Mircea Cărtărescu (n.

1 iunie 1956, București, România) este un poet, prozator, eseist, critic

literar și jurnalist român.[11][12] Este unul dintre cei mai premiați și traduși scriitori români ai perioadei
post-comuniste, publicând peste 30 de volume, traduse în 23 de limbi.[13] Este unul dintre numele
frecvent menționate pentru nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură, fiind propus oficial, de
două ori, de către Uniunea Scriitorilor din România.[14][15][16] Este membru al Uniunii Scriitorilor și
al PEN România și profesor la Universitatea din București.

Biografie
Copilăria și studiile
Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București.[17] Despre copilăria sa, el va
afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”.
[18]
Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul
literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”,
conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va
urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română.[19] În 1980 prezintă teza de licență despre
imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric",
reeditat în anul 2011.[17] În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză
despre Postmodernismul românesc,[20] coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același
an la editura Humanitas, de asemenea reeditată.[21]
Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978[22],
coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a citit și
proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o
proză în antologia Desant'83. A debutat în volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la
editura Cartea Românească în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume,
intre care se remarcă Poeme de amor sau Totul.
Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee eroicomică, dar și un periplu prin istoria literaturii
române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat Boii
soarelui din romanul Ulise. Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita
Stănescu. Însă nu toți scriitorii și criticii contemporani apreciază felul în care a fost scris Levantul. El
a fost apreciat printre alții de N.Manolescu sau Ovid.S. Crohmălniceanu, Criticul Virgil Diaconu, în
revista Actualitatea literară[23], consideră că: „Volumul Levantul se naște prin imitarea poeziei poeților
predecesori, români sau străini, pe care Mircea Cărtărescu i-a citit cu intenția expresă de a extrage
din ei propria poezie”.
Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un
autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Într-un interviu realizat
de Marius Chivu[24], scriitorul Gheorghe Crăciun consideră că: „la Mircea Cărtărescu noutatea de
viziune e evidentă. Corpul e reprezentat de el ca o mașină vie, mecanică, producătoare
de halucinații, fantasme și care se instituie de multe ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de
viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare...”
Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în
volumul Visul (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul Nostalgia). Ultimul său mare proiect editorial,
trilogia romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei volume, Aripa
stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub
influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în
interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă,
poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Următorul său roman publicat Solenoid a fost de
asemenea tradus în mai multe limbi și s-a bucurat de un real succes de public. A publicat până în
aceste moment patru volume din jurnalul său intim, care se adresează mai mult cititorilor din
România, acest jurnal fiind început de autor din adolescență.
Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar
la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice.[22] Din anul 1991 este lector la
catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004
este conferențiar la aceeași catedră.
Actualmente, Mircea Cărtărescu este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare
a Facultății de Litere a Universității din București.[25] Mircea Cărtărescu este căsătorit cu poeta Ioana
Nicolaie.[26] Unele din cărțile sale de povestiri publicate, De ce iubim femeile și Frumoasele străine i-
au adus un succes de box-office, figurând pe lista de cărți bestseller ale editurii care îi publică toate
cărțile și cu care a semnat un contract de exclusivitate.

Opera
Poezii
 Faruri, vitrine, fotografii..., Cartea Românească, București, 1980 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe
1980
 Poeme de amor, Cartea Românească, București, 1983
 Totul, Cartea Românească, București, 1985
 Levantul- poem epic, Cartea Românească, București, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe
1990[27]
 Dragostea. Poeme (1984-1987), Editura Humanitas, București, 1994
 Dublu CD, Editura Humanitas, București, 1998
 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, Editura Brumar,
Timișoara, 2003
 Dublu album, poeme, Editura Humanitas, București, 2009
 O seară la Operă, poeme, Știința, Chișinău, 2009
 Nimic. Poeme (1988-1992), Editura Humanitas, București, 2010[28]
 Nu striga niciodată ajutor, Editura Humanitas, București, 2020
Proza
Unele dintre cele mai importante lucrări de proză ale lui Mircea Cărtărescu includ Visul, (Cartea
Românească, București, 1989 - Premiul Academiei române pe 1989), Nostalgia (ediție integrală a
cărții Visul, Editura Humanitas, București, 1993) și trilogia Orbitor:

 Orbitor. Aripa stângă, Editura Humanitas, București, 1996

 Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002
 Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007
Alte lucrări:

 Travesti, Editura Humanitas, București, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe
1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Travesti (benzi desenate) - 2011
 Enciclopedia zmeilor, Editura Humanitas, București, 2005
 Gemenii, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
 REM, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
 Mendebilul, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
 Frumoasele străine, Editura Humanitas, București, 2010
 Fata de la marginea vieții - povestiri alese, Editura Humanitas, București, 2014
 Solenoid, Editura Humanitas, București, 2015
 Melancolia, Editura Humanitas, București, 2019
 Theodoros, Editura Humanitas, București, 2022
Eseu și publicistica
 Visul chimeric, Editura Litera, București, 1992; Editura Humanitas, București, 2011;
 Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999
 Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, Editura Humanitas, București, 2002
 De ce iubim femeile, Editura Humanitas, București, 2004
 Baroane!, Editura Humanitas, București, 2005
 Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, București, 2012
 Peisaj după isterie, Editura Humanitas, București, 2017
Jurnal
 Jurnal I, 1990-1996, Editura Humanitas, București, 2001
 Jurnal II, 1997-2003, Editura Humanitas, București, 2005
 Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, București, 2011
 Un om care scrie. Jurnal 2011-2017, Editura Humanitas, București, 2018