Ivan Stepanovici Konev (în rusă Иван Степанович Конев; n.

16/28 decembrie 1897,[1][2]

Lodeino⁠(d), Nikolski uezd⁠(d), RSFS Rusă, URSS – d. 21 mai 1973,[3][4][1][2] Moscova,
RSFS Rusă, URSS) a fost un comandant militar sovietic, care s-a distins în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial.

Tinerețea și începuturile carierei militare și politice Modificare

Konev s-a născut într-o familie de țărani din Podosinovski (în prezent în Regiunea Kirov), în
Rusia Centrală. A urmat cursurile școlii primare sătești, după care s-a angajat ca lucrător la
exploatările de cherestea. A fost recrutat în armata țaristă în august 1916.

La izbucnirea revoluției ruse din 1917 a fost lăsat la vatră. În 1919 a intrat în rândurile
Partidului Bolșevic și ale Armatei Roșii, într-o unitate de artilerie. În timpul războiului civil a
luptat în rândurile Armatei Roșii în Orientul Îndepărtat Rus. Comandantul său din acele
vremuri a fost Climent Voroșilov, un viitor colaborator apropiat al lui Stalin și Comisar al
Poporului pentru Apărare. Camaraderia care l-a legat de Voroșilov a fost cheia carierei
viitoare a lui Konev.

În 1926, Konev a urmat cursurile Academiei Militare Frunze și după absolvire până în 1931 a
deținut diferite funcții militare de importanță crescândă: șeful Districtelor Militare Transbaikal
și Caucazul de Nord. În 1938 a fost numit la comanda unui corp de armată. Promovările în
acea perioadă erau rapide pentru ofițerii care supraviețuiseră epurărilor staliniste din
1937-1938. Se pesupune că protecția lui Voroșilov a fost cheia supraviețuirii și avansării lui
Konev. În 1937, Konev este ales deputat al Sovietului Suprem al URSS și în 1939 membru
supleant al CC al PCUS.