1.

Istoria Universului

 Conform teoriei Big Bang, Universul s-a născut

dintr-un punct inimaginabil de fierbinte și dens,
într-o perioadă de timp de la zero la 10^-43
secunde (timpul Planck), numită epoca Planck. În
aceasta epocă, toate tipurile de materie, toate
tipurile de energie, tot timpul și spațiul erau
concentrate într-o stare densă, unde se crede că
gravitația era la fel de puternică ca celelalte
forte fundamentale, și că toate forțele erau
unificate. Apoi a urmat o scurtă perioadă ( 10^-
32 secunde), numită inflație cosmică, în care
spațiul s-a mărit cu o viteză mai mare decât cea
a luminii. În această perioadă, Universul și-a
dublat dimensiunea de cel puțin 90 de ori, ajungând
de la mărimea unei particule subatomice la cea a
 unei mingi de golf aproape instantaneu.

 Cosmologia este studiul istoriei universului, mai

ales originilor și destinului său. Este studiat ă
în astronomie, filozofie și religie. Etimologic,
cosmologie provine din cuvintele grecești κόσ
µος (cosmos = lume) și λογος (logos = știință).
Ca știință, cosmologia si parte a fizicii
(cosmologia fizica) exista de la începutul
secolului 20 odată cu apariția teoriei
relativității generale si a astrofizicii !! Teoria
Big Bang s-a impus în lumea științifică drept cel
mai probabil model al nașterii universului.
 Conform NASA, după inflație Universul a
continuat să crească, dar mai încet. Cu cât
spațiul se extindea, Universul se răcea se
materia se forma. La o secundă după Big Bang
 Universul conținea neutroni, protoni, electroni,
anti-electroni, fotoni și neutrini.
 În primele trei minute ale Universului,
elementele ușoare au fost create într-un proces
numit nucleosinteză Big Bang. Temperaturile au
scăzut de la 100 nonilioane (10^32) Kelvin la un
miliard Kelvin și protonii și neutronii au fuzionat
pentru a crea deuteriu, un izotop al
hidrogenului. Majoritatea deuteriului s-a
combinat pentru a crea heliu.
 În primii 380.000 de ani Universul era prea
fierbinte pentru ca lumina să poată străluci.
Căldura creației a lovit atomii unii de alții cu
destulă forță pentru a-i dezintegra într-o
plasmă densă, o "supă" de protoni, neutroni și
electroni care obtura lumina ca ceața.
 După aproximativ 380.000 de ani de la Big
Bang, materia s-a răcit îndeajuns de mult
pentru a se forma atomii, ceea ce a rezultat
într-un gaz transparent neutru electric. Acest
lucru a condus la apariția primei raze de lumină
creată în timpul Big Bang-ului care pate fi
detectată și astăzi sub forma radiației cosmice
de fond. Cu toate acestea, după acest punct,
 Universul a rămas în întuneric deoarece nicio
stea sau alt obiect luminos nu se formase încă.
 După aproximativ 400 de milioane de ani de la
Big Bang, Universul a trecut la epoca
reozonizării. În această perioadă care a durat
mai mult de jumătate de miliard de ani, mase
de gaz s-au unit pentru a crea primele stele și
galaxii a căror lumină ultravioletă a ionizat și a
distrus majoritatea hidrogenului neutru.
 Deși expansiunea Universului a încetinit gradual,
materia supunându-se gravitației, după 5 sau 6
miliarde de ani după Big Bang o forță
misterioasă, numită energie întunecată, a mărit
din nou viteza de expansiune a Universului,
fenomen ce continuă și astăzi.
 2.Legea lui Newton

Prima lege de mișcare a lui Newton

 Lui Newton Prima lege de mișcare prevede că
un obiect în mișcare tinde să rămână în
mișcare , cu excepția cazului o forță
exterioară acționează asupra ei. În mod
similar, în cazul în care obiectul este în
repaus, acesta va rămâne în repaus dacă nu
acționează o forță dezechilibrată asupra ei.
Prima lege de mișcare a lui Newton este , de
asemenea , cunoscut sub numele de Legea
inerției .
 Practic, ceea ce prima lege a lui Newton spune
este ca obiectele să se comporte în mod
previzibil. Dacă o minge este așezat pe masă,
nu se va începe de rulare sau cad de pe masa,
cu excepția cazului unei forțe acționează
asupra lui să-l facă să facă acest lucru.
Obiectele in mișcare nu se schimba direcția
 lor, cu excepția cazului în forță le determină
să se deplaseze de la calea lor.

A doua lege a lui Newton

 A doua lege a mișcării lui Newton afirmă că,
atunci când o forță acționează asupra unui
obiect, acesta va determina obiectul pentru a
accelera. Cu cât masa obiectului, cu atât mai
mare forța va trebui să fie pentru a determina
să accelereze. Această lege poate fi scrisă ca
forță = x accelerația masei sau:
F = m * o
 Un alt mod de a afirma legea a doua este de a
spune este nevoie de mai multă forță pentru a
muta un obiect greu decât pentru a muta un
obiect de lumină. Simplu, nu? Legea explică, de
asemenea, decelerare sau încetinirea. Vă puteți
gândi la decelerare ca accelerare cu un semn
negativ pe ea. De exemplu, o minge de rulare
jos un deal se mișcă mai repede sau accelerează
gravitația acționează pe ea în aceeași direcție
ca și mișcarea (accelerație este pozitiv). Dacă
o minge este rulat pe un deal, forța
gravitațională acționează pe ea în direcția opusă
 a mișcării (accelerație este negativ sau mingea
decelerează).

Legea lui Newton a treia mișcării

 Legea lui Newton a treia mișcării prevede că
pentru fiecare acțiune, există o reacție egală
și opusă.
 Aceasta înseamnă că împingerea pe un obiect
face ca acel obiect pentru a împinge înapoi
împotriva ta, aceeași sumă exactă, dar în
direcția opusă. De exemplu, atunci când sunt în
picioare pe pământ, pe care îl împinge în jos pe
Pământ, cu aceeași magnitudine de forță, care
este împingând în sus la tine.
 3.Intensitatea câmpului gravitațional

 In încercarea de a explica faptul ca

interacțiunea gravitaționala este o interacțiune
la distanta, a fost introdusa noțiunea de câmp
gravitațional.
 Orice corp cu masa schimba proprietățile
spațiului din jurul sau, lucru ce poate fi
constatat prin apariția unor forte de atracție
ce acționează asupra corpurilor aduse in câmp.
In fiecare punct al câmpului se manifesta forța
de atracție gravitaționala.
 Linia de câmp este curba in lungul căreia se va
mișca un corp lăsat liber in câmp. In jurul unui
corp sferic cum este Pământul liniile de câmp
vor avea o simetrie radiala sau sferica fiind
orientate spre centrul Pământului. De
asemenea, câmpul gravitațional este descris de
o mărime vectoriala numita intensitate a
câmpului gravitațional.