Alfred Nobel

(21 octombrie 1833 - 10 decembrie 1896)

Nascut la Stockholm, chimist, inventator, om de

afaceri suedez, inventatorul dinamitei şi creatorul
fundaţiei ce oferă faimoasele

Premii Nobel.
Alfred Nobel

 La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana. Era atras
deopotrivă de literatura engleză şi de „ştiinţele exacte“ cum ar fi fizica sau chimia.
 Timp de 2 ani, Alfred avea să viziteze Suedia, Germania, Franţa şi Statele Unite. La
Paris are şansa să lucreze în laboratorul unui chimist renumit în epocă, T.J. Pelouze.
Aici îl întâlneşte pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, care, trei ani mai devreme,
inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic şi de instabil.
 Descoperirea nitroglicerinei a fost considerată în epocă mult prea periculoasă pentru a
putea fi folosită în practică datorită faptului că putea provoca explozii la variaţii mici de
temperatură sau presiune. Alfred era însă interesat de posibilitatea folosirii ei în
construcţii şi începe să lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei
nitroglicerinei.
 În 1852 Alfred este chemat să lucreze pentru compania tatălui său care cunoştea o
dezvoltare continuă datorită livrărilor către armata rusă. Cu toate acestea, sfârşitul
războiului avea să aducă după el cel de-al doilea faliment al lui Immanuel Nobel. El îşi
va lua doi dintre fiii săi, Alfred şi Emil, şi se va reîntoarce la Stockholm.
 Alfred Nobel

 Ajuns în oraşul său natal, Alfred continuă cercetările prin care încearcă să folosească
nitroglicerina ca exploziv. Cercetările sale vor avea însă urmări tragice determinând, în
1864, moartea fratelui său Emil. Autorităţile ii interzic experimentele în oraş, iar Alfred
se mută pe un vas ancorat în Lacul Mälaren.
 În curând, inventatorul nostru avea să afle că prin amestecarea nitroglicerinei cu cuarţ
se formează o pastă care putea fi modelată în diferite forme şi dimensiuni. În 1867 îşi
brevetează invenţia sub denumirea de dinamită. Pentru a putea determina apariţiei
exploziei, Alfred brevetează o altă invenţie, un detonator care permite activarea
dinamitei prin aprinderea unui fitil.
 Datorită faptului că dinamita reducea substanţial costurile aruncării în aer a
blocurilor de piatră, Alfred a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă,
astfel încât fabrica sa din Krümmel (Germania) începe să-şi exporte produsele în
alte ţări din Europa şi chiar în America şi Australia.
 Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a denumit „cel mai bogat
vagabond al Europei". Cu timpul, Alfred şi-a deschis fabrici şi laboratoare în peste
20 de ţări iar când nu călătorea lucra intens în laboratoarele sale.
 În 1896 Alfred Nobel moare, pana atunci a brevetat peste 355 de invenţii, printre
care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică.
Alfred Nobel

 În testamentul  său din 1895, Alfred Nobel a

lăsat cea mai mare parte a averii pe care o
deţinea unei fundaţii care să recompenseze în
fiecare an pe “aceia care, în cursul anului
precedent, au adus cel mai mare beneficiu
pentru omenire".
 Premiile urmau să se acorde pentru cinci
discipline: Fizică, Chimie, Fiziologie şi
medicină, Literatură şi Pace.
 In 1969, s-a adăugat şi Premiul pentru
Economie.
 Prima festivitate de decernare a premiilor Nobel
a avut loc la 10 decembrie 1901, a cincea
comemorare a morţii lui Alfred Nobel.  
 Premiile Nobel

Premiile Nobel sunt decernate de instituțiile:

 Academia Regală de Știință din Suedia :

Premiul Nobel pentru Fizică
Premiul Nobel pentru Chimie
Premiul Nobel pentru Economie
 Institutul Carolina din Stockholm : Premiul Nobel pentru Medicină
 Academia Suedeză : Premiul Nobel pentru Literatură
 Un comitet alcătuit din 5 persoane alese de Parlamentul Norvegiei:
Premiul Nobel Pentru Pace

Initial, premiile Nobel constau din: o medalie, o diplomă și o sumă de bani, care la început a
fost in valoare de 40.000 dolari SUA, iar apoi a crescut la 10.000.000 coroane suedeze
(SEK).
În iunie 2012 Fundația Nobel a decis să reducă suma de bani la 8 milioane SEK.
 Laureații premiului NOBEL la chimie

Jacobus van 't Hoff (1901) · E. Fischer (1902) · Arrhenius (1903) · Ramsay (1904) ·
1901 - 1925 von Baeyer (1905) · Moissan (1906) · Buchner (1907) · Rutherford (1908) · Ostwald
(1909) · Wallach (1910) · M. Curie (1911) · Grignard / Sabatier (1912) · Werner (1913) ·
Richards (1914) · Willstätter (1915) · Haber (1918) · Nernst (1920) · Soddy (1921) · Aston
(1922) · Pregl (1923) · Zsigmondy (1925)

Svedberg (1926) · Wieland (1927) · Windhaus (1928) · Harden / von Euler-Chelpin (1929) ·
1926 - 1950 Fischer (1930) · Bosch / Bergius (1931) · Langmuir (1932) · Urey (1934) · Joliot /
Joliot-Curie (1935) · Debye (1936) · Haworth / Karrer (1937) · Kuhn (1938) · Butenandt /
Ruzicka (1939) · de Hevesy (1943) · Hahn (1944) · Virtanen (1945) · Sumner / Northrop /
Stanley (1946) · Robinson (1947) · Tiselius (1948) · Giauque (1949) · Diels / Adler (1950)

McMillan / Seaborg (1951) · Martin / Synge (1952) · Staudinger (1953) · Pauling (1954) ·
du Vigneaud (1955) · Hinshelwood / Semionov (1956) · Todd (1957) · Sanger (1958) ·
1951 - 1975 Heyrovský (1959) · Libby (1960) · Calvin (1961) · Perutz / Kendrew (1962) · Ziegler / Natta
(1963) · Hodgkin (1964) · Woodward (1965) · Mulliken (1966) · Eigen / Norrish / Porter
(1967) · Onsager (1968) · Barton / Hassel (1969) · Leloir (1970) · Herzberg (1971) ·
Anfinsen / Moore / Stein (1972) · E. O. Fischer / Wilkinson (1973) · Flory (1974) · Cornforth
/ Prelog (1975)
 Laureatii premiului NOBEL la chimie

Lipscomb (1976) · Prigogine (1977) · Mitchell (1978) · Brown / Wittig (1979) · Berg /
Gilbert / Sanger (1980) · Fukui / Hoffmann (1981) · Klug (1982) · Taube (1983) ·
1976 - 2000 Merrifield (1984) · Hauptman / Karle (1985) · Herschbach / Lee / Polanyi (1986) · Cram /
Lehn / Pedersen (1987) · Deisenhofer / Huber / Michel (1988) · Altman / Cech (1989) ·
Corey (1990) · Ernst (1991) · Marcus (1992) · Mullis / Smith (1993) · Olah (1994) ·
Crutzen / Molina / Rowland (1995) · Curl / Kroto / Smalley (1996) · Boyer / Walker / Skou
(1997) · Kohn / Pople (1998) · Zewail (1999) · Heeger / MacDiarmid / Shirakawa (2000)

Knowles / Noyori / Sharpless (2001) · Fenn / Tanaka / Wüthrich (2002) · Agre / MacKinnon
2001 - 2025 (2003) · Ciechanover / Hershko / Rose (2004) · Grubbs / Schrock / Chauvin (2005) ·
Kornberg (2006) · Ertl (2007) · Shimomura / Chalfie / Tsien (2008) · Ramakrishnan / Steitz
/ Yonath (2009) · Heck / Negishi / Suzuki (2010) · Shechtman (2011) · Lefkowitz / Kobilka
(2012)
 Robert Lefkowitz Brian Kobilka
(SUA) (SUA)
Pentru Studii cu privire la receptorii cuplaţi cu proteina G, care sunt de o importanţă crucială
pentru înţelegerea modului în care funcţionează receptorii din familia RCPG.
Aproximativ 1.000 de gene codifică aceşti receptori, specializându-i pentru lumină, pentru
gust, miros, sau pentru descărcările de adrenalină, histamină, dopamină sau serotonină. De
asemenea, aproximativ jumătate din tratamentele folosite în mod curent în medicină îşi
produc efectul datorită acestor receptori.
 Dan Shechtman
(Israel)

Pentru descoperirea cvasi-cristalelor

In data de 8 aprilie 1982, el a descoperit un cristal ai carui "atomi erau adunati intr-un
model care nu putea fi repetat", contrar legilor naturii.
 Richard Fred Ei-ichi Negishi Akira Suzuki
Heck (SUA) (Japonia) (Japonia)

Cei trei chimişti au fost recompensaţi pentru cercetări asupra "cuplajului încrucişat
catalizat cu paladiu, care este folosit în cercetare şi în producţia farmaceutică industrială,
de exemplu pentru obţinerea unor medicamente, dar şi a unor molecule utilizate în industria
electronică; cercetarile in domeniul sintezei organice, au aplicaţii în domenii foarte variate,
de la lupta împotriva cancerului, până la agricultură şi electronică.
 Venkatraman
Thomas A. Steitz Ada E. Yonath
Ramakrishnan
(Regatul Unit) (SUA) (Israel)

Pentru descifrarea modul în care sunt structuraţi dar mai ales a modului în care
funcţionează ribozomii la nivel atomic, fără de care informaţia genetică a ADN-ului ar fi
complet nefolositoare.
Osamu Shimomura Martin Chalfie Roger Tsien
(SUA) (SUA) (SUA)

Pentru descoperirea proteinei verde fosforescente, una dintre cele mai importante unelte
în ştiinţa contemporană şi medicină pentru iluminarea vieţii la nivel microscopic.
 Gerald Ertl
(Germania)
Pentru lucrările sale în domeniul chimiei suprafeţelor, care au avut aplicaţii
industriale. „Acest domeniu ştiinţific este important pentru industria chimică şi ne poate
ajuta să înţelegem diverse procese, precum ruginirea şi modul de funcţionare a
catalizatorilor maşinii", a indicat comitetul Nobel.
 Pentru studiile sale privind
bazele moleculare ale transcripţiei
la eucariote.
Kornberg a fost primul care a obţinut o
imagine a modului în care
funcţionează procesul de transcripţie
la nivel molecular.
Contribuţia sa a culminat cu obţinerea
unor imagini cristalografice ale
aparatului de transcriere, activ, în
celule eucariote. În aceste imagini se
observă noua catenă de ARN
dezvoltându-se treptat precum şi rolul
câtorva alte molecule necesare
Roger D. Kornberg acestui proces. Imaginile sunt atât de
(SUA) detaliate, încât, se pot observa atomi
individuali.
 Robert Grubbs Richard Schrock Yves Chauvin
(SUA) (SUA) (SUA)
Pentru ceea ce se numeşte „metoda metatezei”, o metodă care permite ruperea
legăturilor moleculelor care conţin carbon şi posibilitatea oferită acestora de a
forma noi compuşi.
Aaron Ciechanover Avram Hershko Irwin Rose
(Israel) (Israel) (Israel)

Pentru cercetările lor privind procesul de degradare a proteinelor.

 Roderik MacKinnon Peter Agre
(SUA) (SUA)
Pentru descoperirile privind structura canalelor la nivelul membranei
celulare: canale de apă, respectiv de ioni şi a mecanismului canalelor de ioni.
 John B. Fenn Koichi Tanaka Kurt Wüthrich
(SUA) (Japonia) (Elvetia)
Creatorii unei noi ştiinţe, proteomica - studiul modului în care proteinele, "cărămizile" vieţii, interacţionează cu
alte substanţe din corpul nostru, punând bazele generaţiei următoare de super-medicamente, menite vindecării
în viitor a oricăror boli. Datorită lor se pot studia astăzi relaţiile între codurile genelor şi diferitele proteine,
permiţând noi înţelegeri ale originii celor mai cumplite boli, de la Alzheimer la maladia vacii nebune. Studiile lor
au revoluţionat pur şi simplu industria farmaceutică şi şi-au dovedit deja impactul asupra altor importante
domenii, cum ar fi controlul alimentelor şi diagnosticul timpuriu al cancerului de sân şi de prostată.
 William S. Knowles Ryoji Noyori K. Barry Sharpless
(SUA) (Japonia) (SUA)

Pentru lucrările lor privind hidrogenarea catalizată şi reacţiile de oxidare.

 Alan Heeger Alan G. MacDiarmid Hideki Shirakawa
(SUA) (SUA) (Japonia)
Pentru descoperirea „polimerilor conducători de electricitate", altfel spus, a faptului ca
plasticul poate fi făcut să devină bun conducător de electricitate. Mai precis, ei au arătat că un
strat subţire de poliacetilenă poate fi oxidat cu ajutorul vaporilor de iod, ducând astfel la o
creştere de 1 miliard de ori a conductivităţii sale electrice.