Viața lui

Mihai
Eminescu
 MIHAI EMINESCU BIOGRAFIE

MIHAI EMINESCU S-A NĂSCUT LA BOTOȘANI LA 15

IANUARIE 1850. ESTE AL ȘAPTE-LEA DIN CEI 11
COPII AI CĂMINARULUI GHEORGE EMINOVICI,
PROVENIT DINTR-O FAMILIE DE ȚĂRANI ROMÂNI
DIN NORDUL MOLDOVEI ȘI AL RALUCĂI EMINOVICI,
NĂSCUTĂ JURAȘCU, FIICĂ DE STOLNIC DIN
JOLDEȘTI.

ÎŞI PETRECE COPILĂRIA LA BOTOŞANI

ŞI IPOTEŞTI, ÎN CASA PĂRINTEASCA ŞI
PRIN ÎMPREJURIMI, ÎNTR-O TOTALĂ
LIBERTATE DE MIŞCARE ŞI DE
CONTACT CU OAMENII ŞI CU NATURA.
ACEASTĂ STARE O EVOCĂ CU ADÎNCĂ
NOSTALGIE ÎN POEZIA DE MAI TÂRZIU
("FIIND BĂIAT…” SAU "O, RĂMÎI").
Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la
Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea
din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu.
Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865
şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca
funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal
şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-
Vlădicescu.1866 este anul primelor manifestări
literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul
de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o
broşură, "Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în
care apare şi poezia "La mormîntul lui Aron Pumnul”
semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe
stil nou debutează în revista "Familia”, din Pesta, a lui
Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea”. Iosif Vulcan îi
schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de
poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În
acelaşi an îi mai apar în "Familia” încă 5 poezii.t
 Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E
director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor,
revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor
la ziarul "Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în
"Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion
Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui
materială este nesigură; are necazuri în familie; este
îndrăgostit de Veronica Micle.În 1877 se mută la
Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi
redactor-şef la ziarul "Timpul“. Desfăşoară o activitate
publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă
sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile,
Luceafărul etc.).
 ÎN IUNIE 1883, SURMENAT, POETUL SE
ÎMBOLNĂVEȘTE GRAV, FIIND INTERNAT LA
SPITALUL DOCTORULUI ȘUȚU, APOI LA UN
INSTITUT PE LÎNGĂ VIENA. ÎN DECEMBRIE ÎI
APARE VOLUMUL "POEZII” , CU O PREFAȚĂ ȘI CU
TEXTE SELECTATE DE TITU MAIORESCU (E
SINGURUL VOLUM TIPĂRIT ÎN TIMPUL VIEȚII LUI
EMINESCU). UNELE SURSE PUN LA ÎNDOIALĂ
BOALA LUI EMINESCU ȘI VIN ȘI CU ARGUMENTE ÎN
ACEST SENS.

ÎN ANII 1883-1889 EMINESCU SCRIE

FOARTE PUȚIN SAU PRACTIC DELOC.
10 luc ru ri m ai p uțin
știute de s pre M ih a i
Eminescu

1 A scris p
ultimele c
o
l
e
ip
zi
e
i p
al
â
e
n
v
ă
ie
în
ţii

A murit într-un halat

ponosit, încuiat într-un 2
salon

Muza din spatele

poeziei "Pe
3 lângă plopii fără
soț"

Își speria
tatăl cu 4
șerpi

5 ma
A urât
tem atica
 În ciuda problemelor sale de
sănătate, Mihai Eminescu a scris
poezii până în momentul morții. Când
a fost dus la autopsie, halatul în care
murise poetul a fost luat de
admiratorii săi. Într-unul dintre
buzunare se afla un mic carnețel. Pe
acesta erau scrise ultimele sale
poezii: Viața si Stele în cer.

Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se

stingea în Sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Şuţu,
de pe strada Plantelor din Bucureşti, poetul Mihai
Eminescu. Moartea nu i-a fost pe măsura creaţiei. A
decedat într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital,
închis în ”celula” sa din spital. Cu doar câteva minute
înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu
lapte şi sprijin moral. I-a şoptit medicului de gardă care-i
băga prin vizetă paharul cu lapte: ”sunt năruit”. S-a întins
pe pat şi la scurt timp a murit.

În vremea în care Eminescu a scris poezia

"Pe lângă plopii fără soţ", era indragostit de
Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului
Constantin Lecca şi verisoara lui Caragiale.
Prietenă cu Maiorescu, ea venea adesea pe
strada Mercur nr.1, unde se ţineau seratele
literare. Acolo a cunoscut-o Eminescu şi s-a
îndrăgostit de ea. Cleopatra avea casă pe
strada Cometa nr.l6, o stradă cu plopi, pe
care Eminescu i-a numarat şi a observat ca îi
da un număr fără soţ.
10 luc ru ri m ai p uțin
știute de s pre M ih a i
Eminescu

1 Pa
fotb
si
a
o
l
na
ș
t
i
d
în
e
o t

A vrut să se
călugăreasca
2
Citea cu voce
3 tare

Se încuia în cameră,
zile şi nopţi întregi, ca 4
să citească

Salutul lui
5 „Tr
Eminescu:
ă iască n aţ ia!”
 PE 23 IUNIE EMINESCU A CERUT LUI
MAIORESCU S Ă INTRE LA O M Ă N Ă STIRE DIN
BUCURE Ș TI Ș I S Ă FIE ACCEPTAT ÎN
RÂNDURILE C Ă LUG Ă RILOR. ” PE 23 IUNIE
1883, CÂND POETUL ERA „ STRICAT CU
TOAT Ă LUMEA”, Ș TIIND C Ă NU MAI E CALE
DE SALVARE PENTRU EL Ș I CÂND MAIORESCU
PROIECTA O VIITOARE „ INTERNARE” LA
SANATORIU, EMINESCU A DAT SEMNALUL
C Ă LUG Ă RIRII. DAR CE NOTEAZ Ă
MAIORESCU? „ FOARTE EXCITAT, SENTIMENT
AL PERSONALIT ĂȚ II EXAGERAT, VREA S Ă SE
C Ă LUG Ă REASC Ă , DAR S Ă R Ă MÂN Ă ÎN
BUCURE Ș TI”, SCRIA EMINESCOLOGUL
THEODOR CODREANU ÎN LUCRAREA SA
”EMINESCU Ș I MISTICA NEBUNIEI”. LA CE
M Ă N Ă STIRE Ș I-AR FI DORIT EMINESCU S Ă SE
C Ă LUG Ă REASC Ă , NU Ș TIE ÎNS Ă NIMENI.
 Cu oricine se întâlnea,
Eminescu îl saluta cu „Trăiască
nația!”. „Poetul era cunoscut
ca fiind un patriot adevărat.
Acest salut al său strârnea, de
obicei, simpatia. Prietenii, când
îl zăreau, obișnuiau să i-o ia
înainte și îi spuneau ei
«Trăiască nația!». El răspundea
atunci răspicat: «Sus cu
dânsa!».

ALĂTURĂ-TE MIȘCĂRII PE WWW.SITESUPER.RO

Moartea lui Eminescu

Mihai Eminescu se stinge din viață

în condiții dubioase și interpretate
diferit în mai multe surse la 15
iunie 1889 (15 iunie, în zori - ora 3)
în casa de sănătate a doctorului
Șuțu. E înmormîntat la București,
în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe
umeri de patru elevi de la Școala
Normală de Institutori.
În "Viața lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu
a scris aceste emoționate cuvinte despre moartea
poetului:

"Astfel se stinse în al optulea lustru de viața

cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi
vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape
vor seca în albie și peste locul îngropării
sale va răsării pădure sau cetate, și cîte o
stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd
acest pămînt sa-și strîngă toate sevele și să
le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria
parfumurilor sale".
Popovici Veronica CON1804

Mu lț um es c
pe n tr u
at en ție !