Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
129 limbi
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
scriitor francez
Albert Camus
Date personale
Născut 7 noiembrie 1913[1][2][10][11]
Dréan, Provincia El Tarf, Algeria[12]
Cetățenie Franța[20]
Religie ateism
Ocupație scriitor
filozof
romancier[*]
jurnalist
eseist
dramaturg
scenarist
luptător în Rezistența Franceză[*]
poet
fotbalist
publicist
Locul
desfășurării Paris[21]
activității
Influențe[ascunde]
Søren Kierkegaard
André Malraux
Plotin[5]
Friedrich Nietzsche[6]
Franz Kafka[7]
Jean Grenier[*]
André Gide
Feodor Dostoievski
Lev Isaakovici Șestov[*]
Martin Heidegger
Karl Jaspers
Simone de Beauvoir
Jean-Paul Sartre
Note
Semnătură
Prezență online
pagină Facebook
Internet Movie Database
Modifică date / text
Biografie[modificare | modificare sursă]
Se naște într-un ținut sărac al Algeriei, Dréan - părinții săi fiind stabiliți aici încă din
1871. Albert este al doilea fiu al soților Camus, născut după fratele său mai mare,
Lucien. Prima mare experiență capitală a existenței pe care o trăiește Camus este
cea a sărăciei. Tatăl său, Lucien Camus, un țăran francez, moare în primele lupte
ale Primului Război Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă,
analfabetă, împreună cu cei doi fii, se stabilește la Alger, unde a muncit întâi la o
fabrică de cartușe, iar apoi a spălat cu ziua rufele pe la familiile avute. Albert își
petrece copilăria lângă mama sa, aproape surdă și care vorbea foarte puțin, un
unchi infirm, dogar de meserie și fratele său, Lucien. Mediul familial, aflat sub
semnul lipsurilor elementare, îi marchează profund personalitatea.
„Ducând o viață săracă”, nota el în Caiete, „printre oamenii aceia umili sau vanitoși,
eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevăratul sens al vieții”.
Oricum ar fi arătat mediul copilăriei, el îl identifică cu paradisul pierdut. Este un
sentiment de recunoștință care nu ia decât forma conștiinței vinovate, căci oamenilor
bogați cerul li se pare un dat firesc, iar pentru cei săraci este un har infinit. Și, într-
adevăr, bucuriile cerului, ale lumii și aerului le înlocuiau pe cele pe care nu i le putea
oferi o copilărie orfană și dominată de umbrele nevoii. Complexul recuperării valorilor
pierdute îl înrobește și Camus este mereu pe drumuri spre a-și completa fondul de
cunoștințe, impresii, senzații. Se pare că nu-și dorea să fie un om de excepție, un
geniu, ci prefera normalitatea: „Sunt un om mediu plus o existență. Valorile pe care
aș simți nevoia să le apăr sunt valori medii”. Și totuși din odiseea sa nu lipsește miza
cea mai înaltă: vrea, în taină, să obțină absolutul, ca și eroul său, Meursault.
Studiile[modificare | modificare sursă]
În următorii ani, preocuparea sa principală devin studiile. Absolvă cursurile școlii
comunale, după care urmează, ca bursier, cursurile liceului din Alger; a urmat și
studii universitare. Face studii de filozofie, luîndu-și licența cu
teza Metafizica creștină și neoplatonismul, care are ca obiect raportul
dintre elenism și creștinism la Plotin și Sfântul Augustin. Din aceeași perioadă
datează și afirmația: "Mă simțeam un grec trăind într-o lume creștină".
Camus trăiește intens extremele existențiale: se dedică pasiunii sportive, devine
chiar un celebru fotbalist, gustă o formă de glorie accentuată, dar la vârsta de 17 ani
apar primele simptome ale tuberculozei. Boala îi frânează avânturile și îl determină
să aleagă o viață mai retrasă în locul uneia de boem.
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b c d „Albert Camus”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014
2. ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022
4. ^ a b Albert Camus. Une vie[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
5. ^ http://www.lavie.fr/actualite/france/albert-camus-le-penseur-athee-qui-parlait-aux-chretiens-07-
11-2013-46209_4.php Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
6. ^ (PDF) http://revuephares.com/wp-content/uploads/2015/04/Phares-XV-08-Olivier-Masse.pdf Lips
ește sau este vid: |title= (ajutor)
7. ^ http://www.mutualinspirations.org/archive/2014/franz-kafka/ Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
8. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
9. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1957/ Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
10. ^ a b c d Albert Camus, Encyclopædia Britannica Online, accesat în 9 octombrie 2017
11. ^ a b Albert Camus, RKDartists, accesat în 9 octombrie 2017
12. ^ a b c https://encyklopedia.pwn.pl/haslo/Camus-Albert;3882957.html Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
13. ^ a b Камю Альбер, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
14. ^ a b Enciclopedia on line
15. ^ http://www.ina.fr/economie-et-societe/vie-sociale/video/CAF90037025/accident-albert-
camus.fr.html, accesat în 3 martie 2019 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
16. ^ Conceptions of Happiness (în engleză)
17. ^ Masterpieces of French Literature (în engleză), Greenwood Publishing
Group, 2004, ISBN 9780313314841
18. ^ Masterpieces of French Literature (în engleză)
19. ^ Albert Camus (în engleză), Infobase Publishing, 2009, ISBN 9781438115153
20. ^ LIBRIS, 26 martie 2018, accesat în 24 august 2018
21. ^ „Albert Camus”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 2 aprilie 2015
22. ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 379
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Morvan Lebesque, Albert Camus par lui-même, Paris, Éditions du Seuil, coll.
„Écrivains de toujours”, 1963
Album Camus, iconographie choisie et commentée par Roger Grenier, Paris,
Éditions Gallimard, Bibliothèque de la Pléiade, 1982
Roger Grenier, Albert Camus, soleil et ombre (une biographie intellectuelle),
Paris, Éditions Gallimard, 1987
Olivier Todd, Albert Camus: une vie, Paris, Éditions Gallimard, coll. „NRF
Biographies”, 1996
Michel Raimond, Le Roman depuis la Révolution, seconde édition 1968, Librairie
Armand Colin, Paris, 1967, Collection U, pp. 214-216, 330-331
Ion Vitner, Albert Camus sau tragicul exilului, București, Editura pentru Literatură
Universală, 1968
Anne-Marie Codrescu, Spațiul închis la Albert Camus, București, Editura
Universității din București, 1997
Virginia Baciu, Albert Camus et la condamnation a mort, Iași, Editura Junimea,
1998
Florian Bratu, Albert Camus: mit și metafizică, Iași, Editura Junimea, 1998