A absolvit Facultatea de Ziaristică a Academiei Ștefan Gheorghiu, București.

[4] Debutează
cu poezie în 1967, în revista Luceafărul, și editorial cu Invocație nimănui, (1971), volum
distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la Luceafărul (1976-1982)
și România literară (1982-1989). Talentul literar remarcat de numeroși critici (Lucian Raicu,
Alex Ștefănescu, Nicolae Manolescu etc.) este încununat cu numeroase premii literare
(Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Premiul Academiei Române
pentru Literatură ș.a.).

În urma interviului acordat în februarie 1989 lui Gilles Schiller (pseudonimul lui Jean Stern) și
publicat în cotidianul Libération în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este concediat în
martie 1989 de la revista România Literară, exclus din Partidul Comunist Român, este supus
arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. A fost prezent în studiourile Televiziunii
Române în timpul revoluției din 22 decembrie 1989. După revoluția din 22 decembrie 1989
este președintele Uniunii Scriitorilor (1990-1993) de unde a demisionat în urma unui
scandal.[5]

Înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și
Aspirina săracului (2003), este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor
Securității și fondatorul portului dunărean cultural Cetate (Calafat), fiind proprietarul moșiei,
conacului și morii care i-au aparținut boierului Barbu Drugă. În anul 2003, în numărul dedicat
„eroilor”, revista Time Europe îl nominalizează pe Mircea Dinescu la categoria „Hate
Busters”. Prezență activă, Mircea Dinescu are constante intervenții critice, televizate și
publicistice. Scrie o poezie exuberantă, stil Arthur Rimbaud.

Cărți
Modificare
Volume publicate în limba română
Modificare
Invocație nimănui, Editura Cartea Românească, 1971
Elegii de când eram mai tânăr, Editura Cartea Românească, 1973
Proprietarul de poduri (stampe europene), Editura Cartea Românească, 1976, 1978
La dispoziția dumneavoastră, Editura Cartea Românească, 1979
Teroarea bunului simț, Editura Cartea Românească, 1980
Democrația naturii, Editura Cartea Românească, 1981
Exil pe o boabă de piper, Editura Cartea Românească, 1983
Rimbaud negustorul, Editura Cartea Românească, 1985
Moartea citește ziarul, Amsterdam, Editions Rodopi, 1989; Editura Cartea Românească,
1990
Proprietarul de poduri, antologie (1968-1985), Editura Seara, 1990
O beție cu Marx, Editura Seara, 1996
Pamflete vesele și triste, Editura Seara, 1996
Nelu Santinelu, căprar La Cotroceni, Editura Seara, 1998
Fluierături în biserică, antologie, Editura Seara, 1998
Corijent la cele sfinte, Fundația pentru poezie Mircea Dinescu, 2003
De gustibus... - o expoziție de gusturi și culori - cu un Decalog culinar de Mircea Dinescu;
album de arta editat de Muzeul de Artă în regie proprie cu ocazia expoziției din 2009