicate;

-Street delivery ce urmărește reinventarea și întărirea rolului structural pe care spaţiul public îl
joacă în viaţa locuitorilor orașului, oferind posibilitatea organizaţiilor nonguvernamentale,
profesioniștilor și artiștilor independenţi de a interacţiona, și totodată de a implica cetăţenii în
reinventarea spaţiilor urbane;

-Noaptea albă a muzeelor Iași

- Serile Filmului Românesc (SFR)

Un alt mod de susținere a dezvoltării cu impact social corelate cu educarea populației poate fi
realizată prin constituirea de hub-uri culturale precum Fab Lab, care oferă zone atractive de
coworking, competiţii, ateliere, creaţie, cât şi birouri individuale, implementând programe ce au scopul
de a stimula inovația, proiectarea digitală și spiritul antreprenorial în rândul studenților din Iași.

Un alt exemplu de dezvoltare cu impact economic și social îl constituie marile zone

comerciale apărute în ultimii ani pe terenuri aflate la periferia oraşului (Carrefour Vest, Metro), fie
prin conversia unor situri industriale. Buna poziţionare a zonelor industriale în relaţie cu principalele
cartiere rezidenţiale şi resursele de teren disponibile au reprezentat principalul motiv pentru conversia
lor în zone comerciale care s-au transformat treptat în mici centralităţi la nivel de cartier.

Dacă aglomerarea cea mai mare a centralităţilor cu impact social și economic se conturează în
lungul axei universitare, în centrul istoric și zona Palas (fig.1) pot fi reperate și o serie de centralități
de dimensiune mai mică (ex. de-a lungul bulevardului Socola, în cartierul Nicolina). Majoritatea
acestor centralităţi sunt reprezentate preponderent de grupări punctuale formate din unităţi de
învăţământ, unităţi comerciale şi puncte de alimentaţie publică.

Soluții

În vederea extinderii dezvoltării la nivel extins, aceste mici centralităţi din cartierele
rezidenţiale ar trebui potenţate preponderent prin proiecte de revitalizare, amenajare şi extindere a
spaţiilor publice în vederea ameliorării calităţii locuirii dar şi a spiritului civic.

În vederea unei dezvoltării echilibrate a Municipiului Iaşi şi zonei sale metropolitane se poate
miza pe o serie de resurse de teren cum ar fi: spaţii publice degradate de mici dimensiuni sau foste
zone industriale (brownfields). Există de asemenea câteva zone libere de construcţii care pot fi
utilizate pentru expansiune sau inserţia de dotări importante, totuși fiind încă insuficient deservite de
infrastructura de transport şi tehnico-edilitară (fig.3).

/
 Spaţiile publice abandonate pot fi revitalizate şi transformate în scuaruri, grădini, piaţete sau
pot găzdui alte dotări de interes comunitar (terenuri de sport etc.) Resursele ample de teren de tip
brownfield, oferite de vechea zonă industrială, trebuie planificate şi gestionate cu atenţie astfel încât
ele să poată cuprinde dotările cu adevărat relevante (spaţii verzi, agrement, locuri de muncă etc.).

O altă soluție de dezvoltare o constituie reamenajarea malurilor râului Bahlui ca loc de

promenadă, care să reprezinte o identitate a orașului, și care să fie dominat de clădiri cu funcţiuni
culturale ce pot promova emblema orașului.

Fig.1 Principalele centralități ale Municipiului Iași

/
Fig.2 Rețeaua majoră de spații publice

/
Fig.3 Resurse de teren pentru dezvoltări și dotări