Universul in expansiune

NEDEIANU CLAUDIA
clasa a XI-a C

Timp de multe secole, extrapoland aspectul neschimbat al boltei instelate, s-

a crezut ca Universul are un caracter static. In afara miscarii planetelor si a
stelelor pe orbitele lor, nu se prevedea nici o alta miscare, pe scara mai mare, si
nici vreo miscare a Universului ca intreg. Dar, in jurul anului 1920, aceasta
imagine a inceput sa se destrame atunci cand au fost masurate primele deplasari
ale galaxiilor si astfel a trebuit acceptata ideea ca Universul observabil este in
miscare, iar aceasta miscare are caracterul unei “imprastieri”; cu alte cuvinte,
Universul este intr-un proces de expansiune.
Dupa cum afirma stiinta actuala, primele trei minute au fost esentiale in
constituirea aceea ce am ajuns astazi, dupa mai bine de 15 miliarde de ani, sa
cunoastem. Problema a fost tratata de Steven Weinberg in cartea cu acelasi
nume.
In primul cadru, temperatura Universului este de 100 000 milioane de grade
K (10^11). Echilibrul termic este aproape perfect, desi Cosmosul este doar o
entitate amorfa de materie si radiatie. Fiecare particula din aceasta aglomerare
se ciocneste permanent de altele. Temperatura este suficient de mare pentru a
permite coexistenta particulelor si a antiparticulelor (exemplele cele mai
populare fiind, desigur, electronul si pozitronul). Echilibru nu inseamna repaos, ci
chiar o miscare de expansiune rapida. Universul mai este populat in momentul de
fata si cu particule fara masa de repaos, ca neutrino si antineutrino, si fotonul,
care in acelasi timp este si propria sa antiparticula. Densitatea masica depasea
de 3,8 mii de milioane de ori unitatea (densitatea etalon a apei).
Universul se dilata rapid, si prin aceasta se raceste proportional. Timpul
caracteristic de expansiune (de 100 de ori timpul in care Universul se dilata cu
1%, sau inversul constantei lui Hubble din epoca respectiva) este acum de cca
0,02 secunde.
Exista un numar mic de particule masive, in jur de 1 proton sau 1 neutron
pentru fiecare miliard de fotoni/electroni/neutrino. Ciocnirile sunt inevitabile,
intrucit energia lor este comparabila. Astfel, dintr-un antineutrino si un proton
iau nastere un pozitron, si un neutron. Sau, in mod analog, dintr-un neutrino, si un
neutron apar un electron si un proton. Se estimeaza ca numarul de particule si cel
de antiparticule (neutrino si antineutrino, respectiv electroni si pozitroni) sunt
aproape echivalente (tocmai acelei infime discrepante dintre ele ii datoram
existenta materiei !), motiv pentru care tranzitiile neutron proton se petrec la
fel de probabil si la fel de rapid in ambele sensuri. Protonii si neutronii nu se pot
constitui in nuclee, intrucit energia pretutindenni prezenta depaseste cu mult pe
cea necesara ruperii fisiunii nucleare.
Referitor la dimensiunea Universului de atunci, isi poate face simtita prezenta un
paradox; admitind ca in momentul de fata, el ar fi infinit, inseamna ca a fost
infinit in fiecare din momentele existentei sale, ca nu a avut niciodata granite. O
astfel de imagine se apropie din ce in ce mai mult de bizara explozie primordiala,
o nastere a unei entitati care exista deja !
A fost emisa, totusi, si o ipoteza mai simpla:o estimare a circumferintei
variantei finite a Universului a dat o cifra de 125 000 milioane a.l. (avind in
vedere faptul ca operam in geometria sferica neeuclidiana,
inventata/descoperita de Riemann si apoi utilizata de Einstein, notiunea de
circumferinta ar trebui redefinita ca distanta care trebuie parcursa, pentru ca,
printr-o deplasare rectilinie, sa ajungi din nou in punctul de plecare).
Intrucit intre temperatura Universului si dimensiunea sa s-a stabilit o relatie de
invers proportionalitate, estimarea a fost facuta pe baza raportului dintre
temperatura de atunci (10^11 K) si cea a fondului de radiatie remanenta
(respectiv 3 K). Circumferinta Cosmosului primar devine astfel de 4 a.l. Totusi, s-
a ajuns la concluzia ca dimensiunea Universului, prezenta sau trecuta nu joaca
nici un rol in evolutia sa, desi a cunoaste limitele Zeului sau obsedeaza omenirea
din cele mai vechi timpuri.
Temperatura a devenit de 30 000 milioane K (3X10^10). De la inceput au
trecut 0.11 secunde, iar Universul continua sa fie dominat de acelasi tip de
particule. Densitatea de energie scade proportional cu puterea a patra a
temperaturii pina la 30 milioane de ori densitatea de energie continuta in masa
de repaos a apei. Rata expansiunii scade tot proportional cu temperatura, de
aceasta data cu patratul ei, iat timpul caracteristic de expansiune s-a marit la
0,2 secunde. Energia globala este inca prea mare pentru a permite legarea
neutronilor si a protonilor in nuclee, insa a scazut la un nivel suficient de mic
pentru a favoriza tranzitia neutronilor, mai grei, in protoni mai usori. Balanta
ajunge astfel la 38% neutroni, si 62% protoni.
La 1,09 secunde de primul cadru, temperatura "scade" la 10 miliarde
(10^10)K. Densitatea si temperatura au scazut suficient pentru a permite
neutrinilor si antineutrinilor sa se comporte ca niste particule libere, fara a mai
fi in echilibru termic cu electronii si pozitronii. Din acest moment, ei inceteaza sa
mai interactioneze cu obiectele masive, contribuind doar cu energie la valoarea
timpului gravitational. Este era decuplarii propriu-zise a materiei de energie.
Avind in vedere dualismul unda-particula, exista lungimi de unda asociate
neutrinului. Inaintea acestei decuplari, aceste lungimi de unda, (ca inverse ale
frecventei care determina energia), erau invers proportionale cu temperatura,
iar temperatura la rindul sau se modfica invers proportional cu dimensiunea
Universului, lungimile de unda neutrinice cresteau odata cu cresterea in
dimensiuni a Universului. Dupa decuplare, neutrinii nu mai sunt dependenti direct
de dimensiunea Universului, insa deplasarea generala spre rosu le largeste
lungimile de unda in aceeasi relatie.
Timpul caracteristic de expansiune creste la cca 2 secunde, temperatura nu
depaseste decit de doua ori temperatura de prag a electronilor si pozitronilor,
motiv pentru care rata anihilarii lor devine mai mare decit posibilitatea crearii
lor din oceanul de radiatie.Totusi, nu este inca suficient de rece pentru a aparea
nuclee stabile. Balanta viitoarelor particule este alta: 76% protoni, si 24%
neutroni. C
Cind de la momentul zero s-au scurs 13,82 secunde, temperatura atinge
valoarea de 3 miliarde grade, ajungind sub temperatura de prag a electronilor si
pozitronilor. Acestia inceteaza sa mai reprezinte componentele majoritare ale
universului, iar energia eliberata de anihilare scade ritmul de racire. Pragul
termic de constituire a nucleelor stabile a fost atins, insa fenomenul nu are loc,
intrucit agitatia termica este suplinita de impulsul primordial: viteza de
expansiune este inca prea mare, si nu permite decit interactiuni rapide intre
doua particule. De exemplu un proton si un neutron se ciocnesc si formeaza un
nucleu de deuteriu, cu contributia unui foton care preia energia si impulsul
suplimentar. Nucleul de deuteriu se ciocneste apoi cu un alt proton sau neutron,
dind nastere fie izotopului usor al heliului (He3), fie nucleului de tritiu.Daca He
usor interactioneaza cu un neutron, respectiv un proton, ia nastere izotopul
comun al heliului, He4. Daca heliul obisnuit este suficient de stabil pentru a
rezista la temperatura prezenta, tritiul, si mai ales deuteriul sunt mult mai slab
legati. (pentru a desface nucleul de deuteriu este necesara a noua parte din
energia necesara desprinderii unui singur nucleon din nucleul de heliu). Primul pas
in formarea nucleelor mai greke nu este deci satisfacut, nucleele de deuteriu
sunt spulberate imediat ce se formeaza, si neutronii se transforma inca in
protoni: balanta ajunge la 17% neutroni, 83% protoni.
Temperatura scade la 1 miliard de grade K, facind Universul "doar" de 70 de
ori mai fierbinte decit centrul Soarelui. De la primul cadru au trecut trei minute
si doua secunde... Electronii si pozitronii au disparut aproape ca particule
independente, iar constituentii principali sunt neutrinii, antineutrinii, si fotonii.
Energia eliberata in anihilarile electron-pozitron a ridicat temperatura fotonilor,
facind-o cu 35% mai mare decit cea a neutrinilor. Formarea tritiului si a He3
este acum "permisa" insa exista inca dificultatea intimpinatat de deuteriu: nu se
mentine suficient pentru a permite formarea unui numar apreciabil de nuclee
grele. Ciocnirile protonilor si neutronilor cu electronii aproape au incetat, insa
ramine importanta dezintegrarea neutronului la proton: la fiecare 100 secunde,
10% din neutroni se transforma in protoni, inclinind din nou balanta: 14%
neutroni, 86% protoni.Dupa ce "strimtoarea deuteriului" a fost trecuta, nucleele
grele se pot constitui cu mai mare rapiditate. Au trecut 3 minute si 45 secunde
de la explozia primordiala.
300 milioane grade K. Au trecut deja 34 minute si 40 secunde. Electronii si
pozitronii s-au anihilat, raminind un mic surplus de electroni (1 la un miliard),
suficient pentru a compensa sarcina protonilor. Energia eliberata de anihilare a
crescut temperatura fotonilor cu 40% peste cea a neutrinilor. Densitatea
energetica are o valoare care corespunde unei densitati masice de 9,9% din
unitate (31% apartine neutrinilor si antineutrinilor, iar 69% fotonilor). Aceasta
valoare imprima Universului un timp caracteristic de expansiune de 1 ora si 15
min. Procesele nucleare s-au oprit: particulele nucleare sunt acum fie legate in
nuclee de heliu (reprezinta intre 22 si 28% din greutatea totala a particulelor
nucleare), fie sub forma de protoni liberi. Exista cite un electron pentru fiecare
proton, legat sau liber, dar universul este inca prea feierbinte pentru ca atomii
sa devina stabili.
Dilatarea si racirea va continua in urmatorii 700 000 de ani. Abia atunci va
avea loc fornarea atomilor stabili. Disparitia electronilor liberi (prin cuplarea lor
in atomi) va face spatiul transparent la radiatie, iar decuplarea materiei de
radiatie va determina inceperea formarii stelelor si galaxiilor. Iar cu 10 miliarde
de ani mai tirziu, fiinte inteligente incep sa reconstituie drumul pina la materie si
existenta...

(Dupa Steven Weinberg "Primele trei minute ale Universului")

Teoria Big-Bang

Teoria Big Bang - Premise

Teoria legata de Big Bang incearca sa explice ce s-a intamplat inca de la
inceputurile universului. Descoperirile din astronomie si fizica au demonstrat ca
intr-adevar universul a avut un inceput. Inainte de marea explozie nu exista
nimic, dar in timpul si dupa acel moment a existat ceva: universul nostru.
Teoria Big Bang - Neintelegeri generale
Tindem sa ne imaginam o explozie gigantica. Unii experti sustin ca nu a fost
nicio explozie ci o expansiune care continua si in zilele noastre. In loc sa ne
imaginati un balon spargandu-se si eliberandu-si componentele, imaginati-va un
balon care continua sa se umfle pana la marimea universului nostru.O alta
conceptie depre Big Bang este cea in care unii experti considera ca spatiul nu a
existat inainte de explozie.Astronomul american Edwin Hubble porneste de la
ideea ca la inceputuri, cu circa 13,7 miliarde de ani in urmă, universul inca nu
exista. Ceea ce a existat a fost doar un punct de o natura cu totul speciala, o
asa-numita singularitate, ceva fara dimensiuni dar cu o energie nesfarsita. La
momentul "zero" acest punct a iesit din starea lui de singularitate si si-a
manifestat uriasa energie printr-o inimaginabila explozie, Big Bang-ul, care mai
continua si in ziua de azi. In anul 1940 fizicianul ruso-american George Gamow si
asistentii sai Ralph Alpher si Robert Herman au lansat ideea de explozie
incandescenta de materie si energie de la inceputurile universului. Numele teoriei
"Big Bang" a fost dat de astronomul englez Fred Hoyle în 1950.
Pe la sfarsitul anilor ’60 si inceputul anilor ’70 cand omul a pasit pentru prima
data pe Luna, trei astrofizicieni, Steven Hawking, George Ellis si Roger Penrose
si-au indreptat atentia spre Teoria Relativitatii si implicatiile acesteia in ceea ce
priveste notiunea timpului. In 1968 si 1970 ei au publicat lucrari in care extind
Teoria Generala a Relativitatii a lui Einstein, introducand masuratori ale timpului
si spatiului .Potrivit calculelor facute de acestia, timpul si spatiul au un inceput
finit care corespunde cu originea materiei si energiei.
Exista numeroase neintelegeri legate de aceasta teorie.
Teoria Big Bang - Singura teorie plauzibila?
Este Teoria Generala a Big Bang-ului singurul model care contine aceste
dovezi? Nu, este doar cel mai popular. Renumitul astrofizician George F. R. Ellis
explica: ” Oamenii trebuie sa fie constienti de faptul ca exista o gama larga de
modele care ar putea explica observatiile.De exemplu, as putea sa va construiesc
un univers sferic simetric cu Pamantul in centru si nu se poate demonstra
falsitatea acestuia pe baza observatiilor.Puteti doar sa-l excludeti din motive
filozofice. Parerea mea este ca nu e absolut nimic rau in asta. Ceea ce vreau sa
scot la lumina este ca folosim criterii filozofice in alegerea modelelor noastre. O
multime de cosmologi incearca sa ascunda asta”.
In 2003, fizicianul Robert Gentry a propus o alternativa atractiva la teoria
standard. Dr. Gentry sustine ca modelul standard Big Bang se bazeaza pe o
paradigma gresita (paradigma extinderii spatiului Friedmann-Lemaitre). El a ales
in schimb sa se bazeze pe modelul lui Einstein. Gentry a publicat cateva lucrari
evidentiind ceea ce el considera a fi defecte grave in modelul standard al Big
Bang-ului.

Bibliografie:
1.www.descopera.org/expansiunea universului
2.www.iramelanox.go.ro
3.www.sistemulsolar.ro