Honoré de Balzac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Honoré de Balzac

Honoré de Balzac

Date personale

Născut 20 mai 1799[4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17]
[18][19][19]
 
Tours, Prima Republică Franceză[20][21][19][19]
[22]
 

Decedat 18 august 1850 (51 de ani)[23][5][6][7][19][19] 

Paris, A Doua Republică Franceză[24][21][19]
[19]
 

Înmormânta
Cimitirul Père-Lachaise[25] 
t

Cauza
cauze naturale (cangrenă) 
decesului

Părinți Bernard-François Balzac[*]

Anne-Charlotte-Laure Sallambier[*] 

Frați și
Laure Surville[*]  
surori

Căsătorit cu Ewelina Hańska[*] (din 14 martie 1850)

[26]
 

Copii Marie-Caroline Du Fresnay[*] 

Cetățenie  Franța 

Etnie Francezi 
Religie catolicism 

Ocupație romancier[*]
critic literar[*]
scriitor
prozator[*]
jurnalist
critic de artă
eseist
dramaturg[*] 

Pseudonim Horace de Saint-Aubin[1], Lord

R’Hoone, Viellerglé, Saint Aubin[1]  

Limbi limba franceză[2]  

Studii Universitatea din Paris

Lycée Charlemagne[*]
Facultatea de Drept din Paris[*]  

Pregătire François Guizot

Abel-François Villemain[*]
Victor Cousin  

Mișcare/cur
Realism literar  
ent literar

Opere Moș Goriot

semnificativ La Comédie humaine[*]
e Illusions perdues[*]
Eugénie Grandet[*]
Splendeurs et misères des courtisanes[*]
La Peau de chagrin[*]
Les Chouans[*]  

Influențe[ascunde]

Walter Scott
Georges-Louis Leclerc de Buffon  

Note

Premii Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*]

[3]
  

Semnătură

Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text 
 Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799,[4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17][18][19][19] Tours, Prima
Republică Franceză[20][21][19][19][22] – d. 18 august 1850,[23][5][6][7][19][19] Paris, A Doua
Republică Franceză[24][21][19][19]) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și
scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului
realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre, [27] G. Vannier,[28] cât și de filozofi sau
eseiști ca Alain[29], Albert Béguin[30] el a fost caracterizat drept un autor vizionar de
către Albert Béguin [30].
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita
pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în
romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o
monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care
constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a
dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării.[31]
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica
literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja
existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie
humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane
și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii,
a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea
romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.

Cuprins
 1Constituirea familiei Balzac
o 1.1Tatăl Bernard-François Balsa
o 1.2Mama Anne-Charlotte-Laure Sallambier
o 1.31797 Constituirea familiei
 2Biografie
o 2.1Anii formării
o 2.2Primii pași în literatură
o 2.3Bazele Comediei Umane
 3Opera
 4Note
 5Vezi și
 6Legături externe

Constituirea familiei Balzac[modificare | modificare sursă]

Tatăl Bernard-François Balsa[modificare | modificare sursă]
În anul 1746 se naște Bernard-François Balssa (1746-1829), scris uneori Balsac,
tatăl scriitorului, în cătunul Nougayrié (aparținând parohiei Canezac, comuna
Montirat - departamentul Tarn din sudul Franței).
În ciuda pretențiilor sale de noblețe, se trăgea dintr-o familie simplă de țărani,
extrasul de botez clasându-l ca "fiul pălmașului Balssa". Discordanțele continuă în
viața sa, pretinsul regalist incoruptibil figurând in Almanahul național pe 1793 printre
ofițerii comunali și membrii Consiliului general comunal, la secțiunea Drepturile
Omului.
Este privit ca fiind un om robust și inteligent, muncitor și ambițios, cam repezit,
vorbăreț, clocotind de idei. După însușirea unui nivel cultural satisfăcător își
părăsește cătunul natal devenind secretar al notarului Albar din Canezac. Ambiția îi
îndreaptă pașii către Paris, de unde are posibilitatea de a ocupa anumite funcții atât
în capitală cât și în alte orașe din provincie în perioada lui Ludovic al XVI-lea cât și
sub Revoluție.
Tradiția familiei îi acordă meritul de a fi fost suspectat de Robespierre pentru că ar fi
încercat să-i salveze pe câțiva "foști". Fapta îl pune în pericolul de a înfrunta
ghilotina, dar este salvat prin intervenția unui prieten și trimis în Armata din Nord cu
misiunea de a organiza serviciul aprovizionării, fiind numit directorul aprovizionării
(directeur des vivres).
Se căsătorește cu fiica șefului său, Anne-Charlotte-Laure Sallambier (1778-1854),
mai tânără cu 32 de ani decât el , în urma căsătoriei fiind numit administrator al
Ospiciului general din Tours, unde își așează o gospodărie remarcabilă.
În timpul vieții a avut o slabă activitate literară, scriind broșuri tratând problemele
sociale ale timpurilor sale.
Convins că va trăi peste 100 de ani, că va deveni milionar înjghebând toutina
(drepturile bănești ale unei asociații fondate de bancherul italian Tonti), sumele
depunătorilor decedați atribuindu-se supraviețuitorilor) el părăsește această lume la
83 de ani "într-un accident".
În timpul vieții el a născocit povestea nobleței neamului, pretinzând descinderea din
niște Balzac d'Entragues, iar înainte de Revoluție semnând cu particula nobiliară de.
Mama Anne-Charlotte-Laure Sallambier[modificare | modificare sursă]

Imaginea lui Honore de Balzac pe o marcă poștală din Republica Moldova

În sânul familiei unui bogat negustor de postavuri, în anul 1778, se naște Anne-
Charlotte-Laure Sallambier viitoarea mamă a lui Honoré de Balzac.
Femeie autoritară, inteligentă, instruită, frumoasă ea este preocupată de problemele
timpului, de științe și literatură dar mai cu seama de ocultism. Citește scrierile
mistice, biblioteca sa conținând operele teosofilor Jacob Boehme, Emanuel
Swedenborg, Saint-Martin ("filozoful necunoscut").
1797 Constituirea familiei[modificare | modificare sursă]
Odată cu anul 1797 este formată familia Balzac, viitorul leagăn al scriitorului, din
Bernard-François Balssa în vârstă de 51 de ani și Anne-Charlotte-Laure Sallambier
în vârstă de 19 ani.

Biografie