Născut într-o familie de țărani săraci din regiunea Don Cazack din sudul Rusiei, Budyonny a

fost înrolat în armata imperială rusă în 1903. A servit cu distincție într-un regiment de
dragoni în timpul Primului Război Mondial , câștigând toate cele patru clase ale Crucii Sf.
George . Când a izbucnit războiul civil din Rusia , Budyonny a fondat Cavaleria Roșie , care
a jucat un rol important în victoria bolșevică. Ca aliat politic al lui Iosif Stalin, el a fost unul
dintre cei mai înalți doi comandanți ai armatei care au supraviețuit Marii Epurări și în post în
timpul invaziei germane .al URSS în 1941. După ce forțele sovietice aflate sub comanda lui
Budyonny au suferit înfrângeri fără precedent în luptele de la Kiev și Uman , el a trebuit să
fie îndepărtat de la comanda primară din cauza incapacității sale de a comanda o armată
modernă. [necesită citare]

Budyonny a fost un susținător ferm al cavaleriei . În timpul Marii Epurări, el a depus mărturie
împotriva eforturilor lui Mihail Tuhacevski de a crea un corp de tancuri independent ,
susținând că acesta era atât de inferior cavaleriei și ilogic încât a echivalat cu „ demolare ”
(sabotaj). După ce i s-a spus despre importanța tancului în viitorul război din 1939, el a
remarcat: „Nu mă vei convinge. De îndată ce războiul va fi declarat, toată lumea va striga:
„Trimite după cavalerie!” [2]

Tinerețe
Serviciul de război Editați | ×
În timpul Primului Război Mondial , Budyonny a fost subofițerul de trupă al Escadrilei 5 din
Regimentul 18 Dragoon Seversky al Danemarcei , Divizia de Cavalerie Caucaziană de pe
Frontul de Est (frontul Vostochny) . A devenit celebru pentru atacul său asupra unei coloane
germane de aprovizionare de lângă Brzezina și a primit Crucea Sf. Gheorghe , clasa a IV-a.
Cu toate acestea, a existat o ineptitudine generală în rândul ofițerilor sub care a slujit (în
primul rând aristocrați caucazieni care au primit comisii în funcție de statutul lor social). [3] :
12–16 

În noiembrie 1916, Divizia de Cavalerie Caucaziană a fost transferată pe Frontul Caucaz ,

pentru a lupta împotriva turcilor otomani . El a fost implicat într-o confruntare aprinsă cu
sergentul-major de escadrilă din cauza tratamentului prost al ofițerilor față de soldați și a
lipsei continue de hrană. Sergentul-major l-a lovit pe Budyonny, care a ripostat lovind cu
pumnul pe ofițerul de rang, doborându-l. Soldații l-au susținut pe Budyonny în timpul
interogatoriului, susținând că sergent-major a fost lovit cu piciorul de un cal. Budyonny a fost
dezbrăcat de Crucea Sf. George, deși ar fi putut înfrunta o curte marțială și moartea. [3] :
16–22 

Budyonny va primi a doua oară Crucea Sf. George, clasa a IV-a, în timpul bătăliei de la Van .
A primit Crucea Sf. Gheorghe, clasa a III-a, luptând cu turcii lângă Mendelij, în drum spre
Bagdad . A primit apoi Crucea Sf. Gheorghe, clasa a II-a, pentru că a funcționat în spatele
liniilor turcești timp de 22 de zile. A primit Crucea Sf. Gheorghe, clasa I, pentru capturarea
unui subofițer superior și a șase bărbați. [3] : 22–26