Prințul Nikolai Sergheevici Trubetzkoy [1] (în rusă: Никола́й Серге́евич Трубецко́й , IPA:

[trʊbʲɪtsˈkoj] ; 16 aprilie 1890 – 25 iunie 1938, școală de lingvistică și istorică a fost un lingvist
și lingvist structural rus , care a fost un lingvist și lingvist structural în 1938) . El este
considerat pe scară largă a fi fondatorul morfofonologiei . El a fost asociat și cu eurasiaștii
ruși .

Prinţ
Nikolai Trubetzkoy
Никола́й Трубецко́й
Nikolai Trubetzkoy.jpg
Născut
16 aprilie 1890
Moscova , Imperiul Rus
(Azi Rusia )
Decedat
25 iunie 1938 (48 de ani)
Viena , Statul Austria , Germania nazistă
(Astăzi Austria )
Viata si cariera
Editați | ×
Trubetzkoy sa născut în privilegii. Tatăl său, Serghei Nikolaevici Trubetskoy , provenea
dintr-o familie princiară lituaniană Gediminid . În 1908, s-a înscris la Universitatea din
Moscova . În timp ce petrecea ceva timp la Universitatea din Leipzig , Trubetzkoy a fost
predat de August Leskien , un pionier al cercetării legilor sunetului . [2]

După ce a absolvit Universitatea din Moscova (1913), Trubetzkoy a susținut prelegeri acolo
până la Revoluția Rusă , când s-a mutat mai întâi la Universitatea din Rostov-pe-Don , apoi
la Universitatea din Sofia (1920–1922) și în cele din urmă a preluat catedra. de profesor de
filologie slavă la Universitatea din Viena (1922-1938). A murit în urma unui atac de cord
atribuit persecuției naziste după ce a publicat un articol care critica foarte mult teoriile lui
Hitler .

Principalele contribuții ale lui Trubetzkoy la lingvistică se află în domeniul fonologiei , în

special în analizele sistemelor fonologice ale limbilor individuale și în căutarea legilor
fonologice generale și universale. Opera sa magistrală, Grundzüge der Phonologie (Principii
de fonologie) [3] a fost publicată postum, în care a definit fonemul ca fiind cea mai mică
unitate distinctivă din structura unei limbi date. A fost crucială în stabilirea fonologiei ca
disciplină separată de fonetică .

Trubetzkoy a scris și ca critic literar . În Scrieri despre literatură , o scurtă colecție de articole
traduse, el a analizat literatura rusă începând cu epopeea rusă veche Povestea campaniei
lui Igor și mergând până la poezia rusă din secolul al XIX-lea și Dostoievski . [4]

Uneori este greu să distingem opiniile lui Trubetzkoy de cele ale prietenului său Roman
Jakobson , căruia ar trebui să i se atribuie răspândirea opiniilor Școlii din Praga asupra
fonologiei după moartea lui Trubetzkoy.

Ca structuralist