SPERMATOGENEZA

PREZENTAT: POPOVICI VERONICA.CON1804

SPERMATOZOIDUL

Spermatozoidul reprezintă celula germinală masculină matură ce se formează în urma procesului

de spermatogeneză.
Rolul acestuia este fertilizarea ovulului, conţinând informaţia genetică ce va fi transmisă zigotului de la tată.

Ambele testicule produc ȋn fiecare zi aproximativ 120 de milioane de spermatozoizi, marea majoritate fiind
depozitaţi la nivelul vaselor deferente şi doar o mica parte la nivelul epididimului. La acest nivel pot rămȃne
aproximativ o lună, ȋn aceasta perioadă fiind inactivi.
SCHEMA SPERMATOZOIDULUI
SPERMATOGENEZA
• Spermatogeneza reprezintă procesul prin care se formează spermatozoizii. Aceasta începe odată cu
instalarea pubertăţii şi durează întreaga viaţă. Procesul este unul continuu şi are o durată de 64 de zile.
 
• În timpul vieţii intrauterine celulele germinale primordiale sunt transformate în spermatogonii (celule
germinale imature) prin diviziune mitotică. În acest stadiu rămân la nivelul tubilor seminiferi până la
pubertate.
• Odată cu instalarea pubertăţii, spermatogoniile străbat toate stadiile spermatogenezei în urma căreia se
formează celula sexuală masculină matură şi anume spermatozoidul. Toate etapele spermatogenezei au
loc la nivelul tubilor seminiferi, în ambele testicule.
• Ultima etapă a spermatogenezei se realizează la nivelul tractului genital feminin după copulaţie.
Spermatogeneza reprezintă procesul de formare a spermatozoizilor. Se desfășoară în tuburile seminifere, în
trei zone distincte ale acestora, corespunzător celor trei perioade ale spermatogenezei:
• perioada germinativă: anumite celule ale testiculului, numite spermatogonii, se divid intens, formând
numeroase generații de celule;
• perioada de creștere: unele dintre acestea acumulează substanțe nutritive, cresc și devin spermatocite
primare;
• perioada de maturație: spermatocitele primare se divid de două ori consecutiv și din fiecare rezultă patru
celule (spermatide), care, după unele transformări, devin spermatozoizi.
• Din cauză că una dintre cele două diviziuni de maturație este reducțională (meioză), nucleul
spermatozoidului va avea numai jumătate din numărul cromozomilor caracteristici speciei (este în
fază haploidă).
• Spermatogeneza se desfășoară în mod analog cu procesul de ovogeneză și are aceeași semnificație
biologică.
ETAPELE SPERMATOGENEZEI
• După cum am menţionat anterior, aceasta se desfăşoară pe parcursul întregii vieţi, începând cu
pubertatea.Pubertatea este momentul incipient deoarece în această perioadă începe stimularea
organelor reproducătoare de către hormonii gonadotropi ai hipofizei anterioare. Vârsta medie
de debut este de 13 ani şi durează întreaga viaţă.
 
• Pot fi descrise trei mari etape:
• Prima etapă presupune migrarea spermatogoniei printre celulele Sertoli către lumenul central
al tubilor seminiferi. Spermatogoniile ce reuşesc să depăşească bariera realizată de celulele
Sertoli se vor modifica şi se vor transforma în spermatocite primare. Prin intermediul unei
meioze fiecare spermatocit primar se va transforma în două spermatocite secundare. Acestea la
rândul lor se vor diviza în spermatide. Pe durata evoluţiei de la spermatogonie la spermatidă,
informaţia genetică (cei 46 de cromozomi dispuşi în 23 de perechi) se va diviza, astfel încât la
final fiecare spermatidă va conţine doar 23 de cromozomi. 
 PRINCIPALII HORMONI CE INFLUENȚEAZĂ SPERMATOGENEZA

Spermatogeneza se realizează sub acţiunea a cinci hormoni, aceştia fiind testosteronul (secretat de

celulele Leydig), hormonul luteinizant (secretat de către hipofiza anterioară), hormonul
foliculostimulant (secretat de către hipofiza anterioară), estrogenii (secretaţi de celulele Sertoli)
şi hormonul de creştere (secretat de hipofiza anterioară) . 

Fiecare hormon ȋndeplineşte un alt rol ȋn spermatogeneză, astfel:

• Testosteronul este responsabil de creşterea şi diviziunea celulelor germinale;
• Hormonul luteinizant determină celulele Leydig să secrete testosteron;
• Hormonul de creştere este implicat ȋn diviziunea primară a spermatogoniilor;
• Hormonul foliculostimulant determină maturarea spermatogoniilor ȋn spermatozoizi. 
SCHEMA SPERMATOGENEZEI
 SPERMATOZOIZII
Spermatidele se vor alungi şi îşi vor modifica caracteristicile, transformându-se în spermatozoizi.

Fiecare spermatozoid prezintă următoarele componente: cap, gȃt, piesă intermediară şi coadă. 
• La nivelul capului spermatozoidului se localizează nucleul celular (acesta conţine informaţia genetică
şi jumătate din numărul de cromozomi). Are formă sferică şi prezintă anterior acrozomul ce conţine
enzime (hialuronidază şi enzime proteolitice) ce facilitează pătrunderea în ovul.
• Gȃtul conţine centrioli ce pot fi proximali sau distali.
• Piesa intermediară are o structură tubulară şi prezintă mitocondrii cu dispoziţie spiralată. Aceasta
este componenta ce furnizează energie spermatozoidului pentru a se mobiliza la nivelul tractului
genital feminin.
• Coada spermatozoizilor este alcătuită din schelet (axonemă), membrană celulară şi mitocondrii.
Aceasta este cea care determină motilitatea spermatozoizilor, printr-o mişcare flagelară.
Viteza de deplasare a unor spermatozoizi normali ȋn mediu lichid este de 1-4 mm/min. Activitatea lor este mult
mai mare ȋn mediul
neutru sau uşor alcalin şi este inhibată ȋn mediul acid (ȋn mediul foarte acid apare moartea spermatozoizilor).

Spermatozoizii de la nivelul testiculelor nu au capacitatea de a realiza fecundaţia. Ei dobȃndesc această capacitate

după procesul de maturaţie ce se realizează la nivelul epididimului şi canalului deferent (ȋn tractul genital
masculin), dar şi la nivelul tractului genital feminin. Motilitatea este dobȃndită la contactul cu lichidul seminal.
 
Pentru a parcurge ȋntreg epididimul, spermatozoizii au nevoie de cȃteva zile. Aceştia rămȃn la acest nivel ȋntre18-
24 de ore, aici dezvoltȃndu-se capacitatea de mişcare. La nivelul lichidului epididimar există proteine ce inhibă
motilitatea spermatozoizilor pȃnă la ejaculare. [2], [4]

Durata necesară unui spermatozoid pentru a străbate tractul genital feminin, de la nivel vaginal la nivelul
trompelor uterine, este cuprinsă ȋntre 5 şi 68 de minute, iar durata maxima a motilităţii acestora este de 85 de
ore.
 
Ȋn momentul interacţiunii cu ovulul, apare o maturare a spermatozoidului ce poartă denumirea de reacţie
acrozomială, moment ȋn care sunt eliberate enzime precum hialuronidaza, substanţe tripsinice şi acrozina,
necesare pentru a se reuşi penetrarea coronei radiate şi a zonei pellucida a ovulului. [2], [3]
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!!!