SPATIUL URBAN

- este o realitate care s-a impus atentiei geografiei inca din sec. 19
Orasul este un spatiu intens populat cu inalt grad de concentrare si organizare. Se
dezvolta in anumite conditii de timp dar si teritorial.
Vintila Mihailescu este fondatorul geografiei urbane.
Orasul – forma de organizare a spatiului geografic in vederea concentrarii prefacerii si
redistribuirii bogatiilor si a energiilor sociale.
Orasele – formatiuni spatiale distincte care prin modul de organizare teritoriala dar
mai ales prin functii, se afirma ca un sistem economico social.
Orasul concentreaza populatia rezidenta care lucreaza preponderent in servicii si
industrie.
Trasaturi ale spatiului urban:
- tendinta de a se opune permanent satului,
- concentrarea importanta a populatie si rezidentei predominant colective, putine individuale.
- existenta unui numar minim de locuitori
- prezinta un cadru si un mod de viata specific si ofera un confort social ridicat specific asupra
muncii, al cazarii, al deservirii, al echiparii tehnice si recrearii
- concetreaza activ economii neagricole iar accentul punandu-se pe industrie, comert,
administratie si servicii.
Spatiul urban este conceput ca o entitate care impreuna cu spatiul rural compun
spatiul geografic national.
Spatiul urban se caracterizeaza printr-o mare densitate a populatie, a constructiilor, a
pozitiei aparte in pozitia schimburilor de valori cu functii de concetrare, transformare si
redistribuire a bunurilor sprituale si materiale cu mediul antropizat.
Spatiul urban: -1. Spatiul geografic
2. Spatiul fizico- geografic
3. Spatiul economic
4. Piata a muncii.
5. Spatiul social.
6. Spatiul adaptat.
7. Spatiul perceput si locuit diferit.
8. Locul multiplelor conflicte si contradictii
1. Spatiul geografic –serie de proprietati metrice prin dimensiuni, suprafete si densitati.
Spatiul urbal cunoaste o dezvoltare tridimensionala:
- in suprafata ( prin extensiunea rapida a periferiei lui)
- in inaltime
- in profunzime ( sub nivelul solului).

2. Spatiul fizico- geografic se caracterizeaza printr-un relief anume, o structura a solului, o

retea de ape de suprafata si subterane, climat si microclimat specific si o vegetatie naturala
sau plantata.

3. Spatiul economic – prezinta cele mai mari densitati de investitii si echipamente pentru
unitatile de suprafata.
Caracterizeaza un volum considerabil de activitati transformatoare de materii prime in bunuri
materiale.

4. Piata a muncii – fiecare activitate economica si inteprindere isi are zona de recrutare in
functie de posibilitatile de recrutare si salariile oferite.

5. Spatiul social – spatiul cu o segregare mai mult sau mai putin evidenta a habitatului activ si
utilizarii. Fiecarui grup etnic sau clase sociale ii corespunde un fragment de spatiu ( segregare
rezidentiala).

6. Spatiul adaptat- rezulta in urma adaptarii, reperata in timp intre activitatile sociale,
economice si amplasamentul lor.

7. Spatiul perceput si locuit diferit de indivizi in functie de nivelul lor de viata, varsta,
pregatire, loc de rezidenta si de munca.
 COMPONENTELE SI STRUCTURA SPATIULUI URBAN

Spatiul urban reprezinta un spatiu amenajat cu functii multiple cu numeroase relatii

interne dar mai ales cu exteriorul sau, cu intrari si iesiri intense care definesc caracterul
functional al orasului.
Spatiul urban functioneaza ca un sistem foarte bine inchegat.
Orasul este alcatuit din componente aflate in relatii de interdependenta si interrelationare.
1. cadrul natural ( relief, geologie, clima, hidrografie, vegetatie).
2. unitatile economice ( productia, depozitarea, desfacerea)
3. dotarile urbane ( gari, statii, depouri, statii de epurare)
4. spatiile verzi – agrement si odihna
5. echiparea tehnica ( retele de apa potabila, canalizare, gaze, telefonie, electricitate)
6. cadrul construit si compozitional ( zona de locuit, diferitele dotari sociale, culturale,
religioase)
7. circulatia ( persoanelor si marfurilor prin intermediul retelei rutiere, fluviale, aeriene si
feroviare)
8. locuintele ( fondul locuibil existent, grad de confort si zone de amplasare)
9. populatia ( toate caracteristicile ei, numar, structuri)
10. forta de munca sub aspectul resurselor de munca ( gradul de valorificare)
Se stabileste in timp o serie de relatii cantitative, calitative sau spatiale.
Dintre componentele spatiale majore ale spatiului urban, denumite zone, mentionam :
1. Spatiul rezidential sau locuit – reprezinta o parte esentiala si cea mai mare a
spatiului urban.
Teoretic spatiul rezidential este organizat in anumite unitati (grupa de locuinte, microcartierul,
cartierul, sectorul)
Zona rezidentiala cuprinde adesea constructii si inteprinderi publice, piete, zone verzi,
locuinte sau grupuri de locuinte.
2. Cartierul – epicentrul spatiului locuit, dupa unii sociologi este doar produsul unei
ideologii in declin si este rezultat al unei segregari rezidentiale.
Zona omogena bine delimitata, unitate relativa, subordonata si veriga intr-o retea a spatiului
urban.
Cartierele care adapostesc minoritati etnice se disting net de restul orasului; adesea imigrantii
importa genul lor de viata iar cand o minoritate greu integrata in oras devine majoritara in
cartier, tind sa paraseasca locul.
Cartierele rezidentiale cuprind de la casa de tip rural pana la imobilele colective de 2-3 orase
si pana la marile ansambluri de zeci de orase.
Zonele rezidentiale modeste se aglomereaza ca o centura in jurul centrelor de afaceri ori
formeaza benzi laterale ce insotesc nuclee industriale.
Zone rezidentiale cu venit ridicat.
Zone rezidentiale individuale de diverse tipuri pana la categoria cea mai luxoasa ( zone
favorabile, fara probleme, pretentioase)
3. Spatiul industrial este bine industrializat in orasele cu activitati preponderent
industriale.
Sunt variate si pot fi grupate in functie de criteriile :
- gradul de nocivitate
- gradul de cooperare
- gradul de extindere
- pozitia in teritoriu.
a) Spatiile industriale aflate in prelungirea spatiilor rezidentiale se dezvolta si se extind in
directii opuse.
b) Spatiile industriale dezvoltate in paralel cu spatiul locuit.
c) Spatiile industriale sub forma de pana –se dezvolta de regula in lungul axelor de penetratie
spre interiorul spatiului rezidential.
d) Spatiul industrial in balanta cu spatiul rezidential – apar datorita conditiilor topografice
care nu permit concetrarea unitatilor industriale intr-o anumita parte.
e) Spatiile industriale in alternanta cu spatiile de locuit ( impuse predominant de conditiile de
relief)
4. Tipuri secundare de spatii intraurbane.
- Spatii verzi
- Spatii de transport
- Spatii comerciale
- Spatii social culturale.
Delimitarea lor prezinta o importanta deosebita in organizarea spatiului.
 FACTORII CARE INFLUENTEAZA MORFOLOGIA URBANA
Morfologia unui oras apare ca un rezultat al interconditionarii intre elementele
hotaratoare ale lui.
In formarea structurilor morfologice un rol important a revenit si revine si astazi
cadrului natural . Factorii istorici si economici au generat tipuri urbane care se exprima printr-
o diversitate de formari particulare.
Cadrul natural, arhitectura cat si populatia cu elementele morfologice ale orasului
formeaza ceea ce se poate numi personalitatea orasului.
Fizionomia unui oras se exprima prin ceea ce noi numim planul orasului care este
constituit dintr-o retea de drumuri principale.
In practica cercetarilor urbane cu privire la morfologia orasului se disting 3 elemente:
1. Vatra sau perimetrul, desemneaza linia de contur a zonei cladirilor de locuit.
2. Intravilanul cuprinde intreaga suprafata afectata de constructii
3. Extravilanul constituie restul teritoriului administrativ al orasului.

FACTORII CARE INFLUENTEAZA MORFOLOGIA URBANA

Factorii sociali economici- aici intra o serie de factori ce rezulta din situatiile istorice sau
economice.
1. Functia de transport – aceasta functie are o influenta hotaratoare in evolutia
morfologica a orasului.
Orase situate pe fluvii, pe rauri, pe noduri de comunicatie ( ferate, sosele, fluviale).
2. Functia de fortareata- a generat planuri de orase caracterizate prin forme restranse
iar in frecvente cazuri spatiul este concentrat la maxim.
3. Functia politica - a creat disproportie sau contraste puternice intre nucleele
centrale si periferice, favorizand aparitia mahalalelor.
4. Functia de capitala / resedinta de judet reprezinta unul dintre cei mai responsabili
factori pentru dezvoltarea orasului.
5. Functiile culturale, universitare au creat fizionomi urbane specifice.
Marile palate, catedrale , muzee- fizionomie urbana specifica.
6. Functiile religioase au implantat in compozitia orasului zone cu caracter
monumental.
Majoritatea oraselor romanesti mai vechi sunt formate prin extinderea unor targuri pe baza
adaugirii la populatia de negustori si populatie rurala.
 Cadrul natural isi pune amprenta prin : - relief –formele diferite de relief ( colina, deal,
munte)
Apele curgatoare- canalele au influentat fie integral fie partial generand un anumit
specific (cartiere, forme diferite) , foarte multe cursuri de apa au fost indepartate, iar aparitia
si dezvoltarea industriei le-au transformat in surse de productie sau canale colectoare.
Padurea - a fost element component al invelisului natural care a influentat in diverse
grade fizionomia orasului.
Tarmurile marilor rauri sau fluvii.
Tipuri morfostructurale de orase:
Tipul radiar concentric se caracterizeaza prin existenta unui nucleu central in jurul caruia s-
a dispus orasul.
Este specific regiunilor de contact intre 2 tinuturi sau a punctelor de convergenta a punctelor
sau centrelor favorabile de schimb.
Specificul lui consta in prezenta nucleului central, social, politic al orasului. Spre acest nucleu
convergeau cele mai vechi drumuri comerciale sau strategice. Drumuri care au favorizat
cresterea sau extinderea oraselor in sectoare si mahalale. Acestea au reprezentat zone de
tranzitie in care au patruns firmele comerciale sau industria centrala.
Este urmata de zona de tranzitie.
Este specific oraselor mari de campie sau zonelor de contact dintre campie si deal.
Polinuclear
Prezenta in cadrul structurii lui a mai multor nuclee unele dintre ele au aparut odata cu orasul,
altele s-au format prin procesul de migratie.
Ex: Timisoara
O structura polinucleara a capatat structura unui oras vechi : Baia Mare, Satu Mare,
Sighisoara, Suceava, Galati.
Orasul tip strada
S-a dezvoltat pe strada principala.
Teoretic, avantajele sunt : economie de spatiu si cost, se creaza posibilitatea nelimitata a
extinderii.
Dezavantajele: distantele prea mari
Este teoretica deoarece pentru o buna conversie urbana nu se poate accepta crearea unui oras
pe o lungime de prea multi km.
Este specific oraselor mici si mijlocii.
Intreaga viata comerciala este pe principala ; vechile targuri aparute la popasuri; in zonele
depresionare drenate de ape curgatoare.
Ex: Petrila, Petrosani, Campia Turzii, Turda, Sannicolau Mare, Gheorgheni.
Acest tip de oras sufera modificari datorita economiei, constructiilor.
Rectangular ( Tabla de sah)
Bazat pe o retea de strazi ce se intretaie aproape in unghi vechi.
Acesta a fost utilizat la constructia oraselor din SUA dar si din India.
Aceasta forma a fost adoptata datorita usurintei strazilor si impartirea parcelelor in
dreptunghiuri .
Ex: Drobeta Turnu Severin, Calarasi, Cluj Napoca ( fara partea veche).
Dezavantaje:
- lungeste mult distantele,
- linii frante ( circulatia)
- strazile se lungesc ca urmare a traseului,
- creaza monotonie,
- prin remodelare urban se deschid trasee diagonale.
Tipul lung
- Forme interesante.
Pastreaza asezarile specifice satului cu case rasfirate inconjurate de curti si gradini, formatiuni
vechi ce au aparut in depresiuni intra sau subcarpatice, in cadrul lor au fost inglobate sate.
Aceste orase se deosebesc putin de orasele tip strada.
Spre deosebire de cele tip strada acestora le este caracteristica o singura strada cu vechi
centru civic urban, cu lungimi mari.
Ex: Campulung Muscel, Campulung Moldovenesc, Campulung Latisa.
Tipul mixt
- are in vedere acele orase care au rezultat in urma modificarilor survenite de-a lungul istoriei.
- persita structura autohtona cat si cea implinita.