LEU Corneliu, n. 21 iul.

1932, Medgidia. Prozator

şi dramaturg. Fiul lui Ion
Leu, avocat şi prof. la
Seminarul Musulman, şi al
Valentinei (n. Şora),
medic. Liceul „Mircea cel
Bătrân” din Constanţa
(1942-1950); Facultatea
de Filosofie, secţia
psihologie, a Univ. din
Bucureşti (1950-1952); Acad. „Ştefan Gheorghiu”
(absolvită în 1965).
Redactor la ziarul Cuget liber din
Constanţa (1948-1950); redactor la Radiodifuziune
(1950-1958), la rev. Roumanie d’aujourd’hui
(1958-1962), la Luceafărul (1962-1965); redactor-şef
la Editura Eminescu (1970-1971); director general
adjunct la Consiliul Naţional al Cinematografiei
(1971); director al Casei de Filme 4 (1971-1979);
redactor-şef adjunct la rev. Contemporanul (din
1979).
Debut cu proză în Flacăra (1948); debut
editorial cu romanul Ochiu-dracului (1956).
Romanul sentimental (de tipul Femeia cu ochi
albaştri, 1970), documentarul (Plângerea lui
Dracula, 1977; Romanul unei zile mari, 1979) şi
actualitatea (Vârsta de aur, 1957; Puterea, 1964;
Viaţa particulară a lui Constant Hagiu, 1967;
...Această viaţă sentimentală, 1976; Patriarhii, 1979
etc.) sunt cele trei registre ale literaturii sale. A
publicat vol. de reportaje Reporter romantic în ţară şi
pe glob (1979) şi piesa de teatru Femeia fericită
(1974). A realizat un ciclu de filme documentare
despre scriitori, scenariul pentru filmul artistic
Asediul (1970), un ciclu de patruzeci şi opt de filme
de călătorii în jurul lumii (1972-1975).
Ca un bilanţ de carieră, îşi ordonează scrierile într-un fel de serie
mascată de „opere” revizuite pentru eternitate şi
aşezate pe două direcţii tematice. Din prima grupare
proiectată apar până la sfârşitul anului 1989 trei vol.,
ce reunesc nuvele şi romane anterioare sub titlul
pompos Faptele de arme ale unor civili în secolul
războaielor mondiale sau Ce însemnă puterea.
Cea de-a doua direcţie a reeditărilor o alcătuiesc romanele
istorice, scrise în genul unor lamentaţii de nenoroc,
întâi despre Dracula ca „mare caracter”, apoi despre
Al.I. Cuza ca victimă a complotului dintr-o noapte de
febr. 1866.
Ca un corolar, ca o încununare a istoriei naţionale e privită ziua de 23 august
1944 în Romanul unei zile mari, promovată în ed. succesive (1979;
1984; 1989).
Romane publicate după 1989: Poetul ca
o floare (1992), Drumul spre Damasc (1995), Spionii
birocraţi (1996), Iarna iubirii (2001) etc. Premiul
Asoc. Scriitorilor din Bucureşti (1973; 1977);
Premiul Uniunii Scriitorilor (1979).
OPERA: Ochiu-dracului, roman, Bucureşti,
1956; Vârsta de aur, roman, Bucureşti, 1957; Nopţi
dobrogene, povestiri, Bucureşti, 1958; Vârsta de aur,
roman, Bucureşti, 1958; Sângele şi apa, nuvele,
Bucureşti, 1959; Cu mâinile noastre, reportaje,
Bucureşti, 1961; O familie puternică, Bucureşti,
1963; Viitorul al doilea, nuvelă, Bucureşti, 1963;
Puterea, roman, Bucureşti, 1964 (ed. revăzută,
1973); Balade, nuvele, Bucureşti, 1965; Viaţa
particulară a lui Constant Hagiu, roman, Bucureşti,
1967; Dreptul la dragoste, nuvele, Bucureşti, 1968;
Femeia cu ochi albaştri, roman, Bucureşti, 1970 (ed.
II, 1977); Femeia fericită, piesă în trei acte,
Bucureşti, 1974; Trei prinţi de la Carpaţi, Bucureşti,
1976; Preţul dragostei, al credinţei şi al urii, roman,
Bucureşti, 1976; ...Această viaţă sentimentală,
roman, Bucureşti, 1976; Plângerea lui Dracula,
roman, Bucureşti, 1977; A doua dragoste şi altele,
teatru, Bucureşti, 1979; Patriarhii, roman, Bucureşti,
1979; Reporter romantic în ţară şi pe glob, Iaşi,
1979; Romanul unei zile mari, Bucureşti, 1979 (ed.
II, 1984; ed. III, 1989); Baladele pământului natal,
nuvelă, Bucureşti, 1979; Insulele, roman, Bucureşti,
1982 (în lb. engleză, Islands, 2002); Romanul nopţii
de februarie: Plângerea Domnului Alexandru,
roman, Bucureşti, 1983; Romanul unui mare
caracter, Bucureşti, 1985; Rănile soldaţilor
învingători, roman, Bucureşti, 1985; Faptele de arme
ale unor civili în secolul războaielor mondiale sau Ce
însemnă puterea, roman, I-III, Bucureşti, 1987-1989;
De groază şi de râs, I-II, proze şi scenarii, Bucureşti,
1993; Poetul ca o floare, roman, Bucureşti, 1992;
Drumul spre Damasc, roman, Bucureşti, 1995;
Democraţia locală, eseuri, Bucureşti, 1995; Spionii
birocraţi, roman, Bucureşti, 1996; Fiii risipitori ai
Europei, eseuri, Bucureşti, 1996; Au avut românii
norocul unei revoluţii, eseu, Bucureşti, 1997;
Re-introducere în personalism, eseuri, Bucureşti,
2000; Iarna iubirii, roman, Bucureşti, 2001; Cartea
episcopilor cruciaţi, roman, Bucureşti, 2001;
Amintiri din Casa Scriitorilor, Bucureşti, 2002;
Romanul plângerilor sau Calul lui Dracula,
Bucureşti, 2003; Studii, metode şi ipoteze de filosofie
personalistă, Bucureşti, 2003.
847
LEU
REFERINŢE CRITICE:
I.D. Bălan, Delimitări critice, 1964; I. Cocora, Privitor ca la teatru, 1975;
L. Ulici, în Contemporanul, nr. 25, 1979; Alex. Ştefănescu, în România literară,
nr. 4, 1980; N. Constantinescu, ibidem, nr. 27, 1982; Al.I. Ghilia,
ibidem, nr. 30, 1982; C. Cubleşan, Teatrul între civic
şi etic, 1983; M. Ghiţulescu, O panoramă...; A.
Silvestri, în Luceafărul, nr. 30, 33, 1984; L. Ulici, în
Contemporanul, nr. 34, 1984; L. Ulici, ibidem, nr.
12, 1985; D. Micu, ibidem, nr. 34, 1985; I.D. Bălan,
Pietre pentru templul lor, 1985; E. Manu, în
România literară, nr. 26, 1985; A. Sasu–Mariana
Vartic, Romanul românesc..., II; C.M. Popa, Clasici
şi contemporani, 1987; I. Rotaru, O istorie...; C.
Tuchilă, Privirea şi cadrul, 1988; I. Simuţ, în
România literară, nr. 24, 1991; I. Roşioru, în Tomis,
nr. 12, 2000. (I. S.

Mulțumim pe această cale scriitorului Corneliu Leu, nepot al episcopului, care

a publicat recent lucrarea Cartea Episcopilor Cruciati,  bazata pe  documente
din Arhiva Securitatii
Una dintre figurile importante ale exilului romanesc a fost Vasile Leu, fiul
episcopului de Husi, Grigorie Leu.