Cuvntul dinamit provine din grecescul dynamis, ce nseamna putere i este un exploziv care a fost produs pentru prima

oar n localitatea Krmmel de lng Hamburg n anul 1866 de ctre chimistul i cercettorul suedez Alfred Nobel, fiind patentat n octombrie 1867.

Dinamita const din 3 pri: nitroglicerin - (aceasta este de fapt substana care provoac explozia), diatomit sau Kieselgur (un oxid de siliciu poros alctuit din scoicile diatomeelor); un stabilizator chimic n cantiti mici - carbonat de sodiu.

Cartu de dinamit: A-Amestec de diatomit i nitroglicerin; B-nveli de protecie; C-Caps detonant; D-Fitil de amorsare

 Povestea dinamitei incepe in 1846, cu Ascanio Sobrero, un chimist italian. El este primul care a tratat glicerolul cu acid azotic si sulfuric pentru a produce componenta principala a dinamitei: nitroglicerina. Alfred Nobel a fost fiul unui inginer ce s-a confruntat de multe ori cu problema aruncarii in aer a blocurilor de piatra pentru a putea construi poduri si cladiri in Stockholm.

 In 1852, Alfred este chemat sa lucreze pentru compania tatalui sau, care cunostea o dezvoltare continua datorita livrarilor catre Armata Rusa. Cu toate acestea, sfarsitul Razboiului Crimeei avea sa aduca dupa el falimentul companiei Nobel si fii prin sistarea comenzilor si neplata livrarilor anterioare facute catre armata tarului Nicolae I.

Immanuel Nobel si doi dintre fiii sai se reintorc la Stockholm. Ajuns in orasul sau natal, Alfred continua cercetarile prin care incearca sa foloseasca nitroglicerina ca exploziv. Acestea vor avea insa urmari tragice, determinand, in 1864, moartea fratelui sau, Emil. Din acest motiv, autoritatile se vad nevoite sa-i interzica experimentele in interiorul orasului, iar Nobel se muta pe un vas ancorat in larg. Dupa mai multe cercetari a descoperit ca solul de pe fundul unor lacuri, format din roci sedimentare silicioase, poate absorbi un volum de nitroglicerina de trei ori mai mare decat volumul propriu si ca se formeaza o pasta care putea fi modelata in diferite forme si dimensiuni. In 1867 isi breveteaza inventia sub numele de dinamita, cuvant de origine greaca insemnand putere. Avea 34 de ani.

Pentru a putea initia explozia, Alfred breveteaza un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil. Capsa detonanta este un dop de lemn umplut cu praf de pusca ce se putea aprinde cu ajutorul unui fitil, prin intermediul careia dinamita putea fi detonata in conditii controlate. Un alt progres realizat mai tarziu a fost declansarea electrica. Folosita pentru prima data cu succes la sfarsitul secolului al XIXlea, declansarea electrica a permis un control mai bun al momentului exploziei, cu efecte semnificative in directia sigurantei in utilizare si a caracterului sau practic. De exemplu, detonarea unei stanci putea fi cronometrata prin intermediul unor dispozitive pentru ca exploziile succesive sa indeparteze si fragmentele rezultate.

Detonator pentru dinamita

Datorita faptului ca dinamita reducea substantial costurile aruncarii in aer a blocurilor de piatra, Nobel a facut din vanzarea dinamitei o afacere profitabila, astfel incat fabrica sa din Germania incepe sa-si exporte produsele in alte tari din Europa si chiar in America si Australia. La moartea sa, a lasat 9 milioane de dolari pentru infiintarea unor premii cu numele sau: premiile Nobel pentru medicina sau fiziologie, fizica, chimie, economie, literatura si pace. Nobel considera importante eforturile de promovare a pacii si avea un deosebit respect si pentru literatura si stiinta, care au stat la baza multora dintre activitatile sale ca inventator.

Alfred Nobel